Evenimentul Zilei, ianuarie 2011 (Anul 20, nr. 6070-6094)
2011-01-14 / nr. 6080
EVENIMENT Educația sexuală, tabu pentru profesori ikutoWi UMM Cei mai mulți dascăli se sfiesc până să și predea „aparatul reproducător“ iar părinții amână cât pot discuția despre viața sexuală Andreea Archie andreea.archie@evz.rc n reclame, la televizor, oriunde atunci privirea, decolteele sunt din ce în ce mai adânci, iar fetele par să se îmbrace, indiferent de anotimp, doar în pantaloni foarte scurți sau chiar în slip. Tabloidele nu se vând cu aceeași interdicție precum cea impusă țigărilor și alcoolului - adică, nu există limita de „peste 18 ani“ - , iar când din toate părțile parcă se strigă „sex“ rămâne întrebarea: cine-i mai învață pe elevi noțiunile elementare de educație sexuală și câtă vreme îi mai lăsăm să-și facă „documentarea“ pe internet, din reviste sau de la televizor. Părinții amână cât de mult posibil să le vorbească copiilor despre acest subiect tabu în România, iar marea majoritate a profesorilor se simt rușinați până și atunci când trebuie să predea „aparatul reproducător“ din cărțile de biologie Discuțiile despre sex, în șoaptă Opționalul „Educație pentru sănătate“, care se predă de la clasa I până la a VIII-a, conține capitole despre „Sănătatea reproducerii și a familiei“ dar a fost adoptat de prea puține școli. Așa că discuția despre sex cade de multe ori în sarcina diriguiților, aceeași profesori demotivați, cu salarii mici și multe îndatoriri. Și, la rândul lor, părinții amână cât pot discuția, speriați probabil de faptul că atunci când își vor aborda copiii li se va răspunde la fel ca în celebrul banc: „Da, ce vrei să știi despre sex?“ Tabuurile din familie sunt preluate de copii, mai ales că părinții încearcă să amâne cât pot de mult momentul. “ DANIELA CEREDEEV profesor In timp ce în alte țări cunoașterea corpului uman începe la grădiniță, discuțiile despre sex rămân în școala românească la coada programei sau la nivel de șușoteli între colegi. Astfel că veștile despre fete rămase însărcinate și la 11 ani rămân o normalitate a știrilor de la ora 17.00. „Să se introducă în toate școlile secundare, pentru elevii ajunși la pubertate, educația sexuală, care trebuie considerată solidară cu educația morală și religioasa. (...) Paralel cu acțiunea școlii în această latură a educației, să se înceapă o energică acțiune extrașcolară pentru combaterea pornografiei“, se arăta în „Educația. Revistă pentru școală și familie“, din 1929, însă nici acum, după mai bine de 80 de ani, școala românească nu e mai tolerantă cu subiectele tabu, iar ușile psihologilor școlari nu prea sunt deschise de elevi, de multe ori jenați să inițieze o discuție despre sex DISCUȚII DESPRE „PROSTII“ Părinții evită, dascălii se rușinează y 7 . La școala generală din localitatea suceveană Vatra Moldoviței, profesoara Daniela Ceredeev a inițiat proiectul „Prea curând să fiu mamă“, prin care încearcă să scoată pe ușa din dos reținerile când se pune problema să se vorbească liber despre experiențele de acest gen. .Proiectul a fost gândit pentru liceu, apoi a fost extins și către școlile generale. Iar, în iunie intenționăm să facem și un marș Noi am realizat niște forumuri de discuții între elevi și cu persona specializat, psihologi și consilieri școlari, dar, din păcate, nu am fost foarte mulțumiți de cum s-au desfășurat. Elevii sunt reticenți au venit mai mult din curiozitate la întâlnire, dar nu au avut cumj să-și împărtășească experiențele. In plus, au existat școl unde elevii au luat în derâdere inițiativa“, explică dascălul. Toată „rușinea“ de a spune lucrurilor pe nume are și o cauză „Tabuurile di in familie sunt preluate de copii, mai ales că părinți încearcă să amâne cât pot de mult momentul în care să vorbească despre acest subiect cu ei“, adaugă Daniela Ceredeev, care a hotărât să facă acest demen după ce a aflat despre cazuri în care fetele au rămas însărcinate la vârste fragede, dar și fiindcă e observat „o deviere de la principiile morale sănătoase“ întâi corpul uman, apoi plantele și animalele Diferențele dintre rural și urban se văd și atunci când se pune problema de a dezbrăca de secrete un subiect atât de necesar, mai ales pentru adolescenți. Robert este elev în clasa a XI-a la Colegiul „Spiru Haret“ din Capitală și spune că ar fi mai bine dacă la disciplina „ Biologie “ s - ar începe cu anatomia umană. „Părerea mea este că, la ora de biologie, ar fi prioritar să se predea tot ce se poate despre corpul uman. După aceea, putem vorbi despre plante, animale și restul lucrurilor. Și așa, să fim serioși, după ce-ți umpli capul cu plante și animale, te mai concentrezi tu să veții ceva din ce ți se predă despre om ? O să înveți mecanic precum ai învățat și restul lucrurilor, iar după vacanța de vară ești praf, praștie, un zero tăiat în 24“ spune elevul. își amintește și că, în școala generală, profesoara de biologie“ a sărit peste ora în care trebuia să predea „aparatul reproducător“ Motivul: „Noi eram mici și râdeam de această temă .Nu că n-am râde și acum, dar o facem mai puțin“ „Educația sexuală în școli cred că ar fi folositoare și i-ar ajuta pe unii, mai energici ca să zic așa, să înțeleagă de fapt la ce riscuri se expun când iau decizia de a face actul sexual. Părerea mea este ca ar fi oarecum folositoare, dar după câteva ore cred că ar deveni plictisitoare și probabil că nici nu m-aș mai obosi să merg“ glumește liceanul. A avut însă în liceu și profesori cu care a discutat liber. Dirigintele să preia inițiativa Și reprezentanții Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB) susțin că o mare responsabilitate o are dirigintele. „Profesorul-diriginte trebuie să aibă o discuție cu fetele și băieții, separat, cel puțin o dată pe semestru, mai ales că ne confruntăm cu o precocitate a maturizării sexuale. E ideal ca discuția să aibă loc și în prezența cadrului medical al școlii. Este important de urmărit și dacă fiecare școală are un psiholog școlar. Copiii simt curioși, sunt interesați să fie informați. Din păcate, am rămas însă mult în urmă, mai ales în mediul rural“, e de părere Marian Banu, purtător de cuvânt al ISMB. Primii care trebuie să poarte însă o discuție cu copiii sunt părinții, crede acesta. „Părinții acasă, dar și dirigintele, psihologul, medicul școlii ar trebui să aibă un rol primordial în a discuta cu copiii, lăsând la o parte această falsă rușine“ conchide Banu. 2 I Vineri, 14 ianuarie 2011 I Evenimentul zilei EDUCAȚIE DESPRE SĂNĂTATE Viața sexuală, doar în anumite școli > 7i „Diferențe între fată și băiat (relații sociale)“, „Percepții reciproce ale băieților și fetelor“, „Modificări corporale la pubertate“, „Cum am apărut eu pe lume?“, „Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin“, „Compor tament sexual responsabil: atitu dini față de debutul vieții sexuale“, „Mituri legate de sexualizare/comportament sexual (reacții comportamentale față de manifestările anatomo-fiziologice ale pubertății)“, „Sarcina nedorită și avortul - servicii sociale, planificare familială, consiliere“. Sunt câteva dintre temele pe care elevii din școlile românești le abordează la disciplina Educație pentru sănătate. Reprezentanți ai Ministerului Educației care se ocupă de proiect susțin că din ce în ce mai multe școli au început să introducă în orarul elevilor și acest opțional. Nu suficiente însă. „Se discută despre transformările organismului la pubertate, despre valorile familiei și aș vrea să subliniez că noi nu încurajăm începerea vieții sexuale la aceste vârste, dar, dacă se întâmplă, vrem să fie în cunoștință de cauză. Pentru consiliere cu fiecare în parte, dirigintele și consilierul școlar este responsabil, însă acum, în ceea ce privește riscurile începerii vieții sexuale, boli venerice, toate acestea trebuie prezentate de către medicul de familie, lui îi revine responsabilitatea“, explică Dana Călugăru, responsabil de proiect în minister. „Comunitatea locală a devenit în timp mult mai deschisă în a introduce în școală această disciplină. Iar de la elevi am primit un feedback pozitiv, aceștia își doresc ca Educația pentru sănătate să devină o disciplină obligatorie“, mai spune reprezentanta ministerului. Dana Călugăru, de altfel profesoară de biologie la bază, știe că pentru a putea avea o discuție productivă cu elevii despre aceste subiecte delicate trebuie să existe o relație specială cu profesorul. „Trebuie păstrată decența în discuție și profesorul trebuie să fie foarte bine informat, profesorii trebuie să fie cu copiii pe aceeași lungime de undă, pentru că tulburările hormonale nu sunt ușor de înțeles. Elevii și profesorul trebuie să fie prieteni“, este de părere specialistul. Aceasta își propune să atragă mai multe școli să introducă obiectul în programă, mai ales pe cele din zonele defavorizate și din mediul rural. „Din discuțiile cu elevii, în taberele care s-au făcut, e adevărat că mai mult elevi de 16-17 ani sunt interesați de cum să scape de acnee și de curele de slăbire. Este însă necesar să li se ofere informații în școală despre orice subiect care-i frământă, în funcție de vârstă. Iar acolo unde profesorul nu se simte confortabil să vorbească despre asta, se poate chema un medic“, adaugă aceasta.