Evenimentul, aprilie-iunie 1893 (Anul 1, nr. 48-121)
1893-04-22 / nr. 66
Redacția și Administrația tranilimentul Grafic „Miron Costin" Abonsamientul: Pe un an.........................24 lei « 6 luni.............................12 « « 3 «.............6 * Pentru străinătate se adaogă portul. NUMERUL 1 0 BANI EVENIMENTUL ZIAR NATIONAL-LIBERAL. ZIAR COTIDIAN Joi 22 Aprilie 1893 Insertiu și Reclame și Anunțuri Pagina III, linia .... 0,50 » IV, « . . . . 0,25 Abonamentele lunare primesc un scădemânt de 50 la sută. NUMERUL SC BANI N' 66. Regimul expulzărilor. Pentru două articole și o notiță publicate în ziarul e Pvenimnentul) și apărute sub semnătura G. A. S. și S., iscălituri aparținendu mi mie, amicul nostru, dl. Albert Honigman, este exptizat astăzi. Am relevat acest fapt sus și tare și am declarat mai multor persoane marcante ale partidului conservator și d-lui prefect Ventura, că aceste articole au fost scrise și iscălite de mine și că dl. Honigman nu este întru nimic vinovat, neputând avea nici-o responsabilitate. Cu tote acestea expulzarea sa menținut și primul ministru, la interpelarea d-lui C. C. Dobrescu (Prahova), a răspuns că e un fapt adevărat. Acestă măsură cu desăvârșire nedreptă constituie o adevărată mișelie a regimului. Ea este cea mai prețiosă mărturie de neputința partidului conser síi sv r A/M A /-r/t • m yy 7sy r- i y y -l P uuLvr, ppi/bUt'l'l'tGLt/ Ol/inl V6 dric, atunci recurg la asemenea mijloce. Au credut că prin tertipule polițienești, prin violențe și brutalități unice, precum este expulzarea lui Honigman, vor parveni a ucide un organ de publicitate independent, care în câteva zile, de la aparițiunea sa, știuse să mențină nalt și mândru stăgul liberal, în acestă parte a țerei, și acesta cu cel mai mare devotament și cea mai mare dezinteresare,— îmi place a o declara aici. Ei bine, nu vor ajunge la scopul ce au urmărit. Honigman e izgonit, dar «Evenimentul va trăi. De azi înainte, sau direcțiunea politică a «Evenimentuluiși pot asigura pe guvernanții noștri de moderațiunea de limbagiu și de idei care mă caracteriză. George A. Scorțescu Stret și Streinii n’au dreptul să facă politică în țara românesca, spun conservatorii și să năpustesc cu o furie neînchipuită asupra celor de la ziarele opozițiunei și îi expulzeza. Iată un principiu de guvernământ al partidului de la putere. Alăturea cu principiul însă, se petrece un alt fapt: toate ziarele guvernamentale sunt împănate de streini. Indépendance Roumaine, Timpul, Constituționalul, pentru a nu cita decât pe cele mai importante, gem de streini; la aceste gazete dânșii sunt ca la ei acasă, au dreptul de a face tot ce vor și expresiile triviale la adresa opozițiunei,— prin urmare a unei părți din țară,— nu sunt de loc menajate. Pot să insulte pe liberali nepedepsiți, ei nu periclitază existența statului român. Streinii care îl pun în primejdie sunt cei de la jurnalele din opoziție, prin urmare ei trebuiesc alungați din fericita nostră patrie. Și cu tote acestea toți sunt de o potrivă neromâni, nici cei de la ziarele guvernamentale, nici cei din opoziție nu au calitatea de cetățen. Chiemete Papamihalopol ori Honigman, Rubin Herman sau Husar, ești de o potrivă strein și de opotrivă amenințat de legea de expulzare. Ei bine, guvernul precede în mod diferit cu unii și într’ alt chip cu alții. Pe cei dintâi îi protege, îi plătește pe cel de-al doilea îi izgonește. Și principiul formulat de dânsul e general, nici un strein n’are dreptul de a face politică în țara românască. Pentru ce dar acestă deosebire ? Pentru ce atâta favore pentru unii și atâta disgrație pentru ceilalți ? Respunsul nu e greu : streinii n au dreptul să facă politică antiguvernamentală în țara acestă. Nu pot, nu trebuie să atace ministeriul, căci atunci se expun la fulgerile și mânia ignorantului ministru de interne, se fac pasibili de a li se aplica draconica lege de expulzare. De astăzi, înainte streinii trebuie să tacă ori ce li s-ar face, ori ce li s’ar zice , trebuie să renunțe chiar demnitatea lor personală, pentatru motivul forte simplu că nu pot să o aibă, deorece sunt neînpământeniți. Ei trebuie să alegă între slugarnica misiune de a apăra și susține guvernul și între un decret de izgonire în 24 de ore. Sunt datori să sufere tóte insultele și batjocurile fără să protesteze; oricine, și mai ales puternicii zilei pot să-i maltrateze și dânșii trebuie să îndure tóte în tăcere. Altmintrerea sunt expuși la răzbunarea acelor indivizi, fără inimă și cuget. Iată adevărul: iată dreptatea și moralitatea regimului de la putere! Ceia ce reiese de aici este, că legea, de la 6 April 1881, pune pe toți streinii la discreția guvernanților și a persoanelor influente de pe lângă dânșii. Mulțumită acestei nedrepte legi se comit toate aceste infamii de către guvernul asasinilor și al mișeilor. Izgonirile se decretează cu cea mai mică ușurință. Un consiliu de miniștri, compus din oamenii trecutului negru, să se noteze, din acei cari odinioară au combătut legea,ordonă fără nici-o teamă și scrupul, expulzarea cutărul sau cutărul ziarist, care ar putea să dovedească mai bine calitatea sa de român decât un Ghermani sau Lahovary, din cabinetul actual. Și experiența tristă, ce o facem, ne dovedește cât de teribilă și primejdioasă este arma ce li s’a dat în mână acestor indivizi nerușinați, cu această lege. Fără să preciseze cazurile în cari se poate decreta asemene măsuri, fără să determine cari sunt anume streinii și dacă pot fi considerați ca atare chiar și acei născuți și crescuți în țară, — cazul lui Husar și Honigmann,—ea dă miniștrilor o putere extraordinară și pune la discreția lor pe toți neînpământeniți, fără distincțiune. Toți suntem de acord a recunoaște aceasta și cu toate acestea nimeni nu vine să propune ori revocarea, ori cel puțin modificarea legei diacfonice din 1881, mijloc îngrozitoriu de răzbunare în mânele unui guvern reacționar. Căci, cât timp va fi în vigoare, tot atâta timp nedreptăți revoltătoare se vor comite. Ea nu este de nici o utilitate, nu servește interesele țerei. Expulzații, considerați ca periculoși pentru existența statului în momentul decretărei izgonirei, s-au reîntors în mijlocul nostru și totuși țara nu se resimte de prezența lor, nu este întru nimic primejduită. Și tot așa va fi și mâne cu cei de astăzi. Așa fiind lucrurile, pentru ce această lege? Nu e mai bine să se desființeze sau cel puțin să se modifice? Noi credem că da și o campanie trebuie începută în acest sens. Trebuie luată această armă din mâna regimului, cu orice preț. V.