Evenimentul, iulie-septembrie 1896 (Anul 4, nr. 990-1062)

1896-09-19 / nr. 1053

r­ v ANUL IV No. 1053 ABONAMENTE înainte pe un an . . . . Lei 24 -„ pe 6 luni . . . . „ 12— „ pe 3 luni ... . 6— pentru străinătate, un an „ 86— k­m număr IO bau!EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN PRod­ucția sa. Tip­o­grra­fi­a.­ EJver Lunaaiau­ Tal­al 8TRADA STEFAN CEL MARE No. 38. Ia,iși HO UN. NUMĂR 10 BANI JOI IS SEPTEMBRE IDJS Director politic G. A. SCORȚESCU Andrî Gi’urî Inserții și Ascia.tr­e Pe pagina I linia ganaond . Lei 4--­­Pe pagina II „ „ . . „ 8-Pa » II! « » . . 50 - ÍV . . ... 35 iJn număr II o BmuJ ^-d.3XLinl®tra,țla. : s* , *• , LAT1P0ÍMUFIA .BmiXBNTDLirr 9T3ADA STKFAN (»«Mj La Catul l-iu. ' \ Snmurui După Serbare Imperator Salve Clerul d-lui Sturza Deputații și senatorii Italieni SILUETE Biciclistă E blondă și de o natură veselă, cel pu­țin așa o ara­tă ochii ei albaștri cari mai tot­de­a­una sunt zimbitori. * Aș fi fost foarte mirat dacă nu aș fi văzut’o aprinsă după acest nou sport care acum a luat un avint atît de puternic in Iași. Seara mai cu samă o vezi trecînd in fuiala bicicletei ei, ca o viziune, pe di­naintea ochilor și pot a spune că dintre toate biciclistele­ din orașul nostru, ea e cea mai grațioasă. Totuși mai bine ii­stă cind dansează... Semne particulare, ca in tot­de­a­una și costumul de biciclistă ii stă sleit pe corp. Ciclu. PRESSA SI VIZITA IS­PĂRATULUI m minnu­m iu treacă in liniște, dar ca puternicul sta­pin al monarhiei Austro- Ungare să fie in stare a duce cu sine cele mai bune im­presii despre țara și oamenii sei. Imperator, salve ! am zis cu toți, fără ca in tonul acestui strigăt să se fi obser­vat vre­o urmă de lingușire sau că am pu­tea vr-o­dată uita că împăratul Austriei este in același timp și Regele Ungariei. Nu tot astfel ar putea spune și Vo­ința­­ lor masacre la topi Se anunță că in satut Karpul de la Divrig o sută de armeni au fost masa­crați . Detailurile lipsesc. CLERUL D-LUI STURZA Biserica noastră a suferit ori o ne mai pomenită ru­șine­ . Prin cine era ea reprezen­tată... cine s’a dus să intîm­­pine pe împărat ! Ne este greu s’o spunem, căci e de ajuns să pomenim numele cuvioșilor noștri e­­piscopi, pentru ca in mintea fiecăruia d­intre noi să ră­sară amintirea nespus de du­reroasă, a nelegiuirilor cari au sdruncinat credința ob­­ștei și au svlriit noroiu pes­te altarul b­isericei creștine. A fost penibil momentul cind a apărut inaltul cler­­eri, in fața cetățenilor. Nimeni nu se uita la ei, sau dacă se uita cine­va in pri­virea lui se putea citi un ne­mărginit dispreț. Și Majestatea Sa Regele a înțeles prea bine, cât de pu­țin demn e inaltul cler a domnului Sturza, de­oare­ce nu o pre­zintă­ pe nici unul din „loco­­tenenți“ împăratului. Ce frumoasă satisfacție pentru inait Prea Sfîntul Mi­tropolit in amărăciunea exi­lului său. Ev. Liras și M .>VI după serbare Ceea ce a fost pentru mulți un vis, ceea ce era o dorință nemărginită, s’a realizat. împăratul rege mult așteptat a sosit de­ja in țară și ie pe cale a’și lua bun rămas de la cei ce l’au incunjurat. De la Vărciorova pănă in capitală a a­­vut o primire din cele mai călduroase. Bucureștii s’au sărbătorit cum a putut mai bine. Valuri de entuziazm au luat naștere și s’au ridicat cu putere pretutin­deni pe*unde dinsul a trecut, iar presa ’și-a manifestat toată simpatia și adinca bucurie la marea onoare ce această vizi­tă imperială a făcut să se restringă asu­pra țarei. Care vor fi fost și impresiunele monar­­h­ului, ce reflexióm ’și va fi făcînd din cele ce a putut vedea și din cele ce a auzit in scurta sa vizită*, nu să poate ști incă. De­sigur că ’și va fi manifestat prin vorbe întreaga sa­ satisfacție asupra mo­dului cum a fost primit și sărbătorit, poa­te chiar peste așteptările sale, și tocmai acest entuziasm să’l fi făcut să’și schimbe ideile sale anterioare asupra dispozițiune­­lor mai puțin entuziaste la care s’ar fi putut aștepta, pentru motive bine cunos­cute. Cu toate că impăratul ’și va fi din­ bi­ne samă că o bună parte din primirea ce i s’a făcut avea un caracter oficial și de comandă, totuși lipsa ori­cărui indiciu de răceală din partea mulțimei,­­ va fi fă­cut să crează, că nici un resentiment nu există in țară in contra monarc­iei puter­nice al cârei împărat rege este. Marele entuziazm și căldura cu care a fost primit­ă va fi făcut să creadă că m­a­­nifestațiunele zgomotoase ce s’au produs astă­ dată in București, n’ar fi fost de­cit tactice și că deja s’au stins toate acele dorințe, care constituiau o piedecă neîn­vinsă la stabilirea unor bune și sincere relatiuni intre monarh­ia Austro-Ungară și noi, împăratul a avut ocazie să vadă pănă la un punct oare­care forța noastră ar­mată și destoinicia ei precum și prețul mai mare ce trebue să pună pe amiciția noastră, mai cu samă pentru cazul cind alături cu noi, imprej­urările ar face ca să combată un dușman comun. Căci nu trebue să uităm un singur mo­ment, că dacă suntem curteniți de un im­periu puternic și dacă amiciția noastră este căutată, aceasta nu vine de la onoa­rea sau de la iubirea, cu care sara desin­­teresare, ar căuta să ne acopere, ca un simplu omagiu,adus desvoltarei și vitali­­tăței noastre, ci un interes vital de pri­mul ordin face ca să fim obiectul acestor atențiuni. Este adevărat că un interes comun ne leagă cu monarhia vecină și ne leagă in mod fatal ori­care ar fi dorințele și nă­zuințele noastre intime, intre*două* per­spective, pe care combin­ațiunele ți ie pre­zintă ca probabile, trebue să aleagi pe a­­ceea de unde crezi că vei avea mai puțin de perdut. Experiența trecutului e deja făcută și nu-ți mai este astăzi permis să o reîncepi. Dar tocmai fiind că imprej­urările im­pun ca o legătură strinsă să existe intre noi si vecina noastră, legătură care să nu fie slăbită de cauze actinei și puternice ce la un moment dat ar putea să dea naș­tere unei exploziuni fatale pentru ambele părți, de aceea trebue căutat din timp și cu ințelepciune ca acele cauze cari răces­c bunele relațiuni, ce trebuie să domnească intre aliați­i sinceri, ca acele cauze să dis­pară. Stă in mina imperiului vecin ca această legătură să fie durabilă și puternică, să poată rezista contra ori­cărui joc al îm­prejurărilor. Entuziasmul și căldura cu care împăra­tul rege a fost sărbătorit in țară, ar tre­bui să fie punctul de plecare a unei po­litice mai înțelepte la vecinii noștri, in ceea ce privește cerințele romînilor de sub sceptrul lor. Atît romînii din Ungaria cit și cei din Bucovina nu cer de­cit dreptul lor de na­ționalitate și respectarea acestor drepturi. Noi in România liberă nu avem altă ce­rință și cerință legitimă de­cit ca națio­nalitatea romînă de sub sceptrul austro­­ungar să fie lasată a se desvolta in liber­tate și să’și poată exercita neimpedecată drepturile sale legale. Dacă vizita imperială va putea să aibă o asemenea urmare asupra romînilor din imperiul vecin, prietenia va fi sinceră, bine cimentată și durabilă. Altfel va fi expusă la tot felul de vicisitudini, căci suferințele de dincolo vor avea tot­de­una un ecou puternic la noi, ori­cami ar fi combinațiunele diplomațielor. Să sperăm insă, că o schimbare in bine se va face. VOLO. Imperator, Salve! Se spune că « Voința Națională» repre­­sintă vederile guvernului. * Și așa trebue să fie de oare­ce opiniile organului ofi­cial sunt in perfectă concordanță cu cete ale unora din puternicii conducători ai țerei. Și una și alții s’au schimbat intr-o vre­me relativ foarte scurtă. Pentru ca să vă convingeți, resipiți colecția Voinței de pe vremea cind era in opoziție și veți vedea că ea țipa mai tare in­potriva năzuin­țelor domnilor Conservatori de a „zugru­­ma libertatea presei“ iar d-nii Sturdza, Delavrancea și Cantacuzino se găseau in fruntea manifestațiunelor de stradă, in­­fierind cu putere purtarea poliției dacă încerca să zădărnicească libertatea întru­nirilor, făcind, ca astăzi, pe proprietari de a nu închiria satele pentru întrunirea studenților. Pi Palade nu se sfia pănă a lua masa împreună cu ziariștii la Colaro și a ridica toaste in onoarea presei. Nu mai puțin d. Stolojan căuta prieteșugul ziariștilor și in special reporterii se bu­curau de inalta sa încredere. Astă­zi alte moravuri. Dl Cantacuzino e apucat de năbâdăit cind zărește un gazetar, dl Paladi nici nu mai trece prin strada Doamnei pen­tru a nu da ochi cu Colaro, dl Stolo­­jan dd afara pe funcționari, bănuiți a sta in bune relațiuni cu reporterii, iar „ Voința Națională“ se plinge de limbajul presei romine și crede că in afara de dinsa, nici un alt ziar n’a ajuns la înăl­țimea misiunei sale. Dar nu pentru Voința scrie aceste rin­­duri, ci pentru a constata incă odată cu pressa romina iși împlinește datoria sa in modul cel mai conștiincios și mai pre­sus de ori­ce bănuială. In vizita împăratului Austriei găsim o dovadă puternică. O­pressa mai puțin serioasă ar fi gă­sit in această vizită ocaziunea cea mai bună de a face fel de fel de greutăți u­­nui guvern urât, care de la venirea sa la putere și pănă astă­zi s’a ilustrat mai ales prin nelegiuiri și fapte necorecte, care departe de a desființa după cum a promis legile odioase făcute de conserva­tori, din potrivă le-a pus in aplicare și după cum s’a văzut in chestia Țaranu ca un cinism revoltător. Pressa romina s’a ferit de așa ceva, săci a înțeles perfect de bine, că in a­­ceastă vizită imperială dl Sturza și gu­vernul seu joacă un rol de tot șters și că aici e in joc insuși existența și viitorul țerii. Negreșit că fie­care ziar in parte a căutat să puie această vizită in concor­danță cu principiile ce le profesează, dar toate la un loc, incepind chiar cu valo­rosul organ social democrat Lumea­ Nouă și până la cel de pe urmă ziar hebdo­­medar din provincie au contribuit a face nu numai ca vizita imperială să se pe­ PROGEJE IN SUFERINȚĂ Nu se numai ia noi, dar nu mai toate țerile se discută pentru a se mai accelera mersul Justiției. Și cu drept cuvint. Se văd procese care durează ani înde­lungați și ce par a nu se mai sfârși. Am arătat acum cite-va zile cum un­­ proces intre stat și județul Iași durează de 14 ani.­Dar cel puțin aceste doue puteri au mijloace de a se lupta, dar sunt oameni, cari in loc de a vedea făcindu-li se drep­tate, din contra se nenorocesc din causa trăgănelelor in mersul justiției.—Eri chiar am menționat procesul Haimovici care a fost amînat pentru a 27-a oară și cine știe dacă s’au isprăvit. Afacerea Dimitriu-Kendrino, in care un om se vede lipsit de libertatea sa, nu su­gerează intrebarea de ce procese in care viața unui om este in joc, se judecă de doi­ judecători, cind o paritate este pro­babilă și nu se ia măsuri de a se judeca de­odată de trei magistrați, pentru ca unul in cas de nevinovăție *sa-și recapete libertatea cu o oră mai curindă și in cas de vină să se termine cu arestarea pre­ventivă, care e mai teribilă de­cit con­­demnarea definitiva. De netăgăduit sunt lacune in mersul justiției, ce ar trebui implinite. JUR. Deputații și senatorii Italieni S’a vorbit prin ziarul nostru despre purtarea nedemnă a guvernului față cu cei 27 deputați și senatori italieni. * Guvernul amină din zi in zi data ple­­cărei lor. Membrii parlamentului italian price­pură că guvernul nu ține ca ei să fie pri­miți oficial. Atunci iei trimet d-lui V. A. Ureche o telegramă in următorul cuprins: *V. U­rech­i București Sosesc 27 butelii Tokay D. V. A. Ureche neințelegind această telegramă enigmatică nu face nici o pre­feri deputații și senatorii italieni au sosit in București la oara 1 și jumătate. Nici un representant din partea guver­nului n’a ieșit intru intimpinarea lor. Mai mult incă, tribunele din gară ie­­rau aproape pe jumătate goale, cu toate aceste nimeni din oficiuri nu le-a ofe­rit locuri. Deputații au plecat in oraș fiind foarte amăriți și și-a exprimat nemulțumirile lor d-lui N. Fleva, care venise cu cei de la Orșova cu acelaș tren. Deputații nu a găsit nici un h­otel unde sa găzduiască. Deputatul Pama, destul de cunoscut Fi­lo­romiu, senatorul Pierautouiu și fiul său, un distins avocat, au fost găzduiți la d. N. Fleva , iar senatorul spaniol și 4 deputați la d. Apostol deputat. Anglia și Italia Se anunță din Roma că guvernul itali­an a arrestat felicitările sale Angliei pen­tru strălucitele operații in urma cărora s’a făcut ocupația Dongolei de trupele anglo-egiptene. ___ elite rupte din­­ SUSuri Femeile sunt ca și florele, furtunele vieței nu pot se le facă se cadă fără se le vestejească.* Femeile sunt pentru viața omului, ceea ce florele sunt pentru primăvară. ________V^_ mmmnmi bull Se anunță din Londra că dinamitardul Bell a compărut din din nou dinaintea tribunalului din Bow­ Street. Afacerea sa a fost a­minată. Printre martorii ascultați, se semnalea­ză D. Gall, venit din Anvers și un ins­pector de poliție din Rotterdam care a găsit sub perna unul din dinamitații a­­restați, un plic conținînd cartușe pentru bombe. C © leiții dsIieiU Cetim in „Caulois“. Protocolul a ridicat o chestie foarte de­licată, soțiele miniștrilor și a înalților func­ționari, vor purta ele, in prezența împă­rătesei Rusiei, rochii cu trenă, după obi­ceiul curților, sau rochia de serată care este de modă ? D. Felix Faure, și cîte­va soții a miniș­trilor sunt pentru rochia cu trenă; cele­­l­alte, mai spirituale poate, vrea să păs­treze moda actuală. 3VC a ascultat... Mi-a dat albumul iei copila Un vers să’i scriu spre amintire, Am scris in iei toata idila, Din vremile de indragire. Și „uită-miț­i, i-am scris la urmă, Și astă­zi iea m’a ascultat . Din dragostea noastră, urmă N’a mai ramas, căci m’a uitat. 1894 Radu “(â a» <73) Tratat Italo-f­aassian Se scrie din Roma că atitudinea cer­curilor ministeriale face a se prevede că chestia Tunisiană este in ajun de a fi re­gulată. „Curiere di Neapoli“ spune din sorginte sigură că semnarea noului tratat este sigură: înțelegerea cu Franța este complectă in chestia spitalelor, a societă­ților de bine­facer­e si a casei de economie. Ian i­ i amia Sa scrie din Beim oral ca Țarul a luat parte la o mare vinatoare. Ș­a­se cerbi au fost omoriți. Regina și împărăteasa au luat ceaiul in casa unui forestier. împăratul și­ împărăteasa fac cumpără­turi in magaziele din imprejurimi, ca sim­pli turiști. Comercianții cei mici sunt ineîntați de felul cum țarul vorbește englezește. BULON­A­R GINGE­A Mm­unii (Discursul D-lui Mihail N. Belador) OPERA. ARTISTUL (SFIRȘIT) Actorii însuflețiți de revendicările ne­mărginite ale cugetărei, scrisului și apoi chiar ale traiului, atunci cind Franța pu­sese se inteza de joc in toată Europ­a, nu putură sta la o parte, încurajați și de ma­rii barbați politici ai timpului, adevaratii romini cu dor de viitorul strălucit al torei, ce cunoșteau foloasele imense ce teatrul era chemat să facă. Scrierile tendențioase, alusiuni la adresa asupritorilor străini, re­deșteptarea poporului prin cîntece eroice, dădură ocasiune actorilor de a fi propă­­văduitori ai sfintei cauze, vis de aur la care tindea poporul. Unirea Principatelor. La toate evenimentele mari actorii ca Millo și Luchian in Moldova au luat parte activă. D­upă revoluțiune, poliția Găimă­­căriei privea cu ochii rei pe actori, se a­­mestecau in afacerile meseriei lor, oprea unele representațiuni, se punea piedici, se rupea afișele și alte multe neajunsuri, tri­miși in surghiun, cu multă răbdare în­dură chinuri sufletești de nedescris, dar la reîntoarcere ca martiri ai causei nați­onale, oțeliți la luptă, prin acele chinuri și nevoi indurate în exil, sunt mai aprigi luptători ai causei poporului. In această epocă teatrul din Iași a fost la apogeu și rolurile create de Millo, tipuri ce au dis­părut vor rămînea ne­șterse din memoria celor ce au avut fericirea de ai aplauda. Cu­ a avut de luptat Millo in tripla sa ca­litate de actor, director și autor, neajun­suri din partea familiei­ sale, intrigi de culise din partea camarazilor săi, geloși de succesele sale, amatori mai mult de melodrame franceze, de­cit de piesele na­ționale pe care Millo le susținea din toate puterile sale. De aseminea cenzura și as­prele observațiuni ale politicilor dușmani a lui Alexandri, nu putură uici un­ mo­ment această fire de artist m­âscută cu el. S’a tot zis că Rominul e artist prin fi­rea lui.—Nici odată n’am pus temeiu pe aceasta frază, pănă in momentul cind pu­­nind față in față mișcarea culturală a națiunei noastre, cu a celor­lalte națiuni din orientul și occidentul Europei, și observind împrejurările de timp și d­e raporturi de virstă politică, sub’ care s’a manifestat, a trebuit să conchi­dem cu admirațiune ca această rasă e in adevăr m­aestrată pe lingă rigoarea fi­zică, cu o mare vigoare intelectuală, o picătură de apă daco-romană intr’un o­­cean slav; ea nu numai că și-a pastrat toată limpezimea și individualitatea s­ a, dar incă și-a asimilat, toate elementele vecine, și dacă pe cele de naționalizare, națiunea românească a desvoltat atita can­titate de energie, in mijlocul acelorași dificultăți, ea nu a ramas mai pe jos pe cale de progres intelectual. Dacă avem o mișcare literară, daca științele positive și artele sunt cultivate ia noi, și de­și arta dramatică a fost cea mai puțin cercetată, cu toate acestea a vintul luat e mare, e folositor și asta datorită pleiadei de băr­bați cu dor și iubire de neam și de țară, pleiadei de barbați luminați, din care a făcut parte și regretatul­­ nostru artist Mateiu Millo. La 1852 cind domnitorul Barbu Știrbei inaugura teatrul cel Mare din București, Millo părăsi Moldova și luă conducerea teatrului din București, reprezentind pie­sele din repertoriul Alexandri, piese ce ii făcuse renume. La 1865 Corpurile legiu­itoare votă in unanimitate o recompensă națională de 600 franci pe lună lui Millo, in semn de recunoștință pentru serviciile aduse pe terenul artelor și a literilor ța­rei intregi. La 1877 împreună cu loan Ghica și Const. Demetriade, susținut și de Const. Roseti și Ministru de Instrucți­une, Ghițu, toridă societatea dramatică. La înființarea medaliei „Bene m­erenți*“, M. S. Regele însăși at­rnă decorațiunea pe pieptul bătrânului artist. Millo­t era și ca­valer a mai multor ordine, precum și cavaler a ordinului „Steaua României“. Singura durere ce a sdruncinat bătrine­­țele acestui artist, a fost ziua de 23 Au­gust 1890 data morței lui Alexandri. La representațiunea consacrată memoriei po­etului, Millo apăru in Barbu lăutarul, insă nu mai era Barbu de altă dată, v«-

Next