Evenimentul, octombrie-decembrie 1894 (Anul 2, nr. 485-556)

1894-10-14 / nr. 496

ANUL 3—No. 496 m mmt m am VINERI AjECTOMTRI 1394 EVENIMENTUL ZIAR G O T I D i A N ft? BEDACȚIa la tipografia «Evenimentului strada «Golia M». Manuscriptele nepublicate nu se înapoiază. Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA: strada Golia No. 54. Director politic G. A. SGORȚESGU. Abonamentul: Pe an.........................................................Lei nd— Pe 6 luni 12 lei.—Piața abonamentului înainte Pentru străinătate se adaugă portul. "'—v. Inserțiuni, Reclame și Anunciuri : Pe pagina I linia garmond 4 fr. pe pag. II 2 Ir. pag. UI 50 b, pag. IV linia garmond 25 b. ----------------------------------------­ instru­cțiunea obligatorie. Avem de 30 ani o lege care impune obligativitatea instrucțiu­­nei. Un strein, auzind aceasta, ar crede că numerul analfanetiștilor este redus la cel puțin 50 la sută. Ei bine resultatele sunt insă cu mult inferiore. Nu știu dacă nu­mărul celor ce știu seri și ceti este de 10 la sută. Este interesant a examina cauzele acestor neno­rocite efecte ale legei de instrucți­une. Natural că in cele de intăi timpuri ale aplicațiunei legei din 1864 nu se putea cere ca să pro­ducă tot resultatul dorit. Mai târ­ziu insă, cu drept pretinde să vedem am fi putut opera legea complectă. Din nenorocire insă, nu numai că nu o vedem deja, dar nici nu o să o vedem incă mult timp. In entusiasmul nostru p­entru întinderea instrucțiunei, am făcut o lege si am crezut că totul este gata. Incet, incet am început a a­­vea învățători, dar localuri mai de loc și materi­a didactic nici de­cum. A trecut timp mult de atunci și lucrurile nu s’au în­dreptat. Intr’o statistică a invățâmintului rural din 1891 am văzut, că, la finele anului, numerul absolven­ților cursului primar rural era mai mic de­cât al învățătorilor. Cauza principala a acestei triste stări de lucruri, este lipsa de lo­caluri de scoli. Natural că nu es­te singură vinovată lipsa de clă­diri. Numerul restrâns a școlilor, care nu se găsesc in fie­care co­mună, lipsa totală de material di­dactic, numerul cam insuficient al învățătorilor și controlul prea slab, au contribuit, de­sigur, toa­te împreună, la rezultatele neno­rocite de cari ne plângem. Comunile in sarcina cărora es­te lasată grija de a procura loca­lul scolei sunt, in mare parte, in imposibilitate de a o face. Spe­­ciile de bordee in cari sunt în­grămădiți copii sătenilor, cu das­călul lor, nu pot servi la menirea de casă de șcală. Toată lumea s’a preocupat despre acest lucru, dar tot nu am ajuns la ceva satisfă­cător. Noua lege a invățâmintului pri­mar, in loc de a căuta mijloace serioase pentru a remedia zeul, a lasat tot ca comuna sa facă ce va putea. In zadar s’a aratat fie d-nii Poni și Sturza imposibilitatea de a avea scoli in astfeliu de condiții. Tache Ionescu încăpățînat ca ori­ce om fără judecată, nu a voit să Înțelea­gă lucrul. Necesitatea răspăndirei instruc­țiunei, nu este de interes local. Statul este cel mai interesat in această cestiune. Este drept ca comunele să aibă și ele partea lor de sarcini, dar asta nu insemneaza, că acolo unde mijloacele ii lipsesc, locuitorii să fie condemnați a nu invăța carte. Chiar comunile cari pot anual dispune de o mică sumă, nu sunt in stare a-și clădi un local de scoală, de­cat după un îndelungat iumer de ani. Statul, care are cel mai mare interes pentru ca poporul să capete instrucția primară, trebuia să facă un împrumut destinat cladirei de scoli rurale. Pentru plata anuităților acestui împrumut, ar fi prevăzut din o­­­­ficiu in bugetul fie­cării comune­­ partea "Șia in cheltueala făcută, " Ast­feliu, in doi ani, am fi avut­­ clădire, în mod sistematic, toate­­ localurile necesare școlilor sătești.­­ a » x Așa s’au petrecut lucrurile in Fran­cia. Cănd s’a votat legea obliga­­tivităței învățământului primar, statul a contractat un imprumut de 300 milioane, a cărui plată s’a regulat din contribuțiunele comunilor unde s’au clădit școlile. Noi insă ne mulțumim cu vorbe late. Revizorii au grija a spune în­vățătorilor, ca să nu priimească in scoală de­cât numărul de elevi ce va încăpea. Să caute insă a-i alege pe cei mai cu aptitudini. Atunci, o dată selecțiunea făcută, a celor 20 de copii aleși se va aplica le­gea învățământului obligator. Toți ceilalți insă, sunt condamnați la ignoranță, fără speranță de reme­diare. Așa, am văzut că in județul Bo­toșani sunt 45000 de copii in etate de a fregventa școala, și localuri nu sunt de­cât pentru 5000. Ast­fel nu este situația in toate județile. De abia a treia parte din copii pot încăpea in scoală, și cu tote aces­tea avem de 30 de ani obligativi­tatea instrucțiunei la noi. Când s’a modificat legea invă­țâmintului, cu drept cuvânt ne așteptam la o soluțiune satisfăcă­toare a cestiunei localurilor. Dar, din nenorocire, ministrul de culte este un om care nu caută de­cât a arunca pulbere in ochii lumei. Partidul liberal, prin vocile au­torizate ale d-lor Sturza și Poni, a aratat soluția preconizată de el și pe care o va face să devină o realitate. Speranța deci este și pentru a­ceastă reformă salutară, ca și pen­tru multe altele, tot in partidul care a creat Romania moderna și a pus-o in situația de stat inde­pendent. Sirius. SILUETE Un primar Efemer. Un filosof epicurian, un om care, rîzând de toți și toate, și cu toate, a petrecut viața sa pururea intr’o sferă de veselie inteligentă, dân­­du’și perfect seamă cu ea, vi­ața, nu’i decât, o trecătoare de la neant la neant Opintindu-se de a-și face incă din tinerețe o figură volteriană, gravată cu faimosul sub­s hi­dos, el­ o­are azi și o arată cu trufia ironică a unui modern Mefistofeles. Cu capul in sus, cu mersul simetric și inco­­tinel, cu o voace cam groasă, trăgănată, senten­țioasă, primarul efemer pare, de la prima ve­dere, un om grece, puțin comunicativ și mult a­­ristocratic. Am zis pare, pentru că nu tocmai este in realitate ast­fel, mai cu seamă aristo­cratic, fiind un descendinte al unui părinte cult, de origină rezășească. A ocupat, m­argre­ful, o sumă de demnități in statul român, și a dat probe de vastă capacitate și de spirit im­parțial și viu. Atras in calabalâcul politic, el n’a voit să joace nici­odată un rol marcant, lăsandu-se șters de alții, mediocri, din grupul său junimist, cari au devenit miniștrii, cu toate că i s’a oferit de multe ori un portofoliu pe care l’a refuzat cu ostentație, și că să spune că a fost ministru... trei zile. E un zeflemist cu mult duh, cu duh eminamente francos, duh pur parizian , caricaturist ca diletante, ș’a bă­tut joc de toți, incepând cu amicii sei, făcân­­du-i un caraghioslâc reușit pe toți. Ca Primar a figurat, n’a funcționat, dar aceasta cu intenție. Semne particulare , in iubirea sa pentru arte și specialminte pentru frumos, a comis pictură , a făcut in culori tabloul celor trei gratii, păs­trat după sobă... Fiír­­ aE3^aTön^önmraö33333 Gay[73 Vertei de la Huși. Eri jurații de la Iluși și-au dat verdictul lor in chestia ris­calelor țărănești. 31 de teremți din Țifu, Dudești, Băsești și Târnă­­sești se găseau pe banca acuza­ților.­­­­n sală puteai vedea o sumă de femei, de copii, cu ochii roși de lacrimi, cari așteptau verdic­tul curței cu inima sfășietă. De zece luni frații, copii, pă­rinții lor stătea­u închiși la puș­carie, acuzați de rebeliune. Desbaterile procesului dinain­tea curiei au fost sdrobitoare pentru administrația catargistă. Stăteai uimit, când vedeai cu câ­tă simplicitate, cu câtă naivita­te am putea zice, răspundeau, a­­cuzații, sfărmând prin răspun­surile lor întreaga înscenare mi­zerabilă a infamului Teleman. aLa asizar­ea de rebeliune a spraetsrastastasi ș resparadteassa csa simplicitate !» ISa»am adu­nat pe ptru a trimită jalbă stăpânips în potriva regiei lui Hrassim, câei asa mai avsm de tastele, plăââ și km mai avem de căt pi­ilea d­e pe naos.» Altid din acuzați, arătăndu-și copii cari stau în sală, arată : «Dacă m’am plaiis, este că copii isinsa mureau de foame i­a vatră și ara nădăjduit și aicsi sa ni se facă dreptate, căci naică o dată nu rai s’a fă­cut» . Aceste răspunsuri atât de simple constituesc întregul istoric al re­voltelor țerănești, cari nuu fost de­cât o înscenare infamă, unde guvernul a profitat de cea din­­tăia ocaziune, de cel dintăiu pre­text, pentru a sdrobi, după plac, sub bătăi, schingiuiri și împușcă­turi ori­ce sentiment de indepen­dență in sinul țerănimei. In­famiele cari s­au petrecut cu ocazia pretinselor revolte țeră­­­nești au întrecut cu mult cruzi­­mele sevărșite in Camerun și cari au înspăimântat parlamentul ger­man. Sate întregi au fost date in prada călăilor. Multe au fost bă­tute, goale, sub ochii copiilor lor, femei, fete, au fost puse pe spi­narea soldaților și bătute cu vergi, sub rîsetul spectatorilor glumeți. Fără provocare s’au făcut a­­deverate vânători de oameni, sau transformat soldații noștri in­ucigași. Un prefect, vestitul Teleman, pentru a și esercita măna, a gă­sit de cuviință să tragă cu re­volverul in carne vie. Cănd la ședința curței cu juri din Huși s’a desvălit lungul șir de suferinți indurate de a­­cuzați și cruzimele acuzatorilor, jurații înmărmuriți au respins : acuzații nu sunt vinovați / Verdictul juraților din Iluși, care achita pe țerani, e un ver­dict de condemnare pentru con­servatori. El zice clar și lămu­rit , că dacă s’a comis o crimă in chestia revoltelor țerănești, a­­ceastă crimă s’a comis de guver­nul consevator și de administra­ția sa.­­ Verdictul juraților hușeni este un verdict mare, care onorează pe cei ce l’au dat­­ Geoge A. Scortesen. aJ LtA AjmüLfd­ UZ XZJ JTXJLTJJTX »OaOD Un Respuns «Timpul» mă’ntrebă de ce n’am fost invitat la întrunirea convocată de d-1 13. Sturz» la clubul liberal național din Iași. Mă grăbesc a satisface curios­tatea confraților de la «Timpul» «N’am fost invitat, fiind­că nu fac parte din clu­bul liberal-național din Iași. Ajunge, cred. G. A. S.

Next