Era Nouă, 1899 (Anul 10, nr. 463-500)

1900-06-25 / nr. 498-499

ERA APARE DU­M­I­NICA Anul XI. No. 4­8 — gg Iaşi­ Duminică 25 Iunie igoo 10 bani nu v­e nit. Marele minister. ... Şi astăzi ne entuziazmează amintirea bogatei şi înţeleptei ac­tivităţi dezvălită sub ministerul Lascar Catargiu —Petru Carp. Se închiegase un frumos par­tid de guvernămînt şi mulţi dintre noi nădăjdueau că pentru tot­deau­­na avea să rămîe netezită calea pe care să ne îndrumăm în viitor. Ne inţălesesem —se părea a­­tunci in deplină sinceritate — asupra programului de reforme — pe care se şi intem­eia pretenţiunea noas­tră de a­n singurul partid de pro­gres in statul romîn. Pentru în­o tăia oară in viaţa constituţională a acestui stat, s’a răspîndit, urbi et orbi,, prin publicarea in „Moni­torul Oficial“—Programul unui partid politic.—Recunoaşteam cu toţii de şef pe Lascar Catargiu şi sufeream regimul disciplinei de partid, fără murmure şi fără cîrtire.. Ce anevoioasă a fost campa­nia opoziţiunei din acel timp, al­cătuită din nemulţumiţii şi pre­­sumţioşii eliminaţi din partid, prin selecţiunea firească ce se realiza­­ză, din toţi ahtiaţii partidului li­beral şi din celelalte elemente po­litice pînă atunci răzleţe ! Ce ridiculi erau in Parlament, tribunii, cu discursurile lor lipsite de miez şi cu o atitudine uneori zgomotoasă şi alte ori teatrală, care ispitea zimbetul oamenilor serioşi. Amintiţi-vă pe fostul tribun in dezordonata lui campanie de o­­poziţie.—Un singur argument a­­vea in contra ori cărei legi se supunea discuţi­unei : legea este anti-constituţională şi prin urmare urmează să fie „respinsă“ ! Dar bietul novelist Delavran­­cea ! Cu ce sinceră credinţă şi cu ce admiraţie urmărea paşii D-lui Dimitrie Sturza — n’am putea a­­samana admiraţia ce Delavrancea avea pentru D-l Sturza, de­cît cu admiratiunea ce’l insufleteste astăzi pentru noul său şef, D-l Cantacuzino. Ei bine, cetiţi cu­­vîntările lui Delavrancea, ferme­cătoare ca formă literară, si vetî afla o sărăcie de idei si fie-ne­in­­­cuviinţat a mărturisi, o lipsă de bun simţ, in apreciarea oamenilor şi lucrurilor, care zugrăveşte mi­nunat tipul politicianului român, izgonirea din slujbă a unui das­căl bisericesc necorect sau o se­veră admonestare făcută unui func­ţionar abuziv, serveau de subiect pentru interpelare artistului Dela­vrancea. Artistul vedea in das­călul necorect şi în funcţionarul e­i abuziv, o victimă a u regimului re­­acţiunei !. . Toate incercările desperate ale opoziţiunei, tradau dorinţa ei fer­­binte de a îndepărta acel guvern şi de a primi dînsa, mandatul conducerei destinelor acestei fe­ricite ţări .. . Veşnica poveste : Scoală tu să mă aşez eu. Am păstrat puterea şi am fi putut’o păstra încă mult timp, dacă mo­tive de inaltă prudenţă politică n’ar fi îndemnat pe şeful nostru, să proclame retragerea Junimiş­tilor din minister. — Fracţiunea conservatoare păstorită astăzi de D-l Cantacuzino s’a strădănuit a injgheba un cabinet pur con­servator. .. Dar a fost în zadar— cu toate că și Lascar Catargiu și Alexandru Lahovary, trăiau. . . . S’a zis, cu drept cuvînt mi­nisterului dintre anii 1891 —1895 marele minister. Bogată activitate de guvernă­­mint, riguroasă disciplină între adepţii programului politic, fău­rit după îndelungate discuţiuni, desăvîrşită comunitate de vederi între partid şi guvernul sprijinit de partid—atîtea şi atîtea însu­şiri cari măresc valoarea morală a unui partid politic. Ce se petrece astăzi ? O parte din oamenii cari ală­turea de junimişti contribuise cu asistenţa lor la opera de refor­me înţelepte“, intreprinsă de D-l Petru Carp, s’au constituit într’un sindicat şi ne-a dat guvernul pre­zidat de D-l Cantacuzino. Nu mai inşirăm nenumăratele fapte şi necugetate şi nedemne, cari ilustrează activitatea cabine­tului Cantacuzino-Manu-Fleva. Nu le mai insirăm, căci ele sînt proaspete in memoria fie căruia. Ne întrebăm numai cum să nu­mim ministerul D-lui Cantacuzino? Să’l numim micul minister? Dar atunci cum s’ar zice unui minis­ter mediocru ? - — r­ntr.——— --------­In amintirea unei grupări... In sfîrșit! Gruparea drapelistă a dispărut in marea masă a par­tidului liberal. Drapeliştii, retrăgîndu-se din partidul liberal n’au avut preten­ţiunea să injghebe un nou par­tid politic. — O singură dorință a­­nima gruparea drapelistă in miş­carea ei—schimbarea desăvîrsită­­ a direcţiunei imprimată partidului după moartea lui Ioan Brăteanu, de cătră o sectă intemeiată fără

Next