Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)

1897-10-14 / nr. 1364

ANUL al­ V-lea No. 1364 ABONAMENTE: siti­e pe un an . . . pe 6 luni . „ „ pe 3 lun . , b­ăinîtita, an aa Lei 24-12-UN NUMĂR 10 BANI 36 <n­­ n­umari I0 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN MARȚI 14 OCTOMBRIE 1807 Anunciuri inserții și pe plan­e Pe pagina 1 linia ga.-iuond Lei i f Pe pagina II » * . . » 8— Pe , Hi » :v Pe . IV —86 lin numsăfi* IO K­a.a.cdla.la, Tipo^fla ^.ni­a.ntului g Director PüKMc B JUtmialMtt*?*. . 8TMDA STEFAN GEL MA iE No 38 H K Pi f** x CnAnmünr­0­ 'd la tipq gbafia .bveniabktölüi" striada stefan oil «abb Ia*1­y­u. A. CLUK I ÜKU U j­u­catul i­iu. Manifastul litiaral-democrat In întrunirea ținută zilele acestea de clubul liberal democrat, s’a lansat ur­mătorul manifest către cetățenii capita­lei in vederea intrunirei de ori și despre care cetitorii vor găsi in corpul ziaru­lui o dare de seamă complectă. Cetățeni ai Capitalei ! Sunt atiția ani de cînd cu toții deplin­­gem situ­­­țiunea nenorocită creiată frați­lor noștri de peste munți. Maghiarii, cuprinși de ură in­potriva celorlalte naționalități care compun rega­tul lor, s’au năpustit­­ cu furie in­potriva elementului romanesc, elementul cel mai numeros și mai vital. Școlile romanești sunt desființate, lim­ba românească prigonită, toate "drepturile Am cetit programul vizitei regale și am raifuns foarte mirat și cu totul nedumerit asupra unui punct. Văd anume că, la inaugurarea nouei universi­­tăți, Suveranii vor fi primiți de Hector, profesori și miniștri, și că suveranul și cu­rectorul vor ți­nea câte un discurs. Foarte bine. Dar studenții ? Lua-vor iei parte oficială la inaugurare ori nu ? Căci nu tot programul întocmit și aprobat de gu­vern nu se pomenește nimic de studenți. Ori poate domnii organizatori ai serbării cred că inaugurarea universitaței ie un fapt care nu interesază pe studenți și la care iei nu trebuie să fee parte ? M­EETINGUL LIBERAL”DEMOCRAT­­ t Sumwriu Manifestul liberal-democrat Studentă și Inaugurarea Delegația Dobrogenilor In purînd va veni in dis­cuția consiliului comunal al­cătuirea listelor electorale pentru Senat Cameră și Comună. Atragem d­ inainte atențiunea cetitorilor noștri asupra acestui fapt care pen­tru acest an prezintă o de­osebită importanță, căci lis­tele electorale din acest an vor servi DE­SIGUR, pen­tru alegeri de comună si de constituantă in Camera si Senat. Afirmăm această știre in modul cel mai positiv: încă odată cetățenii se ve­gheze pentru a nu se vedea pe neașteptate, fie sterși din listele electorale prin sur­prindere și fraudă, fie scriși in liste o sumă în­tre persoane fără nici un drept. O îndoită grijă ni se im­pune pentru­ a impedeca săl­­a­tificarea adevăratei expresii alegătorilor, de aceia „EVENIMENTUL“își înde­plinește datoria, atrăgînd la vreme atențiunea alegăto­rilor. In deosebi anunțăm că s’au constituit pe lăngă redacția noastră un comitet special pentru primirea tuturor plîn­­gerilor, înscrierea celor ne­dreptățiți și ștergerea celor înscriși fără drept. EVENIMENTUL­ călcate in picioare. Romînii nu au acolo nici dreptul de a vorbi, nici dreptul de a scrie, nici chiar dreptul de a se plînge,— toate căile legale le sunt incluse cu de­săvârșire. La cea mai mică protestare, la un plîns, la un suspin chiar, temnițele ungurești se deschid pentru dinsii, umede si înfiorătoare! In asemenea im’prejurări ’triste o sin­gură speranță rămînea fraților noștri că­zuți sub urgie, speranța că’ noi aceștia din regatul liber al României, le vom intinde o mină de ajutor. Aceia ce ei nu pot face, o putem face noi, noi cari suntem liberi să strigăm Eu­ropei că salbătăcia asiatică de peste Car­­pați nu poate dura. La loviturile pătimașe și barbare apli­cate Romînilor de dincolo, poate răspun­de strigătul de indignare al Romînilor de dincoace. Căci este cu neputință ca vae­­tul de acolo să nu vibreze aici, este im­posibil să se fi stins in noi tot focul dra­gostei de neam, este cu neputință să se fi rupt ori­ce legătură firească dintre frați. Din nenorocire, cetățeni, și această spe­ranță este aproape să se stîngă pentru fra­ții noștri. O soartă urgisită, o fatalitate oarbă pare că voește ca neamul nostru, martir intre prigonire și temniță, să ră­­mîne părăsit in niște mîini dușmane. Prin ultimele evenimente s­ăvirșite de acei cari formează România oficială avem impresiunea tristă, că s’a dat fraților noș­tri, o lovitură de moarte. Cunoaștem cu toții faptele: In momentul cînd temnițele ungurești se deschideau spre a răpi in intunerecul lor noui martiri ai cauzei ce tuturor ni i scumpă, guvernul României a hotărit ca Suveranul nostru să meargă la Pesta și să ciocniască paharul intru amiciția ro­­mîno-maghiară.­ Mai mult, el a atîrnat pe pieptul lui Sándor Jeszenszky, persecutorul oficial și cel mai inverșunat al neamului nostru, Coroana României, distincțiune înaltă, re­zervată celor mai de frunte cetățeni ai regatului. Nu mai insistăm asupra faptului că toate acestea s’au săvîrșit cu calcarea celor mai elementare forme constituționale. Un singur lucru ținem să lămurim, ce­tățeni: acela că actele guvernului sunt de natură a acredita in lumea întreagă aceia ce deja afirmă in unanimitate presa ma­ghiară: că guvernul țârii a vroit, prin vizita de la Pesta și prin decorarea lui Jeszenszky, să dezaprobe și să infiereze mișcarea de protestare a fraților noștri contra asupririlor ungurești. Ei bine, aceasta nu se poate. Trebuie ca țara să afirme, in mod so­lemn, că ea dezaprobă actele nesocotite ale unui guvern trădător și efemer. Trebuie să se știe, ori­unde locuiesc Români, că cetățenii regitului liber al Ro­mâniei nu se fac solidari cu greșelile, cu meloniile unui guvern de fapt, care nu are altă voință de­cât acela de a domni ni contra voinței exprese a țării. Ca aceia, cetățeni ai capitalei, liberalii - democrați au crezut o datorie sfintă pen­tru dînșii să vă convoace la o întrunire publică ce se va ține Duminică 12 Oc­tombrie ora 2 din zi in sala Dacia. Ts*@i3uie © a aratînd in mod solemn voința și holâirea noastră, să declinăm ori­ce solidaritate cu autorii acte­lor anti-naționale și să tri­mitem acelor ce sufăr din­colo de tirania maghiară, sa­lutarea frățească și dătătoa­re de speranță a unui neam liber. Va fă pentru frații noștri o rază de lumină ira noaptea tristei lor sclavii. Comitetul. Albumul ies îu Tipul unei andaluze, ochii mari negri și plini de foc, părul abundent și negru iar fata albă, albă ca floarea crinului. D-ra Denghenide e una din cele mai gentile domnișoare din Iași, balurile nu-i prea plac și singura distracția care o atrage pe teatrul sau plimbarea. Semne particulare . Tot­de­a­una simplu îm­brăcată, dar cu foarte mult chic și de o eleganță rară. . D-ra Deoglieui de Z. X. REPORTAGI­U________ DIN T. FRUMOS Duminică 5 a. c. a avut loc in T. Fru­mos căsătoria civilă și religioasă a d-rei J Pulcherie Dembinschi cu dl. Octav Ballif; nnni au fost d-na și dl. Camill Gali simpaticul secretar al primăriei lași. Încă de dimineață se observă o mișcare neobișnuită pentru un orășel ca T. Fru­mos, trăsurile se țineau șir aducând de la gară grupuri de invitați din lași și din împrejurimi, în fine pe la carele 3 toată lumea se îndrepta spre primărie unde nu întârzie a veni și nunta, dar cine întârzie este primarele care a vrut să ne arăte prea multă democrație venind la oficiarea cu­nuniei in haine maron, fără eșarpă tri­coloră, și cetind legea stând pe scaunul d-sale de părinte al orașului, parcă se te­mea să nu-l ia cine­va, poate d-nu Deliu căci erez și d-lui in sală. De la primărie m-am îndreptat la bi­serică unde deja era adunat un public numeros, după opererea cununiei religi­oase, cu toți ne-am suit in trăsuri și am plecat spre Găinești, jum­­oară distanță de T. Frumos, unde ne-a intimpinat ță­ranii de pe moșie cu urale, cu pocnituri de pușcă și cu chioate, și unde nici nu se scoborîse toată lumea din trăsuri și deja in spațiosul salon din catul al 2 lea perechele se învârteau cu plăcere după melodia unui frumos vals cântat de o bu­­nă orchestră din Iași. Aci am putut de abia să observ lumea care a luat parte la această serbare. Așa am observat pe mireasa d-ra P. Dembin­­schi pe figura căreia se vedea întipărită fericirea. D-na Dembinschi mama miresei in negru, și cu d-na Ballif mama­ mire­lui care se sileau sa mulțumească pe toți. Apoi d-na Adela Grigoriu flași) in cre­me­, admirabilă bastoneasă, d-na Tessariu in alb, foarte serioasă dar drăguță, d-na Vasiliu (lași) in gris fer, d-na Ernest Gall, d-na Ciugolea in negru, foarte sim­patică dar pacat că nu dansează, d-na Teodorescu Lazăr in negru, d-na Efimov in roze, d-na U. Petit, d-na Chefneux, d-na llajdeu, d-na Ghiorghiu, d-na Tro­heu, d-na Ionescu, d-na Grigoriu, etc. Buchetul de domnișoare era compus di­n­­a­ rele Mariette și Eugenie Ballif su­­rorele mirelui, una mai drăguță de­cât cealaltă, d-ra Deliu, foarte spirituală, d-ra Octave Gall­in rose, foarte mignonă, a­­dora Gavotta, d-ra Eug. Gali in bleu pa­le, d-ra H. Petit, in alb, d-ra Draghici idem, d-rele Tesseriu, Batist și alte mul­te pe care am uitat cum le chiamă și că­rora le cer scuze. Fracul era purtat de mire d. Octav Ballif care a căutat să mulțumească pe toți și a reușit pe deplin, dl. Camill Gal di. Gheorghiu primarele din T. Frumos dl. Lazăr Teodorescu rude de pace, dl. Ciugolea simpaticul și spiritualul procu­ror de Dorohoi, dl. Ionescu (lași) dl. C. Grigoriu, magistrat (lași) dl. Gheorghiu (Iași) dl. Stratulat (lași) dl. Local de ro­șiori, Bobeica (București) dl. Deliu, dl. Teodorița Iacob (Iași) neobosit dansator, dl. Dimitriu, dl. Tessariu farmacist dl. E. Chefneux (Iași) dl. Trebieu șeful sta­ției, dl. Grigoriu dirijinte, dl. Efimov, dl Ed. Sion magistrat dl. AL Petit, dl. Cost Panaitescu farmacist (București) foarte vesel, dl. Stamatopol, dl. Henri Placă, dl. Olto, etc. Pe la orele 2 după miezul nopței s’a servit un copios supeu de care ar fi ge­los chiar Luculus dacă ar trăi, la care supeu dl. Ciugolea a rădicat un toast foarte simțit, in sănătatea noilor căsăto­riți, a nunilor și a mam­elor. După supeu s’a continuat până la ore­le 7 dimineață când deja sorele era sus și atunci de abia ne-am hotărit să plecăm după ce m­ai întâia am urat traiu bun și fericit noilor căsătoriți, aducând fie­care cu sine o amintire dulce și care nu se va șterge așa ușor din mintea acelora care au luat parte la această splendidă serbare. 8 Oct. 97 ____________Armand Sonet Sarmaua—mi inimă-i mâhnită, De-o vorbă spasa înadins ; De-atuncea dînsa e cernită, iar graiul mort și ochiul plîns. Odată ea s'ar fi aprins De-aceiași vorbă liniștită Și toate ea le-ar fi învins De-ar fi știut că e iubită. Dar asta-su­ vorbele o dor: E-o violetă scuturată Pe lutul cald da tintirim. Adeseori un palid nor întunecă lumina toată . De-o vorbă una­ori murim. Bigama Menții si i­anprarea le fără samăn desprețul și descon­siderarea, pe care au aratat-o autori­tățile pentru corpul studențesc, cu oca­zia inauguratei Universităței. Vin su­veranii in Iași, se organizează festivități pompoase, a căror parte mai principală se constituită tocmai de inaugurarea casei studenților, a superbului palat din strada Carol I și corpul studențesc ieste sistematic exclus din toate programele oficiale, sii crede că se intenționază aceasta excludere, atu­te de sistematică-Se fac voiajuri peste voiajuri in București, se fac programe peste pro­grame, in care modificări se introduc pe tot ceasul, consiliul profesoral uni­versitar se adună de mai multe ori,— și nicăieri nici o vorbă despre studen­țimea ieșană. Cine a asistat la întrunirea studen­ților de alab­a­ieri au putut vedea cut­iera de penibilă situația lor; nu știau ce să facă: să îndrăznească pare a alege o delegație care să-i reprezinte, căci nimic alta de­cit invitarea d-l ui Culianu—atât de vagă—nu la dădea a­­cest drept? Să mai însărcineze pe care­va și cu vre­un mic speec? Nu riscă oare să capete vre­un blam ? Și, ca să fim sinceri, spunem fără inconjur că nu aprobăm hotărârele stu­denților ieșani; dacă ies s’au făcut vi­novați cu ceva, așa nicit să nu merite nici-o atenție din partea autorităților, atunci să li se spuie cu ce au greșit; dacă insă intenționată a fost lipsa de atenție pentru corpul studențesc, atunci nu ie de demnitatea lui sa se... invite singur. In ori­ce alt caz studenții ieșani au făcut rău cind au ales delegații, care să-i reprezinte la primirea suveranilor, — cu atit mai mult cu cit ora intrunirei a fost rău aleasă: un mare costtigent al studenților i era ocupat cu examenele și deci hotărirele luate Vineri nu pot fi vederile intregei studențimi ieșane. Și ar fi fost bine de cunoscut senti­mentele tuturor studenților. lied. lEElil Bop." Măsurile plina de imit patriotism ale ■prefectului de Tulcea au provocat adinca nemulțumire a dobrogenilor, care au tri­mes o delegație la dl. ministru Ferechide. Intr' adevăr ie o greșala nepermisa ca intr’o populație eterogenă cum te cea do­brogeană a lua măsuri „patriotice pro­teguitoare ale elementului român; singu­ra politică ințăleaptă ar fi aceia ca­re ar tinde la romanizarea tuturor elementelor atit de diverse, iar nu lai indușmănirea lor și la trezirea de ură și rancună a e Foița ziarului „EVENIMENTUL“ M­INCIUNA de XXX Cea dintâi visit­ă 102) SINGELUI Mare roman Parisian inedit Roger-Miles și Louis Gastine — Iartă-mă ! strigă tea plîngînd , iar­­tă-mă, te rog. Sunt o mamă nevrednică, o criminală, o ticăloasă !... Nu, n’am spus asta ? cuvîntul acesta tu nu’l poți pricepe! Tu mă urești, recunoaște-mă, copil iubit, recunoaște-mă pentru a mă blestema!... și a mă ierta Sunt atât de nenorocită !... Dacă ai pu­tea ceti in inima mea cea ce am suferit pentru tine, cea ce sufăr acum și cea ce voiu mai suferi de acum inainte. Nu, nu trebuie să citești in inima mea- Trebuie ca inima mea să fie veșnic in­­chisă pentru tine... pentru toată­­ lumea ! Oh ! Gonzague !... Gonzague ? Vrei să mor... copilul meu!... Nimic, nimic nu mai ie intr’visul! nici o se înteie in privire!... și privirea sa mă inspăimintă ! O, răsul, râ­sul, acesta care pare să fie un chin !... Plîngi!... Mi-e frică !... mi-e frică!... mi-e frică!... Plîngea int’adevăr, bietul băiat , mama sa pe care o iubise atîta, se acuza de tot ce suferise iei,­i era prea mult chin după a­­tîtea emoții și lacrimele îi curgeau pe o­­braz și cu to­ate aceste cu o voință ne­strămutată își juca rolul pănă la sfrșit. Cu toate a­ceste, lupta i era prea­­ grea. Se îngălbeni de­odată și căzu pe covor leșinat. Pănă atuncia se sprijinise de marchiz. Contesa ca nebună, trase cordonul care atârna aproape de soba și cînd se deschi­se ușa fugi, fără a privi măcar pe fiul său intr’unul din acele accese de groapă, la care nu poți rezista. Văzuse tot răul să­vârșit de rea in așa puține zile și se in­­trebă cum de mai avea tristul curaj de-a mai trai. Pe cînd se sui in trăsură, Ma­­gloire, ajutat de doctorul Pelgy, trans­portase pa Gonzague in camera sa. Marchizul venea după dânșii lovindu-se de păreți, ca un om beat, așa da mult il înduioșase scena aceasta. — Ei bine, întrebă Magleira pe docto­rul, ce zici de toate aceste ? — Serios iți spun, că leșinul acesta mă neliniștește. Dacă n’a recunoscut pe mama lui, atuncea nu mi -l pot explica: — N’ai băgat de seamă nimic ! — Nu, il vedeam tocmai in față și cînd i­a intrat, răsul nu i s’a schimbat. — Da lacrimele ? — inca! asta ie efectul râsului! Ne­vroză care atacă ghinturile lacrimale. -- Atuncea ie căptușit bine. — Da, totuși, slăbiciunea aceasta ? — Și ce zici de mamă — Z­ C că a vorbit prea mult și că am scris tot ce-a zis, prin urmare dacă ne supără suntem la adăpost. — A! ai scris tot. — Fără să uit un iată. Citește și dum­neata bunul meu Magloire. Și doctorul întinse gardianului­ o foaie pe care o scoase din tășeață. — Minunat zise gardianul, ști că ai avut o ideie bună, inlocuind ochii stră­bunicului prin ochii dumitale. — Te joci cu noi, oameni de știință, zise doctorul indepărtîndu-se cu tovară­șul său. Cind rămaseră singuri, marchizul strin­ S8 din pumni, și arătând spre cei doi ne­mernici. — O să-mi cădeți voi in mină, odată pungașilor ! pungașilor ! pungașilor ! mur­mură iei imnos. Apoi intercîndu­-se către Gonzague : — N’am avut dreptate să împiedec ori­ce lămurire intre dumneata și contesa ? — Da, veșnic ai dreptate! E veșnic ! ser­­manul meu prieten , dar aste toate pe mine mă omoară ! Nu pot fi ca dumnea­ta filozof ! — Vai Gonzague ! Și ieu spuneam așa. Și ieu am crezut ca am sâ­mor. Și tot m­’am făcut filozof... — Nu f­ie prea mult — Te vei obișnui — Nici­odată." — Nu trebue sâ te juri prietene, o zi iești victimă și ai vrea să mori. Mâne vei fi poate judecător și va trebui să tră­iești. Providența ți s’a aratat deja bine­voitoare. Ne va ajuta și de acuma inainte; aibi încredere intr’însa. (Va urma)

Next