Evenimentul, aprilie-iunie 1893 (Anul 1, nr. 48-121)

1893-04-22 / nr. 66

Redacția și Administrația tranilimentul Grafic „Miron Costin" Abonsa­mientul: Pe un an.........................24 lei « 6 luni.............................12 « « 3 «.............6 * Pentru străinătate se adaogă portul. NUMERUL 1 0 BANI EVENIMENTUL ZIAR NATIONAL-LIBERAL. ZIAR COTIDIAN Joi 22 Aprilie 1893 Insertiu și Reclame și Anunțuri Pagina III, linia .... 0,50 » IV, « . . . . 0,25 Abonamentele lunare primesc­ un scădemânt de 50 la sută. NUMERUL SC BANI N' 66. Regimul expulzărilor. Pentru două articole și o no­tiță publicate în ziarul e Pveni­mnentul)­ și apărute sub semnă­tura G. A. S. și S., iscălituri aparținendu mi mie, amicul nos­tru, dl. Albert Honigman, este exptizat astăzi. Am­ relevat acest fapt sus și tare și am declarat mai mul­­tor persoane marcante ale par­tidului conservator și d-lui pre­fect Ventura, că aceste articole au fost scrise și iscălite de mine și că dl. Honigman nu este întru nimic vinovat, ne­­putând avea nici-o responsabi­litate. Cu tote acestea expul­zarea sa menținut și primul ministru, la interpelar­ea d-lui C. C. Dobrescu (Prahova), a răspuns că e un fapt adevărat. Acestă măsură cu desăvâr­șire nedreptă constituie o ade­vărată mișelie a regimului. Ea este cea mai prețiosă mărturie de neputința partidului conser­­ síi sv r A/M A /-r/t • m yy 7sy r- i y y -l P uuLvr, ppi/bUt'l'l'tGLt/ Ol/inl V6 dric, atunci recurg la asemenea mijloce. Au credut că prin tertipul­e polițienești, prin violențe și brutalități unice, precum este expulzarea lui Honigman, vor par­veni a ucide un organ de publicitate independent, care în câte­va zile, de la aparițiunea sa, știuse să mențină nalt și mândru stăgul liberal, în acestă parte a țerei, și acesta cu cel mai mare devotament și cea mai mare dezinteresare,— îmi place a o declara aici. Ei bine, nu vor ajunge la scopul ce­­ au urmărit. Ho­nigman e izgonit, dar «Eveni­mentul­­ va trăi. De azi înainte, sau direcțiunea politică a «E­­venimentului­­­și pot asigura pe guvernanții noștri de modera­­țiunea de limbagiu și de idei care mă caracteriză. George A. Scorțescu Stre­t și Streinii n’au dreptul să facă politică în țara românesca, spun conservatorii și să năpustesc cu o furie neînchipuită asupra ce­lor de la ziarele opozițiunei și îi expulzeza. Iată un principiu de guvernământ al partidului de la putere. Alăturea cu principiul însă, se petrece un alt fapt: toate ziarele guvernamentale sunt împănate de streini.­­ Indépen­­dance Roumaine, Timpul, Con­stituționalul, pentru a nu cita de­cât pe cele mai importante, gem de streini; la aceste ga­zete dânșii sunt ca la ei acasă, au dreptul de a face tot ce vor și expresiile triviale la ad­resa opozițiunei,— prin urma­re a unei părți din țară,— nu sunt de loc menajate. Pot să insulte pe liberali nepedepsiți, ei nu periclitază existența sta­tului român. Streinii care îl pun în primejdie sunt cei de la jurnalele din opoziție, prin urmare ei trebuiesc alungați din fericita nostră patrie. Și cu tote acestea toți sunt de o potrivă neromâni, nici cei de la ziarele guvernamen­tale, nici cei din opoziție nu au calitatea de cetățen. Chie­­me­te Papamihalopol ori Ho­nigman, Rubin Herman sau Husar, ești de o potrivă strein și de o­potrivă amenințat de legea de expulzare. Ei bine, guvernul precede în mod­ diferit cu unii și într’ alt chip cu alții. Pe cei dintâi îi protege, îi plătește­ pe cel de-al doilea îi izgonește. Și principiul formulat de dânsul e general, nici un strein n’are dreptul de a face politică în țara românască. Pentru ce dar acestă deose­bire ? Pentru ce atâta favore pentru unii și atâta disgrație pentru ceilalți ? Respunsul nu e greu : stre­inii n au dreptul să facă po­litică antiguvernamentală în țara acestă. Nu pot, nu tre­buie să atace ministeriul, căci atunci se expun la fulgerile și mânia ignorantului ministru de interne, se fac pasibili de a li se aplica draconica lege de ex­pulzare. De astăzi, înainte strei­nii trebuie să tacă ori­ ce li s-ar face, ori­ ce li s’ar zice , trebuie să renunțe chiar demnitatea lor personală, pen­ta­tru motivul forte simplu că nu pot să o aibă, de­ore­ce sunt neînpământeniți. Ei trebuie să alegă între slugarnica misiune de a apăra și susține guvernul și între un decret de izgonire în 24 de ore. Sunt datori să sufere tóte insultele și batjocu­rile fără să protesteze; ori­cine, și mai ales puternicii zilei pot să-i maltrateze și dânșii tre­buie să îndure tóte în tăcere. Altmintrerea sunt expuși la răzbunarea acelor indivizi, fără inimă și cuget. Iată adevărul: iată drepta­tea și moralitatea regimului de la putere! Ceia ce reiese de aici este, că legea, de la 6 April 1881, pune pe toți streinii la discre­ția guvernanților și a persoa­nelor influente de pe lângă dânșii. Mulțumită acestei ne­drepte legi se comit toate a­­ceste infamii de către guvernul asasinilor și al mișeilor. Izgo­nirile se decretează cu cea mai mică ușurință. Un con­siliu de miniștri, compus din oamenii trecutului negru, să se noteze, din acei cari odini­oară au combătut legea,­or­donă fără nici-o teamă și scru­pul, expulzarea cutărul sau cu­tărul ziarist, care ar putea să dovedească mai bine calitatea sa de român de­cât un Gher­­mani sau Lahovary, din ca­binetul actual. Și experiența tristă, ce o facem, ne dovedește cât de teribilă și primejdioasă este arma ce li s’a dat în mână acestor indivizi nerușinați, cu această lege. Fără să preciseze cazurile în cari se poate de­creta asemene măsuri, fără să determine cari sunt anume streinii și dacă pot fi consi­derați ca atare chiar și acei născuți și crescuți în țară, — cazul lui Husar și Honig­­mann,—ea dă miniștrilor o pu­tere extra­ordinară și pune la discreția lor pe toți neînpămân­­teniți, fără distincțiune. Toți suntem de acord a recunoaște aceasta și cu toate acestea ni­meni nu vine să propune ori revocarea, ori cel puțin modifi­carea legei diacfonice din 1881, mijloc îngrozitoriu de răzbu­nare în mânele unui guvern reacționar.­­ Căci, cât timp va fi în vi­goare, tot atâta timp nedrep­tăți revoltătoare se vor comite. Ea nu este de nici o utilitate, nu servește interesele țerei. Expulzații, considerați ca pe­riculoși pentru existența sta­tului în momentul decretărei izgonirei, s-au reîntors în mij­locul nostru și totuși țara nu se resimte de prezența lor, nu este întru nimic primejduită. Și tot așa va fi și mâne cu cei de astăzi. Așa fiind lucru­rile, pentru ce această lege? Nu e mai bine să se desfiin­țeze sau cel puțin să se mo­difice? Noi credem că da și o cam­panie trebuie începută în acest sens. Trebuie luată această armă din mâna regimului, cu ori­ce preț. V.

Next