Evenimentul, iulie-septembrie 1898 (Anul 6, nr. 1565-1637)

1898-07-22 / nr. 1582

ANUL AL VI-lea lua 1582 ABONAMENTE înainte pe un an . de 6 luni . „ „ S luni î n străinătate un an REDACȚIA LA TIPOGRAFIA * EVENIMENTUL j STRADA LAPUSNEANU No. 44 Iașii EDIȚIA IV-a WKBBSEBEBESBtaSBSBBmm*, isffl tmvoimixgms&msmx&aazis Lei 24— • „ 12- • „ 6— • „ 36- Un număr 10 bani EVENIMENTUL A lui MOiIA: ZIAR COTIDIAN MERCURI 22 IULIE 1898 Atincimi, inserții și Reclama Pe pagina 1 linia garmond Lei 4— » ♦»» III11 IV Manuscrisurile nu te inapoi etc. 5025 Un număr vechi 30 bani r f á * •' ,'kri i'V ADMINISTRAȚIA '/ LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN* LA CATUL l-ii ABONAMENTUL DE VILIGIATURA Administrația „Evenimentului“ * pentru a face o Înlesnire cetitorilor sei, primește cu incepere de a s Jume curent abonamente de viligiatură cu următoarele prețuri: Pentru a îȘistă . . lei 3 „ 15 zis0.. .lei 1.80 Ori ce cereri de asemenea abonamente trebuiesc a fi intovărâșite de costul lor in timbre sau mandate poștale. Schimbările de adrese se vor face cunoscute prin o cartă poștală. Premii gratuite abonaților „EVENIMENTULUI“ Administrația ziarului „Evenimentul“ care își dă toate silințele pentru a face inlesnițele cele mai mari abonaților sei, e fericită a anunța că, in urma unui angajament, poate oferi cu incepere de la 1 Iulie o frumoasă serie de premii abonaților sei pentru un an. Aceste premii cari au o valoare comercială însemnată sunt expuse in vitrinele salei de depeși, a,,Evenimentului“ ,și fac obiectul admirațiunei tuturor. Y Iată premiile din care fiece abonat își poate alege după plăcere obiectul ce-i convine. 1) . Un frumos și elegant corbi de matasă, neagră sau albă. Mănunchiul variat și foarte elegant, bățul intreg de fer. Ultimul model atît pentru domni cit și pentru doamne. Aceste corsele se vînd in comerciu cu prețul de 10-12 lei. 2) . Una pereche perdele de stofă, cu franșuri, pentru ferești model „Algeriane lungimea 3 m. fum. Culoarea roșie închis cu dungi albastre și filigrame de aur. 3). O frumoasă tavă de bolți model Ludvic al XV cizelată și ghioșată, pentru cărți de visită sau pentru fructe. Această bucată de jurargie este o capodopera și are o valoare de cel putin 15 lei. * ( 4). O solniță mecanică, de recită și cristal care presoară singură sarea in bucate, ultima noutate de la expoziția din Viena, din anul curei 1. 5). Un degitar de argint veritabil, titlul 18 carate verificat, cu virful de cornalind. i cartea lui Bismark FriedrichS Iulie 30 Iulie. Principele Bismark a murit astă noapte la 16 ore 45 minute. * * In cursul zilei ni-a mai sosit următoarele telegrame in privința ultimelor momente ale Princepelui Bismark. Friedrichsruhe 30 iulie . La oarele 3 p. m. s’a constatat in starea Princepelui Bismark o agravare a boalei. Sunt temeri ca sfârșitul se apropie. La Palat domnește o mare consternare căci doctorul Schweninger e absent. Deja ori princepele nu mai luase parte la masă de familie, ci remase in pat. Totuși starea sa incă nu inspira îngrijiri ceia ce făcuse pe Contele Wilhelm Bismark de a lua hotărîrea să plece a doua zi la Königsberg. Friedrichsruhe 30 iulie 0 oare noapte, întreaga familie înconjoară patul bolnavului. Doctorul Schweninger a sosit și constata că Princepele se află in agonie. La vara 1045 princepele și-a dat ultima suflare in brațele medicului său, BISMARC Kton Eduard Leopold, și mai tîrziu prinț de Bismarck-Schönhausen se născuse la anul 1815 in castelul Schoenhausen, provincia din Magdeburg dintro familie veche ce părea de origină slavă El a făcut studii strălucite la universitățile din Goetingen și Berlin. De tînăr încă era foarte vesel și gălăgios. In luna lui Mai 1851, a intrat in diplomație fiind numit de regele Prusiei, Frideric Wilhelm, prim-secretar de legațiune la dieta din Francfort ; peste două luni a luat locul de ministru plenipotențiar tot acolo și l-a ocupat , pănă in 1859; acolo a arătat calități mari de diplomat și de bărbat politic, creând in toate părțile dușmani austriaci, căci deja Bismarck își făcuse plănui de a mări puterea morală și teritorială a Prusiei in paguba Austriei. La 1863, Regele Prusiei intrând in conflict cu parlamentul prusian care nu vroia să-i acorde reorganizarea armatei, Bismarck fu chemat ca ministru de stat, iar după o lună, i se dete portofoliul afacerilor străine și preșidenția consiliului. La șase zile după ce fusese numit prim-ministru, rosti in parlament acele memorabile cuvinte : „Nu prin discursuri parlamentare și prin voturi d’ale majorităților ci prin fer și foc se vor rezolva marile chestiuni ale timpului“. xMOARTIfIA LUI BISMARK Pe simpla distanța de abonament, administrația noastră, eliberează in mod gratuit unul din aceste obiecte, iar costul unui abonament pe un an este de 28 lei. N. B. Reamintim cu această ocaziune că grație dispozițiunelor luate de administrația noastră, abonații nu mai primesc ziarul a doua zi după aparițiune, cum se obicinuea până azi, ci „Evenimentul“ ediția IV este distribuit la oarele 5 fiecărui abonat chiar in ziua aparițiunei ziarului. Abonații din provincie cari doresc a primi premiile noastre gratuite sunt rugați a trimete pe lingă costul abonamentului de 28 lei, suma de 1 fr. 50 l. spese de transport indicîndu-ne și premiul ales. Isbucnind in acel an o insurecție poloneză in Rusia, Bismarc a dat tot ajutorul Rusiei pe care a silit-o apoi să încheie o convențiune militară cu Prusia, ceea ce a ridicat proteste din partea celorlalte țări. Moartea regelui Danemarcei, Frideric VII și urcarea pe tron a lui Cristian IX puseră la ordinea zilei chestiunea provinciei Schlesvig-Holstein In înțelegere cu Austria, Prusia ocupă Schlesvigul cu armele insă cînd vor să ocupe Holsteinul Austria se opuse, ceea ce avu de urmare răsboiul cu Austria de la 1866 și infringerea acestei țări. Insă Napolen din Franța nu privia cu ochi buni mărirea Prusiei. Bismarc prevăzînd că Franța avea să fie o pedică in executarea planurilor sale, se îngriji pe de o parte de organizarea armatei, pe de alta, prin diplomația sa cîștigă de partea sa celelalte țări germane și așa in 1870 Franța se afla față in față cu o putere armată formidabilă, iar nu numai cu acea a Prusiei. E cunoscut dezastrul Franței și unificarea Germaniei. După război Bismarc a lucrat penconsolidarea imperiului german, trăind mereu, ca totdeauna in dușmănie cu parlamentele. Presse și moartea lui Bismark Presse din întreaga lume se ocupă de moartea cancelarului de fer. Neue Freie Presse scrie: • „ Vestea care in această clipă sboară peste țeri și mări, sună ca cea de pe urmă lovitură de clopot a secuiului care sfîrșește : Bismark e mort ! Eroul care a înălțat imperiul german, omul de stat fără comparație, care a imprimat timpului caracterul seri, care căt timp a avut puterea, a dispus și de soarta Europei, a părăsit in fine teatrul lumei și cu dansul, ori ce ar spune calendarul, s’a sfîrșit și secolul al nouăsprezecelea“. Le Temps scrie :„De netăgăduit Bismark a fost cu mult superior lui Gladstone . Dar pe cînd după acesta a plîns o lume întreagă și intreg poporul Eagles, după Bismark va plînge o lume întreagă și numai o parte a poporului german, căci democrația nud poate regreta. In ceia ce privește pe noi moartea lui Bismark nu poate decăt să ne lese foarte reci. Nu putem uita mâna grea a cancelarului de fer care a apăsat asupra noastră la congresul de la Berlin, astupînd gura representanților noștri, răpindu-ne Basarabia și inpunăndu-ne condițiunele cele mai umilitoare. Diplomat cinic, Bismark n’a avut in toată viața sa politică decăt o singură deviză: „scopul scuză mijloacele.“ Condus de aceasta lozincă a rostit vestitele cuvinte Princepelui de Mohenzollern care ceru sfatul pentru primirea coroanei României: — „Primește in orice cas ce perzi, vei păstra in ori ce cas o amintire agreabilă“. Tot acea logică s’a făcut ca la congresul de la Berlin să uite acea legătura de singe, care unea familia domnitoare de România cu familia domnitoare de Prusia și să nu considere România decit ca o marfă de schimb sacrificata prietiniei imperiului rusesc. Românii n’au dat nici un cuvînt a plînge pe mormîntul cancelarului de fer. Să-i fie țorina ușoară, ce-i atîrnă de gît, Dimitrie Sturza remîne pentru noi același vultur negru, pasere răpitoare a căreia alungare din țară e foarte apropiată. Vulturul.... negru Telegraful ne-a adus vestea că M. S. împăratul tuturor Rușilor a binevoit a decora pe dimitrie Sturza cu vulturul alb. De obicei, o țară se simte mîndră și poate chiar fericită, cînd primul ei ministru se bucură de o distincțiune mai deosebită din partea unei țeri vecine. Și e aproape foarte legitim acest sentiment. Cînd cel dintăiu funcționar se identifică cu sentimentele și aspirațiunele țezei sale, bucuria lui are resunet, la ea participa și poporul. Idolatrizarea lui Bismark de cătră poporul german este azi incă o dovadă vie de sentimentele de care vorbim mai sus, și pe care democrația, oricît de vane i par, nu le pot totuși tăgădui. De ce oare știrea despre decorarea lui D. Sturza, tot prim ministru, a produs in țară un efect contrar, desastros? De ce tot ce-i romîn, in loc de a împărtăși bucuria lui Sturza, cînd și-a pus in jurul gîtului lanțul* vulturului alb, din contra a fost cuprins de o neagră jale, doborit de un sentiment de groază și teroare, ce nu-i slăbește o clipă măcar ? De ce? Răspunsul e adînc săpat in inimile noastre, el e pe buzele fiecăruia. De demult intre Dimitrie Sturza și țară au dispărut orice legături. In contra voinței țerei el se dă azi drept primul ei ministru, pe cînd in realitate el nu mai e decît un vulgar uzurpator, desprețuit de popor, hulit de partidul care cu atîta sacrificii i’au așternut calea spre putere. Și prăpastia care despărțește pe Sturza de țară nu mai poate fi trecută. Răbdătorul nostru popor iartă multe și zilnic dă dovezi de răbdarea sa de fier. Nu ie guvern care să nu fi comis greșeli, nu e ministru de care țara să nu fi avut a se plînge. Și atît e de răbdător romanul că uită și rănile ale cărora urme le simte incă. Dar nu iartă pe nimernicul ce i trădează neamul. Și Sturza e trădător. Cînd in memoria noastră apare amintirea acelor momente cînd Sturza cu o fățărnicie uimitoare încuraja, instiga mișcarea fraților de peste munți, fiecare din noi se simte cuprins de negre și inspăimîntătoare viziuni, privind la realitate care ne spune că țara a fost jucată de Dimitrie Sturza, că el s’a pus in fruntea mișcărei naționale, pentru ca să vie la putere și apoi nu numai ,s’o mădușe, dar să calce in picioare causa și viitorul românismului. Isoria țerei românești cel puțin nu are un al doilea exemplu. Un general, trădează, dar invoacă cel puțin motivul unei lupte zădarnice, fără șanse de isbîndă. Poporul ii condamnă la disprețul vecinic, dar istoria înregistrează apărarea sa și in mintea generațiunelor ce se succed un dubiu poate să se nască. Dimitrie Sturza nu poate invoca nici o scusă, afara doară de dorul de a-și ridica un piedestal de victime românești pentru a se menține la putere. Iată pentru ce cu tot vulturul alb , expeditiv, Onorabila administrație comunală, in urma inspirației primite, direct de la clubul otelului Traian și de la marele (!) elector a născocit un procedeu bun și expeditiv in vederea alegerilor comunale din toamnă; acest procedeu dacă ie incontestabil bun, expeditiv și practic, are insă un mic defect care ar repudia tuturor oamenilor cinstiți , se necorect. le- a fost deja inaugurat cu prilejul alegerei colegiului al ll-lea de senat și se inplină, dezvoltare și aplicare acum. Să căutăm a-1 ilustra prin vr’o citeva exemple. In primul joc orice petiție, cerere sau suplică depusă la primărie nu se rezolvă decit in vederea voturilor de care dispune petiționarul, și graba care se pune in rezolvarea cererei variază in raport direct cu numărul voturilor familiei petițonarului. Se înțelege ușor că pentru acest scop, birourile adminstrației comunale sunt acoperite in loc de mușama (care acopere de altfel toate afacerile comunale) cu listele electorale. In al doilea loc procedeul administrației comunale se mai manifestează și astfel: locuitorii mahalalei , de exemplu au nevoie de lumină pavaj, cișmea etc. Imediat un membru al administrației se transportă la fața locului, pentru a cerceta devisa nevoile oamenilor; se fac parlamentari, cercetări, studii amănunțite și profunde se încep chiar foarte puțin și primele lucrări; toate acestea durează și vor dura pănă a doua zi de alegere, când vor inceta defintiv și hotărlt, ori care ar fi rezultatul ei. In sfârșit cetățenii alegători mai sunt ținuți in respect și in friu pri pacatele lor ori prin ceia ce se bănuește a fi păcatele lor. Așa ie cazul cu preoții, cari sunt amenințați cei „nesiguri“ bineînțeles —cu regularea socotelilor bisericelor, care nu s-au regulat de foarte mult timp. Acesta ie, pe scurt, procedeul electoral al administrației comunale și nu se de loc spre onoarea ei. Zuff. xT ~ mil runi AUI îj________ Congresul Medina din 1900 la Paris Următorii medici vor compune comitetul Național român pentru al XIII congres internațional de medicină, ce se va ținea la Paris in 1900. Președintele de onoare dr. Felix, profesor de higiena la facultatea de medicină din București, directorul general al serviciului sanitar, membru al academiei Române. 2 Președinte dr. Kalinderu vechi intern al spitalelor din Paris, profesor de clinica medicală la facultatea de medicină din București etc. 3 membri dr. Maldărescu decanul facultăței de medicină și profesor de farmacologie la București. . IIiusi> decanul facultăței de medicină din Iași. 5 Dr. Stoicescu profesor de clinica medicală la facultatea de medicină din București. 6 Dr. Buicliu profesor de clinica medicală la facultatea de medicină din București. 7 Dr. Severeanu profesor de clinica chirurgicală la facultatea de medicină din Iași. 8 Dr. Toma Ionescu, fost profesor la facultatea de medicină din Paris, profesor de clinica chirurgicală la facultatea de medicină din București. 9 Dr Assaki fost profesor agregat la facultatea din Lille profesor de clinica ginecologică la facultatea de medicină din București. 10 Dr Victor Babeș director al institutului de patologie și bacteriologie din București, profesor de aceste sciinți la facultatea de medicină din București. 11 Dr. Petrini Galați, profesor de clinica dermatologică și sifiligrafică la facultatea din București, Membru correspondent al Academiei din Paris. 12 Dr Minoméi director al institutului de medicină legală din București 13 Dr. Drăghicescu profesor de clinica obstericală la facultatea de medicină din București. 14 Dr N. Manolescu profesor de clinica oftalmologică de la facultatea de medicină din București. 15 Dr Sutzu profesor de clinica boalelor mintale la facultatea de medicină din București. 16 Dr Gabriel Socor profesor de fisiologie la facultatea de medicină din Iași, medic primar al secției opftalmologice din spitalul central sft. Spiridon. 11 Dr. Z. Petrescu profesor de terapeutica la facultatea de medicină din București. 18 Dr Theodor profesor de patologie generală la facultatea de medicină din București. 19 Dr. Sculy profesor de clinica chirurgicală la facultatea de medicină din Iași. 20 Dr Pușcariu directorul institutului antirabic din Iași, profesor de istologie la facultatea de medicină din Iași Dr. Gh. Marinescu profesor suplinitor de clinica boalelor nervoase de la facultatea din București ca secretar general. Gaur. OAMENI MARI Ie un soiu de oameni cari ’și inchipuiesc, in boala lor de crieri, că au roluri foarte mari de îndeplinit față de omenire, de rasă, de patrie, și mai ales de patrie! Jocul lor se serios. Zei luptă pentru convingerile lor prostești, mărginite; țipă inpotriva celor, cari, deși străini de ideile lor, sunt mai raționali, zbîrnie ca rolul in jurul unei convenții sociale cât se poate de stupidă. Zei intră’n cadrul acelora, cari se cred celebri, dar absolut celebri. Din aceștia fac parte Drumont, Rochefort, Millevoie, (un anonim), Vervoort și alții mai mici, din ce in ce mai mici. Celebritatea lor consistă in boli diferite, unul de președintele general al tuturor antisemiților din lume, altui președinte socialiștilor patrioți din FOSTA EVENIMENTULUI 67 . INTRIGA ȘI CRIMA Partea II-a VII — Sunt la mine acasă, strigă iei cu voace puternică. N’am comis incă n delict... Nu deschid! — Atunci se va strica ușa. Și așa se și făcu. Ardini, ieșit din fire, nebun de fifiune printr’un gest indepărtă pe Pauline și pe Marc, care plângeau și tremurau, apucă revolverul și strigă : — Luați sama! Ucid pe vntăiul care ni se înfățișează. Și cum urmau a impinge ușa, fără ca să-l asculte, se pregăti să împuște. Dar Pauline înaintă, și-i smulse arma din măni. Nu, zise rea, nu vreau ca să ai supărări pentru mine. Nu vreau ca să verși singe ! Și curagioasă se duse la ușă și o deschise. Vre-o zece oameni intrară in odaie; printre aceștia se găsea marchizul de Yrvois, Santin Bec de Canard și prietinul seu, un comisar de poliție și patru agenți... toată legea cum zicea Pauline, toată forța. Marchizul nu mințise. Intr’adevăr, nu venise singur, îndată ce fu pus in curent, mai intăiu de Santin, apoi de Bec de Canard cu cele ce se întâmplase, cu descoperirea marchizei de Yrvois, cu felul de traiu pe care-l ducea sub numele de M-me Leblond, cu informațiile perfide date de portăriță asupra relațiilor iei cu vecinul, pictororul Ardini, apucat de o nouă gelozie, se duse la comisarul poliției cartierului, și in căteva cuvinte î i explică situația. Iera marchizul de Yrvois. Locuia in Tourraine. I era însurat, avea un copil și femeia lui fugise de la domiciliul conjugal în timpul nopței, luănd și pe fiul său cu dânsa. De atunci iela intentat proces. Tribunalul constatând nevrednicia mamei dăduse tatălui paza copilului. Zicând acestea, marchizul etala pe biroul funcționarului toate hârtiile pe care le luase cu dănsul, copia actului de judecată, somațiile rămase fără efect din cauza dispariției copilului și a mamei, și comisarul, care urma cu atenție această povestire, fiindu-i milă de acest soț înșelat, de tatăl care-și caută copilul întrebă: — Și ce dorești de la mine ? — Vin să te rog, d-le, să-mi dai o mănă de ajutor. Femeia mea se refugiază împreună cu fiul meu in cartierul pe care-l administrezi. — Unde? — Strada Acacias, numărul 150. — Intr’adevăr, ie din despărțirea mea. — Trăiește sub un nume fals, sub numele de M-me Leblond, pretinzăndu-se văduva unui inginer. — Și copilul ie cu dansa? — Da, d-le. Ceva mai mult, se pare că se întreținuta unui om care locuește in aceiași casă cu dănsa, un pictor, dl. Ardini Rodriguez. Funcționarul îl privi pe marchiz și zise : — Și vrai. — Vreu, zise marchizul cu foc, vrea ca să-mi înapoieze copilul, purtarea iei neputăndu-i da decăt o pildă rea. — Și ie foarte firesc lucru. Ce vrîstă are copilul ? — Merge pe al șaselea an. Mai vreu, urmă ticălosul, ca să constați, dacă ie cu putință starea desordonată in care trăiește actualminte mama, pentru ca in caz de apel, să am arme nouă inpotriva iei. Nimic mai ușor, zise comisarul, și sunt la ordinile d-tale. Cănd vrai să să faci această constatare ? — Am să te previn mări dimineață. — Te voiu aștepta atunci. Marchizul salută și ieși. A doua zi, după ce postase in casa din strada Acacias pe Bec de Canard și pe tovarășul seu, spre a se asigura că Pauline și copilul nu ieșiseră, de Yrvoys trimise să se cheme pe reprezentantul legei, care veni, întovărășit de patru agenți care fură postați in curte și pe scară, in timp ce marchizul are să se suie singur să facă pe lăngă Pauline ultima încercare de impăcăciune pe care o cunoaștem, și a cărei rezultate le știm. Santin, Bec-de-Canard și Mareianne. Périn făceau și iei parte din partida, care tulburase toată liniștea casei din strada Acacias. Cumătrele din vecinătate, prevenite de portăriță, se puseseră de dimineață, la intrarea din ogradă, așteptănd sosirea comisarului și a agenților, și toată casa i era prevenită atunci că Pauline și Ardini numai nu știau nimic. Se vorbea, fără să se știe un fond de ce i era vorba, de copil, de un flagrant delict de adulter, și din ajun toate tote imaginațiile se puseră pe lucru. Și se mirau cu toate acestea că eroina acestei fapte senzaționale ie această femeie in doliu, pe care o vedeau trecând un cartier și care avea aierul așa de cinstită așa de cum se cade, așa de trist. (Va urma).