Evenimentul, iulie-septembrie 1896 (Anul 4, nr. 990-1062)
1896-09-19 / nr. 1053
r v ANUL IV No. 1053 ABONAMENTE înainte pe un an . . . . Lei 24 -„ pe 6 luni . . . . „ 12— „ pe 3 luni ... . 6— pentru străinătate, un an „ 86— km număr IO bau!EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN PRoducția sa. Tipogrrafia. EJver Lunaaiau Talal 8TRADA STEFAN CEL MARE No. 38. Ia,iși HO UN. NUMĂR 10 BANI JOI IS SEPTEMBRE IDJS Director politic G. A. SCORȚESCU Andrî Gi’urî Inserții și Ascia.tre Pe pagina I linia ganaond . Lei 4--Pe pagina II „ „ . . „ 8-Pa » II! « » . . 50 - ÍV . . ... 35 iJn număr II o BmuJ ^-d.3XLinl®tra,țla. : s* , *• , LAT1P0ÍMUFIA .BmiXBNTDLirr 9T3ADA STKFAN (»«Mj La Catul l-iu. ' \ Snmurui După Serbare Imperator Salve Clerul d-lui Sturza Deputații și senatorii Italieni SILUETE Biciclistă E blondă și de o natură veselă, cel puțin așa o arată ochii ei albaștri cari mai totdeauna sunt zimbitori. * Aș fi fost foarte mirat dacă nu aș fi văzut’o aprinsă după acest nou sport care acum a luat un avint atît de puternic in Iași. Seara mai cu samă o vezi trecînd in fuiala bicicletei ei, ca o viziune, pe dinaintea ochilor și pot a spune că dintre toate biciclistele din orașul nostru, ea e cea mai grațioasă. Totuși mai bine iistă cind dansează... Semne particulare, ca in totdeauna și costumul de biciclistă ii stă sleit pe corp. Ciclu. PRESSA SI VIZITA ISPĂRATULUI m minnum iu treacă in liniște, dar ca puternicul stapin al monarhiei Austro- Ungare să fie in stare a duce cu sine cele mai bune impresii despre țara și oamenii sei. Imperator, salve ! am zis cu toți, fără ca in tonul acestui strigăt să se fi observat vreo urmă de lingușire sau că am putea vr-odată uita că împăratul Austriei este in același timp și Regele Ungariei. Nu tot astfel ar putea spune și Voința lor masacre la topi Se anunță că in satut Karpul de la Divrig o sută de armeni au fost masacrați . Detailurile lipsesc. CLERUL D-LUI STURZA Biserica noastră a suferit ori o ne mai pomenită rușine . Prin cine era ea reprezentată... cine s’a dus să intîmpine pe împărat ! Ne este greu s’o spunem, căci e de ajuns să pomenim numele cuvioșilor noștri episcopi, pentru ca in mintea fiecăruia dintre noi să răsară amintirea nespus de dureroasă, a nelegiuirilor cari au sdruncinat credința obștei și au svlriit noroiu peste altarul bisericei creștine. A fost penibil momentul cind a apărut inaltul clereri, in fața cetățenilor. Nimeni nu se uita la ei, sau dacă se uita cineva in privirea lui se putea citi un nemărginit dispreț. Și Majestatea Sa Regele a înțeles prea bine, cât de puțin demn e inaltul cler a domnului Sturza, deoarece nu o prezintă pe nici unul din „locotenenți“ împăratului. Ce frumoasă satisfacție pentru inait Prea Sfîntul Mitropolit in amărăciunea exilului său. Ev. Liras și M .>VI după serbare Ceea ce a fost pentru mulți un vis, ceea ce era o dorință nemărginită, s’a realizat. împăratul rege mult așteptat a sosit deja in țară și ie pe cale a’și lua bun rămas de la cei ce l’au incunjurat. De la Vărciorova pănă in capitală a avut o primire din cele mai călduroase. Bucureștii s’au sărbătorit cum a putut mai bine. Valuri de entuziazm au luat naștere și s’au ridicat cu putere pretutindeni pe*unde dinsul a trecut, iar presa ’și-a manifestat toată simpatia și adinca bucurie la marea onoare ce această vizită imperială a făcut să se restringă asupra țarei. Care vor fi fost și impresiunele monarhului, ce reflexióm ’și va fi făcînd din cele ce a putut vedea și din cele ce a auzit in scurta sa vizită*, nu să poate ști incă. Desigur că ’și va fi manifestat prin vorbe întreaga sa satisfacție asupra modului cum a fost primit și sărbătorit, poate chiar peste așteptările sale, și tocmai acest entuziasm să’l fi făcut să’și schimbe ideile sale anterioare asupra dispozițiunelor mai puțin entuziaste la care s’ar fi putut aștepta, pentru motive bine cunoscute. Cu toate că impăratul ’și va fi din bine samă că o bună parte din primirea ce i s’a făcut avea un caracter oficial și de comandă, totuși lipsa oricărui indiciu de răceală din partea mulțimei, va fi făcut să crează, că nici un resentiment nu există in țară in contra monarciei puternice al cârei împărat rege este. Marele entuziazm și căldura cu care a fost primită va fi făcut să creadă că manifestațiunele zgomotoase ce s’au produs astă dată in București, n’ar fi fost decit tactice și că deja s’au stins toate acele dorințe, care constituiau o piedecă neînvinsă la stabilirea unor bune și sincere relatiuni intre monarhia Austro-Ungară și noi, împăratul a avut ocazie să vadă pănă la un punct oarecare forța noastră armată și destoinicia ei precum și prețul mai mare ce trebue să pună pe amiciția noastră, mai cu samă pentru cazul cind alături cu noi, imprejurările ar face ca să combată un dușman comun. Căci nu trebue să uităm un singur moment, că dacă suntem curteniți de un imperiu puternic și dacă amiciția noastră este căutată, aceasta nu vine de la onoarea sau de la iubirea, cu care sara desinteresare, ar căuta să ne acopere, ca un simplu omagiu,adus desvoltarei și vitalităței noastre, ci un interes vital de primul ordin face ca să fim obiectul acestor atențiuni. Este adevărat că un interes comun ne leagă cu monarhia vecină și ne leagă in mod fatal oricare ar fi dorințele și năzuințele noastre intime, intre*două* perspective, pe care combinațiunele ți ie prezintă ca probabile, trebue să aleagi pe aceea de unde crezi că vei avea mai puțin de perdut. Experiența trecutului e deja făcută și nu-ți mai este astăzi permis să o reîncepi. Dar tocmai fiind că imprejurările impun ca o legătură strinsă să existe intre noi si vecina noastră, legătură care să nu fie slăbită de cauze actinei și puternice ce la un moment dat ar putea să dea naștere unei exploziuni fatale pentru ambele părți, de aceea trebue căutat din timp și cu ințelepciune ca acele cauze cari răcesc bunele relațiuni, ce trebuie să domnească intre aliații sinceri, ca acele cauze să dispară. Stă in mina imperiului vecin ca această legătură să fie durabilă și puternică, să poată rezista contra oricărui joc al împrejurărilor. Entuziasmul și căldura cu care împăratul rege a fost sărbătorit in țară, ar trebui să fie punctul de plecare a unei politice mai înțelepte la vecinii noștri, in ceea ce privește cerințele romînilor de sub sceptrul lor. Atît romînii din Ungaria cit și cei din Bucovina nu cer decit dreptul lor de naționalitate și respectarea acestor drepturi. Noi in România liberă nu avem altă cerință și cerință legitimă decit ca naționalitatea romînă de sub sceptrul austroungar să fie lasată a se desvolta in libertate și să’și poată exercita neimpedecată drepturile sale legale. Dacă vizita imperială va putea să aibă o asemenea urmare asupra romînilor din imperiul vecin, prietenia va fi sinceră, bine cimentată și durabilă. Altfel va fi expusă la tot felul de vicisitudini, căci suferințele de dincolo vor avea totdeuna un ecou puternic la noi, oricami ar fi combinațiunele diplomațielor. Să sperăm insă, că o schimbare in bine se va face. VOLO. Imperator, Salve! Se spune că « Voința Națională» represintă vederile guvernului. * Și așa trebue să fie de oarece opiniile organului oficial sunt in perfectă concordanță cu cete ale unora din puternicii conducători ai țerei. Și una și alții s’au schimbat intr-o vreme relativ foarte scurtă. Pentru ca să vă convingeți, resipiți colecția Voinței de pe vremea cind era in opoziție și veți vedea că ea țipa mai tare inpotriva năzuințelor domnilor Conservatori de a „zugruma libertatea presei“ iar d-nii Sturdza, Delavrancea și Cantacuzino se găseau in fruntea manifestațiunelor de stradă, infierind cu putere purtarea poliției dacă încerca să zădărnicească libertatea întrunirilor, făcind, ca astăzi, pe proprietari de a nu închiria satele pentru întrunirea studenților. Pi Palade nu se sfia pănă a lua masa împreună cu ziariștii la Colaro și a ridica toaste in onoarea presei. Nu mai puțin d. Stolojan căuta prieteșugul ziariștilor și in special reporterii se bucurau de inalta sa încredere. Astăzi alte moravuri. Dl Cantacuzino e apucat de năbâdăit cind zărește un gazetar, dl Paladi nici nu mai trece prin strada Doamnei pentru a nu da ochi cu Colaro, dl Stolojan dd afara pe funcționari, bănuiți a sta in bune relațiuni cu reporterii, iar „ Voința Națională“ se plinge de limbajul presei romine și crede că in afara de dinsa, nici un alt ziar n’a ajuns la înălțimea misiunei sale. Dar nu pentru Voința scrie aceste rinduri, ci pentru a constata incă odată cu pressa romina iși împlinește datoria sa in modul cel mai conștiincios și mai presus de orice bănuială. In vizita împăratului Austriei găsim o dovadă puternică. Opressa mai puțin serioasă ar fi găsit in această vizită ocaziunea cea mai bună de a face fel de fel de greutăți unui guvern urât, care de la venirea sa la putere și pănă astăzi s’a ilustrat mai ales prin nelegiuiri și fapte necorecte, care departe de a desființa după cum a promis legile odioase făcute de conservatori, din potrivă le-a pus in aplicare și după cum s’a văzut in chestia Țaranu ca un cinism revoltător. Pressa romina s’a ferit de așa ceva, săci a înțeles perfect de bine, că in această vizită imperială dl Sturza și guvernul seu joacă un rol de tot șters și că aici e in joc insuși existența și viitorul țerii. Negreșit că fiecare ziar in parte a căutat să puie această vizită in concordanță cu principiile ce le profesează, dar toate la un loc, incepind chiar cu valorosul organ social democrat Lumea Nouă și până la cel de pe urmă ziar hebdomedar din provincie au contribuit a face nu numai ca vizita imperială să se pe PROGEJE IN SUFERINȚĂ Nu se numai ia noi, dar nu mai toate țerile se discută pentru a se mai accelera mersul Justiției. Și cu drept cuvint. Se văd procese care durează ani îndelungați și ce par a nu se mai sfârși. Am arătat acum cite-va zile cum un proces intre stat și județul Iași durează de 14 ani.Dar cel puțin aceste doue puteri au mijloace de a se lupta, dar sunt oameni, cari in loc de a vedea făcindu-li se dreptate, din contra se nenorocesc din causa trăgănelelor in mersul justiției.—Eri chiar am menționat procesul Haimovici care a fost amînat pentru a 27-a oară și cine știe dacă s’au isprăvit. Afacerea Dimitriu-Kendrino, in care un om se vede lipsit de libertatea sa, nu sugerează intrebarea de ce procese in care viața unui om este in joc, se judecă de doi judecători, cind o paritate este probabilă și nu se ia măsuri de a se judeca deodată de trei magistrați, pentru ca unul in cas de nevinovăție *sa-și recapete libertatea cu o oră mai curindă și in cas de vină să se termine cu arestarea preventivă, care e mai teribilă decit condemnarea definitiva. De netăgăduit sunt lacune in mersul justiției, ce ar trebui implinite. JUR. Deputații și senatorii Italieni S’a vorbit prin ziarul nostru despre purtarea nedemnă a guvernului față cu cei 27 deputați și senatori italieni. * Guvernul amină din zi in zi data plecărei lor. Membrii parlamentului italian pricepură că guvernul nu ține ca ei să fie primiți oficial. Atunci iei trimet d-lui V. A. Ureche o telegramă in următorul cuprins: *V. Urechi București Sosesc 27 butelii Tokay D. V. A. Ureche neințelegind această telegramă enigmatică nu face nici o preferi deputații și senatorii italieni au sosit in București la oara 1 și jumătate. Nici un representant din partea guvernului n’a ieșit intru intimpinarea lor. Mai mult incă, tribunele din gară ierau aproape pe jumătate goale, cu toate aceste nimeni din oficiuri nu le-a oferit locuri. Deputații au plecat in oraș fiind foarte amăriți și și-a exprimat nemulțumirile lor d-lui N. Fleva, care venise cu cei de la Orșova cu acelaș tren. Deputații nu a găsit nici un hotel unde sa găzduiască. Deputatul Pama, destul de cunoscut Filoromiu, senatorul Pierautouiu și fiul său, un distins avocat, au fost găzduiți la d. N. Fleva , iar senatorul spaniol și 4 deputați la d. Apostol deputat. Anglia și Italia Se anunță din Roma că guvernul italian a arrestat felicitările sale Angliei pentru strălucitele operații in urma cărora s’a făcut ocupația Dongolei de trupele anglo-egiptene. ___ elite rupte din SUSuri Femeile sunt ca și florele, furtunele vieței nu pot se le facă se cadă fără se le vestejească.* Femeile sunt pentru viața omului, ceea ce florele sunt pentru primăvară. ________V^_ mmmnmi bull Se anunță din Londra că dinamitardul Bell a compărut din din nou dinaintea tribunalului din Bow Street. Afacerea sa a fost aminată. Printre martorii ascultați, se semnalează D. Gall, venit din Anvers și un inspector de poliție din Rotterdam care a găsit sub perna unul din dinamitații arestați, un plic conținînd cartușe pentru bombe. C © leiții dsIieiU Cetim in „Caulois“. Protocolul a ridicat o chestie foarte delicată, soțiele miniștrilor și a înalților funcționari, vor purta ele, in prezența împărătesei Rusiei, rochii cu trenă, după obiceiul curților, sau rochia de serată care este de modă ? D. Felix Faure, și cîteva soții a miniștrilor sunt pentru rochia cu trenă; celelalte, mai spirituale poate, vrea să păstreze moda actuală. 3VC a ascultat... Mi-a dat albumul iei copila Un vers să’i scriu spre amintire, Am scris in iei toata idila, Din vremile de indragire. Și „uită-miți, i-am scris la urmă, Și astăzi iea m’a ascultat . Din dragostea noastră, urmă N’a mai ramas, căci m’a uitat. 1894 Radu “(â a» <73) Tratat Italo-faassian Se scrie din Roma că atitudinea cercurilor ministeriale face a se prevede că chestia Tunisiană este in ajun de a fi regulată. „Curiere di Neapoli“ spune din sorginte sigură că semnarea noului tratat este sigură: înțelegerea cu Franța este complectă in chestia spitalelor, a societăților de binefacere si a casei de economie. Ian i i amia Sa scrie din Beim oral ca Țarul a luat parte la o mare vinatoare. Șase cerbi au fost omoriți. Regina și împărăteasa au luat ceaiul in casa unui forestier. împăratul și împărăteasa fac cumpărături in magaziele din imprejurimi, ca simpli turiști. Comercianții cei mici sunt ineîntați de felul cum țarul vorbește englezește. BULONAR GINGEA Mmunii (Discursul D-lui Mihail N. Belador) OPERA. ARTISTUL (SFIRȘIT) Actorii însuflețiți de revendicările nemărginite ale cugetărei, scrisului și apoi chiar ale traiului, atunci cind Franța pusese se inteza de joc in toată Europa, nu putură sta la o parte, încurajați și de marii barbați politici ai timpului, adevaratii romini cu dor de viitorul strălucit al torei, ce cunoșteau foloasele imense ce teatrul era chemat să facă. Scrierile tendențioase, alusiuni la adresa asupritorilor străini, redeșteptarea poporului prin cîntece eroice, dădură ocasiune actorilor de a fi propăvăduitori ai sfintei cauze, vis de aur la care tindea poporul. Unirea Principatelor. La toate evenimentele mari actorii ca Millo și Luchian in Moldova au luat parte activă. După revoluțiune, poliția Găimăcăriei privea cu ochii rei pe actori, se amestecau in afacerile meseriei lor, oprea unele representațiuni, se punea piedici, se rupea afișele și alte multe neajunsuri, trimiși in surghiun, cu multă răbdare îndură chinuri sufletești de nedescris, dar la reîntoarcere ca martiri ai causei naționale, oțeliți la luptă, prin acele chinuri și nevoi indurate în exil, sunt mai aprigi luptători ai causei poporului. In această epocă teatrul din Iași a fost la apogeu și rolurile create de Millo, tipuri ce au dispărut vor rămînea neșterse din memoria celor ce au avut fericirea de ai aplauda. Cu a avut de luptat Millo in tripla sa calitate de actor, director și autor, neajunsuri din partea familiei sale, intrigi de culise din partea camarazilor săi, geloși de succesele sale, amatori mai mult de melodrame franceze, decit de piesele naționale pe care Millo le susținea din toate puterile sale. De aseminea cenzura și asprele observațiuni ale politicilor dușmani a lui Alexandri, nu putură uici un moment această fire de artist mâscută cu el. S’a tot zis că Rominul e artist prin firea lui.—Nici odată n’am pus temeiu pe aceasta frază, pănă in momentul cind punind față in față mișcarea culturală a națiunei noastre, cu a celorlalte națiuni din orientul și occidentul Europei, și observind împrejurările de timp și de raporturi de virstă politică, sub’ care s’a manifestat, a trebuit să conchidem cu admirațiune ca această rasă e in adevăr maestrată pe lingă rigoarea fizică, cu o mare vigoare intelectuală, o picătură de apă daco-romană intr’un ocean slav; ea nu numai că și-a pastrat toată limpezimea și individualitatea s a, dar incă și-a asimilat, toate elementele vecine, și dacă pe cele de naționalizare, națiunea românească a desvoltat atita cantitate de energie, in mijlocul acelorași dificultăți, ea nu a ramas mai pe jos pe cale de progres intelectual. Dacă avem o mișcare literară, daca științele positive și artele sunt cultivate ia noi, și deși arta dramatică a fost cea mai puțin cercetată, cu toate acestea a vintul luat e mare, e folositor și asta datorită pleiadei de bărbați cu dor și iubire de neam și de țară, pleiadei de barbați luminați, din care a făcut parte și regretatul nostru artist Mateiu Millo. La 1852 cind domnitorul Barbu Știrbei inaugura teatrul cel Mare din București, Millo părăsi Moldova și luă conducerea teatrului din București, reprezentind piesele din repertoriul Alexandri, piese ce ii făcuse renume. La 1865 Corpurile legiuitoare votă in unanimitate o recompensă națională de 600 franci pe lună lui Millo, in semn de recunoștință pentru serviciile aduse pe terenul artelor și a literilor țarei intregi. La 1877 împreună cu loan Ghica și Const. Demetriade, susținut și de Const. Roseti și Ministru de Instrucțiune, Ghițu, toridă societatea dramatică. La înființarea medaliei „Bene merenți*“, M. S. Regele însăși atrnă decorațiunea pe pieptul bătrânului artist. Millot era și cavaler a mai multor ordine, precum și cavaler a ordinului „Steaua României“. Singura durere ce a sdruncinat bătrinețele acestui artist, a fost ziua de 23 August 1890 data morței lui Alexandri. La representațiunea consacrată memoriei poetului, Millo apăru in Barbu lăutarul, insă nu mai era Barbu de altă dată, v«-