Evenimentul Zilei, iulie 2000 (Anul 9, nr. 2442-2467)

2000-07-01 / nr. 2442

1992 «H ZILEI Director Cornel NISTORESCU Ediția L sîmbata 1, duminica 2 iulie 2000 A A Anul VMM 12 + 8 + 8 pag. 4 Nr 2442 3.000 lei Fondat SUPLIMENTE GRATUITE. 16 PAGINI Bruce Willis a pierdut 500 de dolari la un concurs de înfulecat gogo și Desperado cîntă country pe românește Studenții americani nu prea le au cu sexul AST­AZI CISTIGATORII TELEEUROBINGO Zidane vs Maldini itC­iWL Pe toată perioada Campionatului European de fotbal, cotidianul „Evenimentul zilei" vă oferă Supliment EURO 2000 GRATUIT ö INDOLENTA A ratat capacitatea pentru că șefa comisiei nu a dat un telefon pag.­ Bi TAXE FIERBINȚI pag. U Fiindcă vrea să explice populației cum se aplică impozitul pe venitul global, Remeș a înființat Telefonul contribuabilului Ministrul finanțelor nu se dezminte, apelurile nu sînt gratuite □ DRAIW Rămasă pe drumuri pentru cinci pîini și o mînă de covrigi. O femeie de 42 de ani nu-și poate îngriji mama bolnavă de cancer H NAȘI ÎN SUTANĂ pag. î pag Corupție și afaceri ilegale în Casa Domnului Mafia ortodoxă rusă $65iÎ5 Lavinia strînge bani pentru un azil de bătrîni I MAI MULT GOALĂ Designerii brazilieni propun Slipul de-o palmă Timp de o săptămînă. Sao Paolo este capitala sud-americană a modei. Morumbi Fashion Show reunește sub același acoperiș, pe același podium, ultimele creații vestimentare ale designerilor brazilieni. Tendințele sezonului primăvară/vară, pentru începutul de mileniu, propun materiale vaporoase, imprimate sau unt, croieli ce urmăresc linia corpului, decolteuri foarte îndrăznețe și despicături adînci. Cît despre costumele de baie, în 2001 pe Coasta Pacificului se poartă bikinii cu șnur, cupa sutienului în formă triunghiulară și slipul de­ o palmă.­­O.M.1 «NECROFILU’» ȘI «CĂPITANU’» LUPTĂ PENTRU SUPREMAȚIE f ■­­ uau. Mil fil­­ \ SS[ m­ | | NI. a il m if m 1­j| I |k­3 JÊè H__I _ fE ii wesèt hb w-f w" rts I dnBsHI n UNDE-I LEGE NU-I TOCMEALĂ pag. 3 Ministrul de interne, înghesuit de doi țărani din Gorj pag. 5 SUVENIRURI CONTONDENTE Captură record de bite estivale La Neptun, polițiștii au confiscat peste 200 de „obiecte artizanale“ CULMEA SĂRĂCIEI Și-a vândut vi­­ca pentru că nu a avut bani să-i cumpere lanț Dan Ardelean, din satul Cerbia, este unul dintre cei mai săraci oameni din comuna Zam, județul Hunedoara. Unica lui avere este o căsuță dărăpănată și o vacă. în urmă cu puțină vreme, vaca i-a fătat o vi­­că. Bucuria s-a transformat rapid într-o problemă pentru că Dan Ardelean nu a avut bani să cumpere un lanț pentru vidică. Cum vecinii nu s-au înghesuit să-l ajute, omul a rezolvat problema în cel mai curios mod cu putință. A vîndut-o unui achizitor de carne, cu toate că i-ar fi fost de folos în viitor, pentru faptele necesar familiei sale Cumpărătorul vin­cii i-a oferit lui Dan Ardelean în loc de băni, ciment. Ardelean ne-a spus că, poate, va accepta oferta, și va reuși astfel să-și consolideze căscioara LUCIAN STANCIL Mm 12. POVESTIRI DIN SCRIPTE Dan Voiculescu, director peste­­ pușculița­ Argus Oficiul Argus era o pepinieră de cadre pentru reprezentanțele firmelor străine la București pag. 3 Bibiiwr* îngMM I VIAȚA MEA E UN ROMAN în 1989, o femeie a trecut peste graniță zeci de familii de români Maria, de profesie calauza Olteanca și-a descoperit menirea în urma unei ședințe de spiritism COMENTARIUL ZILEI A venit vremea lui Seneca de Cornel Nistorescu Adeseori, în disperare de cauză, ne întrebăm ce e de făcut pentru a ieși din situația nenorocită în care ne aflăm. Nu cred că există român care, în puținele momente de răgaz, să nu se întrebe, pînă la obsesie, ce să fac? Și ca să facem? Ne trebuie bani, calculatoare, drumuri, telecomunicații, sedii, legi, oameni, expertiză. De fapt, nu avem nimic altceva decît natură, prejudecăți și foarte multe întreprinderi cu care nu știm ce să facem. De unde să începem? De la legi? Pentru legi ne trebuie parlamentari și politicieni. De la drumuri? Pentru ele avem nevoie de bani, de proiectanți, de utilaje, de licitații mai puțin măsluite. Ba chiar de știința de a le folosi. Geaba facem o autostradă dacă unii bagă turmele de oi pe ea ca să ajungă mai repede în comuna vecină. Sau aduc vitele să pască iarba de pe spațiile verzi care separă benzile. Sau intră cu camioane din care curge beton sau cărora se zboară roțile. Totul e atît de complicat încît orice gînd sfîrșește vîjîind prin creier. Unii nu mai rezistă și ori dau bir cu fugiții, ori cedează într-o isterie obositoare. Ce e de făcut? înainte de a încerca să ne răspundem la o asemenea întrebare banală, dar totodată încuietoare, ar trebui să ne aducem aminte că alții au fost în situații mult mai dificile. Și nemții, și rușii, și polonezii, în anii de după al doilea război mondial, au dus-o mult mai greu. Ce-au făcut rușii și polonezii am făcut și noi, și uite unde am ajuns. Ce au făcut nemții după război? S-au apucat cu calm să aleagă și cărămizile întregi și jumătățile din moloz. Să facă ordine și să reconstruiască tot ce era distrus. Au mîncat doar cartofi, salvînd ochiurile din care ies muguri, și au început, cătunel-cătunel, să se ridice. Să-și facă alte case, să-și repare fabricile și să producă. Germania de azi n-a fost adusă cu avionul din altă parte­. A fost ridicată bucată cu bucată, cărămidă cu cărămidă, pavelă cu pavelă, într-o muncă surdă, disciplinată, plină de privațiuni în perioada de început, așa cum a fost ridicată și Japonia. Miracolele economice de acum se întind peste pămînturi care, după război, nu erau bune nici de semănat porumb și ceapă. Poate că exemplul acestor popoare e prea îndepărtat în timp pentru a-i însufleți pe compatrioții noștri. Poate că ce s-a întîmplat anul trecut în sudul Franței îi va impresiona mai mult. Un petrolier a pierdut o cantitate enormă de țiței în apropierea coastei. Mîzga neagră s-a întins peste plaje, peste stînci, a ucis păsările, pomii și copacii. Știți ce s-a întîmplat după prima curățenie făcută de autorități? Primarul i-a chemat pe localnici cu măturici și cu greble pentru a aduna și resturile mărunte. Apoi i-a anunțat pe copii că nu vor avea vacanță de primăvară. Cu perii și periuțe de dinți vor spăla fiecare piatră și pietricică în așa fel încît, la debutul sezonului estival, turiștii francezi și străini să nu găsească nici o picătură de țiței. Să nu rămînă nici măcar vreun iz. Ce-i de înțeles din experiențele altora? Că de la gălăgioșii și neputincioșii de politicieni nu avem a cere decît legi mai bune. Și apoi, la muncă! Cu sapa, cu periuța de dinți, cu bidineaua, cu bunicii, cu copiii, avînd două sau trei slujbe, la fructe de pădure, umerașe, mobilă, împletituri, legume sau mezeluri făcute în casă. Nu vin nici americanii și nici nemții să ne zugrăvească holurile de bloc, gardurile și zidurile, nu vin nici englezii să strîngă gunoaiele pe care le aruncăm în rîuri. Singuri­­singurei, fiecare pe cont propriu sau unindu-ne în grupuri mici, să încercăm să ne opunem haosului și să ne mișcăm coerent. Așteptatul de la primării, de la guvern, de la Uniunea Europeană sau de la NATO e „boală lungă, moarte sigură”. Acel Godot financiar și salvator nu va sosi niciodată. Sau va fi tentat să vină numai după ce vom arăta că am făcut copite în palme și după ce-i vom arăta cocoașa muncii de pe spinările noastre încercate. Cine mai stă cu mîna întinsă e victimă sigură. Cine vinde vise nu face decît să înșele. Singura alternativă care ne-a mai rămas e munca. Nu datul din gură, nu cîrteala, nu flecăreala, nu democrația înțeleasă crezin, ca acoperire pentru „n-am chef”. Vrem, nu vrem, a venit vremea lui Seneca. El a spus: sufletul trebuie să ți-l schimbi, iar nu locul!

Next