Era Nouă, 1897-1898 (Anul 8, nr. 359-421)

1897-01-05 / nr. 359

,** ., *-i\'i . Ll..'... -n­g: Anul V11L AV. 35.9. /«.si Duminică 5 Ianuarie 1999. 10 bani numtitigl. v : *■/ 1 Interpelarea d-lui deputat Idoli ti­­­mos in chestia judecătorului Vasiliu a dat ocazie d-lui Șendrea să’și mar­cheze atitudenea sa ca ministru cu o deviare morală. Dl Șendrea a intrat in minister la vechime, nu la alegere. Cu toate aceste, printre figurele sterse ale actualului cabinet, d-sa ar fi putut ieşi la iveală, cel puţin pe al doilea plan după dl Lascar, dacă ar fi ştiut să profite de ocazia, ce i-a dat dl Politimos. Este adevarat, că ministrul nu tre­­bue să se amestice in cursul regu­­lat al justiţiei, nu trebue să 'şi per­mită a censura hotărârele judecăto­reşti, date in cuget curat. Dac°®ffhd din întâmplare are sub ochii sei dovezi neind­oelnice, cum că sub formele aparente ale unui act de justiţie s‘a purtat in realitate un joc politic, mai poate oare ministrul, să includă ochii la faptul brutal de a vedea, că justiţia a servit ca u­­nealtă in mâna puternicilor zilei ! Nu este din contra o înaltă dato­rie de moralitate a ministrului in a­­semene cazuri sa ia atitudine, să des­­aprobe faptul, dacă găseşte culpabil, să­­ pedepsască ? Dl Şendrea nu şi-a dat samă că aceasta era datoria sa, deşi avea per­fectă cunoştinţă, că vestita ordonanţă in chestia mitropolitului nu avea va­loarea morală a unei judecăţi impar­ţiale. Ştia d-sa foarte bine, că însuşi gu­vernul din care face parte a tratat mea ordonanţă ca o simplă mano­peră politică, de vreme ce s-a oferit, Isa obţină anularea ei cu cea mai mare înlesnire înaintea judecătorilor inamovibili ai curţei de apel. Mai ştia dl Şendrea, că acest fapt a fost adus la cunoştinţa ţărei întregi prin depeşi circulare placardate pe strade. Cu toate acestea ministrul justi­ţiei nu a avut destul resort moral pentru a se putea ţinea drept pe scaunul seu. O mică notiţă din ziarul d-lui Stă­­tescu l-a avertisat la timp, că nu a­­re a se atinge de judecătorul, ce a dat acea ordonanţă şi că in cele trei zile reglementare cerute pentru a respunde d-lui Politimos ministrul trebue să se exercite şi să se dep­rindă h­aşî plecă grumazul. Dl Şendrea a mai cerut trei zile şi apoi s'a executat. Era liber d-sa să nu îndepărteze din magistratură pe judecătorul in chestiune, dar era dator să găsească mijlocul pentru a desaproba fapta lui şi a acelora, care au abusat de slăbiciunea conştiinţei lui. In loc de a avea această atitudine demnă, dl Şendrea nu numai că a pledat impunitatea judecătorului, dar incă punăndu-se in­potriva adevăru­lui a presentat cazul ca şi cum ar fi avut de a face cu o hotărîre pro­nunţată in cuget curat. Din ceasul acela dl Şendrea s'a clasat singur. Ne-am inşala, dacă am crede că incidentul fiind închis, dl Şendrea a scapat teafăr din încurcătură. Noi credem din contra, că ori­cit de neînsemnat a fost in aparenţă a­­cest incident, a avut in realitate gra­vitatea sa. Este indiferent in adevăr cu ce ocazie se descopere cineva. De la acest mic şi mărunt inci­dent parlamentar s'a văzut că dl Şen­drea este dintre oamenii, care pen­tru a-şi susţinea situaţia sa politică, are nevoe de a ultragia adevărul. De la acest discurs a d-lui Şen­drea magistraţii integri vor şti că in orientarea actualului ministru al justiţiei, ei sunt puşi la un loc cu toţi Vasilii ce servesc miniştrilor ca instrumente fără demnitate. De la această neînsemnată ocazie ţara a putut vedea că in fruntea jus­tiţiei s'a urcat un om fără putere morală şi fără prestigiu. Petru Th­. Slissir. —----------mm------------­Din carnetul săptămănei. Voinţa naţională tânjeşte. Lungi articole instructive şi vari­ate acoper ca nişte cataplasme ne­sfârşite mâhnirea ei. Pentru politică de abea două coloane şi atâta tot. Omul cu moralul deprimat, nu mai simte gust să fi­că voinicii şi să si­muleze o putere de viaţă ce ştie că nu o mai are. De aci dămolirea focului de lupta a Voinţei. Pentru cine să se aprindă ! Pen­tru dl Aurelian l­­u dă voe patro­nul de la finanţe. Pentru dl Sturdza ! Se face un echivoc cu scandal. Astfel nu -i remâne Voinţei alt des­tin, decât să se ocupe de meritele d-lui Cantacuzino, cea ce ea face cu o regulată intermitenţă­ , încă au avut noroc aceşti confraţi de „echivocul junimist” inventat de gazeta cu biurou postal. O serie de articole au fost deja brodate pe această temă şi Voinţa speră că chestia aceasta i-a remas întreagă. Având compătimire pentru situa­ţia sufletească a confraţilor noştri, ne­am hotărît in sfîrşit să le facem de­claraţii categorice. Da, este adevarat, că oamenii care au să dea ţârei guvernul de mâna Cazul d-lui Şendrea.

Next