Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)

1897-01-24 / nr. 1152

•> . ANUL IV No. 1152 ABQ^AMESTE: r­atate pe un an . . . . Lei 24— , pe 6 luni . . . . , 12— „ pe 3 luni ... „ 6 -Pentru străinătate, un an ,36-Ost numai 1 IO bani fESedacția. la, Tipografia Evenimentul­ui STRADA STEPAN CEL MA­RE No 38 m­ai î-îi Director Politic G. A. SCORTESCU MN­ĂTURRĂ IO BANI­­ X*­EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN VINERI 24 IANUARIE S3 3? Anuneluri Inserți și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4 — Pe pagina II . . . .­ 2— Pe Pe II IV -25 Un număr 10 bani .­<* a­d­ministrația : Si. TIPOGRAFIA í-EPaNEMENriTLÍJr 4TRA9A STEFAN OEL MAßE La Catul l-iu. Sumuriu D. Sturdza la Rege Imoralitatea corpului electoral O ședința furtunoasă interpelara a d-lui Fleva TullXa Si RU«m fi O ședința f­u­rt­u­inoasa­­ D. Sturza la Rege Aseară, o bandă de ocultiști a venit la clubul liberal, ceruni cu multă gălă­gie ca clubul se hotărască retragerea cabinetului Aurelian și venirea la putere a d-lui Sturza. Majoritatea membrilor adunați acolo, au încercat se pune la sezon pe ocultiști. Aceștia au declarat atunci că Stur­­ziștii din Cameră și Senat vor începe lupta pe față in contra guvernului. * * Hc VțC In urma acestora, d. Stur­za s’a dus la palat, unde a avut o audiență la Rege. D. Sturza a expus Regelui o serie de neadevăruri, spu­­nind­u-i ca partidul liberal în­treg se­ri contra guvernului și pentru d-sa. Bacă d. Aurelian se încapă­­țineaza a remenea la putere, 3 conchis d. Sturza, Camera și Senatul îl va răsturna, preferind mai bine venirea la putere a conservatorilor de­cât un guvern liberal fără domnia sa.* La oara 10, azi dimineață, s'a întru­nit un consiliu de miniștri la palat, pen­tru a discuta asupra situației și asupra amenințărilor ocultiștilor. ** * Toate aceste amănunte sunt foarte e­­xacte, de­oare­ce le avem de la un mar­tor ocular al scenelor petrecute aseară la clubul liber­al. Imoralitatea corpii electoral Ziceam intr’un articol precedent că a­­legerile parțiale cari au avut loc, sunt in­teresante și­ din alte puncte de vedere, așa că merită să insistăm puțin asupra lor. Aceste alegeri desinează foarte bine mo­ravurile noastre electorale, precum și po­­liticianizmul partidelor noastre. De­și partidul guvernamental are ma­jorități suficiente in parlament, cu toate că aceste majorități sunt actualmente cam deplasate și nu să­ știe incă lămurit dacă aparțin formațiunei actuale guvernamen­tale sau primei formațiuni ; totuși nu să poate contesta in­ urma celor petrecute la aceste alegeri, că guvernul a avut o mină și o mină directă in efectuarea lor. Nu contestăm de­sigur nici unui par­tid dreptul de a lupta la alegeri, fie ele chiar parțiale și cu toate majoritățile de care dispune un partid oare­care la un moment dat. Dreptul de a lupta cu mijloace legale și cu arme egale, care nu pot fi de­cit mijloacele de convingere a colegiului e­­lectoral respectiv prin discuțiunea princi­­piilor tale sau ale adversarilor tăi, pre­cum și prin expunerea faptelor unui sau altui partid, cit și prin dezvoltarea pro­gramului de acțiune in viitor, fie din punc­tul de vedere­­ general, cît și din cel lo­cal; acest drept ’1 are fie­care partid. Nu­mai ast­fel să poate avea o reprezentare, care să nu fie falsificarea colegiului, îna­intea cărui să pre’zintă candidații adverși pentru a’i solicita increderea. Nu putem zice insă de aceste alegeri ce s’au petrecut in acest mod. Aceste alegeri au fost falsificate a pri­ori mai intăi prin angajamentul ce luase guvernul de a da concursul seu reușitei candidaturei cîtor­va fruntași ai partidu­lui adversar și aceasta contra serviciilor, ce acei frunta’și ’ia fost dat la un moment de grea încercare. Intervenția guvernului in luptă a fost dar cea intăi primă de incurajare pentru falsificarea alegerilor. Acolo unde nu mai era vorba de achitarea vre­unui serviciu către vre­o căpetenie conservatoare, acolo s’au făcut tradiționalele ingerinți in fa­voarea candidatului mai mult sau mai pu­țin agreat de guvern și țin­d că succesul pe toată linia a candidaturelor conserva­toare ar fi fost prea dureroasă pentru gu­vern și pentru partid. Colegiile electorale n’au fost clar con­sultate, ci li s’au impus modul de a alege. Proba cea mai eloqventă a falsi­fi­cărei acestor alegeri o avem aici in Iași, capi­tala Moldovei, centrul cultural etc etc. și incă la un colegiu in numele independen­ței căruia protestase Beizadea Gr. Sturza in plin parlament, ca unul ce e compus din tot ce lașul are mai mult și mai de valoare, în­cît un asemenea colegiu nu numai că nu ar putea fi influențat intr’un fel sau in altul, dar nici macar suspectat. Nu e vorbă spunea Beizadeaua acestea re­lativ la colegiul I de cameră, dar cole­giul I de­senat e un tiraj mai superior al inteligențelor, al proprietăței, al averei ele. ii­cit cu mai mult cuvînt i se poate aplica calitățile de mai sus. Ei bine ce s’a intîmplat la acest cole­giu unde să găsește acumulată suma in­teligențelor ? Fost­a el influențat sau nu și incă in mod direct? Toți acei cari știu ce a fost alegerea de la colegiul I de Se­nat din Iași și cari sunt de bună credință nu pot să răspundă de­cît afirmativ. Daa, acest colegiu a suferit pe timpul alegerei de o mare influență și incă de influență guvernamentală. Să știe ce luptă mare s’a dat la acest colegiu cu ocazia alegerilor generale, cînd până in momentul din urmă a scrutinului nu se putea ști cu siguranță, dacă cel pu­țin unul din candidații conservatori nu va fi intrunit majoritatea voturilor, sau dacă cel puțin nu va fi fost proclamat balota­jul intre doi candidați. Lupta a fost mare și candidații opozanți” au intrunit un nu­măr respectabil de voturi și dacă am fi avut reprezentarea minorităților, probabil că unul din ei ar fi intrat in parlament. Ce să intîmplă la aceste alegeri parțiale, la acest colegiu ? După ce partid și gu­vern au căutat să mascheze influența di­rectă asupra alegătorilor printr-un candi­dat de paie, care să fie lucr­at in mod co­legial la urnă, și fiind­că cei cari aspirau la această candidatură cu concursul gu­vernului, precum și cei cari erau propuși de club, au simțit tragerea pe sfoară ce li era pregătită *și probă pentru aceasta avem scrisoarea *de dezistare de la candi­datura fixată de club, scrisoarea d-lui A. Xenopol, văzind că lucrurile sau încurcat și nu mai găsesc candidat de inșelat, au recurs la altă fineță de influență asupra colegiului electoral și atit partid cit și guvern au renunțat de a mai pune can­didat. E cam rușinos și incă rușinos bine pentru un partid ca să renunțe d in acest mod la candidat, căci la luptă, lupta de influența, nu renunțase. Lucrurile fiind ast­fel pregătite, reușita candidaturei d-lui Lascar Gatargiu era a­­sigurată, ori­cât de mic ar fi fost numă­rul alegătorilor, ce s’ar fi prezentat la vot. Da aceea fineța luă altă foaie. Fiind­că nu s’a putut trage pe sfoară candidatul de paie, precum și opinia publică care ar fi văzut că partid și guvern au luptat, dar că candidatul lor a căzut, prin ur­mare nu mai puteau fi acuzați că au sus­ținut candidatura d-lui Lascar Catargiu in schimbul serviciilor aduse, s’a schim­bat planul căutînd acum să lucreze pe Co­nul Lascar Catargiu, căruia i se datorea un contra serviciu convenit. Au crezut partizanii guvernului că da­că dinșii vor face ca cea mai mare parte din alegători să nu vină la vot, alegerea d-lui Catargiu va fi, dar va fi ridicată și iarăși vor scăpa in acest mod de acuza­rea că ar fi înlesnit alegerea d-sale. De astă dată insă s’au inșelat in calcul și să vede că nu toți cei pontați pe listă c­ai noștri au dat ascultare, fie dintr’un mo­tiv sau din altul, ordinelor venite de sus;­in­cît la despoiarea scrutinului s’a văzut că dl. Lascar Catargiu a intrunit un nu­măr respectabil de voturi, dacă nu ne in­­șalăm tot atâta cît au obținut și candații liberali la alegerile generale. Ast­fel so­coteala a eșit pe dos și dl. Lascar Catar­giu are astă­zi dreptul să se creadă ale­sul colegiului f-iu de Senat, fără concur­sul guvernului; incit ’i a mai rămas și drep­tul de a protesta polița, ce avea a’i achi­ta guvernul, sau de a trage asupra lui o altă poliță. Iar colegiele noastre așa inteligente cum sunt să las a fi influențate, fiind­că și din­ sele așteaptă numai candidați de a gata cu patenta guvernului. Ast­fel nu au cu­rajul de a lua inițiativa și de a propune ele singure un candidat. Dacă mai adăugăm la acest exemplu clasic de la Iași, cele petrecute la­ Galatz, precum și mod­ul cum dl. Tache Ionescu a fost validat de Cameră, vedem că in­fluența guvernului a fost covîrșitoare in alegeri, fără a mai aminti de nota carac­teristică apărută in „Voința Națională“, inainte de alegeri. Da chiar din toate declarațiile la Ca­meră ale ministrului de interne rezultă, că influența guvernului a fost atât de bi­nefăcătoare, in­cît a asigurat și a făcut să triumfeze marele principiu al reprezentă­­rei minorităților! In adevăr, trebuie să recunoaștem, că nu ’ia lipsit curajul d-lui ministru, curaj cinic, dar in fine curaj! Morala este, că alegerile aceste parția­le au arătat incă o dată sub adevărata lor față actualele colegii electorale, precum și immoralitatea și putrezăciunea in care zace actualul corp electoral. Și multe în­vățăminte să pot trage de aici. Volo. Din dragoste netermurită, întreagă lui, i s’a lasat.. Dar el s’a dus apoi uitînd'o Cu ’n prunc la sin, „Prunc din pacat“ . bea reflectează: „Mititelul“ ,.S’a fost născut dintr’un pacat; „Atunci sfârșitul lui să fie „Acelaș feliu“... S’a zugrumat... _____ Ion Dafin EXTERNE Tulburările studențești din Athena. In Athena tulburările intre studenți con­tinuă, 860 dintre ei au ocupat clădirea u­­niversităței și nu lasă pe nimeni să pă­­pătrundă vi iea. Un cordon militar înconjoară universi­tatea. Poliția a tăiat conducta de apă care a­­limentează universitatea voind a forța ast­fel pe studenți să se retragă. Armata a primit ordinul se lase pe stu­denți să i­asă din universitate dar să nu lase pe nimeni se intre; studenții remași afară vor se continuie a aproviziona pe ase­diați și amenință se rupă cordonul mi­litar. O încăierare intre studenți și poliție s’a produs pe strade unde mulțimea se’ adu­nată in număr considerabil! Trei persoane dintre care și un soldat au fost rănite. Prefectul poliției, care toc­mai era calare in acel timp a căpătat un glonte de revolver. Lovitura insă a fost nimicită căci pro­­ectilul a lovit tocmai un ceasornic care se sfărîmă in bucăți.* * + * Regele a semnat un decret prin care se inchid cursurile universitare pe tim­pul primului an academic. BUNICA*­ Cînd e ziua răcoroasă Ea întinde pe frîngh­ie Zece co­ j de pînză albă Și sub­ire, ca de ie. O ptivește de proape Dacă n'are vre o pată, O mai­­ spăie cu mî­m „Pinză moale și curată... „Vreau să n'aib î rupă moarte-mi Nici-o grijă de nimica...“ Zice'n gind zimbini—și pînza Indovid-o'ncet, bunica își incuie'n fundul lăzii— Tar’car fi comori de bani — Singura-i averei strînsă In cei șapte­zeci de ani... A. Steuerman. K­ Din volumul „Sărăcie“ care va spare in edi­tura Șaraga. O SEDINTA FURTUNOASĂ SiiuuHu Teatrului NuMomuf* In ședința de ori a consiliului comunal d. Eduard Ghica și-a desvoltat interpela­rea anunțată cu privire la situația anor­mală in care se găsește comuna față cu clădirea ce costă două milioane și s­e nu­mește teatrul național. Faptele in mare parte exacre și descrise cu culorile cele mai negre de *d. Ghica, negreșit că au stirnit o adevarată furtună și cît pe ce să pericliteze corabia co­munală. Ne m­­ărgenim astăzi a reda discuțiunea de aseară și a reveni mîine pentru a do­vedi unde ,după noi residă reul și cine e de vină că lucrurile au ajuns in­ această stare. De netăgăduit că d. Ghica venise pre­gătit și incă foarte bine pentru a-și sus­ține această interpelare. D-sa incepe prin a face istoricul acestei clădiri, la care statul nu contribuește de­cit cu o anuitate neîn­semnată, pe cînd comuna are pe lingă două milioane cheltuite și o anuitate de 26.000 lei de plătit pe an și care agravează bu­getul. Cu legea in m­înă d. Ghica dovi­­dește că statul venind in ajutorul comunei n’a c­ertit pentru aceasta de­cît a-i pune la dispoziție teatrul in următoarele îm­prejurări :* ) Congrese internaționale 2) Congrese literare și artiste; 3) Solemnități școlare Prin urmare, reu­și fără cale Societatea Dramatică s’a instalat in noul local, și și-a arogat drepturi de proprietate de vre­­me ce se dovidește cu legea ca Societatea Dramatică nu se poate bucura de drep­turile celei din București de­căt atunci cînd statul li va pune la disposiție un local propriu, național. Dar să vedem efectele . Și aici d. Ghica cu cifre dovidește că comuna cheltuește aproape la 150.000 lei pe an cu întreținerea și plata anuităților și e pus in imposibilitate de a putea scoate un ban. D. Ghica arată cum taxe­le de la representațiile d-nei Elena The­­odorini au fost incansate de comitetul tea­tral iar nici de­cum de Comună, de vre­me ce Societatea Dramatică susține că zilele de Duminică și Marți aparțin ei, ca și cum ea ar avea dreptul de p­ropie­­tate* după lege. Aici trebue să ne inpotrivim. Înțeleg ca să venim in ajutorul Socie­­tăței­ Dramatice, dar nu înțeleg ca să expunem comuna la un deficit budgetar mai mult de­căt însemnat. Comuna e da­toare de a subveni la toate nevoile ora­­șului, insă proporțional pentru fie­care și nu se poate prin urmare ca o instituțiu­­ne care costă 2 milioane și are o chel­tuială de 150.000 lei pe an, nu numai să nu producă nemica pentru comună, dar incă să devie o nenorocire pentru bud­getul comunal. Cu privire la drepturile ce și a arogat comitetul teatral, d. Ghica ara­tă că la teatrul național din București, statul pu­nând la disposiția Societăței Dramatice Sala, i-a impus insă a scădea cheltuelile serale, pe când la noi și aceste cheltueli sunt acoperite de comună. In treacăt­ul Ghica amintește de faptul că lumea ie alarmată de locurile gra­tuite ce și-au reservat comuna in dauna și a trupei române și a celor străine ce vin in Iași. O măsură imediată se impune. Nu pu­tem permite continuarea acestei stări de lucruri și se lăsăm ca budgetul pe acest an să se manifeste cu deficitul anunțat.­­ Au propus ca mijloace : Să se stabilească că socie­tatea dramatică nu are nici un drept și al doilea ca să­ i se impuie ca vi­sările cînd joacă să acopere cel puțin cheltuielele serale. Impresia. Aerul ie încărcat și se simte o apro­piată explozie.—Consilierii cei mai pa­­cinici și mai guvernamentali sunt inspăi­­mîntați de tabloul descris de d. Ghica Primarul simte apropierea furtunei și iea cuvintul. Mișcarea culturală In privința clădirei propriu zisă și a chel­­tuelilor făcute, d. Nicu Gane zice că e o moș­tenire lasată de administrațiile trecute și ac­tuala administrație n’a putut de­cât s’o com­­plecteze. In ceia ce privește cheltuiala ce agraveaz­­budgetul, crede că trebuie să se excludă anu­itatea care e un fapt împlinit, iar restul nu se va urca poate la Suma ce a dat-o d Ghica. Suntem datori—zice d. Gane să încura­jăm teatrul național; ce vreți poate să inchi­­dem teatrul, eu nu pot admite aceasta și dacă stăruiți, atunci nu pot s’o consider de­cât ca un vot de blam. * * * Aici d-nii Costandachi, Cozadini, Vo­­larischi și Ed. Glica, protestează in corpore. — Nici prin gl­ici nu ne trece de a da un vot de blam—ace d. Costanda­­che—vroim cu toții să încurajăm arta, dar să ne fixați cât suntem datori, dar să nu mergem pănă la infinit, pănă la deficit.* *. * D. Nicu Gane continuă cuvîntarea sa. Societatea dramatică se găsește înglodată in datorii și nu putem s’o lăsăm pe drumuri. Societatea dramatică n’are nici un drept și Lik-L i - ai acordat după spiritul consiliu­lui comunal și iarăși suntem datori a da spec­tacole publicului, căci nu ași voi să ne ieie publicul cu pietre, dacă ași închide teatrul. *$ Al. Volanschi.—Sunt numai bogătași cari vin la teatru. Dar dacă plătiți to­tul, atunci dispuneți a se da represen­­tații gratuite, pentru ca un adevăr atunci veți face din teatru o școală cultu­rală.* * * Primarul nu vra să recunoască această teo­rie și termină. — Dacă susțineți mereu pă­rerile d-voastre, eu primesc voiul de blam și imi dau demisia. Votul de încredere D. Cozadini respunde:­­„Faceți foarte reu, domnule Primar, că bănuiți intențiile noas­tre și prin faptul că puneți chestie de in­­credere,ne impedecați ca împreună să luăm un vot in consciință de causa. Noi toți nu vrem de­cât să stabilim un fapt, și anume intru cât suntem datori a ajuta societatea dramatică, fără insă a produce un faliment a comunei. . Cuvîntarea d-lui Al. Volanschi lu tăcerea generală d. Al. Volanschi ia cu­vântul: „Îmi pare bine - zice d-sa­­ de interpelarea d-lui Ghica, aceasta dovidește că d. Ghica ca simplu consilier recunoaște că interpelă­rile n’au de scop de­cât a restabili oare­care fapte in spre binele comunei. Aceasta am de spus și d-lui Primar și a-1 ruga să bine­­voiască a recunoaște că toți suntem animați de­rința de a­ pe suplini in consoiința mandatul nostru. In chestie d. Volanschi recunoaște că comuna e datoare a veni in ajutorul miș­cărei culturale, și teatrul este o scoală culturală. Dar Statul întreține conserva­torul care e menit a scoate artiști, după cum celelalte scoli au menirea de a scoa­te profesori. Depinde apoi de ei insuși a­ se îngriji de existența lor. Dar consimti chiar că comuna sa vre in ajutorul Societăței Dramatice, dar nu pănă a desbrăca pe altă lume din causa aceasta. Notați că teatrul va produce asta­zi un deficit în­semnat și pentru echilibrarea buchetu­lui va trebui să impuneți noi dări pe cetățeni. Apoi cine e acela dintre noi care să consimte la aceasta ? Totul tre­buie făcut in marginele posibilitaței. In treacăt d. Volanschi atinge și­ ches­tia locurilor gratuite din teatru. Se zice că pe lângă loja comitetului și a prima­rului, se iupun a se da loji gratuite și Prefectului, ajutoarelor de primar și 9 state gratuite pentru consilieri. Spun a­­ceasta și doresc ca să fie desmințite, pen­tru ca lumea să se convingă că un ade­văr teatrul nu se speculează. Interpelarea

Next