Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)
1897-10-14 / nr. 1364
ANUL al V-lea No. 1364 ABONAMENTE: sitie pe un an . . . pe 6 luni . „ „ pe 3 lun . , băinîtita, an aa Lei 24-12-UN NUMĂR 10 BANI 36 <n numari I0 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN MARȚI 14 OCTOMBRIE 1807 Anunciuri inserții și pe plane Pe pagina 1 linia ga.-iuond Lei i f Pe pagina II » * . . » 8— Pe , Hi » :v Pe . IV —86 lin numsăfi* IO Ka.a.cdla.la, Tipo^fla ^.nia.ntului g Director PüKMc B JUtmialMtt*?*. . 8TMDA STEFAN GEL MA iE No 38 H K Pi f** x CnAnmünr0 'd la tipq gbafia .bveniabktölüi" striada stefan oil «abb Ia*1yu. A. CLUK I ÜKU U jucatul iiu. Manifastul litiaral-democrat In întrunirea ținută zilele acestea de clubul liberal democrat, s’a lansat următorul manifest către cetățenii capitalei in vederea intrunirei de ori și despre care cetitorii vor găsi in corpul ziarului o dare de seamă complectă. Cetățeni ai Capitalei ! Sunt atiția ani de cînd cu toții deplingem situțiunea nenorocită creiată fraților noștri de peste munți. Maghiarii, cuprinși de ură inpotriva celorlalte naționalități care compun regatul lor, s’au năpustit cu furie inpotriva elementului romanesc, elementul cel mai numeros și mai vital. Școlile romanești sunt desființate, limba românească prigonită, toate "drepturile Am cetit programul vizitei regale și am raifuns foarte mirat și cu totul nedumerit asupra unui punct. Văd anume că, la inaugurarea nouei universități, Suveranii vor fi primiți de Hector, profesori și miniștri, și că suveranul și curectorul vor ținea câte un discurs. Foarte bine. Dar studenții ? Lua-vor iei parte oficială la inaugurare ori nu ? Căci nu tot programul întocmit și aprobat de guvern nu se pomenește nimic de studenți. Ori poate domnii organizatori ai serbării cred că inaugurarea universitaței ie un fapt care nu interesază pe studenți și la care iei nu trebuie să fee parte ? MEETINGUL LIBERAL”DEMOCRAT t Sumwriu Manifestul liberal-democrat Studentă și Inaugurarea Delegația Dobrogenilor In purînd va veni in discuția consiliului comunal alcătuirea listelor electorale pentru Senat Cameră și Comună. Atragem d inainte atențiunea cetitorilor noștri asupra acestui fapt care pentru acest an prezintă o deosebită importanță, căci listele electorale din acest an vor servi DESIGUR, pentru alegeri de comună si de constituantă in Camera si Senat. Afirmăm această știre in modul cel mai positiv: încă odată cetățenii se vegheze pentru a nu se vedea pe neașteptate, fie sterși din listele electorale prin surprindere și fraudă, fie scriși in liste o sumă între persoane fără nici un drept. O îndoită grijă ni se impune pentru a impedeca sălatificarea adevăratei expresii alegătorilor, de aceia „EVENIMENTUL“își îndeplinește datoria, atrăgînd la vreme atențiunea alegătorilor. In deosebi anunțăm că s’au constituit pe lăngă redacția noastră un comitet special pentru primirea tuturor plîngerilor, înscrierea celor nedreptățiți și ștergerea celor înscriși fără drept. EVENIMENTUL călcate in picioare. Romînii nu au acolo nici dreptul de a vorbi, nici dreptul de a scrie, nici chiar dreptul de a se plînge,— toate căile legale le sunt incluse cu desăvârșire. La cea mai mică protestare, la un plîns, la un suspin chiar, temnițele ungurești se deschid pentru dinsii, umede si înfiorătoare! In asemenea im’prejurări ’triste o singură speranță rămînea fraților noștri căzuți sub urgie, speranța că’ noi aceștia din regatul liber al României, le vom intinde o mină de ajutor. Aceia ce ei nu pot face, o putem face noi, noi cari suntem liberi să strigăm Europei că salbătăcia asiatică de peste Carpați nu poate dura. La loviturile pătimașe și barbare aplicate Romînilor de dincolo, poate răspunde strigătul de indignare al Romînilor de dincoace. Căci este cu neputință ca vaetul de acolo să nu vibreze aici, este imposibil să se fi stins in noi tot focul dragostei de neam, este cu neputință să se fi rupt orice legătură firească dintre frați. Din nenorocire, cetățeni, și această speranță este aproape să se stîngă pentru frații noștri. O soartă urgisită, o fatalitate oarbă pare că voește ca neamul nostru, martir intre prigonire și temniță, să rămîne părăsit in niște mîini dușmane. Prin ultimele evenimente săvirșite de acei cari formează România oficială avem impresiunea tristă, că s’a dat fraților noștri, o lovitură de moarte. Cunoaștem cu toții faptele: In momentul cînd temnițele ungurești se deschideau spre a răpi in intunerecul lor noui martiri ai cauzei ce tuturor ni i scumpă, guvernul României a hotărit ca Suveranul nostru să meargă la Pesta și să ciocniască paharul intru amiciția romîno-maghiară. Mai mult, el a atîrnat pe pieptul lui Sándor Jeszenszky, persecutorul oficial și cel mai inverșunat al neamului nostru, Coroana României, distincțiune înaltă, rezervată celor mai de frunte cetățeni ai regatului. Nu mai insistăm asupra faptului că toate acestea s’au săvîrșit cu calcarea celor mai elementare forme constituționale. Un singur lucru ținem să lămurim, cetățeni: acela că actele guvernului sunt de natură a acredita in lumea întreagă aceia ce deja afirmă in unanimitate presa maghiară: că guvernul țârii a vroit, prin vizita de la Pesta și prin decorarea lui Jeszenszky, să dezaprobe și să infiereze mișcarea de protestare a fraților noștri contra asupririlor ungurești. Ei bine, aceasta nu se poate. Trebuie ca țara să afirme, in mod solemn, că ea dezaprobă actele nesocotite ale unui guvern trădător și efemer. Trebuie să se știe, oriunde locuiesc Români, că cetățenii regitului liber al României nu se fac solidari cu greșelile, cu meloniile unui guvern de fapt, care nu are altă voință decât acela de a domni ni contra voinței exprese a țării. Ca aceia, cetățeni ai capitalei, liberalii - democrați au crezut o datorie sfintă pentru dînșii să vă convoace la o întrunire publică ce se va ține Duminică 12 Octombrie ora 2 din zi in sala Dacia. Ts*@i3uie © a aratînd in mod solemn voința și holâirea noastră, să declinăm orice solidaritate cu autorii actelor anti-naționale și să trimitem acelor ce sufăr dincolo de tirania maghiară, salutarea frățească și dătătoare de speranță a unui neam liber. Va fă pentru frații noștri o rază de lumină ira noaptea tristei lor sclavii. Comitetul. Albumul ies îu Tipul unei andaluze, ochii mari negri și plini de foc, părul abundent și negru iar fata albă, albă ca floarea crinului. D-ra Denghenide e una din cele mai gentile domnișoare din Iași, balurile nu-i prea plac și singura distracția care o atrage pe teatrul sau plimbarea. Semne particulare . Totdeauna simplu îmbrăcată, dar cu foarte mult chic și de o eleganță rară. . D-ra Deoglieui de Z. X. REPORTAGIU________ DIN T. FRUMOS Duminică 5 a. c. a avut loc in T. Frumos căsătoria civilă și religioasă a d-rei J Pulcherie Dembinschi cu dl. Octav Ballif; nnni au fost d-na și dl. Camill Gali simpaticul secretar al primăriei lași. Încă de dimineață se observă o mișcare neobișnuită pentru un orășel ca T. Frumos, trăsurile se țineau șir aducând de la gară grupuri de invitați din lași și din împrejurimi, în fine pe la carele 3 toată lumea se îndrepta spre primărie unde nu întârzie a veni și nunta, dar cine întârzie este primarele care a vrut să ne arăte prea multă democrație venind la oficiarea cununiei in haine maron, fără eșarpă tricoloră, și cetind legea stând pe scaunul d-sale de părinte al orașului, parcă se temea să nu-l ia cineva, poate d-nu Deliu căci erez și d-lui in sală. De la primărie m-am îndreptat la biserică unde deja era adunat un public numeros, după opererea cununiei religioase, cu toți ne-am suit in trăsuri și am plecat spre Găinești, jumoară distanță de T. Frumos, unde ne-a intimpinat țăranii de pe moșie cu urale, cu pocnituri de pușcă și cu chioate, și unde nici nu se scoborîse toată lumea din trăsuri și deja in spațiosul salon din catul al 2 lea perechele se învârteau cu plăcere după melodia unui frumos vals cântat de o bună orchestră din Iași. Aci am putut de abia să observ lumea care a luat parte la această serbare. Așa am observat pe mireasa d-ra P. Dembinschi pe figura căreia se vedea întipărită fericirea. D-na Dembinschi mama miresei in negru, și cu d-na Ballif mama mirelui care se sileau sa mulțumească pe toți. Apoi d-na Adela Grigoriu flași) in creme, admirabilă bastoneasă, d-na Tessariu in alb, foarte serioasă dar drăguță, d-na Vasiliu (lași) in gris fer, d-na Ernest Gall, d-na Ciugolea in negru, foarte simpatică dar pacat că nu dansează, d-na Teodorescu Lazăr in negru, d-na Efimov in roze, d-na U. Petit, d-na Chefneux, d-na llajdeu, d-na Ghiorghiu, d-na Troheu, d-na Ionescu, d-na Grigoriu, etc. Buchetul de domnișoare era compus dina rele Mariette și Eugenie Ballif surorele mirelui, una mai drăguță decât cealaltă, d-ra Deliu, foarte spirituală, d-ra Octave Gallin rose, foarte mignonă, adora Gavotta, d-ra Eug. Gali in bleu pale, d-ra H. Petit, in alb, d-ra Draghici idem, d-rele Tesseriu, Batist și alte multe pe care am uitat cum le chiamă și cărora le cer scuze. Fracul era purtat de mire d. Octav Ballif care a căutat să mulțumească pe toți și a reușit pe deplin, dl. Camill Gal di. Gheorghiu primarele din T. Frumos dl. Lazăr Teodorescu rude de pace, dl. Ciugolea simpaticul și spiritualul procuror de Dorohoi, dl. Ionescu (lași) dl. C. Grigoriu, magistrat (lași) dl. Gheorghiu (Iași) dl. Stratulat (lași) dl. Local de roșiori, Bobeica (București) dl. Deliu, dl. Teodorița Iacob (Iași) neobosit dansator, dl. Dimitriu, dl. Tessariu farmacist dl. E. Chefneux (Iași) dl. Trebieu șeful stației, dl. Grigoriu dirijinte, dl. Efimov, dl Ed. Sion magistrat dl. AL Petit, dl. Cost Panaitescu farmacist (București) foarte vesel, dl. Stamatopol, dl. Henri Placă, dl. Olto, etc. Pe la orele 2 după miezul nopței s’a servit un copios supeu de care ar fi gelos chiar Luculus dacă ar trăi, la care supeu dl. Ciugolea a rădicat un toast foarte simțit, in sănătatea noilor căsătoriți, a nunilor și a mamelor. După supeu s’a continuat până la orele 7 dimineață când deja sorele era sus și atunci de abia ne-am hotărit să plecăm după ce mai întâia am urat traiu bun și fericit noilor căsătoriți, aducând fiecare cu sine o amintire dulce și care nu se va șterge așa ușor din mintea acelora care au luat parte la această splendidă serbare. 8 Oct. 97 ____________Armand Sonet Sarmaua—mi inimă-i mâhnită, De-o vorbă spasa înadins ; De-atuncea dînsa e cernită, iar graiul mort și ochiul plîns. Odată ea s'ar fi aprins De-aceiași vorbă liniștită Și toate ea le-ar fi învins De-ar fi știut că e iubită. Dar asta-su vorbele o dor: E-o violetă scuturată Pe lutul cald da tintirim. Adeseori un palid nor întunecă lumina toată . De-o vorbă unaori murim. Bigama Menții si ianprarea le fără samăn desprețul și desconsiderarea, pe care au aratat-o autoritățile pentru corpul studențesc, cu ocazia inauguratei Universităței. Vin suveranii in Iași, se organizează festivități pompoase, a căror parte mai principală se constituită tocmai de inaugurarea casei studenților, a superbului palat din strada Carol I și corpul studențesc ieste sistematic exclus din toate programele oficiale, sii crede că se intenționază aceasta excludere, atute de sistematică-Se fac voiajuri peste voiajuri in București, se fac programe peste programe, in care modificări se introduc pe tot ceasul, consiliul profesoral universitar se adună de mai multe ori,— și nicăieri nici o vorbă despre studențimea ieșană. Cine a asistat la întrunirea studenților de alabaieri au putut vedea cutiera de penibilă situația lor; nu știau ce să facă: să îndrăznească pare a alege o delegație care să-i reprezinte, căci nimic alta decit invitarea d-l ui Culianu—atât de vagă—nu la dădea acest drept? Să mai însărcineze pe careva și cu vreun mic speec? Nu riscă oare să capete vreun blam ? Și, ca să fim sinceri, spunem fără inconjur că nu aprobăm hotărârele studenților ieșani; dacă ies s’au făcut vinovați cu ceva, așa nicit să nu merite nici-o atenție din partea autorităților, atunci să li se spuie cu ce au greșit; dacă insă intenționată a fost lipsa de atenție pentru corpul studențesc, atunci nu ie de demnitatea lui sa se... invite singur. In orice alt caz studenții ieșani au făcut rău cind au ales delegații, care să-i reprezinte la primirea suveranilor, — cu atit mai mult cu cit ora intrunirei a fost rău aleasă: un mare costtigent al studenților i era ocupat cu examenele și deci hotărirele luate Vineri nu pot fi vederile intregei studențimi ieșane. Și ar fi fost bine de cunoscut sentimentele tuturor studenților. lied. lEElil Bop." Măsurile plina de imit patriotism ale ■prefectului de Tulcea au provocat adinca nemulțumire a dobrogenilor, care au trimes o delegație la dl. ministru Ferechide. Intr' adevăr ie o greșala nepermisa ca intr’o populație eterogenă cum te cea dobrogeană a lua măsuri „patriotice proteguitoare ale elementului român; singura politică ințăleaptă ar fi aceia care ar tinde la romanizarea tuturor elementelor atit de diverse, iar nu lai indușmănirea lor și la trezirea de ură și rancună a e Foița ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA de XXX Cea dintâi visită 102) SINGELUI Mare roman Parisian inedit Roger-Miles și Louis Gastine — Iartă-mă ! strigă tea plîngînd , iartă-mă, te rog. Sunt o mamă nevrednică, o criminală, o ticăloasă !... Nu, n’am spus asta ? cuvîntul acesta tu nu’l poți pricepe! Tu mă urești, recunoaște-mă, copil iubit, recunoaște-mă pentru a mă blestema!... și a mă ierta Sunt atât de nenorocită !... Dacă ai putea ceti in inima mea cea ce am suferit pentru tine, cea ce sufăr acum și cea ce voiu mai suferi de acum inainte. Nu, nu trebuie să citești in inima mea- Trebuie ca inima mea să fie veșnic inchisă pentru tine... pentru toată lumea ! Oh ! Gonzague !... Gonzague ? Vrei să mor... copilul meu!... Nimic, nimic nu mai ie intr’visul! nici o se înteie in privire!... și privirea sa mă inspăimintă ! O, răsul, râsul, acesta care pare să fie un chin !... Plîngi!... Mi-e frică !... mi-e frică!... mi-e frică!... Plîngea int’adevăr, bietul băiat , mama sa pe care o iubise atîta, se acuza de tot ce suferise iei,i era prea mult chin după atîtea emoții și lacrimele îi curgeau pe obraz și cu toate aceste cu o voință nestrămutată își juca rolul pănă la sfrșit. Cu toate aceste, lupta i era prea grea. Se îngălbeni deodată și căzu pe covor leșinat. Pănă atuncia se sprijinise de marchiz. Contesa ca nebună, trase cordonul care atârna aproape de soba și cînd se deschise ușa fugi, fără a privi măcar pe fiul său intr’unul din acele accese de groapă, la care nu poți rezista. Văzuse tot răul săvârșit de rea in așa puține zile și se intrebă cum de mai avea tristul curaj de-a mai trai. Pe cînd se sui in trăsură, Magloire, ajutat de doctorul Pelgy, transportase pa Gonzague in camera sa. Marchizul venea după dânșii lovindu-se de păreți, ca un om beat, așa da mult il înduioșase scena aceasta. — Ei bine, întrebă Magleira pe doctorul, ce zici de toate aceste ? — Serios iți spun, că leșinul acesta mă neliniștește. Dacă n’a recunoscut pe mama lui, atuncea nu mi -l pot explica: — N’ai băgat de seamă nimic ! — Nu, il vedeam tocmai in față și cînd ia intrat, răsul nu i s’a schimbat. — Da lacrimele ? — inca! asta ie efectul râsului! Nevroză care atacă ghinturile lacrimale. -- Atuncea ie căptușit bine. — Da, totuși, slăbiciunea aceasta ? — Și ce zici de mamă — Z C că a vorbit prea mult și că am scris tot ce-a zis, prin urmare dacă ne supără suntem la adăpost. — A! ai scris tot. — Fără să uit un iată. Citește și dumneata bunul meu Magloire. Și doctorul întinse gardianului o foaie pe care o scoase din tășeață. — Minunat zise gardianul, ști că ai avut o ideie bună, inlocuind ochii străbunicului prin ochii dumitale. — Te joci cu noi, oameni de știință, zise doctorul indepărtîndu-se cu tovarășul său. Cind rămaseră singuri, marchizul strin S8 din pumni, și arătând spre cei doi nemernici. — O să-mi cădeți voi in mină, odată pungașilor ! pungașilor ! pungașilor ! murmură iei imnos. Apoi intercîndu-se către Gonzague : — N’am avut dreptate să împiedec orice lămurire intre dumneata și contesa ? — Da, veșnic ai dreptate! E veșnic ! sermanul meu prieten , dar aste toate pe mine mă omoară ! Nu pot fi ca dumneata filozof ! — Vai Gonzague ! Și ieu spuneam așa. Și ieu am crezut ca am sâmor. Și tot m’am făcut filozof... — Nu fie prea mult — Te vei obișnui — Niciodată." — Nu trebue sâ te juri prietene, o zi iești victimă și ai vrea să mori. Mâne vei fi poate judecător și va trebui să trăiești. Providența ți s’a aratat deja binevoitoare. Ne va ajuta și de acuma inainte; aibi încredere intr’însa. (Va urma)