Era Nouă, 1899-1900 (Anul 11, nr. 436-462)

1899-01-24 / nr. 436-437

2 E­R­A NO­U­A proect de lege pur juridic, ei îşi i-au revanşa. Se simt în sigu­ranţă, se înveselesc şi-’şi i-au zbo­rul in regiunele inalte a ştiinţei lor cu cea mai mare uşurinţă de suflet. Intr’un partid de oameni seri­oşi şi competenţi,, cănd le-ar ve­ni rîndul şi celor cu diplome de drept să fie utili ţărei, ar trebui să’şi îndeplinească însărcinarea a­­vănd conştiinţa că misiunea lor este de ordine secundară. Dacă este de pildă chestia de a umplea lacunele procedurei e­­lectorale şi de a îndrepta viciile legelor existente, licenţiaţii noş­tri n’ar trebui să uite că cea mai perfectă ordine de procedură elec­torală, rămâne tot numai o ches­tie de formă, care nu poate schim­ba calitatea fondului, că gradul de pricepere şi independenţă a a­­legătorului atârnă de alte cauze care nu pot fi înm­urite prin re­giile de procedură. Pentru erudiţii partidului libe­ral o simpla îndreptare a proce­durei electorale la proporţii de o făptuire făcută ,,prin ţară şi pen­tru ţară“, o întărire a fundamen­telor pe care se razămă statul român. Si cu o ridiculă inconştientă u­­nul din invataţii lor specialist in comentarea constituţiunei, dl. Mei­­tani raportorul la senat al pro­­ectului in chestiune, nu se jenea­ză să spună in raportul său că dacă Anglia a ajuns astăzi şi pu­ternică, dacă Belgia s’a urcat trep­tele cele mai înalte . . . „causa este silinţa ce şi-au pus toţi bar­baţii de stat in acele ţări de a lăsa deplină libertate a alegerilor.“ Pentru ca să aibă cineva pre­dilecţie pentru asemenea vederi unilaterale trebue să­­ lipsească­­ cu totul nu numai cultura gene- I rală ci şi sentimentul adevărului. Nu este deci de mirare că dl.­­ Meitani nu se mulţămeşte a aiuta­­ pe socoteala Angliei şi a Belgiei.­­ Dar I)-sa ne ia subţire şi asupra­­ unui fapt recent ce s’au petrecut sub ochii noştri in cursul anului trecut, pare că ar preda un pro­ces nedrept la bara justiţiei. Noul proect de lege dă drep­tate modului cum au înţăles legea electorală cei doi magistraţi ai Curţei de apel din Iaşi chemaţi a prezida alegerea de la Huşi . Listele n­oue intră in vigoare la 1 Mai. Se ştie de asemenea ca Sena­tul şi-a esprimat atunci opinia contrară. Ei bine veridicul dl. Meitani găseşte mijlocul se întoarcă lu­crurile pe dos. „Senatul atunci a urmat di­recţiunea cea dreaptă . . . zice dl. Meitani, dar noi toţi ne adu­cem aminte de regretatul incident de la Huşi . . . noi toţi ştim că a trebuit o curte de apel să in­tervină în­­urmă spre a face să se învăm­e o greşită interpretare a unui text, poate îndoelnic“. In consecinţă se complectează lacuna şi­­ prevede că noile liste intră in vigoare la 1 Mai ! Se ad­mite deci tocmai opinia magis­traţilor pe care nobila adunare— expresiunea D-lui Meitani—Sena­tul României—a desaprobat-o a­­tunci. Mai la urmă înţelegem că e­­ruditul liberal să creadă că nu este o necuviinţă de a se adresa se­natului român ca şi cum ar vor­bi camerei lorzilor, deşi titlurile de nobleţă sunt la noi abrogate prin constituţie, dar că nobilul Lord ales pare ui-se la Putna se învălue faptele recente in aşa hal in faţa chiar a nobilei adunări, a­­ceasta va rămânea ca o nouă do­vadă tipică pentru câtă lipsă de respect au învăţaţi partidului libe­ral pentru adever. In adevar dl. Meitani este cel mai învăţat dintre erudiţii liberali . D-sa a fost raportor la legea in­­strucţiunei. Din Carnetul septâmânei. Ziua de 24 Ianuarie nu ar tre­bui să treacă fără ca să ne a­­mintim cu respect şi veneraţiune de acea înălţare de sentimente patriotice care a produs unirea principatelor. Acestei date memorabile a a­­vântului nostru de regenerare, ar trebui să i se dea mai multă a­­tenţiune. Ori cănd posteritatea va putea să se inspire de cele mai inalte porniri patriotice din amin­tirea epocei cănd cele două ţări române s’au unit conduse de e­­lita naţiunei in potriva atâtor piedece ce le avea in cale. Zăpăceală şi toropeală gene­rală. Iată situaţiunea. Nu lucrează nimene nimica în serios. Toată lumea are impre­sia că aşteaptă ceva definitiv, că cea ce este astăzi nu este o stare posibilă. S’a aruncat in discuţia came­rei proectul sindicatelor agricole al d-lui Stolojan, tocmai când este in sentimentul general al parti­dului că acest ministru este epui­zat şi trebue să se ducă. Epui­sat este însă şi guvernul, care dă camerei proectul elaborat de cel mai epuisat membru al seu. Intr’această stare de plictiseală generală apare interesanta ches­tia dacă socialiştii sunt pentru ceva amestecaţi în agitaţiile ţă­răneşti din unele judeţe de peste Milcov. Faptul ca rescoalele au avut loc tocmai in judeţele pe unde s’a întins propaganda socialistă, s’ar părea in adevăr că este con­cludent. Vor avea sau nu liberalii ne­­părtinirea de cuget să tragă la respundere „tinerimea generoa­să“ dacă o vor găsi-o culpabilă că a instigat răscoala ? Vom vedea.

Next