Era Nouă, 1899 (Anul 10, nr. 463-500)
1899-10-24 / nr. 464
APARE NOUA DUMINICA Anul XI.No. 464 Iași, Duminică 24 Octombrie 18 nc. 10 bani Prima datorie. „ Prima datorie a unui guvern este aceea de a guverna“. Am rîs de naivitatea acestor cuvinte ce se găsesc în discursul program de la IaşiExperienţa ne-a dovedit însă că ele au avut un înţeles potrivit în gura actualului preşedinte de consiliu. In situaţia în care a primit guvernul ţărei şi cu puterile de care dispunea ministerul, era greu de îndeplinit chiar şi prima datorie a oricărui guvern, chiar şi misiunea de a guverna. Noul guvern avea înaintea sa o însemnată datorie flotantă lăsată de liberali. Era de la sine înţeles că această datorie trebuea consolidată şi că trebueau create resursele cu care să se acopere sporul anuităţei. Aceasta era prima datorie a oricărui guvern oricare ar fi fost el. Apoi noul guvern avea înaintea sa un an improductiv. Era de prevezut că statul va trebui să intervină cu măsuri de ajutor pentru clasele producătoare lovite de această lipsă. Şi mai erau încă multe alte îndatoriri urgente precum era totdeauna la ordinea zilei o reformă menită a îmbunătăţi starea detestabilă a administraţiei noastre, reforme cu care trebuea să se continue opera începută de guvernul de la 1890—1891. Ei bine acum după şase luni se vede cât de profund era înţelesul trasei de mai sus. Guvernul d-lui G. Gr. Cantavino nu a fost în stare să urnească din loc sau să resolve în mod convenabil primele probleme ce se impuneau. Şi lucrul nu e de mirare că s’a întâmplat astfel. Au în adever şi afacerile statului exigenţele lor. Cer şi ele o competinţă şi o pregătire prealabilă care se poate câştiga prin studiu şi experienţă. Buna-voinţă de a lucra in interesul statului încă nu e de ajuns, mai trebue şi capacitatea pe care în caşul de faţă se vede că nu o au membrii actualului guvern. Poate fi cineva un mare strategic militar dar un mediocru financiar, un mare orator şi escelent agitator, dar foarte reu gospodar, mai mult poate cineva să ştie a administra perfect averea sa particulară şi să nu priceapă mult în administrarea intereselor publice. Despre aceste lucruri ne convingem când vedem ceea ce se întâmplă cu finanţele noastre. Ele au fost date pe mâna unui general, care nu este în curent cu technica lor. Nici generalul şi nici mentorii sei de pe delături nu s’au dovedit a fi destoinici pentru a tranşa problema ce li se impunea să o resolve. Cea ce se întâmplă de altă parte la Domenii, nu are încă un caracter bine definit. Din causa lipsei de recoltă, iesă favorisaţi toţi arendaşii statului, iar pentru săteni se cumpără furaje viajere pentru vitele lor, dar se fac cumpărături in rele condiţii : cumpărături pe sumi enorme împătrit mai mari decât acele votate de cameră, preţuri mari, marfă proastă, fănul mireasă a . . . afaceri necorecte. Iată la ce trist spectacol ne-a adus aventura încercată în numele d-lui G. Gr. Cantacuzino ! Incapacitate patentă la finanţe, haos cu caracter încă nedefinit la domenii ! La ce ne mai putem aştepta când va fi vorba de iniţiativa reformatorie a unui asemenea guvern? Se sperăm că ţara va fi scutită să ia cunoştinţă şi de cele alte dovezi de incapacitate. Sunt destule şi prea destule dovezile administrate pănă acum. Din Carnetul săptămânei Cea mai mare descurajare a pătruns în rândurile guvernamentalilor. Simptomul cel mai sigur al stărei sufletești din jurul guvernului ni-l dă faptul, că ziarele oficioase se feresc de a polemisa cu junimiştii. Caracteristic este şi truda ce’şi dau guvernamentalii de a combate curentul ce s’a format în opinia ţărei şi care reclamă pe dl. Carp la cărmă ca un adevarat salvator in situaţia de azi. Un condeiu mai subţire de la Timpul voind să forţeze nota ironică a vorbit de guvernul retor opt incapabili. Atăt de mare este distanţa dintre Bucureşti şi Iaşi, încăt s’a pierdut pe drum nota ironică. Cea ce s’a scris acolo cu intenţie de a fi o ironie, a ajuns la Iaşi ca o mărturisire sinceră. După cum aflăm însă de la un prieten al guvernului, nici Preşedintele Consiliului, nici ge-