Era socialistă, ianuarie-iunie 1981 (Anul 61, nr. 1-12)
1981-01-05 / nr. 1
2 de substanţe minerale, chiar dacă au un conţinut util mai redus sau se află în condiţii mai grele de exploatare. Sensibile modificări structurale vor interveni în balanţa energiei primare, astfel încît circa 84% din consumul intern să provină din resurse proprii. Trebuie remarcat, de asemenea, jocul de prim rang atribuit valorificării resurselor refolosibile, care vor acoperi o mare parte din nevoile economiei. In aceeași ordine de idei se înscrie intensificarea procesului de restructurare a industriei prin creșterea în ritm înalt, superior mediei pe ansamblu, a producţiei în ramurile de vîrf, concomitent cu ridicarea gradului de tehnicitate în întreaga industrie. Aceste prevederi de maxim interes pentru progresul societăţii noastre reprezintă în fapt tot atîtea răspunsuri la problemele mereu mai complicate şi cu caracter de durată ce se pun pe plan mondial în domeniul materiilor prime, al resurselor energetice în particular. In raport cu locul pe care-l ocupă agricultura în economia noastră naţională, se prevăd pentru anul în curs acţiuni de anvergură în scopul modernizării bazei tehnicomateriale. Progresele ce vor interveni în tehnica agricolă, ca şi posibilităţile şi rezervele existente au permis proiectarea unui susţinut ritm de creştere a producţiei nete agricole. îndeplinirea întocmai a sarcinilor în acest sector de bază al economiei noastre este vitală pentru aprovizionarea oamenilor muncii şi acoperirea altor nevoi ale economiei. Cifrele de plan indică dezvoltarea susţinută şi a celorlalte ramuri ale economiei, modernizarea bazei tehnicomateriale a acestora, sporirea contribuţiei lor la creşterea producţiei materiale şi a venitului naţional. Pornind de la proporţiile sporite ale economiei naţionale, ca şi de la necesitatea încadrării tot mai eficiente a ţării în diviziunea internaţională a muncii, pentru anul 1981 se prevăd lărgirea şi diversificarea în continuare a schimburilor economice externe, intensificarea cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice, pe baza avantajului reciproc, cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare, cu celelalte state ale lumii. Se preconizează o creştere cu 10% a volumului comerţului exterior şi cu aproape 21% a exportului. O mare semnificaţie are faptul că, prin corelarea strictă a importurilor cu mijloacele de plată obţinute din export şi alte operaţiuni valutare, planul pe anul în curs este astfel conceput încît să asigure echilibrul balanţei comerciale şi de plăţi externe. In actualele împrejurări, menţinerea unui asemenea echilibru are o importanţă covîrşitoare pentru activitatea economică a ţării noastre , iar aceasta implică neapărat îmbunătăţirea continuă a muncii în toate verigile care concură la realizarea comerţului exterior, întărirea răspunderii, a spiritului de iniţiativă a celor cărora li s-a încredinţat sarcina de a efectua schimburilepe piaţa internaţională. Trecerea în revistă a unora dintre principali indicatori care dau contur planului de dezvoltare social-economică a României în 1981 permite să se afirme că sînt întrunite premise bune pentru ca, prin munca angajată, responsabilă a clasei muncitoare, a ţărănimii, a intelectualităţii, a tuturor celor ce muncesc, întreaga activitate socială să se situeze la înălţimea marilor exigenţe ale socialismului şi ale timpului în care îl edificăm. De cea mai mare însemnătate în această privinţă sînt măsurile adoptate de conducerea de partid şi de stat referitoare la actualizarea şi îmbunătăţirea corelării preţurilor de producţie şi de livrare a produselor către unităţile socialiste, precum şi a preţurilor de contractări şi achiziţii în agricultură, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie a.c. Concepută ca o acţiune economică şi politică majoră, perfecţionarea preţurilor este menită să aducă o contribuţie de seamă la rentabilizarea sectoarelor producătoare de materii prime şi materiale, a tuturor activităţilor economice, ca şi la realizarea unor raporturi mai corespunzătoare între diferite ramuri şi subramuri ale economiei naţionale. Aplicarea măsurilor stabilite, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la plenara C.C. al P.C.R. din 16—17 decembrie 1980, va contribui la întărirea ordinii în economia noastră, va crea condiţiile necesare aplicării pînă la capăt a principiilor autoconduceri şi autogestiunii, determinînd fiecare unitate economică să analizeze modul în care lucrează şi ce dă societăţii pentru a găsisoluţiile cele mai eficiente de ridicare a calităţii în toate sectoarele economice. Direcţii de acţiune 9 9 Propunîndu-şi construirea unei societăţi socialiste multilateral dezvoltate, cu forţe de producţie puternice, de înalt nivel tehnic, în stare să asigure un trai mereu mai bun întregii populaţii. România acţionează constant pentru accelerarea trecerii economiei de la faza extensivă la reproducţia de tip intensiv. Această orientare se degajă pregnant şi din întreaga structură a planului din anul în curs. Intr-adevăr, anul 1981 poate şi trebuie să marcheze noi realizări de substanţă în promovarea factorilor intensivi ai progresului economic, prin punerea în mişcare a tuturor resorturilor în stare să determine ca resursele materiale să fie folosite cît mai eficient, iar munca, izvor şi condiţie a bunăstării oamenilor, să dea maximum de roade. Anul acesta, productivitatea muncii în industrie, calculată pe baza valorii producţiei nete, va trebui să fie cu 7% mai mare decît în 1980, iar în construcţii-montaj cu 8% mai mare. Nu este nevoie de adus multe argumente pentru a evidenţia importanţa deosebită a îndeplinirii acestei sarcini. Fapt este că, deşi s-au obţinut realizări notabile, productivitatea muncii este la noi mai scăzută decît în ţările cu care trebuie să ne comparăm pentru a măsura drumul ce-l mai avem de parcurs în vederea depăşirii stadiului de ţară în curs de dezvoltare. Planul pe acest an are în vedere extinderea mecanizării şi automatizării producţiei, accelerarea procesului de asimilare, modernizare, înnoire şi tipizare a produselor, conceperea de noi materiale şi utilaje de înalt randament. Vor fi astfel create condiţiimai favorabile pentru ca munca să devină mai productivă, mai eficientă. Aceste condiţii se cer însă valorificate, analizîndu-se la fiecare loc de muncă, în spirit critic şi autocritic, cauzele care frînează creşterea mai accentuată a productivităţii muncii, pentru a găsi rezolvările cele mai potrivite de eradicare a neajunsurilor şi de generalizare a experienţei pozitive. Un joc prioritar ii ocupă mai buna organizare a producţiei şi a muncii, precum şi ridicarea continuă a calificării profesionale, care trebuie nu numai să meargă în pas cu promovarea noilor tehnici şi tehnologii, ci să o premeargă. Există în ţara noastră întreprinderi aflate în funcţiune de cîţiva ani, în care vîrsta medie a personalului muncitor este între 21 şi 23 de ani. Avem de-a face aici cu un fenomen deosebit de pozitiv, dar de el trebuie ţinut seama atît în ce priveşte pregătirea profesională a acestor tineri cît şi modelarea lor spirituală.