Era socialistă, iulie-decembrie 1988 (Anul 68, nr. 13-24)

1988-07-10 / nr. 13

gresului multilateral al patriei a fost re­­gîndită, cu îndrăzneală şi înalta rigoare ştiinţifică, într-o viziune unitară, cuprin­­zînd organizarea şi conducerea întregii economii, a tuturor sectoarelor activităţii sociale. Au fost lichidate multe stări de lucruri negative şi greşeli din trecut. S-a pus capăt dogmatismului, imobilismului şi şablonismului, acţionîndu-se cu fermi­tate pentru afirmarea în rîndurile partidu­lui, în viaţa societăţii a spiritului revolu­ţionar, creator, pentru aşezarea întregii opere de construcţie socialistă a patriei pe temeliile trainice ale celor mai noi cu­ceriri ale ştiinţei şi culturii, ale cunoaşte­rii­ umane în general. în acest cadru, problemele dezvoltării economico-sociale a patriei, creşterea şi modernizarea foselor de producţie, spo­rirea avuţiei naţionale, manifestarea pu­ternică a factorilor calitativi ai dezvoltării social-economice, perfecţionarea relaţii­lor de producţie şi sociale, a structurilor social-politice, a organizării, planificării şi conducerii vieţii social-economice, dez­voltarea democraţiei muncitoreşti-revolu­­ţionare, creşterea rolului statului, afirma­rea partidului ca forţă politică conducă­toare a societăţii, ca centru vital al naţiu­nii au primit o nouă şi adecvată solu­ţionare teoretică şi practică, în spiritul aplicării ferme a legilor obiective, a prin­cipiilor generale, potrivit condiţiilor con­crete din societatea românească, expe­rienţei mondiale, noilor cuceriri ale ştiin­ţei şi tehnicii contemporane. Umanismul revoluţionar, principiile eticii şi echităţii socialiste au fost aşezate la temelia tutu­ror raporturilor sociale, a întregii noastre societăţi. Practic, nu există domeniu al vieţii economice şi social-politice în care, începînd cu Congresul al IX-lea, partidul, secretarul său general să nu fi adus con­tribuţii de seamă atît la înţelegerea cît şi la modelarea proceselor sociale, la inser­ţia acţiunii conştiente, creatoare a oame­nilor muncii, a întregului popor în opera de edificare a noii orînduiri, în făurirea propriei istorii. Desigur, această vastă activitate n-a fost uşoară. A fost nevoie de mult curaj, de mare cutezanţă revoluţionară, de spirit dialectic, înnoitor, de o exemplară recep­tivitate faţă de nou, de o permanentă aplicare creatoare a legilor generale de dezvoltare a societăţii la realităţile şi ce­rinţele concrete din ţara noastră. Expe­rienţa, practica socială evidenţiază că so­cialismul nu se poate construi după mo­dele prestabilite, că nu poate şi nu tre­buie să fie imitat ceea ce s-a realizat într-o ţară sau alta, într-o etapă sau alta. Tot astfel, problemele perfecţionării acti­vităţii şi înlăturării unor lipsuri, unor gre­şeli, în vederea asigurării dezvoltării con­strucţiei socialiste sunt şi trebuie să fie abordate în mod diferit de la o ţară la alta, corespunzător condiţiilor specifice din fiecare ţară, a stadiului de­ dezvoltare şi a experienţei acumulate în edificarea noii orînduiri. Acest adevăr, relevat cu putere încă de la Congresul al IX-lea, a călăuzit şi călău­zeşte întreaga activitate a partidului nos­tru de perfecţionare continuă a noii so­cietăţi socialiste. Ca urmare a măsurilor adoptate sistematic în această privinţă, în România au fost deja soluţionate în mod creator, original, o serie de probleme aflate la ordinea zilei în diferite țări socia­liste. Intrarea României într-o etapă su­perioară, hotărîtoare pentru înfăptuirea Programului de edificare a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate şi înaintare spre comunism confirmă pe deplin juste­ţea aprecierii fundamentale cuprinsă în Tezele din aprilie, potrivit căreia „princi­piile economice, cadrul organizatoric pe care îl avem corespund actualei noastre etape de dezvoltare. Avem deja o expe­rienţă îndelungată şi, pentru noi, nu se pune astăzi problema de a le aduce mo­dificări structurale, ci de a asigura reali­zarea lor mai bună şi de a lua măsuri pentru a perfecţiona continuu activita­tea". Partidul nostru a pornit şi porneşte de la principiul că perfecţionarea continuă a noii orînduiri, a activităţii de conducere social-politică, de organizare şi planifi­care a economiei reprezintă o necesitate permanentă, un proces revoluţionar con­tinuu, neîntrerupt, desfăşurat în strînsă legătură cu cerinţele fiecărei etape de dezvoltare a societăţii socialiste, în viziu­nea partidului nostru, a secretarului său general, principiile şi adevărurile gene­rale ale socialismului ştiinţific nu au fost elaborate o dată pentru totdeauna; ele trebuie să fie permanent dezvoltate pe baza noilor cuceriri ale cunoaşterii, ale ştiinţei, ale practicii sociale. în Expune­rea la Consfătuirea de lucru cu activul şi cadrele de bază din domeniile activităţii organizatorice, ideologice şi politico-edu­cative, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a su­bliniat cu putere necesitatea de a dez­volta creator adevărurile generale, pentru a găsi răspuns problemelor noi, cores­punzător noilor cerinţe ale actualei etape. P­­rin spiritul revoluţionar introdus în toate domeniile societăţii noastre, Con­gresul al IX-lea al partidului a deschis larg calea afirmării patriotismului maselor largi populare, a demnităţii naţionale a poporului, a capacităţii sale de a-şi făuri o viaţă nouă, socialistă, liberă şi indepen­dentă, în fapt, prin elaborările secretaru­lui general al partidului, prin noua sa concepţie despre istoria patriei, despre rolul cunoaşterii şi preţuirii trecutului glorios de luptă al poporului, naţiunii noastre i-a fost redată istoria sa auten­tică, aşa cum a fost făurită de înaintaşi. Este, şi această restituire, una dintre ma­rile înfăptuiri ale epocii inaugurate de Congresul al IX-lea, în care istoria poporului român a fost repusă în dreptu­rile sale legitime, înfăţişată în spiritul adevărului, fără adăugiri sau omisiuni su­biectiviste, în climatul creat în perioada de după Congresul al IX-lea — aşa cum arată secretarul general al partidului —, s-a pus capăt „cursului foarte periculos care îşi făcuse loc la un moment dat, chiar de negare a trecutului şi istoriei mi­lenare a poporului nostru, a caracteristi­cilor limbii române, de nihilism, de cos­mopolitism, de ploconire în faţa a tot ce era străin, de servilism, de lipsă de pa­triotism şi spirit revoluţionar". Este meritul secretarului general al partidului de a fi apărat cu tenacitate, cu argumente de necontestat dreptul poporului român de a fi şi a rămîne el în­suşi, de a fi făcut din cunoaşterea şi pre­ţuirea istoriei patriei o pîrghie de educa­ţie socialistă a maselor, de afirmare a simţămintelor patriotice, revoluţionare şi de întărire a conştiinţei socialiste a oa­menilor muncii, a unităţii întregii naţiuni în edificarea socialismului şi comunismu­lui. Opera secretarului general al partidului întruchipează o adevărată sinteză a isto­riei patriei, privită în contextul istoriei universale, care reliefează marile perma­nenţe ale poporului român, unitatea şi continuitatea sa în vatra strămoşească carpato—danubiano—pontică, forţa sa de creaţie, setea de dreptate şi libertate, voinţa de a trăi liber şi independent, de­plin stăpîn pe soarta sa, vocaţia sa de pace, prietenie şi colaborare cu toate po­poarele lumii. Amplele analize efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu au de­monstrat rolul decisiv al factorilor interni, al forţelor înaintate, al poporului român în evoluţia sa istorică. Formulînd teza, de însemnătate esenţială, potrivit căreia „nu pot exista două istorii, una a poporului şi una a partidului" şi că „poporul nostru are o singură istorie", secretarul general al partidului a înlăturat confuziile şi orientările neştiinţifice, de rupere a isto­riei partidului, a mişcării revoluţionare şi democratice din contextul istoriei naţio­nale. Este meritul secretarului general al partidului nostru de a fi dezvoltat creator concepţia despre partidul revoluţionar al clasei muncitoare, ca parte integrantă a poporului, continuatorul celor mai înain­tate tradiţii de luptă şi exponentul intere­selor supreme ale acestuia, centrul vital al întregii naţiuni. Ideile, aprecierile, concluziile teoretice ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu au de­terminat un adevărat salt valoric în dez­voltarea ştiinţei istorice din ţara noastră, au contribuit decisiv ca trecutul istoric de luptă a poporului pentru libertate naţio­nală şi dreptate socială să devină un su­port trainic al transformărilor intervenite în planul conştiinţei naţionale, un instru­ment de primă importanţă în mobilizarea şi unirea forţelor creatoare ale întregii ţări, în înfăptuirea măreţelor obiective ale prezentului. Realizînd contactul stimula­tor cu tradiţiile progresiste făurite de înaintaşi, cunoaşterea istoriei fortifică sentimentele patriotice, de demnitate na­ţională, în centrul cărora se situează pre­ocuparea neslăbită pentru interesele pro­priei naţiuni, pentru progresul şi prospe­ritatea patriei. Totodată, marea carte a is­toriei oferă învăţăminte şi concluzii pen­tru dezvoltarea unor simţăminte de stimă, respect şi prietenie faţă de trecutul altor naţiuni, de aportul lor la progresul gene­ral al omenirii, pentru cunoaşterea şi apropierea între popoare, pentru întărirea colaborării şi bunei vecinătăţi între state, pentru conlucrarea lor paşnică în vede­rea asigurării progresului şi păcii. Î între trăsăturile definitorii ale societăţii noastre socialiste, puternic reliefate de transformările înnoitoare din ultimii 23 de ani, la loc de frunte se situează perfecţio­narea continuă a relaţiilor sociale şi de producţie, a organizării şi conducerii so­cietăţii, a întregului sistem politic. Parti­dul nostru a pornit şi porneşte de la teza continuităţii procesului revoluţionar, de la faptul că fiecare nouă etapă, a con­strucţiei socialiste determină sarcini tot mai complexe, că formele şi metodele de organizare şi de conducere a societăţii nu sunt imuabile, ci trebuie continuu îm­bunătăţite şi perfecţionate, corespunzător cerinţelor dezvoltării societăţii. La baza acestui proces de continuă perfecţionare a conducerii ştiinţifice, unitate­a societă­ţii a fost situată preocuparea permanentă pentru dezvoltarea proprietăţii socialiste.

Next