Evenimentul Zilei, august 2018 (Anul 27, nr. 8293-8315)

2018-08-07 / nr. 8297

Evenimentul zilei, marți, 7 august 2018 Cultură ! 19 Nichita Stănescu ^.secretele ■­­­I « «ți»i ■ ■ vietii de elev Merlicen­fl^^. Academicianul Eugen Simion, coleg de clasă cu genialul Nichita de la vârsta de 11 ani, rememorează acum­­ cu prilejul reeditării a trei volume de excepție care cuprind aproape toată opera poetică a autorului „Necuvintelor” - întâmplări și chipuri din perioada în care era elev la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” (numit ulterior I. L. Caragiale) din Ploiești E­ram, amândoi, elevi în clasa I la Liceul «Sfinții Petru și Pavel», în 1944, la sfârșitul unui război ’care ne marcase enorm copilă­ria, își amintește distinsul cri­tic literar Eugen Simion. Reali­zează imediat că, de fapt, pe Ni­chita ar fi trebuit să-l știe de mai mult timp, de când au susținut examenul de admitere, în comu­na Izvoarele, Ploieștiul fiind încă amenințat de bombele aliaților: „Eram niște copii amărâți, veniți din toate părțile. Eu am călăto­rit o noapte întreagă, cu tatăl meu, pentru a ajunge la timp la școala din Izvoarele... Nu l-am cunoscut însă atunci pe candi­datul Stănescu Hristea Nichi­ta și, la drept vorbind, nici nu aveam cum. L-am depistat mai târziu când, cu arme și bagaje, Liceul «Sfinții Petru și Pavel» Campion la gioale și la fotbal cu nasturi De aici înainte, „îngerul blond“ rămâne cocoțat pe umă­rul amintirilor tandre: „Calea Oi­lor nu este departe de Piața Sâr­bească și, deci, de Strada General Cernat unde locuia campionul la gioale și, în curând, campionul la fotbal cu nasturi Stănescu Hris­tea Nichita. Liceul avea (și are încă) un internat în care, în ce­mă s-a mutat după un an de zile (1945-1946) într-un locaș nou, fostul Liceu Comercial de pe Ca­lea Oilor. Și-a schimbat, toto­dată, și numele: a devenit Liceul «I.L.Caragiale», privește, am locuit șapte ani de zile... Nu uit, bineînțeles, sece­ta cumplită din 1946-1947 și să­răcia feroce în care trăiam, noi, interniștii... Am și azi coșmaruri, noaptea, când mă visez în dormi­torul cu 400 de paturi sau când îmi caut într-o sală alăturată ghetele rătăcite...”. „Unde se afla în acest peisaj postbelic dezolant elevul Stă­nescu Hristea Nichita?“, se în­treabă Eugen Simion, pentru ca tot el să ofere și răspunsul: „Nu-l văd, îl descopăr, mai târziu, ado­lescent corpolent, blond și fru­mos, «bășcălios», însoțit mereu de doi sau trei prieteni care for­mează garda lui de corp”. H NichitiTstănescu și Eugen­ Simiony ia'm­ă Bliar"de Fetească, Florian Saiu 1orin,saiu0evz.ro Generația care intră în literatură în 1958: Cezar Baltag, Matei Călinescu,­ircea Ivănescu, Nichita Stănescu, Modest Moraru și Petre Stoica □ Nichita, uniformă de licean Tânărul Haș și poemele „deștepte” De remarcat că profesorul de limba română, G.V. Milica, îl îndrăgea pe Eu­gen Simion, nu pe Nichita Stănescu. „E adevărat, mă iubea pe mine și, nu știu de ce, nu-l prea simpatiza pe Nichita... Ar fi trebuit să fie viceversa pentru că, la vremea aceea, Nichita citea de zor pe G. Topârceanu și compunea, în sti­lul Baladelor, poeme vesele și pitorești despre vidanjorii orașului nostru. Eu, complexat și speriat, abia îndrăz­neam să fac câte o compoziție care să depășească stilul și rosturile didacti­ce”, recunoaște, franc, academicianul. „Tânărul Haș, cum își iscălea caricatu­rile de la gazeta de perete, scria în acest timp niște poeme «deștepte», pline de haz și necaz. Nu ajungeau la mine, atunci, decât câteva fragmente, mai des ecourile strălucirii și abilității lor. Le - am citit pe toate, mai târziu, în tim­pul studiilor universitare (1952-1957) și, după aceea, când le-a publicat, sub titlul Argotice (1992), Doina Ciurea, a doua soție a lui Nichita Stănescu“, dez­văluie Eugen Simion. n Grasul pianist Liceeanul Nichita promovează fi­ecare din cele patru clase cu me­­­dii mediocre, fără să exceleze la vreo materie, dovedindu-se pe cât de inteligent, pe atât de capricios - menționează Mircea Coloșenco in cronologia celor trei volume de versuri dedicate poetului. „Cole­gii îi atribuie, din simpatie, pore­cla «Grasu’», pentru aspectul fizic. Scrie versuri și se inițiază în muzi­că, luând lecții de pian, în particu­lar”, mai nota Coloșenco. □ Intre arheologie și medicină De remarcat că Nichita Stănescu nu era pasionat doar de poezie: „Tânăr fiind, mi-ar fi plăcut să fi făcut arheologie, istorie și tot ce ține de mediul în­conjurător al istoriei, adică filosofie (n.r. - asta în ciuda faptului că, la sfârșitul liceului, era pregătit pentru studii politehnice. A cotit-o în ultima clipă spre Filologie­. Nu mi-ar fi displăcut să îmbrățișez cariera armelor, deși cred c-aș fi fost un medic foarte bun. (...) Dar se pare că nu puteam să fac altceva decât ceea ce fac. Tot la poezie m-aș fi în­tors”, se confesa Nichita în presa vremii. Mii de versuri scrise în gând Nichita Stănescu și-a făcut cunoscute, la un moment dat, propriile amintiri legate de perioa­da liceului: „Deprinsesem cu greu meșteșugul rit­mului și al rimei de care mă simțeam foarte atras. In unele ore lungi și plictisitoare (geografie și bota­nică), continuam drumul lung și spinos al învățării diferitelor tipuri de ritmuri și rime. Neputând să le scriu pe caiet, căci m-ar fi observat profesorii că nu îmi văd de treabă, mă uitam în gol pe fereastră sau pe tablă și le compuneam în gând. Ajunsesem la o atât de mare dexteritate, încât totul compuneam în creier, nemaiavând nevoie de hârtie și aveam și o memorie formidabilă a acestor compuneri, astfel că purtam sutele de poezii cu mine, oriunde aș fi fost, gata să răspund la cea mai mică solicitare”, încă un amănunt extraordinar: „Obiceiul aces­ta mi-a rămas până acum, când dictez foarte iute o poezie și nimănui nu-i trece prin cap că ea e gândi­tă și compusă gata de nu știu când, iar că momen­tul dictării este acela în care eu o expulzez din me­morie, găsindu-i tonul adecvat“ 3.000 de poeme (67 inedite) în trei volume de excepție NICHITA STĂNESCU NICHITA STĂNESCU OPERE NICHITA STĂNESCU Cele trei volume dedicate lui Nichita Stănescu, editate de Fundația Națională pentru Știință și Artă în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Ro­mâne, în colecția Opere fundamentele (coordona­tă de Eugen Simion), au câteva particularități dem­ne de consemnat: „Publicăm în ediția de față toa­te poemele scrise de Ni­chita Stănescu, inclu­siv 700 rămase până acum în publicațiile vremii și un număr de 67 inedite păstra­te în dosarele familiei și ale numeroșilor săi prieteni, în total, 3.000 de poeme. Mai este posibil ca editorii și cercetătorii poeziei lui Ni­chita să descopere și altele. Sperăm să apară la lumină într-o zi. Până atunci avem ce citi și reciti”, apreciază, în prefața acestei ediții de lux, Eugen Simion OPERE Versuri .adlmia romana I An ■intiapa Natiunala pentru >H»nța n­aM *t­una»* ACAW^IA ROMÂNA Fundația Națională pentru Științi * Arta Muzlui Național »I Literaturii Române OPERE M. ViJisuip­ apenda toam AHA ■undar Muzei ta Nationals Șpință^Ar*

Next