Evenimentul Zilei, septembrie 2003 (Anul 12, nr. 3481-3510)

2003-09-15 / nr. 3495

Fondat 1992 gps* luni, 15 septembrie 2003 24 pagini • 5000 lei Ediția I Anul XI • Nr. 3495 pag. 1 2 Bid UE flit tei cheltuiți îsi sæc 0 CIURUIT DE ARDELENI Pag 14 Ursul elvețian, împușcat la Cluj-Napoca Meter, popusărit la Cluj 0 LA 6/49 ona. 3 Milionul de euro nu a fost cîștigat * in­­tialat in­ Pj-1; 1 J \\m *7*1 *7'i Cu Evenimentul zilei CISTIGI 9 DE NOTA 10! Caută oferta de azi în pagina 22 'GiptQS M»£, /Vii-A SPUS GA VREA 5\ se paga MEPIC - OCUPA­­L'ATI PRINS COPi\NPP -'AV £ T\­U­ £ ĂiA1 fCART £ ANvBiT'OS /v\i'A SPUS GA> v \/tag\5Â5 € fv^CA MiMSTP­U JUc u Li ; 1 IÄ (toto r ® A ® ü[S[M­­60@­MXI Era i­THSîT” T1T ȘCOALA ÎNCEPE TRIST pag. 17 Familia cu zece ghiozdane Familia Rădean, din satul Parta, este cea mai numeroasă din județul Timiș. Din cei 16 copii, zece sînt de vîrstă școla­ră. Cei mici merg să în­vețe în sat, iar cei mari ur­mează la liceele din Timi­șoara. Numai mama lur știe cum reușește să se descurce cu puținii bani pe care îi are la dispoziție. „O uniformă costă 850.000 de lei, iar pentru opt nu am avut bani. Am mers în bazarul timișo­rean și le-am luat trenin­guri, care au costat jumă­tate din prețul unei uni­forme“, ne-a spus Mărioa­­ra Rădean i­it uni * batilQi fam mun IÎMPOTRIVA SISTEMULUI Doctorul Constantin Crețan, cel care a dezvăluit plagiatul comis de Mircea Beuran, ministrul sănătății, declară: Am strigat că «regele e gol»" ■ DEALURILE CLUJULUI, „FESTINA LENTE“ loan Rus, la loc comanda­ Ministrul Internelor și al stabilopozilor pag­i­ni&filïriïfn[Tî pag $ COMENTARIUL ZILEI de Cornel Nistorescu Programe europene pe ver esie Știu că în toate cercurile puterii există o supărare nedisimulată pentru insistența cu care mass-media revin la cazul Puwak. Toți vorbesc despre ministrul integrării cu respect. Iar în privința sumelor puse în discuție, chiar zîmbesc. 150.000 de dolari e un nimic! Ce mare brînză! Chiar nu merită atîta tărăboi. Ceea ce este adevărat dintr-un anume punct de vedere, în raport cu marile tunuri date de alți demnitari, afacerile familiei Puwak sînt un mizilic. Dar cei care au o asemenea părere ne obligă să ne gîndim la sume cu mult mai multe zerouri, pe care nimeni nu le-a putut încă proba. Se șoptesc pe la colțuri, dar dovezile se lasă așteptate. Este o scuză că familia Puwak nu și-a băgat mîinile pînă la cot în fondurile Uniunii Europene? Eu zic că nu. Investigația făcută de redactorii ziarului nostru demonstrează că programele de pregătire desfășurate în Germania chiar au avut loc. Grupuri de români au fost deplasate pe banii Uniunii Europene și au urmat niște cursuri. Hazul a izbucnit abia cînd am ajuns la sursă. Una dintre firmele din Germania cu care s-a desfășurat programul de pregătire a românilor e legată de familia Puwak. O verișoară a soțului doamnei ministru se afla la celălalt capăt al cooperării, iar cursurile au fost ținute mai pe românește de fiul verișoarei domnului Puwak, într-un apartament. Unul dintre participanți a mărturisit că tot programul n-a fost decît un fel de distracție, condimentată cu niște prezentări ținute de un student, nimeni altul decît nepotul doamnei ministru. Cît despre participanți, ce să mai spunem?! Cei mai mulți au fost colegi de studenție și prieteni ai fiului doamnei ministru. Și cîte un pesedist mai tînăr din provincie. Ce facem în momentul de față? O gratulăm în continuare pe doamna ministru cu „absolută încredere“, cum a făcut Adrian Năstase? O admirăm pentru că soțul și fiul ei s-au dovedit a fi atît de descurcăreți încît au pus la cale și programe de pregătire și de cercetare pe banii Uniunii Europene și ai Ministerului Educației și Cercetării? Acceptînd această improvizație dîmbovițeană, de bună seamă că nu mai avem ce obiecta în legătură cu alte fonduri agățate de alți politicieni, de baronii din provincie sau de acoliții acestora. Cît privește fondurile de cercetare luate de la învățămînt, ce să mai vorbim. Poate că din ele se puteau repara două-trei școli amărîte, din sate uitate de Dumnezeu. Cum putem ieși din această încurcătură? Jenată, Uniunea Europeană nu e dispusă să meargă pînă la capăt. Guvernul se încăpățînează să-și apere ministrul, în ciuda unei declarații mincinoase și a unor cheltuieli bramburite în diverse programe. Populația ezită și ea între a o califica pe Hildegard Puwak drept descurcăreață și a o taxa pentru comportament nerezonabil. Onoarea a ieșit din calcul. De mulți ani, cei aflați la putere o ignoră. Vorba unuia, fost ministru, fac ceva pe cuvîntul meu de onoare! Și atunci, ce facem? Acceptăm că noi toți cei care am scris nu înțelegem o boabă din cum merg treburile la vîrf? Și ne facem că am înghițit o gălușcă. Din moment ce Uniunea Europeană a dat semne că a servit-o cu plăcere, la ce instanță ne mai putem adresa? Cine să ia totul de la capăt și să cîntărească la miligram? Un lucru e cert. Pe măsură ce înghițim mai des asemenea aranjamente, România aceea la care visăm este din ce în ce mai departe!

Next