Evenimentul, iulie-septembrie 1897 (Anul 5, nr. 1278-1352)

1897-07-22 / nr. 1296

MUL al V-lea No. 1296 ABONAMENTE: na­nta pe un an . . . , pe 6 luni . . „ „ pe 3 lun . . . In jr­inătate, un an Lei 24- Redacția, la, Tipografia Evenimentul­ al STRADA ȘTEFAN GEL MA­RE No 88 Iași r! UN NUMĂR 10 BANI , . 1* 6­36 (In număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Director Politic MARȚI 22 IULIE 1897 Anunciuri Inserții și Reclan­e Pe pagina 1 linia garmond . Lei i— Pe pagina II » » . , * 8— Pe » II: , , i 5?i Pe . IV , „ .' . -26 Un număr IO bani G. A. SCORTESCU ■A.dLraiiM»trațla : LA TIPOGRAFIA­­ EVENIMENTULUI" STRADA STEFAN CEL MARE La Catul l-iu. VIZITA PRINȚULUI BULGARIEI SING­U­­RA­TIC­A... Singuratecă ’și îndreaptă Pașii leneși pe cărări, Pe când gându-i sboară acuma ’N depărtâri. Prîntr’e crengi resbate raza Soarelui, și se resfață Nebunatecă, sglobie Pe-a iei față Inprejuru-i cîntă păseri Doina se aude ’n vale, d­ar norocul stă de strajă ’N a iei cale. Gândurile- o duc departe Nostalgica o cuprinde Și-a iei inimă, iubirea I o aprinde. „Mă iubește iei ? se 'ntreabă: „Și-ași putea să fiu iubită ? „Nu știu dacă nu sunt oare Amăgită? REPORTAGIU ION DAFIN De la consiliul comunal Cașul Goldstein.­­Credite. - Afacerea Smădiu. --Diurne. D. Goldstein vra să-și clădească o casă in strada Stefan cel Mare, in fața Hanu­lui turcesc.­Această stradă insă e supu­să alinierei, dar aliniarea nu se poate fa­ce, pentru că atunci d. Goldstein ar tre­bui să-și clădească casa in mijlocul stra­nei. —­ in sfârșit se găsește un chip. D. Goldstein va avansa puțin pe locul comu­­niei și va plăti 1600 lei pentru 16 m.p. și ,se va obliga a retrage sau a avansa casa, c­ănd linia de clinice se va pune in apli­care. Bun și aprobat.* if * Sa știe că o instrucțiune s’a deschis in contra d-lui Smădu, fost șef al serviciului ,de strade. Judele de instrucție acum in urmă a cerut că consiliul să-i răspundă dacă se constitue sau nu parte civilă. D. Ghica cere ca chestiunea să se discute in ședința secretă (De ce ?) dar consiliul amănă discuția pe o altă zi. Se votează un credit de 300 lei din fon­dul teatrului. Se aprobă budgetele și niste legaturi a­le bisericelor, Sf. Gheorghe Lozonski, Ha­­rasarab și Buna-vestire. * D. Tăcu, prim ajutor, cere un vot de a putea plăti diurnele la diferitele co­­misiuni fără a cere căte un vot pentru­ fie­care diurnă in parte. Dl Colonel Botez roagă a nu se prea da diurne, și a se face economii. După pre­cari lămuriri date de d. Tăcu, consiliul acordă autorizația cerută. . Rep. Samariu O vizita princiară împărțirea Turciei De la consiliul comunal 0 visita princiara Miine curtea regală va primi ca oas­pete pe Prințul Ferdinand al Bulgariei. Pregătiri s-au făcut pentru această vi­zită. Sinaia va fi împodobită ca in zi de sărbătoare, autoritățile românești vor fi un păr la gară pentru a ura bună sosire prințului bulgar. Poporul romînesc este fără indoială, de­parte de bucuria, cel puțin aparentă, pe care o arată guvernul față cu această vi­zită. Față cu agitația rusofilă pe care o face Bulgaria contra­ României, neapărat că poporul romînesc e departe de a-și ma­nifesta simpatia față cu suveranul unui popor care își arată toată dușmănia, pen­tru vecinul seu, pentru poporul romînesc. Programa acestei vizite insă se cit se poate de simplă. Suveranul Bulgariei va vizita pe regele României la Sinaia, ca un simplu act de politeță, iar nici de cum credem că a­­ceastă­ visită să aibă cine știe ce caracter politic, cine știe ce influență pe lingă cur­tea noastră regală. Această vizită nu are o infățoșare atît de impozantă, ca vizita din anul trecut a împăratului Franț Iosef al Austro-Unga­­riei. Capitala nu va fi imbracată in haine de sărbătoare, poporul nu va intimpina pe prințul Ferdinand al Bulgariei in u­­rale, manifestându-și simpatia și dragostea, nici mîndria că un suveran străin dă vi­zită României. După cum am spus mai sus, aceasta nu-i de­cît o simplă vizită personală fă­cută casei regale române, vizită pentru care poporul român rămîne rece, ca și cum nici nu s’ar intîmpla nimic, ca și cum prințul Ferdinand n’ar calca pe pă­­mîntul românesc. Se știe insă că România in tot­dea­una a fost­ departe de ori­ce act de răzvrătire contra Bulgariei. In tot­dea­una Româ­nia s’a manifestat prietenia față cu popo­rul vecin de peste Dunaria, și in vremuri de restriște, am ajutat din toată inima pe acest popor atîta vreme căzut sub domi­na­țiunea imperiului otoman. Niu vom acuza intregul popor bulgar pentru actele de ingratitudine față cu Ro­mânia; din contra, poporul bulgar ne-a fost in­totdeauna prieten, dar diferitele imprejurări prin care a trecut și trece incă Bulgaria, guvernarea de cătră niște oameni care se inchină colosului de la Nord, toate aceste sînt cauze pentru care poporul romin nu privește cu ochi buni vizita Prințului Ferdinand. Semnificarea acestei visite, nu va fi clar de­cît un act de politeță, fără nici un caracter politic care să influențeze cîtul și de puțin asupra poporului român ori bulgar. Și aici cu ocazia acestei vizite credem că “atît d-l Dimitrie A. Sturza șeful cabi­netului actual, cît și Prințul bulgar vor ințelege destul de bine că o vizită făcută și a Capitalei României va fi ceva cu totul neobicinuit incă, față cu împrejurările in care ea se prezintă. Credem că această vizită se va mărgini pur și simplu la o vizită făcută personal regelui, in casa sa personală de la Sinaia, iar nici de­cum o vizită făcută țerei Ro­manesti. ti EV. le operațiilor unor asemenea bande, cetiți șanț­igiile pe care iele le exercită asupra negustorului, care vede falimentul amenin­­țîndu-l cum amenința sabia p. Damocles, și vă veți convinge de cele ce spunem Și nu vorbim de explorarea minorilor, fii de bani gata, căci cei ce îi explo­dează sînt vinovați,­ nu mai puțin și exploatații sunt cura­­bili, căci iei fac tot ce pot pen­tru a ușura sarcina celor dinlăiu... Cît privește insă pe bietul mic negustor, căzut pradă acestor asociații care operiază pe piața financiară, cum ar opera un Zdrelea oare­care in Codru, iei ie de plâ­ns și trebui numai de cît ajutat. In­tervenția energică a parchetului pretitn­­deni unde aceste bande există se impune, și se de datora magi­straților, ca bazați pe concursul guvernului, să taie un carne vie. ION. „Banda neagră“ De o bucată de vreme vedem mai toate gazetele Bucureștene pline de titluri de al de astea „banda neagră“ „noua bandă neagră“, „operațiile bandei negre,, etc., și multe alte titluri de acestea sinistre. Și totuși dacă titlul ieste ceva mai sen­zațional de­cît cele obișnuite, dacă are ce­va din sinistrul romanelor , la contesa palidă, nu ieste mai puțin adevărat că faptul pe care -l califică pe just, o sumă de indivizi, fără ocupații și fără scrupu­le, s'au constituit in asociații, in bănci, mai mult s­au mai puțin negre, pentru a exploata pe comerciantul nevoieș, pe micul industriaș. Fără pic de omenie, nemiloși, cruzi, a­­proape sălbătici, acești indivizi nu cruță nici un mijloc pentru a se îmbogăți; nică­ieri poate ca aice preceptul „scopul scuză mijloacele“ nu-și are o mai crudă și mai complectă aplicare. Cetiți vă rog amănunte­ împărțirea Turciei In aceste momente in care pacea tur­­co-greacă se poate considera ca înche­iată, sau cînd numai ieste vorba de cit de patru sate românești pentru ca­lea să fie semnată, un personaj, care se pare a fi bine inițiat in secretele dip­lomației europene, propune’prin „Quar­­tely treview" împărțirea Turciei, după modul cum s’a inpărțit Polonia. Cu a­­ceasta s’ar rezolvi, după părerea auto­rului acelui articol, mult arzătoarea chestie a orientului. Autorul se rosteș­te împotriva creierei de state autonome pe urmele Turciei, pentru­ că iele ar fa­ce ca Bulgaria și Grecia, care au do­vedit o mare nepricepere in adminis­trație și politică (pentru ce n'ar face ca Romania și Serbia, care par a fi dovedit o asemenea pricepere, iată ce uita autorul să ne spuie). Din contra Bosnia și Herțegovina care n’au fost declarate autonome, ci numai anexate Austriei au făcut un enorm progres (dar Rumelia sub Bulgaria a făcut oa­re progrese ?) Pentru împărțirea Turciei, după chi­pul Poloniei, n’ar trebui de­cit o înțele­gere intre oare­cari mari puteri euro­pene, și anume intre Rusia, Anglia și Austria (dacă Italia Francia și mai ales Germania ar fi mulțumite de o aseme­nea înțelegere, iată ceia ce iar nu pu­tem ști din articolul pe care il rezu­măm). Anglia s’ar mulțumi cu Siria și Egiptul, Rusia ar lua Armenia și Asia mică, iar Austria Albania și Salonicul și toată lumea ar fi impacată. Am rezumat pe cit am putut, artico­lul înainte de a arata marele pacat de care pătimește. In împărțirea pe care o preconizează autorul, vedem că a mers cu îndrăzneală pănă a se apro­­pria de Salonic, de buba insă, care a dat de lucru tuturor dezlegătorilor chestiei orientului, nici acest autor nu s’a atins, cui dă autorul Constantino­­pole, și dacă nu-l dă nimănui, ce face cu iei, iată ce am fi dorit să știm și iată ce incă nu știm. Ieste știut și ar fi­ știut că tolerarea Turcilor in Europa se datorește toc­mai faptului acestuia, neințelegerea ma­rilor puteri ce să facă cu această che­stia Bosforului, dacă n’ar fi existat aceas­tă chelea, de mult Turcia n’ar mai existat pe harta Europei, dacă am fi fi avut in locul iei state autonome ori nu­mai provincii anexate, aceasta ie o ches­tie de gust și ieste copilăresc a mai insista asupra iei.­­Chestia orientului va mai da mult de lucru puterilor europene și poate „Qu­­artely Review“ va mai publica multe pă­reri asupra rezolvirei ei până ce se va rezolvi. _ ________Pyck POEMĂ Plouă. — Ploaea trage in spațiul întu­necos linii plecate, care, la atingerea cu pământul să sfărâmă, se prefac in rîulețe și să pierd in valurile repezi ale Slăni­­cului. Așa gândurile mele, din inălțimele spre care se avântă, cad și se sfărâmă de a­celaș zăgaz: neîncrederea. * tre Norii să pornesc spre adâncuri necu­noscute. Insule de azur brăsdează oceanul spațiului. Raze voioase de soare se fu­rișează, cu ele duc pământului speranța imbunărei, plăcerea bucuriei. Așa se înseninează adese­ori și cerul cugetului meu. Dar atăta depărtare este de la Speranță și pănă la inima mea, in­cât luminei sale i-ar trebui veacuri pănă s'o poată ajunge, și, vieața ome­nească e prea scurtă... De aceea și’n bucurie nu pot spera.* * * * • • Acum cerul scânteiază, pe toată întin­derea sa senină, de raze care sunt ideile Eternitatei. In feluritatea lor de nuanțe, pădurile rid. Fie­care frunză tremură de mulțu­mirea ce una alteea o șoptesc dulce, mân­gâietor. E un întreg freamăt armonic, e i­păr­­țirea intre timp și spațiu, e vieața uni­versală care se revarsă asupra vieților, prin curenți de iubire. Unde te-ai ascuns inimă, de nu poți simți aceste dar­uri eterne ? Unde? In haosul in care iubirea dacă pătrunde, să pierde, in nemernicia ursitei tale,—in adâncimea acelei nemulțămiri care roade și sleiește .. ■ Curgeți raze de lumină, atât de puter­nice, atât de arzatoare, in­căt odată ma­­car să pot simți fericirea,— și acea clipă să fie... sfârșitul. N.­­ R. ______NENOROCIRI SOCIALE_______ IN V E N ȚI UN I LE Aceia ce ar trebui să fie o fericire pen­tru toți, aceia ce insamnă un triumf al spiritului omenesc, al minței omului îm­potriva naturii, aceia ce insamnă incă o încătușare, incă o dominare a forțelor na­turale de cătră om, și prin urmare ar tre­bui să constituie o mulțumire obștească, invențiunile nu sunt in ziua de az­i de­cît o adevarată nenorocire socială. Și aceasta pentru două bune motive: ori­ce invenție mai insamnată, care a revoluționat pro­ducția de lucruri necesare și­ folositoare omului, a pus indisponibilitate, au arun­cat pe drumuri, pradă mizeriei, un nu­măr oare­care de lucrători, cari produ­ceau inainte aceleași lucruri folositoare și necesare omului și pe de altă parte roa­dele acelor născociri au fost pururea puse in profitul cîtor­va, au fost acaparate de un număr restrîns de oameni și au ramas necunoscute majorităței unei populații. * * * De aceia nu de puține ori am avut, in istoria economică a popoarelor, priveliștea asta dureroasa ca o invenție să producă nemulțumiri mari, manifestații ostile din partea lucrătorilor i­potriva ei și a auto­rului ei. E dureros ca ceia ce ar trebui să fie un bine pentru întreaga omenire, fiind­că pe de o parte cruță munca ome­nească, economisește cheltuiala de energie omenească, iar pe de alta e producătoare de lucruri mai folositoare omenirei, de roade mai perfecționate de­cît ar putea produce munca brută a omului, e dure­ros ca o invenție să fie pricinuitoare de durere, de mizerie și să fie deci primită cu ostilitate, iar autorul ei in loc să fie slăvit, răsplătit, să fie primit cu hulă și batjocură. A ramas clasic și trecut in toate manualele de economie politica exemplul cu mișcarea populară, pe care a produs-o prima­ mașină de țesetorie, introdusă in fabricele de la Sion, care a aruncat pe drumuri mii de lucrători, fabrici devas­tate, mașinile nouă inbucatățite, fabricanți torturați, iar casa inventatorului, lucrător și el, devastată, pustiită,—iată care au fost efectele unei din cele mai dintâi victorii a minței omenești asupra forțelor naturii. Dar,vinovat nu ieste lucrătorul, care a luat parte la aceste acte de radalism, după cum vinovat nu ieste autorul unei invenții, care le provoacă; actele lui sunt scuzabile, iar iei însuși ie de plîns ; căci lucrătorul s’a dedat la­ acele acte, din pri­cina durerei sale cînd s’a văzut ramus, iei și capii săi, iei și părinții săi, iei și familia sa, fără mijloace de­ train; culpa­bil­ie deci acel ce i-a pricinuit durerea asta, lipsa asta de mijloace de traiu, vino­vată peste organizația socială de azi. Cită vreme mijloacele de producție și foloase­le iei va fi in mina cîtor­va, cum ie azi ori ce invenție va arunca pe drumuri o categorie intreagă de lucrători va fi un prilej de durere socială, va fi o nenorocire socială. Și leacul nu’l vedem de­cît in sociali­zarea, în proprietatea comună a mijloace­­­lor de producție, precum și roadelor ei , cînd pâmîntul, uneltele agricole, mașinile industriale etc. vor fi a tuturora și cin. ale tuturora vor fi roadele prod­ucției, atunci invențiile vor fi un prilej de feri­­cire obștească, căci vor cruța munca tutu­­rora, vor economisi energia tuturora, și roadele lor vor fi iar a tuturora. ____________SYBIL. Din Fălticeni (Corespondența noastră specială) Iarmarocul.­­ Serbarea de la Rișca.— 15 August la Baia. Diferite știri. Iarmarocul din anul acesta, pare a intrece pe celel­ alte prin varietatea reclamațiilor așa Panoramele ’ți oferă pentru 30 bani să asiști la spectacolul trist a resboiului Turco-Grec, comediile și comedianții nu mai scot cordelele de matasă (căci sau scumpii) ci cearcă pieptul cu lungi suliți de fer, iar ca încoronarea acestora a so­sit și un cap vorbitor, care după con­­statărele noastre nu prea face parale. Scrâncioburile cu două caturi se invîr­­tesc cadențat după melodiile catirincelor, care do și* cam șchioapăta te distrează. Mai avem o capelă de dame compusă Foița ziarului „EVENIMENTUL* MINCIUNA SINGELUI Mare roman Parisian inedit de Roger-Mitts fi Louis Qastine CAPITOLUL II. MOARTA ȘI VIE. — Bucăți ? Doctorul remase incremenit, judecăto­rul de instrucție făcu un semn grefieru­lui, care notă ceva. — Oare cum se face asta? — Tocmai asta va cerceta justiția și cred că va izbuti. — Cu toate aceste, ieu pot depune ju­­rămint că copilul a fost întreg, cînd l’am văzut ieu. De altfel și moașa l’a văzut odată cu mine. — Fii incredințat, că o vom chema și pe moașă. Cu toate aceste presupun, că chiar dacă se vorba de o crimă, chiar dacă nu-i vor­bă de o greșală, presupun zic că justiția nu mă bănuiește pe mine, și nu vrea­u să mă bage itr’o complicitate, de care nu sunt vinovat. -- Fii liniștit, am luat informațiuni, zise ironic magistratul și știm că ocupa­țiile zilei te-au impedecat­ de-a sevîrși a­­cea tristă hăcuire. Cu toate aceste mina, care a făcut acea treabă desgustătoare, de o mină ghiloace ; medicul legist declara că a fost făcută o autopsie. De altmintrelea, doctore, se poate să mai avem nevoie de d-ta, de acea, aici bunătatea de a trece dincolo, pentru a asculta interogatoriul celorl’alți martori. Doctorul nu mai știa, dacă ie liber s’au arestat. Pe fața lui se cetea multă tristeță, cînd trecu in cabinetul ce-i aratase ju­dele de instrucție și tristeță i se schimbă îndată intr’o frică strașnică, căci zărise lingă ușa cabinetului pe un păzitor sol­dat din garda municipală, care moțăia cu bărbia sprijinită. Judecătorul sună și zise ușierului: — Să intre cioclul. Aceasta intră. — Numele dumitale ? — Zău, domnule judecător, mi se spu­ne Nas-Vinăt, și nici ieu nu-mi mai aduc­ aminte de cel’alt nume . — Miseria d-tale ? — Cioclu,, sluga d-tale. — Și bețiv, după cît văd. — D-le judecător, puneți-vă in locul meu. — Haide, s’a sfirșit cu șaga. — Dar de unde,­­d-le judecător, ieu nu șuguesc, și cred că nici nu-i aici loc de petrecere. »Jimexfmszt — Se vede că aparatul justiției nu-ți impune. — Adevărat, zise Nas-Vinăt, codind-se nu văd nicăierea vre-un aparat, afară dacă n’o fi domnul... (arătînd pe grefier) care pare să fie și d-lui om tare cum se cade. — Fie, iești șugubăț după cît se pare, zise judecătorul, voind să scoată ceva de la dinsul. — Dacă sunt cioclit, parcă trebuie să fac tot­dea­una mutra unei sălcii plîngă­­toare ? — Mă rog, știi de ce te am chemat ? zise judecătorul nerăbdător. — Mi se pare că pentru a sta de vor­bă cu mine, bine nu mă supăr, am dus atîta floare de brad, in cît face să mi se fi dat și mie jumătate zi răgaz. — Acum patru zile, d-ta și incă un cioclu a­ ți fost in strada Saint-N­onpré pentru a lua o raclă. — Așa-i d-le judecător. — Și n’ai băgat de seamă nimic ? — N’a fost de joc cortegiu. — Da mama copilului ? — Iera culcată și părea foarte bolnavă. — Plingea nu-i așa? — Ba nu. Și am spus atuncea fatei Sourire : „Privește cum urmărește cu ochii cu­­fărașul cu giuvaiere — Ce cu taraș cu giuvaere? — Ei doamne, racla. Uite parcă are jaratec in ochi. • — A, ochii îi ierau scinteitori* ageri I Notează grefier. Ai dus cadavrul la ci­mitirul larg? — Cum ați spus:" * — Nu v’ați oprit nicăieri ? — Da pentru ce sera să ne oprim ? zise Nas­ Vinăt, fără a face o mișcare prin care să se cunoască cătu­ și de puțin ne­liniștea ce-i stăpînea. — Vezi că in raclă s’a găsit bucăți din­­tr’un corp și nu un corp vitre­g. (Va urma). 32)

Next