Evenimentul Zilei, iunie 2010 (Anul 19, nr. 5887-5912)

2010-06-10 / nr. 5895

EVENIMENT Cum „a călărit“ Nuțu Cămătaru justiția română la nTMd Liderul celei mai puternice grupări de crimă organizată e liber. Asta, în timp ce procesul în cel mai „greu“ dosar al său trenează de un an pe rolul instanțelor Raluca Stepanov Raluca.stepanov@evz.ro on Balint, mai cunoscut drept Nuțu Cămătaru - „cre­ierul“ celei mai puternice și a numeroase grupări de crimă organizată care a acționat până acum în România -e liber. Asta, după ce membrii rețelei sale, aproape 500 la număr, au adunat în „palmares“ zeci de infracțiuni de tâlhărie, șantaj, cămătărie, proxenetism, trafic de carne vie și chiar crimă. Cele mai multe dintre aceste fapte grave, comise sub ochii închiși ai autorităților - politici­eni, polițiști sau magistrați - cu a căror „prietenie“ s-au lăudat li­derii clanului, simt adunate între coperțile unui dosar peste care s-a așternut de mult praful în instanță. Nuțu a fost condam­nat, anul trecut, de magistrații Tribunalului București, la 13 ani de închisoare. Procesul trenează însă pe rolul Curții de Apel Bu­curești. Motivul: doar redactarea motivării deciziei inițiale le-a luat judecătorilor șase luni. La asta se adaugă și faptul că, deși a continuat să-și conducă din închisoare afacerile ilegale - fapt cunoscut și de procurorii ca­re i-au interceptat convorbirile telefonice purtate din celula, pe mobil - anchetatorii nu au reușit să obțină un nou mandat de ares­­­tare preventivă pe numele aces­tuia, care l-ar fi putut ține în continuare după gratii: „în orice stat în care justiția funcționează, un om ca Nuțu Cămătaru, un semianalfabet ca­re întruchipează cu adevărat ma­fia, ar fi rămas după gratii. Acum e un pericol nu doar pentru foștii «parteneri de afaceri», ci și pen­tru cei care au contribuit, prin mărturii, la încarcerarea lui și pentru magistrații pe care i-a amenințat“ au conduis surse ju­diciare. De ochii PRESEI. Nuțu Cămătaru a fost, ieri, protagonistul unui spectacol ieftin oferit jurnaliștilor, care s-a vrut o „demonstrație de forță“ pentru „dușmani“ FOTO VLAD STĂNESCU ; B 53 LUB IMAGINI DE LA O ELIBERARE Cele două încălecări ale unui interlop La poarta Penitenciarului Jilava ne­­chează și se agită un armăsar ne­gru, ridicând praful. Ceva mai înco­lo, lăsați de izbeliște, porumbei negri scot capul din cutie. E trecut de 9.00, a ieșit și soarele de după nori, iar Nuțu Cămătaru e încă la „răcoare“. Sunt formalități care du­rează. Câte un „locotenent“ îi caută mustața prin gemulețul postului de pază și le recomandă celorlalți să țină calul aproape. Vede imediat un tricou cu galben­, el­e! De după poartă apare într-adevăr Nuțu, ur­mărit de privirea severă a unui gar­dian. Fostul deținut înaintează, stă­pân pe el, prin „pădurea“ de camere de filmat. N-are chef de răspunsuri. Caută doar din priviri calul cerut, armăsarul pe care a poftit să meargă acasă. în noiem­brie 2007, un apropiat îl sunase în celulă să-i propună nu­ știu­ ce afa­cere. La sfârșit, când a venit vorba de eliberare, omul l-a întrebat: „Tot haiduc vii?“. La care Nuțu a zis: „Păi, da!“. Acum e iunie 2010 și a venit vremea „haiduciei“. Cămăta­ru își suflecă pantalonii, ridică pi­ciorul și ajunge în șa, cu ceva ajutor de la omul său, înjur roiește însă presa: animalul se sperie, se sucește și-și lasă povara alături. Nuțu a aterizat în picioare, e bine­­sănătos, își ia șapca albă de pe jos și­ o scutură. Nu înjură, așteaptă doar puțin și iar­e sus, stăpân peste hățuri, în urma lui zboară și po­rumbeii cei negri, despre care lu­mea zice că sunt semnul pedepsei, al răzbunării, așa cum porumbeii albi înseamnă liniște și pace. O reporteriță transmite înfrigurată: „Bună ziua! După cum ați putut să vedeți, Nuțu Cămătaru a reușit să urce pe cal. Nu ne apropiem prea mult, pentru că ar putea să ne lo­vească acest cal“. Acum Nuțu e pe drumul spre București, alături de alți doi călăreți. Mașinile televiziu­­nilor țin aproape, așa că Nuțu o ia pe lângă un depozit de combusti­bili și ocolește pe un drum de pă­mânt. Un microfon ajunge repede lângă el, ca Nuțu să spună lumii că nu e supărat pe procurori. Doar pe cei care nu-și fac treaba și au înțelegeri cu infractorii care „dă moartea albă la copii“. Fuge peste calea ferată, după ce un apropiat își așază mașina de-a curmezișul. Peste câmpul plin de ciulini se mai vede acum doar praful ridicat de copite. Pentru a traversa drumul mare ca să o ia spre Ferentari, alt om de-al casei oprește circulația pe ambele sensuri. Nuțu taie asfaltul în goană mare. Când porțile casei s-au deschis, stăpânul avea să intre însă într-un mod oarecum banal, făcând din mână de pe bancheta unei mașini. S-au oprit pe drum doar niște polițiști scrupuloși și l-au amendat cu 120 de lei, pentru „un mizilic“. După spusele unuia dintre agenți, Nuțu ar fi încălcat legea: a circulat pe drumul public călărind un animal, în speță un cal. 2 ! Joi, 10 iunie 2010 ! Evenimentul zilei „CARACATIȚA“ DE FERENTARI Politica, la degetul cel mic al lui Nuțu Pe lista de „clienți“ și de aju­toare ale clanului Cămătaru se aflau, acum șase ani, nume „gre­le “ din politică, afaceri, magistra­­­tură sau poliție. Asta pentru că, prin interme­­­diul lichidităților adunate prin cămătărie, Nuțu și Sile au ajuns să-și extindă, treptat, influența în România, din colțul lor de Fe­rentari. Pe de o parte, frații ajun­seseră să controleze, prin teroare, lumea interlopă și, pe de altă par­te, se impuneau în societate, prin cumpărarea de putere. „Anii de aur“ ai clanului pot fi plasați între 1994 și 2004, adică la cele două limite ale „aventurii în justiție“ a lui Nuțu Cămătaru. Acesta a fost arestat inițial pe 29 septembrie 1994, pentru tâl­hărie. Dosarul a fost însă pierdut, iar reconstituirea acestuia a durat patru ani. Interlopul a fost con­damnat la șase ani de închisoare, a atacat decizia în instanță, însă fără succes. Pe 29 iulie 2004, Nuțu­ Cămătaru a fost trimis de­finitiv după gratii; în cei zece ani în care autori­tățile au stat însă cu ochii închiși, clanul a reușit să acopere aproa­pe întregul peisaj infracțional: proxenetism, trafic de droguri, sechestrare de persoane, taxe de protecție, bătăi în plină stradă cu bâte, răngi și cuțite, tâlhării, chiar și crimă, toate „prinse“ în­tre coperțile unui dosar celebru - 147/P/2004. De pe urma tuturor acestor ilegalități, membrii cla­nului, au ajuns să strângă mili­oane de euro și câțiva ani după gratii. Ascensiunea Cămătarilor n-ar fi fost însă posibilă fără protectori. De-a lungul timpului, s-au vehi­culat numele multor polițiști care ar fi fost apropiați ai clanului, dar singurii arestați au fost inspectorul Viorel Pauluc, de la Postul de Poliție Jilava, și agentul Robert Herghelegiu, acuzat că ar fi ajuns la o înțelegere cu Cămătarii pentru a - și proteja un prieten. „Gigi este prietenul meu“ „Inițial, intreaga rețea a fost pusă la punct prin implicarea fo­stului șef al Poliției Capitalei, ge­neralul Nicolae Nițu, au arătat surse din rândul anchetatorilor. La un moment dat, fiul generalu­lui a și fost audiat de procurori în dosarul în care interlopii erau acuzați de implicare în jaful comis asupra afaceristului israelian Shaul Peleg. Dar Nuțu și Silo s - au lăudat că ar fi avut legături și mai sus, în fața anchetatorilor, Nuțu a rostit și numele chestorului Za­­haria Toma (fost adjunct al minis­­­trului de interne Ioan Rus), des­pre care a spus că era client fidel al unui restaurant de-al său și că mânca acolo gratuit, în schimbul unor „servicii“ A vorbit apoi des­pre alți „prieteni“: Virgil Arde­lean, fost șef al Direcției de Infor­mații și Protecție Internă a Ministerului de Interne, și Nico­lae Berechet, fost secretar de stat în același minister. De aici până la politică a mai fost doar un pas: Cămătaru s-a lăudat cu apropierea de PSD-iștii Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc sau Vasile Duță, fost membru al Comisiei de abuzuri din Senat. De altfel, ultimul a fost filmat în timp ce întreținea relații sexuale cu mai multe prostituate ale celor doi frați. Nu m­i-a uitat să pomeneas­că nici de relația specială cu euro­­­parlamentarul Gigi Becali. La au­dierea de la Comisia de abuzuri a Senatului, din septembrie 2004, Nuțu Cămătaru declara: „Gigi este prietenul meu, de câte ori am avut bani, și chiar dacă nu am avut și a apelat la mine, am luat de la cumetri și i- am dat când a avut nevoie să-și plătească oamenii. (...) L-am ajutat cu ce-am putut și l-aș ajuta și în continuare,îi dă­deam, dacă voia, și un copil“ spu­nea atunci Nuțu. 500 de membri număra, în 2004, gruparea „construită“ de frații Cămătaru

Next