Era Nouă, 1899 (Anul 10, nr. 463-500)
1900-06-25 / nr. 498-499
ERA APARE DUMINICA Anul XI. No. 48 — gg Iaşi Duminică 25 Iunie igoo 10 bani nu ve nit. Marele minister. ... Şi astăzi ne entuziazmează amintirea bogatei şi înţeleptei activităţi dezvălită sub ministerul Lascar Catargiu —Petru Carp. Se închiegase un frumos partid de guvernămînt şi mulţi dintre noi nădăjdueau că pentru totdeauna avea să rămîe netezită calea pe care să ne îndrumăm în viitor. Ne inţălesesem —se părea atunci in deplină sinceritate — asupra programului de reforme — pe care se şi intemeia pretenţiunea noastră de an singurul partid de progres in statul romîn. Pentru îno tăia oară in viaţa constituţională a acestui stat, s’a răspîndit, urbi et orbi,, prin publicarea in „Monitorul Oficial“—Programul unui partid politic.—Recunoaşteam cu toţii de şef pe Lascar Catargiu şi sufeream regimul disciplinei de partid, fără murmure şi fără cîrtire.. Ce anevoioasă a fost campania opoziţiunei din acel timp, alcătuită din nemulţumiţii şi presumţioşii eliminaţi din partid, prin selecţiunea firească ce se realizază, din toţi ahtiaţii partidului liberal şi din celelalte elemente politice pînă atunci răzleţe ! Ce ridiculi erau in Parlament, tribunii, cu discursurile lor lipsite de miez şi cu o atitudine uneori zgomotoasă şi alte ori teatrală, care ispitea zimbetul oamenilor serioşi. Amintiţi-vă pe fostul tribun in dezordonata lui campanie de opoziţie.—Un singur argument avea in contra ori cărei legi se supunea discuţiunei : legea este anti-constituţională şi prin urmare urmează să fie „respinsă“ ! Dar bietul novelist Delavrancea ! Cu ce sinceră credinţă şi cu ce admiraţie urmărea paşii D-lui Dimitrie Sturza — n’am putea asamana admiraţia ce Delavrancea avea pentru D-l Sturza, decît cu admiratiunea ce’l insufleteste astăzi pentru noul său şef, D-l Cantacuzino. Ei bine, cetiţi cuvîntările lui Delavrancea, fermecătoare ca formă literară, si vetî afla o sărăcie de idei si fie-neincuviinţat a mărturisi, o lipsă de bun simţ, in apreciarea oamenilor şi lucrurilor, care zugrăveşte minunat tipul politicianului român, izgonirea din slujbă a unui dascăl bisericesc necorect sau o severă admonestare făcută unui funcţionar abuziv, serveau de subiect pentru interpelare artistului Delavrancea. Artistul vedea in dascălul necorect şi în funcţionarul ei abuziv, o victimă a u regimului reacţiunei !. . Toate incercările desperate ale opoziţiunei, tradau dorinţa ei ferbinte de a îndepărta acel guvern şi de a primi dînsa, mandatul conducerei destinelor acestei fericite ţări .. . Veşnica poveste : Scoală tu să mă aşez eu. Am păstrat puterea şi am fi putut’o păstra încă mult timp, dacă motive de inaltă prudenţă politică n’ar fi îndemnat pe şeful nostru, să proclame retragerea Junimiştilor din minister. — Fracţiunea conservatoare păstorită astăzi de D-l Cantacuzino s’a strădănuit a injgheba un cabinet pur conservator. .. Dar a fost în zadar— cu toate că și Lascar Catargiu și Alexandru Lahovary, trăiau. . . . S’a zis, cu drept cuvînt ministerului dintre anii 1891 —1895 marele minister. Bogată activitate de guvernămint, riguroasă disciplină între adepţii programului politic, făurit după îndelungate discuţiuni, desăvîrşită comunitate de vederi între partid şi guvernul sprijinit de partid—atîtea şi atîtea însuşiri cari măresc valoarea morală a unui partid politic. Ce se petrece astăzi ? O parte din oamenii cari alăturea de junimişti contribuise cu asistenţa lor la opera de reforme înţelepte“, intreprinsă de D-l Petru Carp, s’au constituit într’un sindicat şi ne-a dat guvernul prezidat de D-l Cantacuzino. Nu mai inşirăm nenumăratele fapte şi necugetate şi nedemne, cari ilustrează activitatea cabinetului Cantacuzino-Manu-Fleva. Nu le mai insirăm, căci ele sînt proaspete in memoria fie căruia. Ne întrebăm numai cum să numim ministerul D-lui Cantacuzino? Să’l numim micul minister? Dar atunci cum s’ar zice unui minister mediocru ? - — rntr.——— --------In amintirea unei grupări... In sfîrșit! Gruparea drapelistă a dispărut in marea masă a partidului liberal. Drapeliştii, retrăgîndu-se din partidul liberal n’au avut pretenţiunea să injghebe un nou partid politic. — O singură dorință anima gruparea drapelistă in mişcarea ei—schimbarea desăvîrsită a direcţiunei imprimată partidului după moartea lui Ioan Brăteanu, de cătră o sectă intemeiată fără