Evenimentul, iulie-septembrie 1897 (Anul 5, nr. 1278-1352)

1897-08-05 / nr. 1308

ANUL al V-lea No. 1308 ABONAMENTE: nainte pe un an­­ , pe 6 luni Lei 24- ... 12- „ pe 3 Iun ... „ 6-In străinătate, un an , 36 Un număr 10 bani ZIAR COTIDIAN Rad Lacția,la Tipografia Evenimentului STRADA ȘTEFAN CEL MA­RE No 38 Iași UN NUMĂR 10 BANI Director Politic G. A. SCORȚESCU LA TIPOGRAFIA MARȚI 5 AUGUST 1897 anunciuri Inserții și Reden­e Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4— Pe pagina II , > . . » i— Pe »II! » „ . . -50 Pe , IV r . —25 Un număr IO bani -A-dmiiiIatrațla : «EVENIMENTOLUr STRADA 8T8FAN OEL MARE La Catul l-iu. Sumariu Ungurii .si congresul păcei Arta decorativa O pretinsa ruină UNGURI ȘI CONGRESUL PACEI Ungurii și congresul pacei De cît­va timp se părea că ungurii se mai astîmpărase. Persecuțiile in contra romînilor mai în­cetară, așa că Europa privea oare­cum mai cu ochi buni in spre urmașii lui Atila. De o dată insă ne vine vestea că dr. Rațiu, ie condemnat iarăși la inchisoare. Se înțelege că ungurii nu puteau să steie liniștiți. Trebuiau să săvirșească ce­va pentru a atrage atenția Europei. In adevăr prin intemnițarea din nou a d-rului Rațiu, atît presa din țara romă­­nescă cît și presa străină, a inceput iarăși ași umplea coloanele cu subiecte din săr­­bătăcia ungurilor. Urmașii lui Atila, in nemărginita lor ințălepciune cred că numai iei au dreptul să­ trăiască și să se folosească din toate bunurele pămîntești. Romînii cari formează majoritatea po­­pulațiunei din Transilvania, sînt ca și mai înainte asupriți, nepermițindu-le să-și facă nimic pentru progresarea intelectuală cît și economică Sunt pe toate căile perse­cutați in modul cel mai neauzit. Școlile lor se închid, ori dacă nu se inchid ,atunci limba românească se scoasă din program și înlocuită cu limba ungară. Românii n’au dreptul a se întruni și a se sfătui asupra proprielor lor interese, căci imediat sunt dați in judecată, jude­cați si condamnați ca cei de pe urmă cri­minali. N’au dreptul să ridice glasul și se protesteze in­potriva celor care-i asu­presc și caută să-i desnaționalizeze, căci atunci "temnițile ungurești se umplu de „răsvrătitori“* și persecuțiile incep a de­veni și mai draconice. In istoria Europei, nu se cunoaște un alt popor mai lipsit de inimă și umani­tate ca Ungurii. Nici Turcii in epoca lor de glorie cînd Europa intreagă tremura inaintea lor, nu s’au purtat cu popoarele vasale lor, in mo­dul cum se poartă astă­zi Ungurii. Manifestul de protestare a romînilor din Transilvania și Ungaria contra opresiunei maghiare, adresat Europei, a îndârjit și mai mult mînia ungurilor, în­cît astă­zi reincep dîn nou aceleași metozi de asu­prire in­potriva romînilor. Europa intreagă a rădicat glasul și a înfierat energic purtarea nedeamnă a ma­ghiarilor, și cu toate aceste ungurii nici n’aud nici nu văd. Iei își urmează înain­te inainte calea lor, persecuțiile In contra a tot ce nu ie ungur nu mai incetează. Cu astfeliu de neam de oameni zadar­nic mai caută cine­va să se ințeleagă din vorbă. Românii din Transilvania și Ungaria sunt foarte supuși suveranului lor. In ma­nifestul de protestare contra opresiunei maghiare, românii își arată tot respectul către suveranul lor, Frantz Iosef, Regele Ungariei și împăratul Austriei. Și rom­înii au dat prea destulă dovada in “nenumărate rînduri pentru a mai re­veni și azi cu fapte. Am* spus mai sus că d-rul Rațiu, ener­gicul român de peste munți, a fost întem­nițat din nou zilele aceste,a sub un motiv pr­ea ridicol, și pe care ungurii insă, cred in îngustimea judecăței lor, că săvîrșesc cine știe ce act de seamă. In adevăr insă intemnițarea aceasta a d-rului Ion Rațiu ie de o importanță co­losală pentru romîni, mai ales acuma cînd la Bruxelles se convocat congresul păcei. Romînii vor avea ocazia dar a mai a­­rata incă odată reprezentanților Europei modul de purtare barbară a nesățioșilor descendenți ai Hunilor. Europa intreagă va privi cum unul din șefii apărători ale drepturilor cetățenești din regatul Ungariei, se găsește intemni­­țat. Reprezentanții vor judeca acest pro­ces și vor da de­sigur un verdict prin care dreptatea să iasă la lumină. Manifestul va fi împărțit tuturor repre­zentanților congresului,­­așa că procesul acesta va fi mai ușor de judecat. La timp dar a venit întemnițarea d-rului Rațiu. Nu putem de­căt felicita pe vecinii noștri de măsura atăt de lăudabilă și în­țeleaptă care a luat’o, măsură venită toc­mai la timp și pentru care măsură, ori­cum, suntem datori a le mulțumi și a’i admira in acelaș timp. Congresul păcei întrunit la Bruxelles, nu ne indoim, că va ținea in seamă soarta poporului roman din Regatul Maghiar. Nu putem sfârșit acest articol de­căt citind vorbele cuprinse la sfârșitul ma­nifestului. „Noi denunțăm opiniei publice a Europei, sub protecțiunea căreia punem cauza po­porului nostru, regimul odios care a în­cătușat popoarele nemaghiare din Ungaria la sfârșitul acestui secol de lumină și ci­vilizație, intr’o țară pretinsă liberală și constituțională.» ID. PORTRET D-șoarei Z. R. Pe chipu-i plin de gingășie Să scrie­ viata 'n vii colori De sănătate’, voioșie, Nespus de dragi și mândre flori. Pe fruntea ei împodobită C’un păr din noapte tors, bogat, Seninătatea liniștită A unui gînd in veci curat Pe trandafirul gurei sale Vezi raze­a unor dulci zîmbiri, Și intre rumene petale Mărgăritare ’n vii sclipiri. In ochi e iasă viața toată, In ochi­i negri mari, duioși... O ! nu-i condei și grai să poată Rosti cît sunt ei’de frumoși!: Cînd se rădică să priviascăi. In razele prietrei lor E-o curăție îngerească De-un farmec foarte robitor ; Imbielșugata nopței rouă f1i-acopere adese ori, i subt această vrajă noue­înt galeși, dulci desmierdători. In ei visează Poezia, In ei gîndirile se string ; Sinceritatea, veselia, Și bunătatea ’n ei resfrîng... Vorbirea sa e muzicală , Nu-i nici o notă falsă ’n ea, Izvor de apă ideală Ce cu nosațiu să bea. Departe d’omi și ce fălire Plutește lin pe’­al vieței vai , Artistă in a ei simțire, E o fecioară—ideal' Cum dar, cuprins de admirare, Să nu-i inalti in al tău gînd Altar carat ’de adorare, O jertfă viața ta făcînd ? O­ da, mai crezi in fericire Așa odor cînd poți vedea: Ferice-acel ce-a să iubire. In viata lui o va avea ! N. Rădulescu-Niger !—n­ 24 Iulie 1897 Slănic REPORTAGIU Cronica viticolă Știrile ce nu vin din diferitele centre viticole ale țarei, ne arată că starea vii­lor e căt se poate cit rea. Ab­ideval a a­­tacat toate viile așa de rea, că unele lo­calități recolta e cu totul compromisă din care causă și proprietarii neglijează a mai da ingrijirele necesare. Lasă ca să crească iarbă, pe motiv că recolta anului acestuia nu va putea rambursa nici chel­­tuelile de cultură. In anii normali, când un proprietar obține 100 dl. la pogon, nu e mulțumit și cu drept cuvînt, căci e o recoltă proastă. Anul acesta corespondenții noștri taxează ca bunicele viile care vor da 50 dl. la po­gon. Aceasta e o dovadă că peste toate lo­curile viile sunt compromise. Astă­zi aproape nu mai există deose­bire de prețuri intre vinurile de la Dra­­gășani și cele de la Odobești. In podgorii se găsesc vinuri cu 5-6 lei decalitrul, care însă ajunse la rampa din București se vind cu 7 — 8 lei, Iată de altfel cum stau lucrurile, in di­ferite părți ale țărei: Iași.­­­ In urma apariției Mildovului in viile din județul intreg, recolta e cu totul compromisă. In comunele Bucium, Galata, Socola, Poieni, Tomești, etc., co­mune, care posed grosul viilor din jurul Iașului, maladie a făcut ravagii mai mari ca in comunele de sus a județului, ca Cot­nari, Băiceni, Budeni etc. Din această causă prețurile vinurilor s’a urcat in mod simțitor, așa in podgo­riile din jurul lașului, citate mai sus, prețurile s’au rădicat de la 2 lei vadra cum se vindea netă toamnă și chiar in in primăvară, la 7—8 lei vadra. La Cotnari, vinurile in cursul săptă­­mănei s’a desfăcut cu 9—10 lei vadra și din causa puținelor deposite ce a rămas și a proastei recolte din anul acesta, pre­țurile au tendință spre urcare. Am văzut un proprietar, care pentru recolta viitoare a încasat suma de lei­­ de vadră, vînzănd recolta de acuma. Drăgășani.­ Viile din județul Vâlcea sunt intr’o stare de plâns. Multe sunt pă­răsite și crește iarba cât ele de mare. Cei mai mulți proprietari au prășit și plivit via numai odată. Peste tot vitele sunt pârlite, lemnul chiar, deși crește destul de bine, dar e bolnav. La 17 a fost pu­țină grindină, care a atins ciorchinele ce-au mai rămas. Vinurile s’au scumpit de pe la 10 Iu­nie. Prețurile s’au urcat din zi in zi și mulți sunt deciși a ține vinul până se va forma un preț stabil. Vinul de 1,60—2 lei, s’a urcat de­oda­­tă la 3, 3,60 și 4 lei, iar de la începutul lui iulie se vinde cu 5—6 lei și chiar 7 lei vadra veche. In Drăgășani sunt incă deposite destuil de mari. Ast­fel numai la d-nii Simu­­lescu, St. Filipescu, Stelniceanu și cu Ra­du Constantinescu. Oxenberg și Iordache Ionescu se găsesc ca la 320.000 decalitri In tot județul putem socoti ca deposite până la 450.000 decălitri. Producțiunea in anul acesta e cu totul neînsemnată. Sunt vii, care probabil nu vor da de căt 4-5 vedre la pogon, alte­le 10 -12, dar prin comunele Crețeni și Isvor sunt unele care pot da 30 -40 ved­re de pogon. Vițele de Rhin, care se găsesc in Drăc­­șani, au rod normal, boala nu au avut nici o influență asupra lor. Asemenea se va produce și vin de Bordeaux, insă in cantități mai mici. De­o­cam­dată nu se mai fac transac­­țiuni cu vin. Pe de o parte, cumpărătorii lesită a da prețuri mari, iar vinzătorii cred că vor obține și mai mult: Odobești, Panciu­ și­­ Nicorești.­Peste tot viile sunt bântuite de mană. Varietă­­țele, care au resistat mai mult, sunt Gal­bena și Crocana neagră (Băbească la Ni­­corești­, ast­fel că viile după dealuri, care posedă un număr mai mare aceste 2 varietăți sunt bune și se speră la o re­coltă de 50—70 decălitri de pogon, iar după vale aproape nemic. țată cu ase­menea situație, podgorenii sunt ingrijați. Vr­e 2 proprietari au tratat viile contra mildovului, insă tratamentul fiind făcut cam târziu, el nu poate folosi de­cât la coacerea lemnului. Față cu starea viilor, prețul vinurilor s’au urcat in aceste podgorii in mod sim­țitor: de la 1—1,50 decalitrul la 3-4 lei decalitrul și se speră a se mai ridica. Deposit de vin din recolta anului trecut se află aproximativ in aceste podgorii, ca la 800,000 decălitri. Rachiul de tescovină—zice revista viti­colă,—era vindut cu 10 — 14 lei decalibrul. b­ază prețurile invers cu cantitatea mărfurilor aduse in piață, prețurile ce vor avea cerealele anul acesta vor fi cu mult mai mari de­cit anul trecut, așa in­căt deși producte vor fi mai puțin, câștigul va fi acelaș pentru vir­­zătorii mărfurilor, mai tristă e insă soarta țăranilor cari, au ajuns pănă la aceia că cer din nou sprijinul sta­tului pentru a-i scapa de peire. Și statul stă nepăsător. Timidus * * * O pretinsă ruină Anul acesta a fost numit cu drept cuvînt fatalist, căci in toate ramurile activităței noastre naționale, rezultatele ce le am dobândit au fost nu puțin sa­tisfăcătoare, ci desastruoase in toată puterea cuvântului. Dar neșansa asta se resimte mai cu samă in agricultură, care este o­­cupația de căpătenie a românului, căci nu numai că nu vom exporta cereale in străinătate in cursul acestui an, ci (ceia ce e mai grav și mai neașteptat) vom fi siliți a importa, noi, a căror țară e eminamente agricolă, cereale din străinătate. Urmările acestui dezastru vor fi nu­meroase naturalminte, și vor fi resim­țite de diferite straturi sociale intr’un mod mai mult sau mai puțin. Dar cei ce vor suferi imediat și mai intens a­­ceste nenorociri vor fi poporul de jos și mai ales țăranii cari au ajuns deja la sapă de lemn. Explicația acestei aserțiuni e foarte lesne de dat, numai amintind faptul ca obiectele de consumație cele mai nece­sare țăranului, se vor scumpi pe cînd câștigul n’a crescut in aceiași proporție! Cind am spus că câștigul țăranului n’a crescut, n’am întrebuințat un termin potrivit stărei sale actuale, căci câș­tigul lui nu numai că nu s’a mărit, dar el n’a ramas măcar același ca in anii precedenți. In adevăr mulți proprietari și arendași de moșie văzând ruina ma­terială ce-i așteaptă au scăzut prețul muncei. Țăranii siliți de foame au pri­mit știrbirea micului lor salar, condem­­nindu-se ei singuri prin asta la neagra mizerie! Totuși măna proprietarilor nu i e așa de gravă și pentru ca să susțin asta n’am de­cît să amintesc conform le­gei cererei și a ofertei, care regui­ UD i­s­p­ă­are­ții Unul din tinerii cei mai entuziasmați pe care i-au acut partidul Social-Democrat din România, a fost fard îndoiala dr. Stîncu, a cărui moarte prea de timpuriu a lasat un mare gol in sinul societăței. . Evreu de naștere, Stînca a acut mult de indu­rat din partea unor colegi romîni, atît in liceu cît si Universitate. Cu toate aceste nu s’a prins nici odata in con­tra acelor colegi, ci din contra^ a iubit poporul romînesc si tara in care s’a născut. Cea mai b­ună dovadă, zice Sofia Nădejde in biografia făcută lui Stîncă, de însuși teza lui, ro­dul muncei de opt ani ca student, in care cu a­­tîta dragoste se interesează de nenorocitul și ade­văratul român, de Țăranul satelor și de munci­torul orașelor. Stîncă ’s’a făcut socialist de prin clasa, III li­ceală, după cum spune tovarășul lui de idei Sofia Nădejde, cu prilejul dârei afară din profesorat a lui I. Nădejde pentru socialism. Teza lui de doctorat a făcut epoca in analele tezelor noastre de medicină. Mulțumită erudiției si iubirei de care se bucura Stîncă, din partea profesorilor, teza lui a putut fi aprobată de juriu. Expunerea clară și plina de erudiție a tezei lui i-au atras admirația intregei pături savante din tara. ’­­ ’ Eminentul nostru critic Dobrogeanu—Gherea in prefața care a scris’o la teza lui Stîncă ie plină de elogii și admirație pentru acela care a luptat cu atîta ardoare pentru respîndirea socialismului in tara romînească. pănă in clipa de pe urmă Stincă a ramas a­­celas, nestrămutat in credințele și teoriile socia­liste’, care pentru dînsul, zice Sofia Nădejde, ie­­rau adevarată religie, pe care le cunoscuse și le aprofundase. „ Perderea lui Stînca a lasat, cum am spus mai sus, un mare gol in partidul social democra. J> ir golul acesta se simte și in pătura <• i/tă ,­­ unde Stîncă cu drept cuvînt ocupa rangul im­ăi. Sfârșim aceste cine­va rînduri, eu însuși <*/,.• tul­ celor scrise de Sofia Nădejde. _ ’ u „ Fără părtinire și se poate zice ca //*• ,"t " murit ca un om de ’principii, ori ce-am spune noi n’ar dovedi atît de bine ca ultimile cucui r ce-a­ lăsat să-i fie scrise pe mormînt: „Trăiască /g.­mocrația socială“. Iar noi vom sfioși spui ud că amintirea lui Stîncă va rămânea ne­ștearsă in inima celor ce sau cunoscut“. Dina Dr. Stâncă Foița ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA 44) SINGELUI Mare roman Parisian inedit de Roger­ Mües și Louis Gastine CAPITOLUL II. MOARTA ȘI VIE. — A lăsa prietenia ar fi rău, dar să cauți iar dragostea, să o te dedai acestei... — Ah I­iești foarte sever, și nu-ți mai recunosc spiritul d-tale de justiție in a­cest atac , a cărui violență și brutalitate n’o poate explica nimenea. — Bine ! să spunem că n’am dreptate , dar nu vezi tu, tontule, că in folosul tău te dojenesc. — EL, așa îmi place zi mie, dar să fie oare in folosul meu chiar ?... — Dar in al cui, in al meu ? asta ar fi frumos; îmi pare rău că am dat dovezi de devotament, guvernului, căruia îi ser­vesc ; căci, nu-i așa, că tăcerea ta inten­ționată, n’avea alt scop de­cît să mă facă să ințăleg că trebuia să mă tem de legă­turile­ tale cu un regim....? — Oh !­cum poți crede... — Fii liniștit, știe lumea cine sunt. — Un magistrat eminent, folositor... — Te rog, să nu fii batjocoritor ! am o cunoștință nepătată, ci un om cu con­stante, și ceva mai mult, un om îș iubește casă, un tată de familie... cinstită. — Dar ce ? după cît se vede îmi faci pe negiricul tau aici, nu ie așa ? — Da, pentru că îl uitase și. — Iți mulțumesc că mi-ai­ reimprostat memoria. — Să trecem la ceva de ce se vorba: pe motiv, in sfîrșit te aduce ? Poate vii să-mi ceri să-ți fiu martor la căsătorie cu Mathilde Arnolt. — La ce nevoie să ne ocupăm atîta de necinstită. — Acum a venit rîndul tău, să în­ se­ver pentru această nenorocită ? — Vorbesc după părerea ta. — Ba nu-i așa. Necinstită cîtiera fată? sfintă, pentru ori­ce om cinstit, de cînd a devenit mamă. — Menții ? — Tu uiți că am o nepoată. — Ei bine, nu, n’am venit pentru că­sătorie. — Atunci pe semne , că de cealaltă v­ei să-mi vorbești, căci tu nu te miști din casă de­cit pentru chestiuni de femei. — De cealaltă fie , ai ghicit. — Vorbește. — Acuma mă voiu teme și mai mult, dacă voiu găsi pe magistratul tot atît de sever ca și pe fratele. — Magi tratul n’are dreptul să aibă simpatii sau antipatii ; nu există, pentru iei de­cît datoria, și mi-o voiu împlini pănă la sfirșit. — Tocmai asta cer și ieu; doresc ca procurorul general să urmărească in per­soană instrucția unui infanticid... — Acela din strada Saint-Honoré ? Cu neputință, pentru aceasta ieste deja un judecător de instrucție anumit. — I se va lua dosarul. — La ce folos? Acea Lucienne Bajon nu ne interesează. — Ce se mai știe de dînsa ? Găsesc că curioase protejate mai ai o femeie, care își taie de bucăți copilul, ce monstruozitate! — Medicul legist, zice că poate nu ie rea vinovată. — Pe adevăratul vinovat îl vom căuta noi. Atunci de ce se mai teme? — Dar iea i e iubita lui... Gonzague Dokesky, nu ști ? — Atunci Gonzague ?... — Iei ? nici­odată! A înebunit și ie internat la un specialist. — Iei, nebun ? Și de când asta ? — Da..., opt sau zace zile, spuse Fre­deric după ce stătuse puțin la gând. — Asta n’o știam­ curios lucru. Și in ce casă l’a internat ? — Nu știu, zise Frederic. — Atunci nu-i nebun, ie sequestrat și .... — Și ?... întrebă Frederic îngrijit. — Și atunci minți, domnule Frederic de Gresensi, zise procurorul general ră­­dicându-se. — Frate mă înjuri!... — Ești convins de asta ? Frederic se făcu foarte palid: procu­­­rorul general zise cu multă liniște. (Va urma).

Next