Era socialistă, iulie-decembrie 1979 (Anul 59, nr. 13-24)
1979-07-05 / nr. 13
1944 - 1979 23 menite să asigure înlăturarea decalajelor faţă de nivelul economic al ţărilor avansate. RITMURILE ÎNALTE AUGUST GALE DE LICHIDARE ADECALAJELOR ECONOMICE Prof. dr. NICOLAE MARCU, conf. dr. RIE PUIA Amploarea transformărilor cantitative şi calitative ce au avut loc în complexul economic naţional se evidenţiază cu mai multă putere dacă ne referim, fie şi sumar, la ceea ce reprezenta economia ţării sub regimul burghezo-moşieresc. În preajma celui de-al doilea război mondial, în 1938, economia României a cunoscut nivelul cel mai înalt din întreaga perioadă capitalistă. Astfel, după ce se crease o industrie ușoară cît de cît dezvoltată se trecuse la faza extinderii industriei grele, realizîndu-se unele progrese în metalurgie și în industria extractivă, îndeosebi a petrolului. Structura industriei rămînea însă îngustă, valorificarea resurselor ţării se situa la un nivel scăzut, ceea ce se răsfrîngea negativ asupra întregii economii, asupra structurii comerţului exterior şi a traiului poporului. Ponderea producţiei mijloacelor de producţie în totalul producţiei industriale era mult sub cea a producţiei bunurilor de consum, iar gradul de dezvoltare a acestor ramuri nu satisfăcea nici pe departe, nici cantitativ, nici calitativ, nevoile economiei naţionale. Se produceau anual doar 284 000 tone de oţel şi 1,1 miliarde kWh de energie electrică, producţia chimică reprezenta abia 2,7% din totalul producţiei industriale, industria construcţiilor de maşini acoperea numai a zecea parte din necesarul, şi el foarte modest, de utilaje, maşini, aparatură electrotehnică şi aşa mai departe. România continua să fie o ţară agrară, cu o industrie slab dezvoltată. Ponderea industriei în formarea venitului naţional era de 30,8%, în timp ce agricultura, împreună cu silvicultura, participa cu 38,5%, în condiţiile în care întregul venit naţional era de circa 90 de dolari pe locuitor. Din totalul populaţiei ţării, numai 11,2% lucrau în industrie. Repartizarea neraţională pe teritoriu a industriei, faptul că circa 60% din personalul ocupat în această ramură, 72% din forţa motrice şi peste 67% din valoarea producţiei erau concentrate în numai 9 centre ale ţării determinau consecinţe dintre cele mai nefaste asupra multor regiuni şi judeţe lipsite aproape complet de întreprinderi industriale. Foarte slabă era capacitatea industriei de a absorbi sporul populaţiei ; între anii 1921 şi 1938, industria mare prelucrătoare a absorbit anual, în medie, abia circa 6 400 de lucrători. Nivelul scăzut de dezvoltare a industriei şi structura economică de ţară agrară se reflectau şi în poziţia dezavantajoasă a României în diviziunea mondială a muncii. In întreaga perioadă interbelică, produsele petroliere, forestiere şi agroalimentare au reprezentat circa 90% din in ultimii 35 de ani, ciţi au trecut de la acel fierbinte August ’44, a creat o nouă orinduire socială şi o nouă economie, materială şi spirituală a societăţii roar oneşti. Privind in mea drumul parcurs, măsurăm cu îndreptăţită mindrie patriotică măreţia realizărilor dobindite de Profundele transformări revoluţionare înscriu trecerea României de la orinduirea capitalistă la făurirea societăţii GLORIOSUL JUBILEU AL ELIBERĂRII PATRIEI