Evenimentul, aprilie-iunie 1898 (Anul 6, nr. 1495-1564)

1898-06-10 / nr. 1549

AMIL AL VI-lea ABONAMENTE: înainte pe un an „ ., 6 luni . u ., ,, S luni , in străinătate un an REDACȚIA LA TIPOGRAFIA t EVENIMENTUL STRADA LAPUSNEANU No. 44 Vo 1549S88 BS&I Lei 24­• „ 12—­­ „ 6­ . „ 30— Un număr 10 bani EVENIMENTUL Iași A! IV» ZIAR COTIDIAN MERCURI 10 IUNIE 1898 »gg^<'Mrii^»w«ijirowiWT»»»wi’<iiTMigaiMgTOg«<(«wtj»ww Aimnemri, inserții și Reclame Pe pagina î linia gărmond T­ei 4 N­ „ „ 2 •> >­ni IV Manuscrisurile nu se inapoiesc. Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA­ LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAJAN LA CATUL l­ ii V ’’ J 50 i«miMBSgi3SiBEs^Esassgiff&g^ ONOARE JURAȚILOR IEȘENI La toate murmurile ce se rădicau din mulțime desfidată de o mînă de oameni îmbrăcați in giulgiul iezuitic, noi n’aveam de­cît un singur cuvînt. Avem încredere in jurații ieșeni! Și am avut dreptate și vorbele noastre au căpătat o deplină confirmare in verdictul ,atît de luminat, atît de conștient și atît de imparțial pe care jurații ieșeni l-au dat astă noapte în trista afacere Morisseau. Zilnic jurații condamnă pe nenorociții țărani, pentru a cărora fapte se poate­ găsi o scuză in însuși traiul lor atît de mizerabil, și naturală era revolta ce ne cuprindea pe toți la fastul desfășurat de jesuiți pentru a rîpi de la pedeapsa me­ritată pe criminalul abate, care trata țara de sălbatecă, pe țărani ca pe vite și a căruia ultima expresiune de recunoș­tință pentru țara care il găzduise timp de 11 ani a fost uciderea lui Parascan, și rănirea altor doi țărani. Indignarea generală a ajuns la culme, cînd sa văzut cum tagma iezuită in loc de a se ascunde in umbră, și de a in­cerca poate să provoace mila pentru criminal, din contra de sfidînd pe toată lumea, merse pănă a insulta justiția țărei. Și Evenimentul pentru partea lui, e­minăm că și in aceasta­­ împrejurare și-a făcut sfînta datorie de a deștepta opinia publică asupra pericolului ce ne amenință de a vedea una din cele mai scumpe institutiuni a­le noastre batjocorită prin frauda îndrăzneață unei tagme călugărești a­vând avînt la noi a devenit periculos. O achitare al asasinului Morisseau ar fi fost o palmă justiției populare, o afirmare că prin bani ori și ce se poate face in țara ro­mânească, — Tiu să văd —a zis d. Delavrancea — dacă și țăranii atît de obijduiți pot găsi­ și ei dreptate înaintea juraților! Dar au răspuns jurații ieșeni, și prin verdictul lor atît de conscient, ei au înfierat crima dar in același timp au confirmat incă o dată legendara milostenie a poporului român. Ne facem o pioasă datorie de a mai reaminti inca odată numele celor 12 judecători, cari au știut să dovedească că Justiția țărei nu’i nici venală și nici coruptibilă. Antoniu Mihai Tufescu Gh. Bírj­o­vanu­ Gr. Drăghici Gh. Vârlanescu loan Popo­vici Vasile Damaschin Gh. Daraban Gh. Ori ce bun român va trebui sa-și aduca aminte de aceste nume și se stinge: — Onoare juraților ieșeni! Balasinovici C. Popovici Alex. Mihail Iancu Bardazare Em­. St­rza la Petersburg Gînd­ am mai scris primul articol „Sturza la Petersburg“ am spus că lu­crul dacă să va intîmpla va fi ultima nerușinare pe care va comite-o primul ministru. Cîte-va zile după aceasta am văzut insă că „Voința Națională“ afirma că regele va merge singur să viziteze pe țar pe marginile Nevei; aproape in a­­ceiași zi, dacă nu mă’nșel, apare in „Neue Frei Presse“ un comunicat din București, prin care să dă­de astă dată numai ca problematică însoțirea lui Sturza. V Știut fiind că „Neue Frei Presse“ e aproape gazeta oficială a d-lui Sturza, mulți sunt curioși de a ști ce vra să zică această divergență de opinii in a­­preciarea călătoriei, cu alte cuvinte mulți nu-și explică, de ce „Voința Na­țională“ da un comunicat și gazeta Austriei altul. Lucrul e ușor de înțeles. Voința Națională mai înainte de a fi lui Sturza e a ocultei și ca atare nu face de­cît a înregistra svonurile ce circula prin rîndurile rărite a vechei colectivități, și pe semne svonul de astă dată e că primul ministru va stârni țara, aceasta e cel puțin ceia ce să poate ințălege din rîndurile apărute in ziarul oficial al partidului ocultist. Dl Sturza insă, mai are speranță că va putea insoți pe rege și de aceia trimite comunicatul știut gazetei aus­­triace. Iată cum stau lucrurile, eată explicația ! Acuma să vedem care e cauza pen­­spji care Sturza stă! Să fie oare rușinea, lucrul e necre­zut de toată lumea. Auzi dumneta, Sturza și rușine, ca și cum ar zice ziua și noaptea, gh­iața și arbori! A­­tuncea! Atuncea ! Teama! Da! Teama care la făcut să nu plece in voiaj cu regele, in Aus­tria anul trecut, il ține și de data asta pe loc. Căci ori­cum s’ar zice frica e bună povățuitoare! Larma dată de gazete, aprecierile jurnaliștilor, care a­­precieri sunt cetite de zeci de mii de oameni, i-a vîrît groaza in ciolane și omul nostru rămîne. Zeii, că acuma cînd suntem siguri că nu mai pleacă, ne pare rău, și a­­dică de ce l’am impedecat să se ducă, ce ne privea pe noi interesele perso­nale a lui Sturza, ce putea să ne facă nouă că Sturza să se închine pănă la pămînt in fața monarhului vecin, nu­mai cîte­va luni după ce strigase „moar­te Rusiei“ ce ne privea pe noi toate ace­ste, trebuia să-l lăsam in pace să se ducă undea vrea și pe cît timp ar fi vrut. Nu de alta dar să nu să creadă că ținem așa mult la dînsul, să nu să facă confuzie și să nu iasă numele că din prea marea iubire nu-1 lăsăm să plece ! Putea bietul să se mai facă odată de rîs și cînd colo iată că-1 impedecăm ca și cum soarta noastră ar fi legată de a lui. Ne rămîne pe spete, tocmai pe tim­pul căldurilor celor mari, atuncea cînd omul cel mai echilibrat e supus a face prostii; ce va face el care e mai mult de­cît desechilibrat ? Iunie, Iulie, și August, un trimestru intreg in care, dacă căci este un dacă, rămîne dar de data asta la minister, va face mai multe prostii de­cît toate de pănă a­­cum­a. Și să se mai spuie că vrem binele Țărei! LYS. REPORTAG­IU____ Elanul de vina Azi dimineață intre oarele 9 și 12 a avut loc la Conservator examenul ge­neral al clasei de Violină, clasă dacă nu ne înșelăm, cea mai importantă in arta muzicală. Comisia examinatoare era compusă din d-nii dr. Bogdan președinte, Th. Burada, Aurescu, Cirillo, Mezetti pro­fesori ai conservatorului și Xenofont Gheorghiu. Clasa de violină număra cei mai mulți elevi aproape 22 in total insă la examen nu s’au presentat de­cît 13 restul au absentat fiind bolnavi,, dl. Baston unul din cei mai buni elevi de­și present insă n’a putut cînta fiind bolnav de o mînă. In general toți elevii s’au achitat conșciincios de datoriele lor. S’au distins mult micul elev din a­­nul I Anghelescu fiul d-lui Maior An­­ghelescu care nu are nici 11 ani ca vrîstă și cu toate aceste a cîntat cu a­­tîta fineță și sentiment grelele bucăți de muzică, in cît cei din sală și în­tregul juriu examinator la felicitat. Micul Anghelescu posedă ținuta artis­tică, mănuește arcușul cu o fineță și delicateță, uimitoare. De altmintrelea micul artist nu era de loc vieîntăi de laudele ce i se adu­cea de public păstrîndu-și in tot tim­pul examenului atitudinea cea mai modestă. Părinții săi fericiți, d-na și dl. maior Anghelescu, care il sorbeau cu privirele, se putea ceti in ochii lor cea mai mare fericire sufletească. Aseminea s’au distins elevii: Space Averchi Ursu, Budală, Damaschin și Barbu fiul artistului Barbu. După terminarea examinărei in par­te, sa executat in ansamblu o compo­site de toată frumuseța cu acompania­ment de piano ținut de dl. profesor respectiv Eduard Candela. De la oarele 2­6 p. m. s’a început examenul clasei de piano de sub con­ducerea d-rei profesoare Aspasie Sion. Festivitatea „Arta“ Cuvintările d lor Buțurcanu­, K­ur­­muzescu, Ghibănescu și Xenopol, întemeietorii societăței.­­ ,Arhiva“ persoană mo­rala. Rezultatele mun­cei mem­brilor societăței. Activitate in viitor. Duminica T Iunie a avut loc in aula noului palat universitar festivitatea im­­plinirei a 10 ani de viața a societăței științifice și literare din Iași. Locurile de jos au fost ocupat exclu­siv de dame și domnișoare, iar balco­nul de domni. Pe estradă stăteau membrii societă­­ței dintre cari am remarcat pe d-nii: A. D. Xenopol, N. Cuțianu, dr. Drago­­mir Hurmuzescu, loan Găvănescul, poetul Al. Vlahuță, Gr. Buțureanu, inginer Barberis, Gh. Ghibănescu, Naum, A. G. Cuza, Dl. Xenopol care prezidează dă cu­vîntul d-lui Buțureanu, ca să vorbească despre activitatea societăței in răstimpul de 10 ani. Cuvlntarea d-lui Buțureanu Dl. Buțureanu arată ca societatea a fost întemeiată in Noembrie 1888 de cîți­va din actualii ei membri ce se retrăseseră din societatea medicilor și naturaliștilor. întâiul biurou a fost constituit din Cobălcescu președinte al societăței, A. D. Xenopol președinte al secției lite­rare și dr. Rizu Președinte al secției științifice. In primăvara anului 1889 societatea a hotărit aparițiunea „Arhi­vei“, in care s’a hotărit să se lămureas­că in primul loc ortografia, publicîndu­­se vederile d-lui Tictin in această pri­vință. Apoi s-au publicat valoroase ar­ticole de către d-nii Xenopol, Tanovi­­ceanu, V. Buțureanu, I. Găvănescul, N. Iorga, Vlădescu, dr. Leon, dr. Cos­­movici, Ghibănescu și M. Pompiliu. Tot­­ societăței științifice și literare și in special d-lui Xenopol se datorește inaugurarea in primăvara anului 1891, a cursurilor libere de la Universitatea, cursuri cari au durat 4 ani. In fine, in anul 1894 societatea a fost recunoscută de persoană morală. Dl. Buțureanu termină spunînd că, speră că activita­tea societăței va deveni mai rodnica, căci in urma propunerei d-lui dr. Hur­muzescu, s’a admis in ultima ședință a societăței ca în viitor să se fie in fie­care lună cîte o ședință publică in aula Universităței. Cuvintarea d-lui dr. Hurmuzescu Progresul necontenit al științelor ex­­perimentale și inrîurirea lui asupra invățămîntului a fost subiectul confe­rinței pe care distinsul profesor uni­versitar a tratat-o atît de bine. DL Hurmuzescu incepe prin a arăta că la începutul acestui secol din avîn­­tul cel mare in descoperirile științifice a dat loc la diferitele ipoteze cosmo­gonice la teoria forței și a materiei, atît de necrezători erau oamenii de știință in verocitatea teoriilor lor in­cît așteptau pănă și fabricarea protoplas­­m­ei, speranță care firește n’a putut fi realizată împreună cu multe altele. Insă din cauza neconfirmarei teorii­lor lor, au mers cu scepticismul atît de departe in­cît au îndrăznit să nege pănă și adevărurile cîștigate prin ex­periment. Numai astfel se explică cu­rajul ce a avut Brunetiere, membru al Academiei franceze, să strige acum 2 ani că știința a dat faliment. In realitate faliment au dat conclu­ziile vulgarizatorilor, nu adevărata știin­ță, după cum foarte bine a răspuns Berthellot. Pentru a arăta marele progres făcut de știință in secolul nostru dl. Hurm­u­­zescu își propune a enumera numai însemnatele descoperiri ce a avut loc in ultimul deceniei, descoperiri a căror importanță practică se in afară de ori­ce discuțiune. In 1888 se descopere că undele e­­lectrice se propagă cu aceiași iuțeală ca undele luminoase (300000 kilomet, pe secundă), de unde rezultă că ambele fenomene­­ sunt datorite aceleiași cauze necunoscute : eterului. In 1891 americanul Tesler descopere că cu aceste unde, se poate lumina la distanță fără sîrmă. Apoi doctorul D’Arsonval dovedește că cu ajutorul acestor unde electrice poate cine­va primi descărcări fără a simți cea mai mică comoțiune. El aplică acest procedeu la tratarea unor boale. In sfîrșit Moisson isbutește­­‘lucru ce se credea pănă acuma peste putință—să producă pe cale artificiala diamantul din fontă topită. El s’a servit la producerea diaman­tului de așa numitul cuptor electric care produce o căldură atît de mare in­cît volatilizează și cristalul de rocă. Tot Moisson a descoperit acetilenul al cărui avantaj in iluminarea locuințelor izolate se recunoscut de toată lumea. In 1895 doi învățați engleji descopăr argonul, gazul atmosferic despre a că­rui existență nici nu se bănuia macar. Tot in 1895 luna Decembrie Roent­gen descopere razele X, care străbat corpurile opace pentru radiațiunile lu­minoase și ne arată chiar interiorul corpului omenesc. Această descoperire insamnă un pas gigantic in progresul chirurgiei și chiar al medicinei interne. In anul 1896 luna August, la con­gresul din Geneva, Pictet a licefiat ae­rul atmosferic, la temperatura de — 205 °. Dacă aerul licefiet din cauză ca distruge țesuturile organice nu poate fi întrebuințat in medicină, totuși el slujește pentru răcirea altor corpuri, căci un lichid pus intre usul se conge­lează, iar un gaz se licifiază. In 1897 fizicianul italian Marconi descopere telegraful fără fir utilizînd undele electrice, propagă deja pănă la o distanță de 25 kilometri. Acest telegraf are avantajul că ne pune in comunicație stațiuni inaccesi­bile, dex. cu o corabie pierdută pe ma­rea, și de aceia marina de război en­gleză la și introdus. In sfîrșit chiar in cursul lunei trecu­te a descoperit gazul Gripton, ce era mai ascuns incă decit argonul, de unde și numele ce i s’a dat. Față cu aceste descoperiri ce se succed cu iuțeala fulgerului și a căror influență asupra noastră nu poate fi contestată, nu se pare o adevărată pre­­tențiunea că știința a dat faliment ? Că aceste descoperiri au influență asupra traiului nostru de lucru vădit. De unde oamenii erau deprinși a trăi in cercuri restrinse acum prin noile mijloace de locomoțiune se pune din ce in ce mai mult in contact unii cu­ alții, și de aici schimbul de idei și prin urmare progresul intelectual. Dar progresul științific prin aplicații­le sale a avut efect și asupra invăță­­mîntului, căci s’a văzut că fără un fond de cunoștinți elementare nu se putea pricepe noile descoperiri. Apoi necesitatea de a atrage pe tineri spre funcționarism a determinat introduce­rea științelor experimentale in școli. De aici s’a născut lupta intre clasi­cism și învățământul modern, luptă care se continuă și astăzi. Clasicismul a cedat in Germania, in Rusia și in Fran­ța chiar bacalauriatul modern a înlo­cuit pe cel clasic, chiar Jules Lema­­ître a dat acum 15 zile lovitura de grație clasicismului, arătînd că științe­le experimentale desvoltă mai­ mult in­teligența de­cît studiese limbelor clasi­­­­ce și că a putut să existe literați în­semnați fără a fi cunoscut limba grea­că ori cea latină. Cu drept cuvînt deci, conclude dl. Hurmuzescu in aplausele sălii, pot spu­ne că viitorul ie al științelor experime­n­tale, studiul limbelor clasice remînînd un studiu special pentru diletanți. Cuvintarea d-lui Ghibănescu După o pauză de un sfert de oră ia cuvîntul dl. Ghibănescu pentru a vorbi despre ,.organizarea muncea“. Contrar tuturor așteptărilor d-sa de­clară că nu va vorbi despre munca manuală ci despre cea intelectuală. Conferențiarul arată că se pot deo­sebi două soiuri de muncă intelectuală , munca receptivă și munca activă sau creatoare. In­deobște elevii distinși prin școli sunt acei ce se dedau mun­­cei receptive, cari adică pot asimila intr’un timp foarte scurt o cantitate cît mai mare de cunoștinți. Elevii ce au predispozit pentru munca creatoare nu pot da roade de­cît foarte tîrziu, in general cînd devin maturi. Majori­tatea învățaților acestei țări, nefiind de­cît produsul culturei apusului, s’au dedat firește muncei receptive. Insă ici calea se găsesc unele inteligenți, unele condeie ilustre cari n’au deve­nit ceia ce sunt de­cît prin propria lor muncă intr’o anumită direcție. D. Ghibănescu după ce mai inzistă asupra importanței muncei creatoare, termină arătînd că acest soiu de mun­că­­ serbează societatea științifică și literară cu ocazia deceniului seu. Cuvintarea d-lui Xenopol Luînd cuvîntul președintele societă­­ței științifice și literare, declară că pentru a nu obosi prea mult publicul prin o atențiune încordată, d-sa nu va face ,de­cît să rezolve 3 chestiuni es­tetice, cu ajutorul auditorului de se poate. 1) . De ce oamenii culți admira sta­fidele, mici colorate, pe cînd pe cele mari nu ? După ce mai arată că in pictură, tablourile colorate plac indiferent de sunt mici ori mari, d. Xenopol zice că altă explicație nu se poate da a­­cestui fapt de­cît că statuiele mari co­lorate displac prin aparența realității, din cauză că ochii sufăr din cauza impresiunei ce o produce o ființă vie stîrrd in nemișcare. II) . De ce in toaletele sexului slab nu se observă nici odată rochie verde alăturea cu pălărie albastră ? Aceste culori nu se exclud, căci le intîlnim alăturate in natură de multe ori și nu puține flori au corola albastră pe cînd caliciul se știe că ie verde. Explicația niu poate fi alta de­­cît ca aceste culori­ pot sta impreună cînd una servește de fund alteia. Deci in cazul nostru ele se exclud fiind­ că am­bele trebuie să servească de fond pentru figura unei persoane. Niște cu-

Next