Evenimentul Zilei, iunie 2010 (Anul 19, nr. 5887-5912)

2010-06-11 / nr. 5896

EVENIMENT Profesorilor li se ia ce nu li s-a dat niciodată, banii de navetă EEHER Guvernul a decis sa le „taie“ dascălilor navetiști subvenția pentru transport. Mare parte dintre ei nu se îngrijorează însă, pentru că, oricum, nu au beneficiat de aceste sume Andreea Archip­andreea.archip@evz.r( D­eși anunțată drept o lo­vitură în plus dată pro­fesorilor, decizia gu­vernului de a le „tăia“ subvenția pentru transport nu-i îngrijorează pe mare parte dintre navetiștii de la catedră. Motivul: nu au beneficiat niciodată de acești bani In această situație se află și cadrele didactice din Brănești (județul Illfov). „Ni s-a spus de la primărie că suntem prea mulți și că nu au bani. Dar avem echipa de fotbal în Liga I “ spun profeso­­­rii care petrec și câte trei ore pe zi în autobuze și în maxi-taxi pen­tru a ajunge la școală. Ce-i drept, în Brănești funcționează trei li­cee și un seminar teologic, care adună aproape 200 de dascăli la o populație de aproximativ 8.000 de locuitori. Unul dintre aceștia, Lucia Barbu, profesoară de limba ro­mână la Colegiul Silvic din loca­litatea ilfoveană (cândva cel mai renumit colegiu de profil din ța­ră), a reușit performanța de a „contabiliza“ în cei 20 de an petrecuți la catedră, 140.000 de kilometri, „bătuți“ aproape zil­nic pe drumul de la școală către locuința sa din Capitală și invers, a BRĂNEȘTI, ILFOV. Profesoara Lucia Barbu petrece, zilnic, peste 30 de minute doar în maxi-taxi pentru a ajunge la școală dedicată. Profesoara cheltuiește lunar peste 100 de lei pe transport, de dragul elevilor săi de la Colegiul Silvic OBIȘNUINȚA „Dacă nu ar mai trebui să fac naveta, mi s -ar părea ciudat. E o a doua natură“ E ora 8.29. In dogoreala dimi­neții de vară, când toți trecătorii par că se mișcă cu încetinitorul pe străzile Capitalei, apare sprinteni Lucia Barbu. Cu poșeta pe umăr și cu o sacoșă doldora de lucrări în mână, profesoara de română de la Colegiul Silvic Brănești e pregăti­tă de drum. Din metrou în microbi» Primul mijloc de transport în care pune piciorul e metroul: de la Gara de Nord la Iancului ,10-15 minute pe ceas. Știe exact în ce zonă a peronului trebuie să stea pentru a evita cele mai aglome­rate vagoane, începe să împărtă­șească câte ceva din lunga sa ex­periență de navetistă. „M-am obișnuit, e a doua natură. Dacă nu ar mai trebui să fac naveta, mi s - ar părea ciudat“, glumește pro­fesoara. La Iancului, o așteaptă, „proptit“ pe trotuar, microbuzul care o va duce până în fața liceu­lui. Preț de 2 lei și 30 de minute, microbuzul își face loc printre mașini și lasă în urmă blocurile „triste“ printre care se ridică pra­ful și se înalță zgomotul. Deși ar fi putut să opteze ori­când pentru o școală din oraș, Lu­­­cia Barbu a rămas la Colegiul Sil­vic din Brănești din mai­ multe motive. „E un liceu foarte bun. E adevărat că în ultima vreme nu mai este atât de căutat, dar și po­pulația școlară a scăzut. E o școala cu tradiție, are peste 100 de ani de la înființare și avem în continuare rezultate foarte bune la concur­suri. Avem doar profesori titulari și suntem o echipă, își continua profesoara istoria. Asta, în timp ce microbuzul încetinește. A ajuns în centrul Brăneștiului și, la câțiva pași dis­tanță, se zărește clădirea școlii. E pauză, iar în cancelarie profesorii sunt ocupați cu încheierea medi­ilor. Mai mult de jumătate dintre dascăli sunt navetiști „Aceștia simt colegii mei. Foarte mulți fac naveta. Din Dru­mul Taberei, din Domnești... No­­­uă naveta ne-a intrat în sânge“ face prezentările profesoara. Pe scurt, din cei 25 de profesori ai școlii, 14 sunt navetiști. La fel și mare parte dintre cei 300 de elevi. Acestora li se adaugă cei care stau în căminul colegiului și ajung acasă doar de două ori pe an. Nici elevii­ navetiști, dar nici profesorii din „garda veche“ din care face parte și Lucia Barbu, nu regretă nicio secundă cei câțiva zeci de kilometri parcurși zilnic de acasă la școală și înapoi. Re­gretă doar că asistă neputincioși la „degradarea educației1' 2 I Vineri, 11 iunie 2010 I Evenimentul zile O ȘCOALĂ CU TRADIȚIE Peste 110 ani m care s - au format silvicultori înconjurat de o pepinieră, Colegiul Silvic „Theodor Pie­­traru“ din Brănești este rupt de tot ceea ce înseamnă nebunia Capitalei, aflată la doar 20 de kilometri distanță. Chiar dacă de pe holuri nu se mai aude aceeași forfotă de acum 20 de ani - când colegiul era văzut drept cel mai bun în domeniu din țară, în cataloage figurau peste 1.000 de elevi, iar concu­rența era de șase-șapte candi­dați pe loc­­, conducerea școlii încearcă să o ridice la standarde europene. Dascălii au amenajat un centru de documentare, două laboratoare de informatică și o cantină modernă, care va fi dată în folosință din toamnă. Sunt sprijiniți de comunitatea locală și de inspectoratul școlar și ast­fel și- au permis să doteze clase­­­le cu mobilier nou și cu aparatu­ra necesară. Pe lângă studiile liceale, în urma cărora se specia­­­lizează tehnicieni ecologi sau silvici, la colegiul din Brănești se mai pot forma pădurari și paz­nici ai domeniilor de vânătoare. „Mergem la târgurile educațio­nale pentru a ne promova ofer­ta. Uneori, suntem sunați și de foști elevi, care au terminat școala aici și care și-ar dori ca și copiii lor să le calce pe urme, explică directorul adjunct al școlii, Mihail Cristescu. Toți profesorii colegiului sunt titulari, iar în opinia aces­tuia, și acest lucru a contat pen­tru prestigiul școlii. „Avem pro­fesori foarte buni, toți titulari. Cred că și din acest motiv nu au renunțat și nu au mers la alte școli cei care fac naveta. Au ținut la prestigiul școlii și la colectivul unit care s - a format aici“ a con­­­chis Cristescu.

Next