Evenimentul, aprilie-iunie 1893 (Anul 1, nr. 48-121)

1893-05-04 / nr. 75

ANUL I. MARTI 4 MAI 1893 Abdimmantul­ Peram...........................24 lei ■ 6 luni............................12 « • 3....................................6 « Pentru străinătate se adaogă portul.EVENIMENTUL NUMERUL 10 BANI ZIAR NATIONAL-LIBERAL. Director politic: G. A. 8 CORȚESCU Redacția și Administrația stabilimentul Grafic „Miron Costin" No. 75 Inserti din Reclame și Anunțuri, Pagina III, linia .... 0,60 • IV,.........................0,25 Abonamentele lunare primesc un scădământ, de 50 la sută. NUMERUL 10 BANI O explicație. Notița publicată, acum câte­va zile în «Evenimentul» a avut darul de a ridica în con­tra noastră o furtună deplină. De­o­camdată, vom respunde numai ziarului Adeveru­l, re­­zervându-ne dreptul de a res­punde Patriei, atunci când vom vedea articolul seu, înainte de tote, din a declara că nu poți să faci pe cine­va responsabil de­cât de faptele sale ; prin urmare, mi se pare stranie teoria, care consistă a pune în gura cui­va cuvinte pe care nu le-a rostit, cu atât mai mult, când aceste cuvinte sunt cristalizate prin pană, sunt tipărite ! Bine-voiască ori­cine a citi notița ce am publicat în E­­venimentul, pe care o repro­duc aici încă o dată, pentru a proba cele ce afirm, și să mi se spuie dacă se găsește într’ea sa un singur cuvânt, care să citeze pe Regele Carol al României. Iată articolul incriminat: Primim de la un amic al nos­tru un studiu din cele mai im­portante asupra regicidului. In cu­rând vom publica acest studiu, care, în timpurile tulburate de astăzi ale Europei, este, fără în­doială, de o actualitate palpitantă. Vom arăta, întăizi, deosebirea ce există între regicid și un a­­sasinat vulgar. Vom dovedi că regicidul departe de a fi o cri­mă, nu este de­cât execuția su­premă a unui mandat tacit dat de întrega națiune unuia din fiii săi; nu e de­cât îndeplinirea u­­nei hotăriri judiciare înalte, glă­­suită de către un popor întreg; e ultimul cuvânt al justiției, care lovește pe acela a căruia acte sunt ch­emate a periclita existența unei națiuni întregi. Vom arăta că regicidul e un drept cetățenesc, drept care a fost exercitat în diferite moduri, din timpurile cele mai vechi ale istoriei și până astăzi. Vom arăta că regicidul consti­tuie chiar o datorie cetățenescă. Vom arăta că atunci când un Rege, care nu e chiemat la tron de­cât ca mandatar al unei na­țiuni, își calcă mandatul său ne­socotind poporul care i-a dat pu­terea , când rămâne surd, nevro­­ind a asculta pe acel pe cari poporul l-a delegat pe lângă den­sul pentru a i se plânge de du­rerile și neajunsurile sale , când el caută, în mod vădit, a’și însuși personal drepturile ce nu i s’au încredințat de­cât ca mandatar, când el, în fine, lucrând, în in­teresul streinilor, pericliteza în­tréga existență națională și eco­nomică a poporului seu, acest Rege, prin însumi faptele sale se face pasibil de pedepsa poporului, ori­care ar fi modul ei de aplicare. Vom dovedi în fine că atunci când existența unui popor întreg este amenințată, prin faptul unui singur om, care prin rea credință, își calcă datoriile sale, suprima­rea lui devine o necesitate de Stat și execuțiunea ei devine un act meritoriu pentru acel care scapă patria de pericolul ce o amenință. Acest schelet de articol, du­pă cum ori­cine vede, nu con­ține de­cât o teorie generală, teorie care, — să-mi deie voie dl. A. V. Beldiman, — dacă nu este nouă, nu există mai puțin. O poate ușor găsi d-sa atât in Garnier-Pagés, cât și in Blanqui, Louis Blanc, F. Pyat autori nu tocmai atât de demonetizați, și pe cari, C"­­*­*> V morfiri CACO 11 1 tv O tm O iiili JÜLICH CCIA JLO'OvO'O 11X C.U.J n’am făcut, in parte, de cât a-i reproduce. Am zis și o repet, că regii, cari comit cutare și cutare fap­te de trădare cătră națiunea lor, merită osânda justiției po­porului. Ași voi însă să știți, unde am desemnat într’aceas­­tă notiță pe regele Carol al României , căci d-sa care pune in discuțiune persoana regelui cu ocaziunea acesta, arată că șeful statului român întră in cadrul tiranilor la cari se referă notița mea. Eu n’am afirmat aceasta și nici nu am vroit să pun in discuțiune un lucru la care nu m’am gândit un singur mo­ment. Am făcut o teorie ge­nerală, care se poate aplica tot atât de bine la Cairo cât și la Berlin ori Asio-de-Janei­ro. La mine a fost o doctri­nă ; d-sa vrea s’o localizese la țara noastră. Aceasta me face să declar încă odată că resping localiza­rea ce directorul politic al A­­deverului face, căci n’am îm­pins lumea la asasinate. De asemenea înlătur aprobările și dezaprobările ce mi se aduc. Am făcut o doctrină, am ex­primat o ideie generală și ni­­mene n’are dreptul de a’mi atribui cuvinte pe cari nu le-am rostit. De altmintrelea faptul de a fi publicat articolul asupra re­gicidului e faptul meui personal. Acesta publicațiune apărută sub iscălitura mea proprie într’un organ de publicitate, care nu e al partidului liber­al-național, nu legă întru nimic acesta grupare politică, din care fac parte. Acum pentru a termina, încă o declarațiune. Să binevoiască dl. Beldiman a crede că dacă n’am aplicat teoria expusă, țezei mele, e că n’am găsit că se pute aplica pentru moment. In­trega serie de articole publicate in Evenimentul arată că noi, în criza acută ce traverseza regatul, considerăm pe Rege mai mult ca o victimă de­cît ca un factor conșcient și ca atare nu i s’ar putea aplica nici­ o pedepsa. Diferența între mine și dl. Beldiman este că d-sa e antidinastic din convin­gere, pe când eu din contra cred că Regele strein, fie ac­tualul, fie succesorul său con­stituțional, este, pentru moment, o necesitate care se impune țezei, ca atare sunt dinastic. Acesta însă nu me împiedică, dacă respect instituțiunea, a ataca fără milă pe acei cari o aplică rev. George A. Scorțescu In ziua de 10 mail­ se va ține în capitala o mare în­trunire publică la care vor lua parte delegați din județe. Locul și ora intrunirei vor fi fixate, mai tărdu­t. In această zi, în care gu­vernul boeresc se va mândri cu munca a doue generațiuni de liberali, cetățenii din întrea­ga țară vor protesta în contra legilor reacționare și despotice, cari amenință să ruineze țara și să surpe instituțiunile ei de­mocratice. A se vedea pe pagina III-a ultimele telegrame. SN­­CIBSIB E. O. «Nici năntură, nici scurtură, numai bună de drăguță.» Cap de camee cu nările puțin deschise, cu ochii mari, verzi, — să nu-i mai crezi. — Bustul și trupul semená răpite din atelierul lui Phidias. Făcută pentru seducere , to­tul în ea încântă,­ uimește, farmecă privirea și inimă. Voce argintie de o dulcâță nespusă. Ți se infățișază veci­nie cu grațiile și duioșia unei ade­vărate sirene. Parfumul său favorit e violeta de Varma. Cartea ei de predilecție : Eros. Deviza sa neschimbată, încă. Semne particulare , când o cunoști, o tot iubești. Mefi­st­o. TELEGRAME Serviciul particular al «Evenimentului» Londra, 12 maiű. Camera comunelor a adoptat cu 309 voturi contra 207 paragraful întărit al bilului de Home­rule. Radicalii au votat pentru, cu con­­dițiunea ca supremația imperiului să fie salvgardată și prin textul legei. D. Gladstone a declarat că men­ținerea deputaților irlandezi nu fă­cea de loc parte din planul primi­tiv al guvernului care nu se con­sideră ca angajat. El primește declarațiunile nați­onalităților in numele poporului irlandez ca niște angajamente care îi leagă.

Next