Evenimentul, iulie-septembrie 1897 (Anul 5, nr. 1278-1352)
1897-07-22 / nr. 1296
MUL al V-lea No. 1296 ABONAMENTE: nanta pe un an . . . , pe 6 luni . . „ „ pe 3 lun . . . In jrinătate, un an Lei 24- Redacția, la, Tipografia Evenimentul al STRADA ȘTEFAN GEL MARE No 88 Iași r! UN NUMĂR 10 BANI , . 1* 636 (In număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Director Politic MARȚI 22 IULIE 1897 Anunciuri Inserții și Reclane Pe pagina 1 linia garmond . Lei i— Pe pagina II » » . , * 8— Pe » II: , , i 5?i Pe . IV , „ .' . -26 Un număr IO bani G. A. SCORTESCU ■A.dLraiiM»trațla : LA TIPOGRAFIA EVENIMENTULUI" STRADA STEFAN CEL MARE La Catul l-iu. VIZITA PRINȚULUI BULGARIEI SINGURATICA... Singuratecă ’și îndreaptă Pașii leneși pe cărări, Pe când gându-i sboară acuma ’N depărtâri. Prîntr’e crengi resbate raza Soarelui, și se resfață Nebunatecă, sglobie Pe-a iei față Inprejuru-i cîntă păseri Doina se aude ’n vale, dar norocul stă de strajă ’N a iei cale. Gândurile- o duc departe Nostalgica o cuprinde Și-a iei inimă, iubirea I o aprinde. „Mă iubește iei ? se 'ntreabă: „Și-ași putea să fiu iubită ? „Nu știu dacă nu sunt oare Amăgită? REPORTAGIU ION DAFIN De la consiliul comunal Cașul Goldstein.Credite. - Afacerea Smădiu. --Diurne. D. Goldstein vra să-și clădească o casă in strada Stefan cel Mare, in fața Hanului turcesc.Această stradă insă e supusă alinierei, dar aliniarea nu se poate face, pentru că atunci d. Goldstein ar trebui să-și clădească casa in mijlocul stranei. — in sfârșit se găsește un chip. D. Goldstein va avansa puțin pe locul comuniei și va plăti 1600 lei pentru 16 m.p. și ,se va obliga a retrage sau a avansa casa, cănd linia de clinice se va pune in aplicare. Bun și aprobat.* if * Sa știe că o instrucțiune s’a deschis in contra d-lui Smădu, fost șef al serviciului ,de strade. Judele de instrucție acum in urmă a cerut că consiliul să-i răspundă dacă se constitue sau nu parte civilă. D. Ghica cere ca chestiunea să se discute in ședința secretă (De ce ?) dar consiliul amănă discuția pe o altă zi. Se votează un credit de 300 lei din fondul teatrului. Se aprobă budgetele și niste legaturi ale bisericelor, Sf. Gheorghe Lozonski, Harasarab și Buna-vestire. * D. Tăcu, prim ajutor, cere un vot de a putea plăti diurnele la diferitele comisiuni fără a cere căte un vot pentru fiecare diurnă in parte. Dl Colonel Botez roagă a nu se prea da diurne, și a se face economii. După precari lămuriri date de d. Tăcu, consiliul acordă autorizația cerută. . Rep. Samariu O vizita princiară împărțirea Turciei De la consiliul comunal 0 visita princiara Miine curtea regală va primi ca oaspete pe Prințul Ferdinand al Bulgariei. Pregătiri s-au făcut pentru această vizită. Sinaia va fi împodobită ca in zi de sărbătoare, autoritățile românești vor fi un păr la gară pentru a ura bună sosire prințului bulgar. Poporul romînesc este fără indoială, departe de bucuria, cel puțin aparentă, pe care o arată guvernul față cu această vizită. Față cu agitația rusofilă pe care o face Bulgaria contra României, neapărat că poporul romînesc e departe de a-și manifesta simpatia față cu suveranul unui popor care își arată toată dușmănia, pentru vecinul seu, pentru poporul romînesc. Programa acestei vizite insă se cit se poate de simplă. Suveranul Bulgariei va vizita pe regele României la Sinaia, ca un simplu act de politeță, iar nici de cum credem că această visită să aibă cine știe ce caracter politic, cine știe ce influență pe lingă curtea noastră regală. Această vizită nu are o infățoșare atît de impozantă, ca vizita din anul trecut a împăratului Franț Iosef al Austro-Ungariei. Capitala nu va fi imbracată in haine de sărbătoare, poporul nu va intimpina pe prințul Ferdinand al Bulgariei in urale, manifestându-și simpatia și dragostea, nici mîndria că un suveran străin dă vizită României. După cum am spus mai sus, aceasta nu-i decît o simplă vizită personală făcută casei regale române, vizită pentru care poporul român rămîne rece, ca și cum nici nu s’ar intîmpla nimic, ca și cum prințul Ferdinand n’ar calca pe pămîntul românesc. Se știe insă că România in totdeauna a fost departe de orice act de răzvrătire contra Bulgariei. In totdeauna România s’a manifestat prietenia față cu poporul vecin de peste Dunaria, și in vremuri de restriște, am ajutat din toată inima pe acest popor atîta vreme căzut sub dominațiunea imperiului otoman. Niu vom acuza intregul popor bulgar pentru actele de ingratitudine față cu România; din contra, poporul bulgar ne-a fost intotdeauna prieten, dar diferitele imprejurări prin care a trecut și trece incă Bulgaria, guvernarea de cătră niște oameni care se inchină colosului de la Nord, toate aceste sînt cauze pentru care poporul romin nu privește cu ochi buni vizita Prințului Ferdinand. Semnificarea acestei visite, nu va fi clar decît un act de politeță, fără nici un caracter politic care să influențeze cîtul și de puțin asupra poporului român ori bulgar. Și aici cu ocazia acestei vizite credem că “atît d-l Dimitrie A. Sturza șeful cabinetului actual, cît și Prințul bulgar vor ințelege destul de bine că o vizită făcută și a Capitalei României va fi ceva cu totul neobicinuit incă, față cu împrejurările in care ea se prezintă. Credem că această vizită se va mărgini pur și simplu la o vizită făcută personal regelui, in casa sa personală de la Sinaia, iar nici decum o vizită făcută țerei Romanesti. ti EV. le operațiilor unor asemenea bande, cetiți șanțigiile pe care iele le exercită asupra negustorului, care vede falimentul amenințîndu-l cum amenința sabia p. Damocles, și vă veți convinge de cele ce spunem Și nu vorbim de explorarea minorilor, fii de bani gata, căci cei ce îi explodează sînt vinovați, nu mai puțin și exploatații sunt curabili, căci iei fac tot ce pot pentru a ușura sarcina celor dinlăiu... Cît privește insă pe bietul mic negustor, căzut pradă acestor asociații care operiază pe piața financiară, cum ar opera un Zdrelea oarecare in Codru, iei ie de plâns și trebui numai de cît ajutat. Intervenția energică a parchetului pretitndeni unde aceste bande există se impune, și se de datora magistraților, ca bazați pe concursul guvernului, să taie un carne vie. ION. „Banda neagră“ De o bucată de vreme vedem mai toate gazetele Bucureștene pline de titluri de al de astea „banda neagră“ „noua bandă neagră“, „operațiile bandei negre,, etc., și multe alte titluri de acestea sinistre. Și totuși dacă titlul ieste ceva mai senzațional decît cele obișnuite, dacă are ceva din sinistrul romanelor , la contesa palidă, nu ieste mai puțin adevărat că faptul pe care -l califică pe just, o sumă de indivizi, fără ocupații și fără scrupule, s'au constituit in asociații, in bănci, mai mult sau mai puțin negre, pentru a exploata pe comerciantul nevoieș, pe micul industriaș. Fără pic de omenie, nemiloși, cruzi, aproape sălbătici, acești indivizi nu cruță nici un mijloc pentru a se îmbogăți; nicăieri poate ca aice preceptul „scopul scuză mijloacele“ nu-și are o mai crudă și mai complectă aplicare. Cetiți vă rog amănunte împărțirea Turciei In aceste momente in care pacea turco-greacă se poate considera ca încheiată, sau cînd numai ieste vorba de cit de patru sate românești pentru calea să fie semnată, un personaj, care se pare a fi bine inițiat in secretele diplomației europene, propune’prin „Quartely treview" împărțirea Turciei, după modul cum s’a inpărțit Polonia. Cu aceasta s’ar rezolvi, după părerea autorului acelui articol, mult arzătoarea chestie a orientului. Autorul se rostește împotriva creierei de state autonome pe urmele Turciei, pentru că iele ar face ca Bulgaria și Grecia, care au dovedit o mare nepricepere in administrație și politică (pentru ce n'ar face ca Romania și Serbia, care par a fi dovedit o asemenea pricepere, iată ce uita autorul să ne spuie). Din contra Bosnia și Herțegovina care n’au fost declarate autonome, ci numai anexate Austriei au făcut un enorm progres (dar Rumelia sub Bulgaria a făcut oare progrese ?) Pentru împărțirea Turciei, după chipul Poloniei, n’ar trebui decit o înțelegere intre oarecari mari puteri europene, și anume intre Rusia, Anglia și Austria (dacă Italia Francia și mai ales Germania ar fi mulțumite de o asemenea înțelegere, iată ceia ce iar nu putem ști din articolul pe care il rezumăm). Anglia s’ar mulțumi cu Siria și Egiptul, Rusia ar lua Armenia și Asia mică, iar Austria Albania și Salonicul și toată lumea ar fi impacată. Am rezumat pe cit am putut, articolul înainte de a arata marele pacat de care pătimește. In împărțirea pe care o preconizează autorul, vedem că a mers cu îndrăzneală pănă a se apropria de Salonic, de buba insă, care a dat de lucru tuturor dezlegătorilor chestiei orientului, nici acest autor nu s’a atins, cui dă autorul Constantinopole, și dacă nu-l dă nimănui, ce face cu iei, iată ce am fi dorit să știm și iată ce incă nu știm. Ieste știut și ar fi știut că tolerarea Turcilor in Europa se datorește tocmai faptului acestuia, neințelegerea marilor puteri ce să facă cu această chestia Bosforului, dacă n’ar fi existat această chelea, de mult Turcia n’ar mai existat pe harta Europei, dacă am fi fi avut in locul iei state autonome ori numai provincii anexate, aceasta ie o chestie de gust și ieste copilăresc a mai insista asupra iei.Chestia orientului va mai da mult de lucru puterilor europene și poate „Quartely Review“ va mai publica multe păreri asupra rezolvirei ei până ce se va rezolvi. _ ________Pyck POEMĂ Plouă. — Ploaea trage in spațiul întunecos linii plecate, care, la atingerea cu pământul să sfărâmă, se prefac in rîulețe și să pierd in valurile repezi ale Slănicului. Așa gândurile mele, din inălțimele spre care se avântă, cad și se sfărâmă de acelaș zăgaz: neîncrederea. * tre Norii să pornesc spre adâncuri necunoscute. Insule de azur brăsdează oceanul spațiului. Raze voioase de soare se furișează, cu ele duc pământului speranța imbunărei, plăcerea bucuriei. Așa se înseninează adeseori și cerul cugetului meu. Dar atăta depărtare este de la Speranță și pănă la inima mea, incât luminei sale i-ar trebui veacuri pănă s'o poată ajunge, și, vieața omenească e prea scurtă... De aceea și’n bucurie nu pot spera.* * * * • • Acum cerul scânteiază, pe toată întinderea sa senină, de raze care sunt ideile Eternitatei. In feluritatea lor de nuanțe, pădurile rid. Fiecare frunză tremură de mulțumirea ce una alteea o șoptesc dulce, mângâietor. E un întreg freamăt armonic, e ipărțirea intre timp și spațiu, e vieața universală care se revarsă asupra vieților, prin curenți de iubire. Unde te-ai ascuns inimă, de nu poți simți aceste daruri eterne ? Unde? In haosul in care iubirea dacă pătrunde, să pierde, in nemernicia ursitei tale,—in adâncimea acelei nemulțămiri care roade și sleiește .. ■ Curgeți raze de lumină, atât de puternice, atât de arzatoare, incăt odată macar să pot simți fericirea,— și acea clipă să fie... sfârșitul. N. R. ______NENOROCIRI SOCIALE_______ IN V E N ȚI UN I LE Aceia ce ar trebui să fie o fericire pentru toți, aceia ce insamnă un triumf al spiritului omenesc, al minței omului împotriva naturii, aceia ce insamnă incă o încătușare, incă o dominare a forțelor naturale de cătră om, și prin urmare ar trebui să constituie o mulțumire obștească, invențiunile nu sunt in ziua de azi decît o adevarată nenorocire socială. Și aceasta pentru două bune motive: orice invenție mai insamnată, care a revoluționat producția de lucruri necesare și folositoare omului, a pus indisponibilitate, au aruncat pe drumuri, pradă mizeriei, un număr oarecare de lucrători, cari produceau inainte aceleași lucruri folositoare și necesare omului și pe de altă parte roadele acelor născociri au fost pururea puse in profitul cîtorva, au fost acaparate de un număr restrîns de oameni și au ramas necunoscute majorităței unei populații. * * * De aceia nu de puține ori am avut, in istoria economică a popoarelor, priveliștea asta dureroasa ca o invenție să producă nemulțumiri mari, manifestații ostile din partea lucrătorilor ipotriva ei și a autorului ei. E dureros ca ceia ce ar trebui să fie un bine pentru întreaga omenire, fiindcă pe de o parte cruță munca omenească, economisește cheltuiala de energie omenească, iar pe de alta e producătoare de lucruri mai folositoare omenirei, de roade mai perfecționate decît ar putea produce munca brută a omului, e dureros ca o invenție să fie pricinuitoare de durere, de mizerie și să fie deci primită cu ostilitate, iar autorul ei in loc să fie slăvit, răsplătit, să fie primit cu hulă și batjocură. A ramas clasic și trecut in toate manualele de economie politica exemplul cu mișcarea populară, pe care a produs-o prima mașină de țesetorie, introdusă in fabricele de la Sion, care a aruncat pe drumuri mii de lucrători, fabrici devastate, mașinile nouă inbucatățite, fabricanți torturați, iar casa inventatorului, lucrător și el, devastată, pustiită,—iată care au fost efectele unei din cele mai dintâi victorii a minței omenești asupra forțelor naturii. Dar,vinovat nu ieste lucrătorul, care a luat parte la aceste acte de radalism, după cum vinovat nu ieste autorul unei invenții, care le provoacă; actele lui sunt scuzabile, iar iei însuși ie de plîns ; căci lucrătorul s’a dedat la acele acte, din pricina durerei sale cînd s’a văzut ramus, iei și capii săi, iei și părinții săi, iei și familia sa, fără mijloace de train; culpabilie deci acel ce i-a pricinuit durerea asta, lipsa asta de mijloace de traiu, vinovată peste organizația socială de azi. Cită vreme mijloacele de producție și foloasele iei va fi in mina cîtorva, cum ie azi ori ce invenție va arunca pe drumuri o categorie intreagă de lucrători va fi un prilej de durere socială, va fi o nenorocire socială. Și leacul nu’l vedem decît in socializarea, în proprietatea comună a mijloacelor de producție, precum și roadelor ei , cînd pâmîntul, uneltele agricole, mașinile industriale etc. vor fi a tuturora și cin. ale tuturora vor fi roadele producției, atunci invențiile vor fi un prilej de fericire obștească, căci vor cruța munca tuturora, vor economisi energia tuturora, și roadele lor vor fi iar a tuturora. ____________SYBIL. Din Fălticeni (Corespondența noastră specială) Iarmarocul. Serbarea de la Rișca.— 15 August la Baia. Diferite știri. Iarmarocul din anul acesta, pare a intrece pe celel alte prin varietatea reclamațiilor așa Panoramele ’ți oferă pentru 30 bani să asiști la spectacolul trist a resboiului Turco-Grec, comediile și comedianții nu mai scot cordelele de matasă (căci sau scumpii) ci cearcă pieptul cu lungi suliți de fer, iar ca încoronarea acestora a sosit și un cap vorbitor, care după constatărele noastre nu prea face parale. Scrâncioburile cu două caturi se invîrtesc cadențat după melodiile catirincelor, care do și* cam șchioapăta te distrează. Mai avem o capelă de dame compusă Foița ziarului „EVENIMENTUL* MINCIUNA SINGELUI Mare roman Parisian inedit de Roger-Mitts fi Louis Qastine CAPITOLUL II. MOARTA ȘI VIE. — Bucăți ? Doctorul remase incremenit, judecătorul de instrucție făcu un semn grefierului, care notă ceva. — Oare cum se face asta? — Tocmai asta va cerceta justiția și cred că va izbuti. — Cu toate aceste, ieu pot depune jurămint că copilul a fost întreg, cînd l’am văzut ieu. De altfel și moașa l’a văzut odată cu mine. — Fii incredințat, că o vom chema și pe moașă. Cu toate aceste presupun, că chiar dacă se vorba de o crimă, chiar dacă nu-i vorbă de o greșală, presupun zic că justiția nu mă bănuiește pe mine, și nu vreau să mă bage itr’o complicitate, de care nu sunt vinovat. -- Fii liniștit, am luat informațiuni, zise ironic magistratul și știm că ocupațiile zilei te-au impedecat de-a sevîrși acea tristă hăcuire. Cu toate aceste mina, care a făcut acea treabă desgustătoare, de o mină ghiloace ; medicul legist declara că a fost făcută o autopsie. De altmintrelea, doctore, se poate să mai avem nevoie de d-ta, de acea, aici bunătatea de a trece dincolo, pentru a asculta interogatoriul celorl’alți martori. Doctorul nu mai știa, dacă ie liber s’au arestat. Pe fața lui se cetea multă tristeță, cînd trecu in cabinetul ce-i aratase judele de instrucție și tristeță i se schimbă îndată intr’o frică strașnică, căci zărise lingă ușa cabinetului pe un păzitor soldat din garda municipală, care moțăia cu bărbia sprijinită. Judecătorul sună și zise ușierului: — Să intre cioclul. Aceasta intră. — Numele dumitale ? — Zău, domnule judecător, mi se spune Nas-Vinăt, și nici ieu nu-mi mai aduc aminte de cel’alt nume . — Miseria d-tale ? — Cioclu,, sluga d-tale. — Și bețiv, după cît văd. — D-le judecător, puneți-vă in locul meu. — Haide, s’a sfirșit cu șaga. — Dar de unde,d-le judecător, ieu nu șuguesc, și cred că nici nu-i aici loc de petrecere. »Jimexfmszt — Se vede că aparatul justiției nu-ți impune. — Adevărat, zise Nas-Vinăt, codind-se nu văd nicăierea vre-un aparat, afară dacă n’o fi domnul... (arătînd pe grefier) care pare să fie și d-lui om tare cum se cade. — Fie, iești șugubăț după cît se pare, zise judecătorul, voind să scoată ceva de la dinsul. — Dacă sunt cioclit, parcă trebuie să fac totdeauna mutra unei sălcii plîngătoare ? — Mă rog, știi de ce te am chemat ? zise judecătorul nerăbdător. — Mi se pare că pentru a sta de vorbă cu mine, bine nu mă supăr, am dus atîta floare de brad, in cît face să mi se fi dat și mie jumătate zi răgaz. — Acum patru zile, d-ta și incă un cioclu a ți fost in strada Saint-Nonpré pentru a lua o raclă. — Așa-i d-le judecător. — Și n’ai băgat de seamă nimic ? — N’a fost de joc cortegiu. — Da mama copilului ? — Iera culcată și părea foarte bolnavă. — Plingea nu-i așa? — Ba nu. Și am spus atuncea fatei Sourire : „Privește cum urmărește cu ochii cufărașul cu giuvaiere — Ce cu taraș cu giuvaere? — Ei doamne, racla. Uite parcă are jaratec in ochi. • — A, ochii îi ierau scinteitori* ageri I Notează grefier. Ai dus cadavrul la cimitirul larg? — Cum ați spus:" * — Nu v’ați oprit nicăieri ? — Da pentru ce sera să ne oprim ? zise Nas Vinăt, fără a face o mișcare prin care să se cunoască cătu și de puțin neliniștea ce-i stăpînea. — Vezi că in raclă s’a găsit bucăți dintr’un corp și nu un corp vitreg. (Va urma). 32)