Evenimentul Zilei, octombrie 1998 (Anul 7, nr. 1906-1932)

1998-10-14 / nr. 1917

Ziaristul Ștefan Itoafă a fost asasinat cu sînge rece Ștefan Itoafă, 24 de ani, președintele organizației „LADO“ - Constanța și redactor la săptămînalul „Jurnalul de Constanța“, a fost descoperit marți, în jurul orei 11.00, ucis în mod bestial, în apartamentul pe care îl închiriase. Ștefan a fost descoperit de prietena lui, Carmen Drăghici, în dormitorul apartamentului. Cadavrul plin de sînge se afla în pat, gol, cu mîinile și picioarele legate la spate cu un cablu de veioză și cu gîtul tăiat. Ștefan avea întipărită pe față o expresie de groază și, se pare că, în momentul morții, striga din toate puterile. Deoarece a găsit veioza într-o găleată plină cu apă, Carmen bănuiește că Ștefan a fost electrocutat înainte de a fi ucis. Pe peretele dormitorului, ucigașul a desenat o zvastică. GINA ANTON Fondat 1992 MINU­L ZILEI Director CORNEL NISTORESCU Ediția n Amuivn*Nr. 1917 miercuri, 14 octombrie 1998 i6pag.1,1500 iei Cum sa faci rost de o seafa de 20 de milioane de lei pe spatele studentului român UMNFESORUR ♦ în România, a apărut categoria „profesorilor multilaterali“ care predau la cîte 6 —universități . Pentru ca acești profesori să-și onoreze obligațiile, ziua ar trebui să aibă mai­­ multe ore și săptămîna mai multe zile j. Universitățile particulare plătesc numele profesorilor, dar studenții se trezesc cu înlocuitori pag. 3 Politicienii intră, și ei, în haza normelor didactice: Adrian Năstase (mijloc) și Victor Babiuc (stînga) predau la cîte trei facultăți, iar Valeriu Stoica (dreapta) la două De frică să nu-și piardă onorariile grase. Avocații și-au spart greva ALEXANDRU SASSU Istorie la uzinele Dacia 20 de portărițe și-au făcut testul HIV pe banii sindicatului „Sectoare calde“ Pornind de la zvonul că o portăriță de la SC „Automobile Dacia" SA ar fi bolnavă de SIDA, liderul sindicatului „Sectoare calde" de pe Platforma Colibași, Iulian Nițulescu, a aprobat plata a 500.000 de lei, reprezentînd contravaloarea testului HIV pentru fiecare femeie dintre suspectate. Astfel că, îmbarcate într-o autosanitară, 20 de portărițe de la Dacia au venit luni dimineața, la prima oră, la Inspectoratul pentru Sănătate Publică, ca să-și facă testul SIDA. Fiecare dintre cele 20 de femei a plătit cîte 25.000 de lei, bani aprobați din fondurile sindicale, urmînd ca joi să li se dea rezultatul final. Cum cazul în sine este fără precedent, l-am căutat ieri pe liderul de sindical Iulian Nițulescu. Acesta ne-a declarat: „Cele 20 de portărițe sînt membre în sindicatul «Sectoare calde» de la Dacia. Nu le-am obligat noi să-și facă testul HIV. Ele singure au luat această hotărîre, fiindcă n-au mai suportat cum le priveau oamenii. S-a petrecut un fenomen extraordinar. După ce a apărut știrea în ziar, nici unul din cei 28.000 de salariați «le la Dacia nu s-a mai lăsat controlat la poartă de femeile portărițe. Fiecare din aceste femei are familie și copii, închipuiți-vă cum s-au simțit. Au venit la noi aproape plîngînd. Am decis să le ajutăm să-și facă testul HIV, ca să eliminăm suspiciunile. în funcție de rezultate, ele se vor adresa justiției." GABRIEL MARICA Sharon Stone își întinde fața în vîrstă de 40 de ani, actrița Sharon Stone este hotărîtă să-și conserve chipul cu care a înnebunit atîția bărbați, inclusiv pe actualul ei soț, Phil Bronstein. Astfel, o dată ce a pășit în cel de-al cincilea deceniu al vieții, frumoasa de la Hollywood a anunțat recent că se va supune unei operații estetice de întindere a pielii de pe față. „Ar putea părea cam deplasat, dar vreau să-mi fac un lifting facial, unul mic“, a declarat vedeta, ca și cum ar fi pentru prima oară cînd vizitează un chirurg estetician De asemenea, ea a pus capăt zvonurilor conform cărora ar fi însărcinată, spunînd: „Nu este adevărat că sînt gravidă. Dar voi fi, în curînd“. LIVIU ȘERBĂNESCU t­fo­li/77 Ai A cA&a A * PAC ™-&ti azi la­­ Fotbal: Ungaria-România în preliminariile Campionatului European. Transmisiune directă de la Budapesta Orai 23.20 Cinema ‘98 Povestea filmelor: „Șacalul“, „Masca lui Zorro“. Redactor: Nicoleta Jablonski L Din ciclul „Concediile lor pe banii noștri" ROMTELECOM plătește salariaților jumătate din costurile vacanțelor în țară și străinătate pag. 16 Benzina, bat-o vina, ne-a mîncat b­enzina Benzinării particulari majorează prețul carburanților cu 5-10 la sută Scumpirile pot genera falimentarea industriei alimentare Pînă la sfîrșitul anului, prețurile produselor lactate se vor majora cu circa 30 la sută Produsele din carne vor avea prețuri cu 5-10 la sută mai mari Pîinea se va scumpi diferențiat, în funcție de costurile de producție ale fabricilor pag. 6 România, zgîlțîită de criza din Balcani. Vot decisiv în Parlament în chestiunea Kosovo P» 8-9 ULTIMA ORA Pentru că a făcut o adevărată pasiune pentru oamenii în halate albe, O adolescentă se internează periodic în spital fără să aibă nimic n: A [#I>1­j­­ i] fiij Potrivit prefectului Alexandru Vaida, în afacerile cu terenuri din județul Ilfov a fost pusă sub acuzare doar plevușcă COMENTARIUL ZILEI Aștept provincia! * de Cornel Nistorescu Tăiam alene centrul unui oraș de provincie printr-un loc extrem de agitat în urmă cu ani. Casele medie­vale, spoite puțin pe vremea comu­niștilor, se întorseseră la aerul lor de bătrînețe, adiind un strop de dezo­lare. Tot pe acolo se soise lumea pe vremea celebrelor tîrguri ardelenești, ca, mai apoi, viața fremătătoare din­tre cele două războaie să fie înlocuită de plimbările din anii socialismului. Era o tradiție a urbei. Duminica după-amiază fiecare își lua nevasta sau prietena și ieșea cu ea pe corso. Mersul agale pe strada principală făcea parte din ritualul de sărbătoare al orașului. Bărbații își scoteau tac­ticos pălăriile de fetru, iar doamnele își etalau toaletele aduse de la Cluj sau de la Timișoara. Perechile se opreau și schimbau două vorbe de politețe, sau bărbații vorbeau despre fotbal. Patruzeci de ani nu s-a po­menit nimic de politică. Zilele trecute, refăcînd acest traseu obișnuit al adolescenței, m-am trezit strigat de cineva. M-am întors și, într-o intrare de gang vechi, cu ziduri groase, în fața a două tomberoane de tablă, stătea un fost coleg de școală. Era un băiat isteț, între cei mai dez­ghețați, și auzisem despre el că în fabrică trecea drept unul dintre meseriașii de vază. Se spunea că lucrează pe o mașină cu comandă numerică pe care foarte puțini pu­teau face față. Și fostul meu coleg avea o stinghereală, nu doar în voce. l-am descoperit-o și în privire și pe față, mai apoi și în blogeala mîinilor cu care ținea o pungă de plastic cu marginile răsfrînte. Fostul meu coleg de școală și meseriaș de valoare vindea semințe de floarea-soarelui. Cîteva secunde am trăit prăbușirea în prăpastia care ne separa. El, te­rorizat de noua sa condiție, eu, în­grozit de ideea că fără un strop de noroc aș fi putut să fiu în locul său. Pînă la urmă, amintirile au fost mai puternice și ne-am îmbrățișat. Am pornit agale pe vechiul traseu al adolescenței noastre. în locul librăriei era un butic. Lîngă acesta, în fostul magazin de confecții al orașului se găseau haine „second hand“ aduse din Germania și Canada. Alături, cinematograful, dar cu o singură reprezentație pe zi, iar nițel mai sus, un alt magazin cu electronice, cos­metice și dulciuri. Prin vitrina sclipi­toare, două domnișoare priveau stra­da în așteptarea unor clienți. Fostul restaurant a devenit bar și nu-i decît o haltă pentru bețivii în căutarea unui loc de întîrziat spre miezul nopții. Nu mai are nici orchestră și nici bucă­tărie pentru că localnicii nu mai ies seara. Nu le ajung banii pentru o masă la restaurant. Un fel de pustiu ca în vreme de război, i-am zis fos­tului coleg. Partea asta a cam murit, a zis ei. Acum orașul stă ascuns după ziduri. Numai puștii ies seara și se învîrt cu mașinile străine și cu motocicletele. Și m-a dus într-o intersecție cu cîteva baruri și cofe­tării. Toată puștimea orașului se în­ghesuie pe o sută de metri de stradă, la o cafea și un suc sau la jocuri mecanice. N-au unde lucra și nu au bani. Unii muncesc la negru prin Germania sau Grecia, de unde se întorc cu vechituri de mîna a treia și se fudulesc în acel viespar din care ies pentru cîteva ore și revin iar, de două-trei ori, pînă noaptea tîrziu, în așteptarea un­ui eveniment care nu se petrece niciodată. Fabricile fac reduceri în fiecare săptămînă și în fiecare lună. Mereu mai aruncă în stradă cîteva sute de oameni, agățați doar de un ajutor de șomaj. Maga­zinele nu vînd pentru că lumea nu are bani. Privații sînt încă mici și nu pot absorbi restructurările. Unii încearcă să se refugieze la sate, îi vezi cu Daciile încărcate cu saci de porumb sau trăgînd cărucioare cu sfeclă. Nu cred în agricultură și nu cîștigă mare lucru, încearcă doar să supraviețuiască pînă într-o zi cînd lucrurile vor reintra în normal. Mulți politicieni încearcă să tragă nisip pe acest peisaj trist, dominant în mai toate orașele mici de pro­vincie. Se amăgesc mereu, spunînd că oamenii trăiesc normal, constru­iesc case, lucrează pămîntul și nu sînt atît de agitați cum încearcă să-i descrie ziarele și reportajele de tele­viziune. Și după ce mi-a povestit despre copiii săi, elevi de liceu și despre nevasta lui în șomaj, fostul meu coleg m-a luat scurt și sec, ce faceți voi acolo, la București? Și fără să mai aștepte un răspuns, presim­țind probabil că nu-l am, mi-a întins un pumn strîns și mi-a zis dom' Cornel, nu vrei să-ți dau niște se­mințe de floare? Fac bine la nervi și vremea trece mai repedel

Next