Evenimentul Zilei, noiembrie 2018 (Anul 27, nr. 8359-8380)

2018-11-09 / nr. 8365

Evenimentul zilei • Adresa: Romexpo (intrarea B), Pavilionul 64, bd. Marăști nr. 65-67, sector 1, cod 011465, București; e-mail: officeredactie@evz.ro aalliii'jialiliitiiLimimil Mififijn] Rlv/1 R]Mp@[nl5l [■ ^)aAc;l ! 1 l(oU 1 1 ‘-J 1 m J m 11 J I T ■ J I 1 I i ^ 1 J W Hm W3 1 I P I 'n 1 mlSKwF^Ë P \ i P m I » 1 p *r à c® Iii i Iii—.*..JL. JL„JhcL^ ..A.-jCfff ••« » v .> I-* • ,Â-7T^A^ s V -rffl £; gțj Um ° liaiii IJUt aut r *'v' Florian Saiu florin.saiu@e S­ă le luăm pe rând. Mergem întâi la biserică, la Sfântul Ilie, apoi la Căminul cultural, lângă liceu. La final, te duc la Vila Scena“, sin­tetizează domnul subțirel și amabil din fața mea, Vasile Georgescu pe numele lui, fost profesor de istorie în târg, oca­zional călăuza mea la Techirghiol. „Ce treabă să fi avut Constantin Tănase cu Sf. Ilie?“ mă strâmb, coborând capul în piept. Fostul dascăl, deprins cu fandose­lile zecilor de generații de elevi, ghicește nedumerirea mea obraznică: „Biserica Sf. Ilie a fost ridicată prin 1907, din ba­nii oamenilor. Avea piatră la temelie, că­rămidă în sus. In timpul Primului Răz­boi Mondial era ciuruită de gloanțe, vai de zidurile ei“. Bani pentru restaurarea bisericii Sf. Ilie „Bine, bine, dar cu Constantin Tăna­se, cu actorul, care-i treaba?“, coboară, în rafale repezite, nerăbdarea mea. în­găduitor, profesorul Georgescu­­ renunță la acolade: „După război, Tănase a dat bani mKdi mulți pentru renovarea Jm bisericii, pentru pic­­turi. Era deja un nume aici, pe malul ghiolu­lui. El a deschis lis­ta subscripției. Mul­te personalități i-au urmat exemplul“ Ce­­tățeanmodel.ce mai! „Să știi că așa e! “ mă pironește cu privirea dascălul. Trage cu poftă dintr - o țigară cu filtru, apoi comandă cu vocea spartă: „Ia-o în sus,pe strada aceea!“ Valiez în căutarea unui loc de parcare, printre perechile de prichindei ce se țin de mână odată scăpați din corese­­­tul grădiniței. „Aici eu mă anunță domnul Georgescu. în stânga mea se ridică o casă mare, albă, fără firmă. „E Căminul cultu­ral. A fost ridicat tot grație lui Constan­tin Tănase. El exista în acte, ca asociație culturală, încă din ’36, dar n-avea clădire. Tănase a inițiat ți această subscripție, la o bere, la o șuetă”. Idealurile se aseamănă cu stelele: nu poți ajunge la elei, în schimb te poți orienta­ 1 CONSTANTIN TĂNASE, actor Opt familii pe urmele lui Birlic Marele Constantin Tănase nu a pus umărul doar la restaurarea bisericii sau la ridicarea unei case a culturii în Techirghiol. Cum nu era vară în care să nu descindă cu actorii sub soarele ghiolului, dând viață scândurii și încălzind cu inima sa inimile altora, comedianul a construit și un mic palat, Vila Scena - cum a rămas în isto­ria orală -, loc de odihnă și relaxare pentru artiști. Privesc în sus, spre pereții viguroși ai căsoiului din fața mea, vopsiți astăzi în galben. „Căutați pe cineva?“ mă abordea­ză, curios, un domn, locatar la „Scena“ cum aveam să aflu imediat. „Sunt pe ur­mele lui Constantin Tănase“ îl lămuresc, căutând, totodată, să prind un instanța­­n, neu foto cu întreaga clădire. „Ați nimerit bine. Aici e. Eu stau chiar în vilă, alături de alte șapte familii. Opt sun­tem în total“ calculea­ză, isteț locatarul. „Să­­ știți că nu sunt came­­­­re chiar așa mari. Din contră. Dar ce mai che­furi se dădeau aici pe vremuri! Constantin Tă­nase petrecea cu Birlic, cu Maria Tănase...”, îmi face cu ochiul, zâmbind, cu trimi­tere, probabil, la nopți muzicale destrămate în orgii necunoscute români­lor în salopete. Apoi, visează brusc, proba­bil descurajat de privirea mea: „Uitați, am întreținut bine vila. Am avea nevoie și noi, locatarii, de un gard ca lumea. Ăsta mai stă așa, într-o zână. Bine ar fi să ne aju­te primăria”, îl las pe om agățat de trotu­arul crăpat, în dreptul fântânii înviate tot de bunul Tănase. Dacă ar mai fi trăit, pro­babil c-ar fi ridicat și­ un gard nou în jurul iubitei lui „Scene“ și dincolo de tânguielile sterpe ale prezentului. La 40 de ani, Constantin Tănase (1880-1945) și-a îndeplinit cel mai mare vis: propriul teatru. A închiriat locul din Grădina Academiei și a înființat aici Teatrul „Cărăbuș", care și-a des­chis porțile pe 2 iulie 1919 . □ Vila Scena, Tcurbușorul de pe •■ - malul ghiolului al lui Constantin Tănase iar Evenimentu special *Ww.pvz.îc­­w.ftAw rt _ox­ U Biserica Sf. Ilie din Techirghio □ Misterul risipit al morții In 1945, Constantin Tănase a urcat pe scena Teatru­lui „Cărăbuș" cu ceasuri pe ambele mâini și cu o pen­dulă pe burtă, dând glas unui cuplet periculos pen­tru acele vremuri (roșii): „Am început cu der, die, das/ și-am terminat cu davai das./ De la Nistru pân’ la Don/ Davai cias, davai palton,/ Davai cias, davai soție,/ Harașo tovărășie...”. La nici o zi după acest se­ctacol, Tănase ar fi fost convocat la Coman­damentul sovietic, unde ar fi fost interogat și bătut cu bestialitate. Avea să se sfârșească, potrivit legen­dei de atunci, la trei zile după „tratamentul” aplicat de ruși. La ani distanță însă, Virginia, soția regreta­tului actor, a dezumflat acest mit, dezvăluind că Tă­nase murise din cauza unei boli. O amigdalită rebe­lă - cum se sepculează în continuare -, provocată de o bere rece, IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII ...... Vlnwi, 9 notemi)rie201Â. □ Un nepot a revendicat vila In tulburii ani ’90, un nepot al lui Constantin Tănase a venit la Te­chirghiol pentru a revendica vila ri­dicată grație inițiativei neobositulu său înaintaș. „Casa a aparținut, din câte știu, sindicatului actori­lor. Apoi, statul comunist a dat-o în chirie. Nepotul acela n-a avut acte de proprietate, așa că s-a dus cum a venit. Cu mâinile goale”, ne-a explicat un alt locatar. □ învățător, telegrafist, actor Deși adolescentul Tănase visa să devină actor, în 1896 s-a în­scris la liceul militar din Iași. A fost respins la examenul medi­cal, reorientându-se spre un li­ceu din Brăila. Pe care l-a abando­nat însă din lipsă de bani. A ajuns învățător la țară, iar după ce și-a pierdut slujba de învățător (din cauza unor neînțelegeri cu con­ducerea școlii), Constantin a luat drumul Capitalei. Și al gloriei sce­nei. Nu înainte de absolvirea unei școli de telegrafiști și a Conserva­torului de Artă Dramatică

Next