Evenimentul, aprilie-iunie 1898 (Anul 6, nr. 1495-1564)
1898-06-10 / nr. 1549
AMIL AL VI-lea ABONAMENTE: înainte pe un an „ ., 6 luni . u ., ,, S luni , in străinătate un an REDACȚIA LA TIPOGRAFIA t EVENIMENTUL STRADA LAPUSNEANU No. 44 Vo 1549S88 BS&I Lei 24• „ 12— „ 6 . „ 30— Un număr 10 bani EVENIMENTUL Iași A! IV» ZIAR COTIDIAN MERCURI 10 IUNIE 1898 »gg^<'Mrii^»w«ijirowiWT»»»wi’<iiTMigaiMgTOg«<(«wtj»ww Aimnemri, inserții și Reclame Pe pagina î linia gărmond Tei 4 N „ „ 2 •> >ni IV Manuscrisurile nu se inapoiesc. Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAJAN LA CATUL l ii V ’’ J 50 i«miMBSgi3SiBEs^Esassgiff&g^ ONOARE JURAȚILOR IEȘENI La toate murmurile ce se rădicau din mulțime desfidată de o mînă de oameni îmbrăcați in giulgiul iezuitic, noi n’aveam decît un singur cuvînt. Avem încredere in jurații ieșeni! Și am avut dreptate și vorbele noastre au căpătat o deplină confirmare in verdictul ,atît de luminat, atît de conștient și atît de imparțial pe care jurații ieșeni l-au dat astă noapte în trista afacere Morisseau. Zilnic jurații condamnă pe nenorociții țărani, pentru a cărora fapte se poate găsi o scuză in însuși traiul lor atît de mizerabil, și naturală era revolta ce ne cuprindea pe toți la fastul desfășurat de jesuiți pentru a rîpi de la pedeapsa meritată pe criminalul abate, care trata țara de sălbatecă, pe țărani ca pe vite și a căruia ultima expresiune de recunoștință pentru țara care il găzduise timp de 11 ani a fost uciderea lui Parascan, și rănirea altor doi țărani. Indignarea generală a ajuns la culme, cînd sa văzut cum tagma iezuită in loc de a se ascunde in umbră, și de a incerca poate să provoace mila pentru criminal, din contra de sfidînd pe toată lumea, merse pănă a insulta justiția țărei. Și Evenimentul pentru partea lui, eminăm că și in aceasta împrejurare și-a făcut sfînta datorie de a deștepta opinia publică asupra pericolului ce ne amenință de a vedea una din cele mai scumpe institutiuni ale noastre batjocorită prin frauda îndrăzneață unei tagme călugărești având avînt la noi a devenit periculos. O achitare al asasinului Morisseau ar fi fost o palmă justiției populare, o afirmare că prin bani ori și ce se poate face in țara românească, — Tiu să văd —a zis d. Delavrancea — dacă și țăranii atît de obijduiți pot găsi și ei dreptate înaintea juraților! Dar au răspuns jurații ieșeni, și prin verdictul lor atît de conscient, ei au înfierat crima dar in același timp au confirmat incă o dată legendara milostenie a poporului român. Ne facem o pioasă datorie de a mai reaminti inca odată numele celor 12 judecători, cari au știut să dovedească că Justiția țărei nu’i nici venală și nici coruptibilă. Antoniu Mihai Tufescu Gh. Bírjovanu Gr. Drăghici Gh. Vârlanescu loan Popovici Vasile Damaschin Gh. Daraban Gh. Ori ce bun român va trebui sa-și aduca aminte de aceste nume și se stinge: — Onoare juraților ieșeni! Balasinovici C. Popovici Alex. Mihail Iancu Bardazare Em. Strza la Petersburg Gînd am mai scris primul articol „Sturza la Petersburg“ am spus că lucrul dacă să va intîmpla va fi ultima nerușinare pe care va comite-o primul ministru. Cîte-va zile după aceasta am văzut insă că „Voința Națională“ afirma că regele va merge singur să viziteze pe țar pe marginile Nevei; aproape in aceiași zi, dacă nu mă’nșel, apare in „Neue Frei Presse“ un comunicat din București, prin care să dăde astă dată numai ca problematică însoțirea lui Sturza. V Știut fiind că „Neue Frei Presse“ e aproape gazeta oficială a d-lui Sturza, mulți sunt curioși de a ști ce vra să zică această divergență de opinii in apreciarea călătoriei, cu alte cuvinte mulți nu-și explică, de ce „Voința Națională“ da un comunicat și gazeta Austriei altul. Lucrul e ușor de înțeles. Voința Națională mai înainte de a fi lui Sturza e a ocultei și ca atare nu face decît a înregistra svonurile ce circula prin rîndurile rărite a vechei colectivități, și pe semne svonul de astă dată e că primul ministru va stârni țara, aceasta e cel puțin ceia ce să poate ințălege din rîndurile apărute in ziarul oficial al partidului ocultist. Dl Sturza insă, mai are speranță că va putea insoți pe rege și de aceia trimite comunicatul știut gazetei austriace. Iată cum stau lucrurile, eată explicația ! Acuma să vedem care e cauza penspji care Sturza stă! Să fie oare rușinea, lucrul e necrezut de toată lumea. Auzi dumneta, Sturza și rușine, ca și cum ar zice ziua și noaptea, ghiața și arbori! Atuncea! Atuncea ! Teama! Da! Teama care la făcut să nu plece in voiaj cu regele, in Austria anul trecut, il ține și de data asta pe loc. Căci oricum s’ar zice frica e bună povățuitoare! Larma dată de gazete, aprecierile jurnaliștilor, care aprecieri sunt cetite de zeci de mii de oameni, i-a vîrît groaza in ciolane și omul nostru rămîne. Zeii, că acuma cînd suntem siguri că nu mai pleacă, ne pare rău, și adică de ce l’am impedecat să se ducă, ce ne privea pe noi interesele personale a lui Sturza, ce putea să ne facă nouă că Sturza să se închine pănă la pămînt in fața monarhului vecin, numai cîteva luni după ce strigase „moarte Rusiei“ ce ne privea pe noi toate aceste, trebuia să-l lăsam in pace să se ducă undea vrea și pe cît timp ar fi vrut. Nu de alta dar să nu să creadă că ținem așa mult la dînsul, să nu să facă confuzie și să nu iasă numele că din prea marea iubire nu-1 lăsăm să plece ! Putea bietul să se mai facă odată de rîs și cînd colo iată că-1 impedecăm ca și cum soarta noastră ar fi legată de a lui. Ne rămîne pe spete, tocmai pe timpul căldurilor celor mari, atuncea cînd omul cel mai echilibrat e supus a face prostii; ce va face el care e mai mult decît desechilibrat ? Iunie, Iulie, și August, un trimestru intreg in care, dacă căci este un dacă, rămîne dar de data asta la minister, va face mai multe prostii decît toate de pănă acuma. Și să se mai spuie că vrem binele Țărei! LYS. REPORTAGIU____ Elanul de vina Azi dimineață intre oarele 9 și 12 a avut loc la Conservator examenul general al clasei de Violină, clasă dacă nu ne înșelăm, cea mai importantă in arta muzicală. Comisia examinatoare era compusă din d-nii dr. Bogdan președinte, Th. Burada, Aurescu, Cirillo, Mezetti profesori ai conservatorului și Xenofont Gheorghiu. Clasa de violină număra cei mai mulți elevi aproape 22 in total insă la examen nu s’au presentat decît 13 restul au absentat fiind bolnavi,, dl. Baston unul din cei mai buni elevi deși present insă n’a putut cînta fiind bolnav de o mînă. In general toți elevii s’au achitat conșciincios de datoriele lor. S’au distins mult micul elev din anul I Anghelescu fiul d-lui Maior Anghelescu care nu are nici 11 ani ca vrîstă și cu toate aceste a cîntat cu atîta fineță și sentiment grelele bucăți de muzică, in cît cei din sală și întregul juriu examinator la felicitat. Micul Anghelescu posedă ținuta artistică, mănuește arcușul cu o fineță și delicateță, uimitoare. De altmintrelea micul artist nu era de loc vieîntăi de laudele ce i se aducea de public păstrîndu-și in tot timpul examenului atitudinea cea mai modestă. Părinții săi fericiți, d-na și dl. maior Anghelescu, care il sorbeau cu privirele, se putea ceti in ochii lor cea mai mare fericire sufletească. Aseminea s’au distins elevii: Space Averchi Ursu, Budală, Damaschin și Barbu fiul artistului Barbu. După terminarea examinărei in parte, sa executat in ansamblu o composite de toată frumuseța cu acompaniament de piano ținut de dl. profesor respectiv Eduard Candela. De la oarele 26 p. m. s’a început examenul clasei de piano de sub conducerea d-rei profesoare Aspasie Sion. Festivitatea „Arta“ Cuvintările d lor Buțurcanu, Kurmuzescu, Ghibănescu și Xenopol, întemeietorii societăței. ,Arhiva“ persoană morala. Rezultatele muncei membrilor societăței. Activitate in viitor. Duminica T Iunie a avut loc in aula noului palat universitar festivitatea implinirei a 10 ani de viața a societăței științifice și literare din Iași. Locurile de jos au fost ocupat exclusiv de dame și domnișoare, iar balconul de domni. Pe estradă stăteau membrii societăței dintre cari am remarcat pe d-nii: A. D. Xenopol, N. Cuțianu, dr. Dragomir Hurmuzescu, loan Găvănescul, poetul Al. Vlahuță, Gr. Buțureanu, inginer Barberis, Gh. Ghibănescu, Naum, A. G. Cuza, Dl. Xenopol care prezidează dă cuvîntul d-lui Buțureanu, ca să vorbească despre activitatea societăței in răstimpul de 10 ani. Cuvlntarea d-lui Buțureanu Dl. Buțureanu arată ca societatea a fost întemeiată in Noembrie 1888 de cîțiva din actualii ei membri ce se retrăseseră din societatea medicilor și naturaliștilor. întâiul biurou a fost constituit din Cobălcescu președinte al societăței, A. D. Xenopol președinte al secției literare și dr. Rizu Președinte al secției științifice. In primăvara anului 1889 societatea a hotărit aparițiunea „Arhivei“, in care s’a hotărit să se lămurească in primul loc ortografia, publicînduse vederile d-lui Tictin in această privință. Apoi s-au publicat valoroase articole de către d-nii Xenopol, Tanoviceanu, V. Buțureanu, I. Găvănescul, N. Iorga, Vlădescu, dr. Leon, dr. Cosmovici, Ghibănescu și M. Pompiliu. Tot societăței științifice și literare și in special d-lui Xenopol se datorește inaugurarea in primăvara anului 1891, a cursurilor libere de la Universitatea, cursuri cari au durat 4 ani. In fine, in anul 1894 societatea a fost recunoscută de persoană morală. Dl. Buțureanu termină spunînd că, speră că activitatea societăței va deveni mai rodnica, căci in urma propunerei d-lui dr. Hurmuzescu, s’a admis in ultima ședință a societăței ca în viitor să se fie in fiecare lună cîte o ședință publică in aula Universităței. Cuvintarea d-lui dr. Hurmuzescu Progresul necontenit al științelor experimentale și inrîurirea lui asupra invățămîntului a fost subiectul conferinței pe care distinsul profesor universitar a tratat-o atît de bine. DL Hurmuzescu incepe prin a arăta că la începutul acestui secol din avîntul cel mare in descoperirile științifice a dat loc la diferitele ipoteze cosmogonice la teoria forței și a materiei, atît de necrezători erau oamenii de știință in verocitatea teoriilor lor incît așteptau pănă și fabricarea protoplasmei, speranță care firește n’a putut fi realizată împreună cu multe altele. Insă din cauza neconfirmarei teoriilor lor, au mers cu scepticismul atît de departe incît au îndrăznit să nege pănă și adevărurile cîștigate prin experiment. Numai astfel se explică curajul ce a avut Brunetiere, membru al Academiei franceze, să strige acum 2 ani că știința a dat faliment. In realitate faliment au dat concluziile vulgarizatorilor, nu adevărata știință, după cum foarte bine a răspuns Berthellot. Pentru a arăta marele progres făcut de știință in secolul nostru dl. Hurmuzescu își propune a enumera numai însemnatele descoperiri ce a avut loc in ultimul deceniei, descoperiri a căror importanță practică se in afară de orice discuțiune. In 1888 se descopere că undele electrice se propagă cu aceiași iuțeală ca undele luminoase (300000 kilomet, pe secundă), de unde rezultă că ambele fenomene sunt datorite aceleiași cauze necunoscute : eterului. In 1891 americanul Tesler descopere că cu aceste unde, se poate lumina la distanță fără sîrmă. Apoi doctorul D’Arsonval dovedește că cu ajutorul acestor unde electrice poate cineva primi descărcări fără a simți cea mai mică comoțiune. El aplică acest procedeu la tratarea unor boale. In sfîrșit Moisson isbutește‘lucru ce se credea pănă acuma peste putință—să producă pe cale artificiala diamantul din fontă topită. El s’a servit la producerea diamantului de așa numitul cuptor electric care produce o căldură atît de mare incît volatilizează și cristalul de rocă. Tot Moisson a descoperit acetilenul al cărui avantaj in iluminarea locuințelor izolate se recunoscut de toată lumea. In 1895 doi învățați engleji descopăr argonul, gazul atmosferic despre a cărui existență nici nu se bănuia macar. Tot in 1895 luna Decembrie Roentgen descopere razele X, care străbat corpurile opace pentru radiațiunile luminoase și ne arată chiar interiorul corpului omenesc. Această descoperire insamnă un pas gigantic in progresul chirurgiei și chiar al medicinei interne. In anul 1896 luna August, la congresul din Geneva, Pictet a licefiat aerul atmosferic, la temperatura de — 205 °. Dacă aerul licefiet din cauză ca distruge țesuturile organice nu poate fi întrebuințat in medicină, totuși el slujește pentru răcirea altor corpuri, căci un lichid pus intre usul se congelează, iar un gaz se licifiază. In 1897 fizicianul italian Marconi descopere telegraful fără fir utilizînd undele electrice, propagă deja pănă la o distanță de 25 kilometri. Acest telegraf are avantajul că ne pune in comunicație stațiuni inaccesibile, dex. cu o corabie pierdută pe marea, și de aceia marina de război engleză la și introdus. In sfîrșit chiar in cursul lunei trecute a descoperit gazul Gripton, ce era mai ascuns incă decit argonul, de unde și numele ce i s’a dat. Față cu aceste descoperiri ce se succed cu iuțeala fulgerului și a căror influență asupra noastră nu poate fi contestată, nu se pare o adevărată pretențiunea că știința a dat faliment ? Că aceste descoperiri au influență asupra traiului nostru de lucru vădit. De unde oamenii erau deprinși a trăi in cercuri restrinse acum prin noile mijloace de locomoțiune se pune din ce in ce mai mult in contact unii cu alții, și de aici schimbul de idei și prin urmare progresul intelectual. Dar progresul științific prin aplicațiile sale a avut efect și asupra invățămîntului, căci s’a văzut că fără un fond de cunoștinți elementare nu se putea pricepe noile descoperiri. Apoi necesitatea de a atrage pe tineri spre funcționarism a determinat introducerea științelor experimentale in școli. De aici s’a născut lupta intre clasicism și învățământul modern, luptă care se continuă și astăzi. Clasicismul a cedat in Germania, in Rusia și in Franța chiar bacalauriatul modern a înlocuit pe cel clasic, chiar Jules Lemaître a dat acum 15 zile lovitura de grație clasicismului, arătînd că științele experimentale desvoltă mai mult inteligența decît studiese limbelor clasice și că a putut să existe literați însemnați fără a fi cunoscut limba greacă ori cea latină. Cu drept cuvînt deci, conclude dl. Hurmuzescu in aplausele sălii, pot spune că viitorul ie al științelor experimentale, studiul limbelor clasice remînînd un studiu special pentru diletanți. Cuvintarea d-lui Ghibănescu După o pauză de un sfert de oră ia cuvîntul dl. Ghibănescu pentru a vorbi despre ,.organizarea muncea“. Contrar tuturor așteptărilor d-sa declară că nu va vorbi despre munca manuală ci despre cea intelectuală. Conferențiarul arată că se pot deosebi două soiuri de muncă intelectuală , munca receptivă și munca activă sau creatoare. Indeobște elevii distinși prin școli sunt acei ce se dedau muncei receptive, cari adică pot asimila intr’un timp foarte scurt o cantitate cît mai mare de cunoștinți. Elevii ce au predispozit pentru munca creatoare nu pot da roade decît foarte tîrziu, in general cînd devin maturi. Majoritatea învățaților acestei țări, nefiind decît produsul culturei apusului, s’au dedat firește muncei receptive. Insă ici calea se găsesc unele inteligenți, unele condeie ilustre cari n’au devenit ceia ce sunt decît prin propria lor muncă intr’o anumită direcție. D. Ghibănescu după ce mai inzistă asupra importanței muncei creatoare, termină arătînd că acest soiu de muncă serbează societatea științifică și literară cu ocazia deceniului seu. Cuvintarea d-lui Xenopol Luînd cuvîntul președintele societăței științifice și literare, declară că pentru a nu obosi prea mult publicul prin o atențiune încordată, d-sa nu va face ,decît să rezolve 3 chestiuni estetice, cu ajutorul auditorului de se poate. 1) . De ce oamenii culți admira stafidele, mici colorate, pe cînd pe cele mari nu ? După ce mai arată că in pictură, tablourile colorate plac indiferent de sunt mici ori mari, d. Xenopol zice că altă explicație nu se poate da acestui fapt decît că statuiele mari colorate displac prin aparența realității, din cauză că ochii sufăr din cauza impresiunei ce o produce o ființă vie stîrrd in nemișcare. II) . De ce in toaletele sexului slab nu se observă nici odată rochie verde alăturea cu pălărie albastră ? Aceste culori nu se exclud, căci le intîlnim alăturate in natură de multe ori și nu puține flori au corola albastră pe cînd caliciul se știe că ie verde. Explicația niu poate fi alta decît ca aceste culori pot sta impreună cînd una servește de fund alteia. Deci in cazul nostru ele se exclud fiind că ambele trebuie să servească de fond pentru figura unei persoane. Niște cu-