Era socialistă, iulie-decembrie 1980 (Anul 60, nr. 13-24)
1980-07-05 / nr. 13
zootehnice, ci a reducerii an de an a prevederilor de export, ceea ce s-a repercutat negativ în balanţa de plăţi externe. Scopul Consfătuirii de lucru cu cadrele din zootehnie a fost tocmai acela de a se analiza intr-un spirit de înaltă responsabilitate activitatea în sectorul zootehnic şi de a se stabili măsuri pentru realizarea sarcinilor de creştere a producţiei animaliere şi de sporire a efectivelor potrivit planului. In cadrul consfătuirii s-au dezbătut şi prevederile cincinalului viitor, precum şi pe anul 1981. Aşa cum a indicat secretarul general al partidului, în următorul cincinal trebuie recuperate şi nerealizarile din acest cincinal, astfel încît să fie înfăptuite în bune condiţii prevederile Programului partidului. Una din principalele probleme care se pun în prezent în zootehnie este creşterea natalităţii la toate speciile de animale. In această privinţă, starea de lucruri actuală este nesatisfăcătoare. Astfel, în raport cu planul există un minus de un milion de bovine, aproape un milion şi jumătate de porcine şi circa două milioane de ovine. Faptul se explică prin neîndeplinirea indicilor de natalitate planificaţi. Ba mai mult. Acest indice, în loc să crească, a scăzut faţă de realizările de acum 4—5 ani. Necorespunzător se prezintă situaţia şi în ce priveşte mortalitatea animalelor, care în 1978 a fost aproape dublă faţă de 1976 şi s-a menţinut la un nivel ridicat şi anul trecut. Mari pierderi rezultă şi din nerealizarea greutăţii prevăzute la tăierea animalelor. Pornind de la datele înregistrate în ultimii ani, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a apreciat că activitatea din zootehnie în acest cincinal nu poate fi socotită mulţumitoare. Ea nu este la înălţimea posibilităţilor şi a eforturilor pe care statul, poporul, oamenii muncii le fac pentru dezvoltarea acestui important sector de activitate. Lipsurile din domeniul creşterii animalelor sînt cauzate în primul rînd de munca prost organizată şi de slabă calitate a celor ce lucrează pe acest tărîm — de la cei din minister, din cercetare şi pînă la ultimul îngrijitor de animale. îmbunătăţirea activităţii în zootehnie, recuperarea restanţelor implică, în primul rînd, creşterea natalităţii prin realizarea fătărilor, organizarea corespunzătoare a montei, efectuarea cu înalt simţ de răspundere a asistenţei veterinare, sporirea în greutate a animalelor destinate sacrificării. In acest sens este de maximă urgenţă buna organizare a fermelor de reproducţie. Secretarul general al partidului a cerut ca pînă în luna septembrie a.c. să se organizeze în toate fermele de vaci maternităţi amenajate într-o parte a grajdului, luîndu-se măsuri de igienă şi supraveghere, pentru a se asigura fătarea şi îngrijirea corespunzătoare a viţeilor. Totodată se impune luarea de măsuri de îngrijire a tuturor viţeilor în prima etapă, iar apoi a viţelelor şi junincilor în ferme speciale pînă la montă. Numai după prima fătare se va trece la selecţie, reţinîndu-le pe cele mai bune, în funcţie de rezultatele efective în producţie, şi nu pornind de la aprecieri ipotetice. Fireşte, creşterea indicelui de natalitate şi scăderea indicelui de mortalitate, ca, dealtfel, succesul întregii activităţi din zootehnie, depind foarte mult de priceperea, spiritul de răspundere şi conştiinciozitatea celor ce muncesc pe acest tărîm : şefi de ferme, medici veterinari, crescători de animale ş.a. Personalul care se ocupă de monta artificială, spre exemplu, trebuie să cunoască bine această activitate şi să dispună de aparatură perfecţionată. In genere, cel ce vrea să lucreze în zootehnie trebuie să ştie ce este zootehnia şi să iubească animalele. Altfel nu va fi niciodată un zootehnist bun, ci un funcţionar oarecare. Zootehnistul, medicul veterinar lucrează cu animalele şi trebuie să le înţeleagă, să ştie ce le trebuie, să ştie să se apropie de ele. In concluziile consfătuirii s-a indicat ca în învăţămîntul nostru agricol să fie mărită durata practicii. Este necesar ca primul an de studii să fie de practică. Asemănător să se procedeze şi în liceele zootehnice. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „dacă vom lua măsuri pentru pregătirea temeinică a cadrelor din zootehnie — soluţionînd şi problemele care s-au ridicat în această consfătuire —, putem obţine rezultate bune, putem face din zootehnia noastră un sector fruntaş al agriculturii, al economiei naţionale în general*. Eficienţa activităţii în zootehnie, rezultatele în creşterea animalelor şi a producţiei animaliere sînt indisolubil legate de asigurarea bazei furajere corespunzătoare, de gospodărirea şi administrarea raţională a furajelor. Situaţia în acest domeniu este departe de a fi satisfăcătoare, în pofida faptului că ţara noastră dispune de condiţii dintre cele mai bune pentru a hrăni îndestulător animalele şi a obţine astfel realizări superioare. Aşa, bunăoară, există circa 5 milioane hectare de păşuni şi fineţe, care, îngrijite în mod corespunzător, plantate la timp cu culturi de bună calitate, pot furniza cantităţi mai mult decît suficiente de furaje pentru hrana tuturor animalelor. Concomitent se cer însă elaborate pe baze ştiinţifice reţete de pregătire a furajelor şi norme de furajare pe specii de animale, reţete şi norme care să fie riguros aplicate în practică. Insistînd asupra necesităţii de a se produce într-un timp cît mai scurt un veritabil reviriment în ce priveşte asigurarea hranei pentru creşterea animalelor, secretarul general al partidului sublinia : „Trebuie să întărim sectorul care se ocupă de baza furajeră. Să asigurăm o organizare corespunzătoare a gospodăririi bazei furajere. Dispunem de institute pentru sămînţă de grîu, de porumb, dar n-avem cine să se ocupe de producerea seminţei pentru fîneţe, pentru păşune. Trebuie să punem la punct organizarea corespunzătoare a cultivării celor 5 milioane de hectare pentru furaje*. Dezvoltarea şi modernizarea zootehniei din ţara noastră în ritmul şi proporţiile posibile şi necesare reclamă aportul mai substanţial al cercetării ştiinţifice de specialitate. Din păcate, pînă în prezent acest aport este sub aşteptări, sub nevoile impuse de practică. In consfătuire s-au adus critici îndreptăţite institutelor şi lucrătorilor de pe tărîmul ştiinţei care, în anumite privinţe, în loc să progreseze, să ofere noi şi noi soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii în zootehnie, se află chiar în declin. Pornind de la această realitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Insist să analizăm în următoarele 2-3 luni situaţia din cercetarea zootehnică, să revedem programele şi să punem la punct acest sector, legîndu-l strîns de producţie. Să legăm institutele de complexele Ipari şi de rezultatele concrete, să unim aceste forţe ale cercetării zootehnice, ale facultăţilor pentru a realiza programele stabilite în acest domeniu". Ca şi în oricare altă activitate socială, bunul mers al treburilor în zootehnie presupune o organizare şi o conducere în permanentă perfecţionare. Acest imperativ — valabil deopotrivă pentru toate organele care se ocupă direct sau au tangenţă cu zootehnia - a fost cu putere relevat în lucrările consfătuirii. Desigur, în primul rînd din partea ministerului de resort se impun o conducere operativă, la faţa locului, un contact permanent, viu cu cei care lucrează în zootehnie şi rezolvarea rapidă a tuturor problemelor pe care le ridică viaţa, activitatea de zi cu zi. In acelaşi timp, aşa cum s-a indicat, sînt necesare măsuri pentru creşterea răspunderii conducerii cooperativelor, a conducerilor întreprinderilor agricole de stat, a organelor şi organizaţiilor de partid din cooperative, din întreprinderile agricole de stat, din comune. Trebuie ridicată, de asemenea, răspunderea comitetelor judeţene de partid, care au datoria să urmărească realizarea exemplară a sarcinilor din sectorul zootehnic.