Evenimentul Zilei, mai 2011 (Anul 20, nr. 6171-6196)

2011-05-04 / nr. 6173

EVENIMENT „Alo, aici comuna Deveselu, Air Force One!“ 19Ï3;Militil După ce au aflat că vor găzdui scutul, cetățenii din Deveselu (Olt) s - au împărțit în două tabere inegale : cei mai mulți cred că va fi bine, însă câțiva tremură îngrijorați Vlad Odobescu­ vlad­ Odobescu@evz.ro N­ici nu și-a încheiat bine președintele Traian Bă­­sescu anunțul privitor la amplasarea scutului antirachetă, că la Deveselu au și început să descindă americanii Era și timpul: printre plăcile de beton care compun pista unități din localitate și-au făcut loc bu­ruieni groase. Baza militară a in­trat în conservare în 2002, piloți au fost obligați să iasă la pensie și, în scurtă vreme, s-a pus pra­ful peste această bucățică de Ol­tenia Ieri după-amiază, ceva­ cere se schimbase în acest peisaj de­zolant: pe câțiva zeci de metri din fosta bază, iarba era proaspăt co­­­sită. In dreptul zonei curățate a fost așezată o scenă micuță, în­conjurată de steaguri românești și americane. Mai încolo, sime­tric față de scenă, au fost monta­te două corturi militare, în care se puteau servi cafele, apă mine­­­rală și sucuri. Perpendicular pe scenă, șiruri de uniforme verzi, negre și albastre, în așteptarea unui moment solemn. O traducere stângace Și au venit americanii. Au coborât din elicoptere militare și din limuzine negre și au îna­intat către scenă. Ce-i drept, n-au fost foarte mulți deocam­dată. Când a luat cuvântul, ge­neralul locotenent John Gard­ner, comandantul Forțelor SUA în Europa, a vorbit despre importanța momentului: „Sun­tem încrezători că Deveselu este locul cel mai potrivit pentru ca acest scut să-și atingă scopuri­le“. Dintr-o regretabilă eroare, traducerea alocuțiunii sale a su­nat așa: „Suntem neîncrezători că Deveselu...“. In rest, a fost frumos la ceremonie: s-a vorbit despre cooperare, despre stra­tegie, steagurile românești au fluturat maiestuos alături de cele americane, la sfârșit s-a aplaudat, în zgomotul elicopterelor, primarii din Caracal și din De­veselu au dat interviuri la foc ra­­­pid. „Este bine pentru comuni­tatea din Deveselu. Față de alte localități, am avut avantajul in­frastructurii: unitatea a fost înființată în 1953 și a fost una dintre cele mai mari din țară“, a precizat mai-marele comunei, Gheorghe Beciu. O reporteriță dorea să afle dacă domnul pri­mar i-a așteptat pe americani. „Dacă ar fi să glumim, ar trebui să zic că i-am așteptat de mult. Dar noi suntem obișnuiți cu mi­­ J­ uetele din zona îi așteaptă cu brațele deschise­­ pe americani.“ lutari în zonă, deci nu va fi o schimbare prea mare“. între do­uă răspunsuri, cei doi edili își șopteau și zâmbeau: „Uite cum am ajuns vedete!“. Se plimbau mândri printre microfoane, aveau și de ce, cu o seară înainte fuseseră convocați la Cotroceni, președintele însuși le-a dat ves­tea cea mare. La ieșire, grosul mașinilor de la presă au făcut stânga, spre ini­ma satului, în căutarea unor ce­tățeni care să-și dea cu părerea despre scut și despre cum le va schimba viețile. Din redacție li se ceruse culoare locală, așa că pri­ma oprire a fost la cârciumă. Buimăciți de atâta forfotă, unii săteni s-au dat la o parte, spre marginea drumului GHEORGHE BECIL primar comuna Deveselu DELACER LA pământ. în timp ce americanii au aterizat la Deveselu cu elicopterele, militarii români au debarcat dintr-o rablă DUPĂ 10 AnI. BÜ militară de la De­sen (Olt) a revenit iein­ viață FOTOGRAFII: CODRIN SFFAR OPINII „Sunt obișnuit cu pericolele, restul nu știu“ Pentru că lumea e împărțită momentan între baza militară și cârciumă, în primărie cam bate vântul. Tudor Nemeștea­­nu, funcționar la Starea Civilă, e totuși la datorie. Și e într-o stare de spirit foarte bună. „E sărbătoare, normal că e sărbă­toare! E mare lucru pentru noi!“, exclamă el. Vorbește des­pre zilele bune ale comunei, atunci când unitatea militară era încă funcțională, ține minte nume de aviatori și le înșiră. „Despre comuna noastră se vorbea...“ Mai zice că vestea despre scutul antirachetă n-a picat chiar ca un trăsnet: se au­zise câte ceva prin primărie, dar secretul era secret și trebuia păstrat. „Când suna telefonul, îmi venea să răspund: «Alo, aici Primăria Deveselu Air For­ce One !» “. Dar s - a abținut. Funcționarul Nemeșteanu privește pe geam, iar pe geam nu se văd doar acoperișuri pri­căjite, copaci și dâre de fum, ci mult mai mult: „Avem o spe­ranță acum. Eu sunt acum tre­cut de 50 de ani, dar copilul meu face colegiul. N-aveam de gând să -l mai țin în faculta­­­te, pentru că-s vremuri grele, voiam să-l las să se ducă la muncă în Italia sau în Spania. Dar mă gândesc acum că poate o să învețe și o să aibă și el o șansă aici: îngrijorarea unui fost pilot Parca vezi soldați ameri­cani în uniforme impecabile, cum se plimbă pe ulițe. Vezi fe­te de țară zâmbindu-le de după garduri, primarul chiar glumea ieri, zicea că partea feminină a comunei îi așteaptă cu brațele deschise, îl vezi și pe domnul Rodh, văzându-și de treabă la cârciumă, la aceeași masă ca acum Când s-a așezat pe scaun și a cerut halba asta de lichid roșiatic de proveniență incertă, habar n - avea că atâta lume vrea să-i cunoască opinia. O să fie bine, în orice caz. „Așa am cre­zut și cu Uniunea Europeană“ se bagă în vorbă o tânără doam­nă aflată în trecere. Circumspect e și Valerică Jumugă, fost pilot, actualmen­te pensionar, „copil al acestei unități“, așa cum îi place să se considere. „Un ochi râde, altul plânge“, spune el. Din punct de vedere economic, o asemenea mutare nu poate fi decât bene­fică, va exista un flux de bani înspre bugetul local. Problema e însă că un astfel de scut im­plică și riscuri majore: „Eu, unul, sunt obișnuit cu perico­lele, de restul nu știu. Și mă simt trădat de conducerea acestei țări, pentru că nu ne-a întrebat dacă noi vrem acest scut. Ne atragem ura vecinului de la Răsărit. Nu vreau să fiu înțeles greșit, sunt pro-euro­­pean convins“. Consideră că ajungea o bază de tranzit, acolo. Lumea se bu­cură însă, dacă e american, în­seamnă neapărat că e de bine. 2 I Miercuri, 4 mai 2011 I Evenimentul zile

Next