Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)

1897-10-24 / nr. 1372

ANUL AL V-lea No. 1372 ABONAMENTE . Înainte pe un an . . . . Lei 24-„ 6 luni.....................„12-„ ., 3 luni . ................ 6-ln străinătate un an . . . . 36-Un număr 10 bani 3^-1«­REDACȚIA L­A TIPOGRAFIA EVENIMENTULUI STRADA ȘTEFAN CEL MARE NR. 33 Iași EDIȚIA A DOUA ZIAR COTIDIAN Director Politic G­R. SCORȚESCU VINERI 24 OCTOMBRIE 1897 Anunciuri inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garrnond Lei 4— ,» II „ „ „ 2-- HI „ „ „ 50 „ „ IV „ „ „ 25 Un număr 10 bani ADMINISTRAȚIA ^ LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ SIR. ȘTEFAN CEL MARE LA CATUL l-iu­ lui. Remas bun, Maj­estate! După zece ani ați vizitat Mărgăritarul poate cel mai frumos al Coroanei Voastre. Ați petrecut patru zile in vechea cetate a Moldovei, orașul de jertfă, care s’a decapitat singur pentru a cimenta Unirea și a intemeia Ro­mânia independentă de azi. Nu știu dacă alaiul de care erați inconjurat, v’a permis Majestate se vă dați bine seamă de toate. Sper insă că peste pospâiala oficială M. Voastră prevăzător a mers mai departe, a văzut cît de adîncă e ra­na de care sufere lașul, cît de grele sunt durerile sale. Sper că v’ați convins că ar fi o adevărată crimă de­ a se lăsa lașul sacrificat, puterile sale sleite pentru Ro­mânia, viața sa oprită in cursul ei natural. Exemplele slugărniciei zilnice de care sunteți inconjurat, v’a dovedit cu prisosință cîtă greutate poate avea un cuvînt regal zis cu apasare. Acest cuvânt in favoarea lașului, ziceță-l, dar îl rostiți cu hotărîre, ziceți-1 convins că trebuie să se facă. Uzați odată intr’un scop bun de elasticitatea prerogativelor regale, arătați că este dorința regală nestrămu­­tată, că sunteți angajat ca Rege de 30 ani și nu vă este permis pentru Corona regala ce o purtați pe frunte, de a mai lăsa pentru mult timp cuvântul de Hohenzollern in suferință. Nu vă cerem lucru mare. Majestate, renunțăm și la Curtea de Casație și la Curtea de Compturi, vă cerem un singur lucru: să ne ajutați pentru a ridica lașul pe cale economică și comercială, să faceți ca legea votată la 1882 să fie in fine promulgată, ca docurile și antrepositele să se clădească cu o oră mai curînd in Iași. Numai pe calea comercială Iașul se poate rădica, Suntem fericiți de avéntul ce a luat lașul cultural, dar voim ca se scăpăm odata de lâncezeala in care zace și se vedem același avînt și pe calea comerciala și aceasta numai docurile și antrepositile nu o pot da. Legea este votata și nu așteapta, de­cât o promulgare, de­cît creditul necesar pentru a o aplica. Nu lasați Majestate sé piara lașul, ar fi o adevarata faptă rea. Apasați cu toată autoritatea regală asupra slugilor ce va incunjură și lașul va fi scapat.—Veți vedea atuncea Majestate cît cumpănește recunoștința sa, o­­rașul care a știut să se jertfească pentru țara sa, va ști se poarte voios sarcina in eterna recunoștința. Inca un cuvînt Majestate pentru Iași, inca o ruga, p­entru ca să dispară ori­ce neînțelegere pentru ca sa puteți cunoaște personal nevoile, durerile, neajunsurile acestei părți a Țerei, esecutați făgăduință ce ne-ați dat-o la 1866, făgăduință care nu depinde de cît de dv., și pe­­treceți in fie­care doua luni in mijlocul nostru, și astfel ve vom cunoaște ne veți cunoaște veți fi înțeleși de noi și vé vom înțelege noi la rîndul nostru. 5 1 Remas bun Majestate, amintiți-va de lașul. —................­............. ....................­ E!"V"© aíLÍaaQ."KLt"ULl4f Reforma legei recrutarei Negreșit ca legea noastră da recrutată are multe defecte și trebuie reformată de­oare­ce actualmente rea nu corespunde cu toate cerințele timpului nostru, ca una ce ie alcătuită in alte timpuri. Dar, dacă se vorba de reformare, apoi ințelege ori­cine că nu ne putem gîndi nimeni de­cît la o reformă dreaptă și con­formă cu cerințele actuale. Căci după cum spune și expunerea de motive a reformei d-lui Berendei, avem nevoie de o armată bine organizată, pentru a putea ține piept unei primejdii eventuale. Și o armată bine organizată, pa care să­­ putem pune bază sigură, nu vom avea d ,­cit atunci cind bea ar inspira cetățenilor dragate și simțul datoriei, iar nu d -sgost și frică. Dar se vede că nu se da guvernului actual să facă ceva bun, ci u­biie ca mereu să strice ori­ ce cauți și iub­. p*o. Și iată că in reforma d-lui B­renden gă­sim lucruri care sunt cu robii departe de a inspira dragoste pentru armaț­i. A­a, pentru a spune in treacăt cîte­ vi d­ n dis­­posițiile reformei d-lui Baren­­­i, pentru ce s’a îngreuiat poziția ba‘al lui eai­­­m, pentru ce s’a prelungit* serviciul militar păna la vrîsta de cinci­zeci de ani și pen­tru ce s’a prevăzut ca dispensații să fica instrucție patru luni ? Apoi ce rost au taxele exorbitante pe care le ii­ fluib­aza noul regulament pentru scutiți, r t­ar Tați, amînați cu serviciul etc ?... Dar de­o­camdată evenimentele din o­­rașul nostru ne opresc de a ne ocupa mai pe­ larg de această reformă. Vom lua insă parte in discuțiile care, sperăm, că se vor deschide in presă, relativ in această ne­chibzuită reformă. Blac. A se ceti in pagina si­a amănuntele recepției regale­ Reforma pe care dl. Berendei vrea să o facă ac­tualei legi a recrutărei, constă, intre altele, si din înființarea a o mulțime de taxe. Așa se prevăd taxe pentru acei cari nu 's in­corporați pe timpul serviciului activ și rezervă, pentru dispensați, pentru reformați, pentru cei cari se amină cu serviciul din cauza studiilor etc... Ce rost au toate aceste taxe ? Nu cum­va dl. Ministru de răsbel și-a pus in g­înd să scape țara de dificil și pe colegul său de la fi­nanțe din încurcătură ? ....... " ? Banchetul liberal N­i -o poate închipui stăruințele și rurile umile intrebuințate pentru a face Fe­d- Giani să asiste la banchetul d-lui Sturza. D. Sturza in persoană a intervenit stăruitor pe lângă d-nii Giani, Ureche, S­ftârzescu, Vizanti și Șendrea rugindu-i să-i erte și citind amar. D-sa le-a zis verde că este la aman, și că punind cărțile pe masă se cere franc o împă­care, care singură poate scăpa partidul liberal. ii s’a răspuns categoric că n’au mi­siune a trata asemenea chestiuni și că absența d-lui Aurelian indică neted că nu poate fi vorba de impacare. Față de aceasta atitudine a aurelia­­niștilor, la un moment dat banchetul a fost contramandat. Nu-și poate închipui cine­va starea sufletească a d-lui Sturza. E atăt de deprimat, in­cit fie-sar poate ceti pe fața sa ceia ce se petrece in inima sa. Guvernul Sturza e mort, să-i fie țe­­rina ușoară. Discul M. Sale Reginei Rostii la recepțiunea Profesorilor uni­versitari. Mișcata am fost până in adâncul su­fletului meu văzînd că Mi-ați »apar nu­mele pe tabla de marmoră din locașul de unde isvoresce pentru noi învățătura. Cum am putut merita o asemenea o­­noare căci sunt numai un școlar plin de râvnă de a munci și de dorința de a vede tinerimea urmând in acelaș spirit și cu aceeași tragere de inimă și jertfe calea trasă de cei mai bătrîni ? Adevărat e, că învățătorii mei sunt cei mai minunați ce-i poate arata scumpa noastră țară : Mir­on Costin, istoricul plin de patrio­tism, cel mai curat și mai nemesteșugit, Dosoteii, care cu inimi smerită a pus in versuri psalmii lui D­avid. Vasile A­­lexandri, care cu gură de aur a cântat rostul melodiilor ce urechea lui cea fină auzea. Aceștia m’au condus drept la iz­vor, la însuși inima poporului, la acest rubin neprețuit. Gura poporului e cîntecul răpitor al privighitoarei, care aduce la auzul nos­tru sunetile limpezi ale naturii ce esă din freamătul vorbitor al codrilor Ro­mâniei și plutesc peste poeni strălucitoa­re și pintre valurile aurite ale câmpii­lor și lanurilor noastre. Din gura popo­rului tragi învățătură mare și trainică ca din sinurile nesecate ale tainicei Sfinx. Gura poporului e izvorul cel limpede care esă din stânca sănătoasă spre a ră­cori necurmat sufletele setoase. Gura po­porului e înțelepciunea nesfârșită. Iar cântecul poporului este cea mai inaltă poezie, căci el dă viața și viața-i sufe­rință. Cîntecul poporului este poezia cea mai sublimi, căci nimene nu știe cine a făcut-o. Fie­care la cintat pentru in­­tăiași dată și sute de ani in șir. Cântecul poporului este cea mai pro­fundă poezie căci fie­care sa simțit pen­tru intăiași dată. El curge din veselia și din strigătul de durere, din nădejde și din suferința, și numai acela se poate numi poet care a dat de aceste simțiri. Am avut in partea mea rară fericire, de a auzi cântecul României când «ra inod ascuns și necunoscut. El m’a făcut de am pătruns in inima poporului meu, par’c’ași fi dintéi născută. Dar ! Dintr'insa din nou m’am năs­cut­­ căci ce sunt, la ce școală am învă­țat lumea basmelor Românești, m’am în­conjurat cu tot farmecul, și versul Romî­­nesc a cântat in inima mea. Ferice sunt ce mi s’a dat se învăț aci și că tot aci mai invăț, până când su­flet nn mint vi fi. Se zice că maiștrii cei mari ai vntmei arte creștine au zu­grăvit in genunchi și nn ruga ferbinte ; și eu, in genunchi sunt înaintea cânte­cului, ca dinaintea ceea ce Dumnezeu a dat mai curat copiilor săi, ca dinaintea acelui cuvînt din evanghelie, care lumi­nează întunericul și care 'l duce spre a­­cele mulțimi strălucitoare pe care auto­rul simplu al omului nu și 'l poate alt­fel inchipui, de căt intr’o psalmodie eter­nă înaintea feței lui D-zeu. Tabla de marmură ce aț­ așazat in sala ceea mare a Universităței din Iași, este destinată să aducă aminte toate aces­te­ia școlar și pentru toți școlarii mul­țumesc din toată inima și din inimă plină de bucurie pentru acest semn de iubire. Se trăească cîntecul veșnic tânăr al iu­bitei noastre țeri ! Se trăească toate ini­­mele cele tinere, care vor cânta de mii și mii de ori, jos peste țerina noastră sus, spre sufletele noastre ! Să trăească toți școlarii și toți învă­țătorii. SVLajestăței ßale J Elisabeta Regina României Cu altă bucurie și inimă voioasă Moldova Te primește ’n lașul ’uveselii. Căci este multă vreme, Regină Grandioasă, In patria lui Ștefan de cind nu ai venit! V­enirea Ta deșteaptă întreaga noastră țară Cu al iubitei tale soare făr’ de nori, Precum se desmorțește ’n dulcea primă­vară Natura veștejită de vînturi și ninsori. Tu ești podoaba noastră din fire ’mpodobită, Cu daruri strălucite și suflet îngeresc, Ce fac a ta Coroană să fie oțelită In dragoste adincă de neamul rominesc ! Coroana pe-a Ta frunte e mai strălucitoare De­cît alte coroane ce’n timp s’a ’ntunecat , Căci voacea suferinței Te află ’n deșteptare, Și ori­care durere cu drag ai alinat. In inima Romina, Tu ai făcut să crească Un arbor de iubire, etern nevestejit, La umbra cărei poate un tron să se umbrească, Și de-ale soartei vînturi să fie ocolit. Tu iești intre regine o falnică Regină, Cu ideal poietic și ’nalte cugetări, Al cărei suflet sboară etern către lumină Lăsind ii a lui urme poietice cîntări ! Cu ce frumoasă haină și mai strălucitoare Nu ar dori Moldova să ’mbrace-al ei pămînt, Pentru a putea mai falnic, Regină ’ncintătoare Ca să sărbătorească amorul ei cel sfînt. D­ar Ea-i impodobită de mîna veciniciei Cu daruri de mărire ce’n jurul Teu lucesc . Și ast­fel se închină Reginei României, Unind al țărei suflet, cu tronul Rominesc ! Acest imn de mărire se ’nalță cătră Tine Ca oftămie sfintă spre-a­ lumei Crator, Ca vecinie s’amintească că ție se cuvine, Iubirea și respectul întregului popor !... 1OAN IANOV.

Next