Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)

1898-11-25 / nr. 1682

ANUL al VI-lea No. 1682 imul.........~ I I.....imn I l'l IIHW—lUmmi lm i'i<ÍFWWl'WMi'HH>limii III IIKIII'imul I wniill mi I li......I'llUN NUMAB 10 BANI ABONAMENTE înainte pe un an . . . .. G­iutii . . . ., S­tani . . In străinătate un an . Un număr 10 bani Lei 24— . „ is­se­­ REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL* STRADA LAPUSNEANU No. U MERCURI 25 NOEMBRIE 1898 — • ---. . ... ^­­ Antineii rí, iBmrții ei Boc­him Pe pagina 1 linia garmqmi Lei 4­. . •• .. . .. „ „ tr „ III ., . .. .... .. IV „ „ 52 Minuscritarile nu se dnapoiesc. Un număr vechi 30 bani Xa.și ZIAR COTIDIAN a­dministrația ■­u tipografia „evenimentul“ hotel traian LA CATUL l­in­­­o ■ INTRANSIGENTA LIBERALILOR Swmminm Desidența liberală Meetingurile studențești Duminică, la ca­rele 11 a. m. s’a tras la sorți premiul săp­­tămînal ce „Evenimen­tul”, îl oferă cetitorilor sei. Tragerea s’a efectuat de cătră dl. Lazar Gri­­goriu, funcționar la Primărie. A cîștigat numărul de Joi 19 Noembrie Fericitul câștigător este rugat a trece la administrația ziaru­lui 9 pentru a-și primi pre­miul sau valoarea lui in numerar. Astfel fie­care cetitor cu modesta su­mă de 10 bani cu care se distrează cumpărând seara Evenimentul are șansa de a concura la un câștig de 1 milion de lei și aceasta in mod per­manent in fie­care săptămână. Credem că această combinație va fi apreciată de numeroșii noștri cetitori și vom fi fericiți de a contribui astfel a aduce roata norocului la unii din cetitorii noștri. Păstrați dar Evenimentul cu religio­­sitate in fie­care zi, căci fie­care număr concurează la tragerea la sorți și poate fi ocasiunea unei șanse extraordinare. Numărul câștigător trebuie prezentat la administrația ziarului având pe el cuponul nedeslipit și va fi imediat a­­chitat. Bonurile propuse ca premiu sunt ex­puse in vitrina noastră. In numărul de Marți se va publica­ ziua și cuponul câștigător, precum și numele fericitului câștigător. Evenimentul. Prin aceasta d. Sturza nu va fi is­butit de­cît să mărească numărul trans­fugilor, dar: — cinci liberali sinceri dacă vor rămânea și incă va fi suficient pen­tru ca lupta lor să fie încoronată de succes și bararca ocultă să fie prăbușită in scurtă vreme. Dar avem toată încrederea in libe­ralii sinceri și nu credem să se gă­sească unul, care să părăsească stin­dardul și să adeverească astfel știrile calomnioase ce se răspândesc din ta­băra ocultei. _______________EV. sore Premiul Evenimentului Administrația ziarului nostru, care cauta prin toate mijloacele a folosi in modul cel mai practic, cel mai real nu­meroșilor noștri cetitori, inaugurează cu începere de Sceni­c ücembri ® un sistem de premiu, care cu excepți­­une nu se adresează numai abonaților ci tuturor cetitorilor. In fie­care zi, fie­care număr al zia­rului nostru va purta un cupon de premiu săptămânal cu un număr deo­sebit pentru fie­care ziar al fie­cărui cetitor, după modelul alăturat. Acest cupon dă drept la un premiu extraordinar de Un bon al expoziției­ din Paris Omia bonuri Italiano Bșvi Saque Un bon serbe © © Tabao_ Toate in valoare de 13 lei Tragerea la sorți a cuponului câș­tigător va avea loc la expirarea fie­cărei săptâmâni. Duminică, la ora 12 din zi, in sală de depeși al Eveni­mentului in presența publicului care va bine-voi a asista. Se va trage intăi la sorți, dintr’o urnă, numele zilei câștigătoare din săptămână; in urmă se trage numărul cuponului din acea zi care a câștigat premiul. De exemplu: Intr-o urnă vor fi de­puse șase bilete, cu zilele Marți, Mer­­­curi, Joi, Vineri Sâmbătă și Dumi­nică când apare ziard. Eșind la sorți ziua de Marți, numai numerele din a­­cea zi concurează la premiu. Se trage apoi dintr’o a doua urnă numărul câștigător, de exemplu numă­rul 4,815. Ziarul având pe el cuponul numerului 4,815 de Marți, presenta­­tond ziarului va primi imediat premiul consistând din obligațiile enumerate mai sus, sau 50 lei numerar după voință Să se noteze că bonurile arătate participă la patru trageri anual cu câș­tiguri de peste un milion. ivâ» fcișr: aW#ffiJ«RK«g Desidența liberala Pănă in momentul cînd scriu aceste rînduri, atitudinea liberalilor desidenți­i e corectă, demnă și impunătoare, a­­­devărat liberală. Răsfoiți toate ziarele din țeară, veți găsi fel de fel de amă­nunte asupra tratativelor de concen­trare, unele mai exacte, altele mai pu­țin; veți găsi îndemnări la unire și cri­tici severe, dar nu veți găsi un rînd in care liberalii desidenți să fie arătați ca traficanți de portofolii, ca oameni cari nu doresc de­cît căpătuială, ca politiciani cari in lupta lor n’au urmă­rit de­­­cît interesul lor propriu. Nemic din toate acestea. Pană in această clipă intreaga opinie publică se unanimă a recunoaște, că, toți libe­ralii desidenți, ca un singur om, au răspuns indrăsnețelor încercări ale co­­misiunei de tratative printr’o singură declarațiune. „ Nu suntem transfugi, și nu discutăm persoanele ce ar trebui să formeze guvernul, dar voim o schimbare in direcțiunea partidu­lui și aplicarea programului de la Iași“. Acest răspuns­­ l’a dat Fleva, același răspuns l’au dat d-nii Aurelian, Cos­­tinescu, Delavrancea. Și nici­ se poate altfel. Țara întrea­gă se martură la luptele noastre, ni-a încurajat in tot­deauna, căci era con­vinsă de sinceritatea noastră, că nu urmărim scopuri meschine, ci căutăm să îndrumăm partidul liberal spre sin­gura cale bună, care poate da acestui partid potința de a deveni folositorii Țarei. Circulă insă fel de fel de versiuni. Se zice că com­isiunea de tratative ar fi isbutit, să smulgă pe cîți­va desi­denți și să-i facă a juca după cînta­­rea lui Sturza și să desmintă astfel lupta­ lor de pănă acuma, pe prețul vre­unui portofoliu ministerial sau pro­misiunea unei ambasade. Refuzăm cu indignare de a da cre­­zămînt unor aseminea știri, căci niî ne putem închipui un moment dacă se poate găsi un singur liberal sincer, care să admită propunerile lui Sturza, fără ca mai intăiu să fi luat chezășia cerută de toți liberalii sinceri că scă­parea nu poate fi de­cît intr’o conlu­crare comună a tuturor liberalilor, care numai ar putea realisa o schimbare in direcțiunea partidului și o aplicare sinceră și treptată a programului de la Iași. Dar dacă ar fi altfel? Ei și V­X .•• a­ă T ■"X. .•* Ț­i­ci, >oț­i FORT BETE B-ra Ana R... Pentru un poet plictisit de sine și de via­lă, care vede in inerția sufletului cum cul­turile lui iubite amorțesc și inspira­ția pă­lește, nu-i mai mare noroc pe lume, de­cât să intîlnească in cale o fată frumoasă și vră­jitoare cum e Ana. Ochii, zimbetul, glasul, și mai presus de toate reveria ei, i-ar re­deștepta aspirații noi, și ar iubi-o îndoit pen­tru ea, și pentru draga lui artă reinviată ! Clici nu-i mai mare durere pentru artist de­cît încetarea cîntecului sau și nnu-i farmec mai suprem pentru dinsul ca rechemarea lui in Eldorado prin mlădierea unui gest, focul unei priviri ! Cînd văd fete de seama ei așa senine, cu sufletul alb­ de plăpînd, una din acele mi­­nuni pe care le cruță poeții, iar capitalisti le ia in căsătorie, o melancolie fără margini mă înfășoară văzindu-le pornind spre uitar, ușoare ca o floare de zăpada, cu fruntea n­­cinsă in ramură de lărmiță. Și fără să vrei, mi-aduc atunci aminte de versurile amicu­lui poet ,Cincinat Pavelescu, in care i se rezu­mă veșnica gelozie a tuturor poeților, la nunta tuturor fecioarelor. De ce a,i X, care­ a luat'o Să aibă atât smintit noroc, E drept, n’a fost a mea de loc, Si totuși, pare că mi-a furat'o In adevăr, cât timp fecioara nu-i logod­nică, sufletul ei nu e al nimănui, și e al tu­turor ! Ea respindește farmec și lumină a­­supra fie­cărui. Cu toți ne bucurăm de zim­­belele, de mersul ei leneș de undă, și to­tuși nu-i a nimănui ! Când iasă sub voal, înaintează spre altar la brațul mirelui, cu obrajii înfloriți de e­­motie si ochi plutind in fericire, atunci, sim­țim cu toții gelozia­ poetului! Peste Stea soțul a coborât un văl, un nod pentru vecie Ea’ nu-l va mai lumina de­căt pe el, va fi lucrul lui, și pentru el anume, totd’aunal. . Cu toate acestea, tocmai pentru fericirea ei va răpi-o poate din mijlocul nostru un ca­pitalist care ar avea ochiul atăt de fin să ghicească sufletul ei candid, in chipul ei de floare... Vlăstar dintr’o veche viță boerească, are nostalgia atavică, a vechiului lux artistic al boerilor moldoveni, și ar fi poate cea mai nefericită intr’o zi, să­­ aibă fantezia să ur­meze chemările unui suflet, desprețuind in­vitaț­iunile unui Rolschildian june. Fiecare cu menirea lui in lume... Veșnic singur, dar veșnic alături cu noi poetul va trebui să ne caute duioșia tuturor . Ați­ cum un nour pieritor Eterna stea' a 'ntunecat’o ? E drept, n’a fost a nimănui Și totuși... par’că ne-a furat’o ! Danii &EFORTAGIU 0 Conferință La Cercul Român, din Paris, s’a ți­nut o Conferință urmată de un splendid „puns de cinste“. Conferențiarul, D. Duca, un tînăr de an excepțional ta­lent oratoric, ne-a întreținut, mai bine de­ o oră, despre doi poieți romîni, Emi­­nescu și Alexandri, cel dintâi creatorul O dramă pe zi Un desperat In Grenobel se povestește, că s’ar fi intîmplat următoarea sinucidere tra­gică a ‘ Intui bărbat parte cunoscut ca om cult și inteligent, numit Celestin Căpitani, in vrîslă de treizeci și doi de­ ani. Cu o săptămînă înainte de groazni­ca intîmplare, se observa la D.­ Celes­­tine Capitani, o desăvîrșită tulburare și tristeță care înlocuise veselia lui ca­racteristică de mai inainte. Toată lu­mea ii vedea umblînd pe străzi, fu­gind de prietini și stînd ceasuri întregi in contemplarea unui punct fix, par­că ar fi­ fost muncit de o grozavă idee tristă. Nimenii nu fu in stare să des­­lege problema acestei schimbări brus­­ce, din sufletul lui Celstine. In ziua de 23­ Noembrie, ne­­mai zărindu-i ni­menea, și cercetîndu-i. urma îl află in odaia lui din casa părintească in care de cînd îi murise mama, locuia singur cu doi servitorii, întins pe pat avînd lingă dinsul două potrete unul a ma­mei cu tatăl seu, iar del’lalt a unei sermane fete sarace, cu care el trăise cîți­va ani și avusese și un copil, și care murise de o fu­gă de puțină vre­me înainte. Pe o mesuță se găsi o scrisoare cu următorul cuprins : Las toată averea și starea mea lui Narcis Meller, co­pilul meu născut din Marie Gerard. Celestin Capitant Moartea nefericitului părinte se spu­e Reminiscență — Din Sulit Prudhonime — Anei Voi aște­pta ca anii, să-i ningă 'n plete flori Obrajii ei de purpur de vîrstă să pă­lească Și pasu-i mic și sprinten, incet să șo-> văiască . Sub vîntul bătrăneței sub care te’nfiori! Și atunci, cînd vremea aspră iu­cru-L da-i prigonire Petală cu petală din viața ei va rumpe, Cînd nu-i va mai rămîne din farme­cile scumpe De cu­ senina, calda și sfinta ei privire, Atunci de ea aproape veni-voi in toiag Prin crînguri înflorite ne-om pierde împreună Pe creștetele albe ne-o ninge blonda lună — Ea va primi pe frunte sărutu-mi cast, și drag ! Vezi tu­i-oi spune ’n tab­ia ca va­­­­luri de văpăi Trecură ani pe mine, și-adormitorii tăi. Ce-mi pasă, când doar m­ie de ceruri mi-a fost dat Să te iubesc și astăzi cînd toți ei te-au­­ uitat! D. Nanii nemuritoarei poiezii împărat și Proletar, al doilea, gingașul armonioasei poieme . Concertul in luncă. , Sistemul analitic al d-lui Duca nu lipsește de inteligență și pricepere. Ar fi cam lung să insist asupra acestei teme, sau conferințe, care ne-a lăsat impresii distinse și prelun­gite, in ceia ce privește analiza unora din poiezii ale acestor poieți romîni, de forțe și personalități diferite. Lisă nu trec cu vederea să amintesc, Karim, că temelia Conferinței a fost foarte nime­rit aleasă, analiza mediului. Pe iea s’a ridicat intreaga dezvoltare a cuvîn­­tărei. Și expunerea a fost așa de clară că D. Duca fu felicitat de fie­care mem­bru, și in special de D. A. Marghilo­man, a cărui prezență a bucurat în­tregul , Cerc. D. Marghiloman fu ales in unani­mitate membru onorific. La această, D- sa, răspunde printr’o călduroasă și în­țeleaptă cuvîntare. După care, Juvara, incheie ședința cu o declamație care a ridicat salve de aplauze. Sfîrșindu-se oficialitatea, am fost in­vitați la bufet. Discuțiile pe grupuri cufundară pe toți tinerii studenți, do­ritori de lumină și muncă, intr’o fier­bere enormă. Din partea Cercului, aduc mulțumiri publice D-lui A. Marghiloman, care, cu toată' bună-voința' și cu tot îndemnul către lucruri frumoase a subscris 500 franci, pentru Cerc, sumă care va in­tra, , cred, in­ scopul inchirierei unui local definitiv. Acțiunea Cercului ia latitudini în­tinse. Pentru seziunea aceasta se pro­mite lucruri ce nu s’au întreprins, bine­înțeles in sens moral, drept, de alte grupări romînești existente la Paris. Faptu­­l se datorește noului element ro­mân, care fu abătut din văile Carpaților in cartierul latin al Parisului. Iniția­tiva fuse bine pornită; continuarea se superioară și cred că va crește, va spori grație bunei­ voinți a membrilor. Paris. Th. Cornel ne că ar fi durerea după mama și a­­manta lui iubită, pe care n’a mai pu­­tut’o șterge din inimă. ______________________Sear­­tă întrunirea­, incă de pe la carele 2 sala gemea de lume, imprejurimele­ fi­ind asediate de numerosul public ce nu mai încăpuse in sală. Tot ce era mai distins și mai inteligent in oraș, ținuse se ia parte la acest meeting naționalist prefectd, primarul, senatorii și depu­tații aflați in localitate, magistrații, pro­fesorii,, ofițerii, funcționarii, preoții, pre­cum și foarte multe doamne din înalta societate Dorohoiană. La intrarea in sală studenții sunt primiți cu aplause și urate. Apoi dl. primar Burghelea este acla­mat de președinte al întrunire­. D-sa mulțumește pentru onoarea ce i s’a fă­cut și felicită pe studenți pentru fru­moasa lor activitate in chestiunea națio­nală. Patriotica cuvîntare a mult apre­ciatului primar a fost viu aplaudați de asistenți. Rînd pe rând au luat apoi cuvântul studenții : D Longinescu , Eraclide, A Eoni, Const. Brăescu,R. Dioghenide și Vasile Brăescu. Valoroa­sele lor cuvântări naționaliste au stâr­nit un entusiasm ■ indescriptibil in pu­blic, care a făcut adevarate ovațiuni conferențiarilor. La urmă se citesc cite- va telegrame de aderare venite prin Iași și București și se votează o energică moțiune Se face, apoi, o imposantă [UNK] manifes­­tațiune, pe străzile Dorohoiului, mergînd tot-odată pe la membrii din comitetul secțiunei de liga constituită cu această ocaziune in Dorohoi; lista complectă a membrilor o vom da inttru un număr viitor al ziarului nostru. Studenții sunt apoi conduși la otel, unde publicul le face o călduroasă­ ma­­nifestațiune, imprăștiindu-se in urmă. Sara banchetul la D. Moruzi, la care au luat parte și persoanele mai mar­cante din localitate. La carele 10 toți au pornit spre balul care a avut loc la club și unde studen­ții erau așteptați cu nerăbdare. Balul s’a început și s’a sfîrșit cu „Hora Unirei“ A doua zi, cu trenul de 10 studenții au plecat spre Botoșanii conduși fiind la gară de autorități și nu prea numeros public. Trebue s’o spunem că dacă succesul meeting­ului din Dorohoi a fost așa de mare, aceasta se datorește in primul loc, d-lor Moruzi, prefect, și Burghelea primar, doi oameni inteligenți și cu dragoste de neam, care prin concursul dat cu această ocaziune studențimei, au știut să-și atragă o bine-meritată și trainică dragoste. Botoșani Aici decepție mare ! Autoritățile, deși anunțate cu mult inainte, au știut să se ilustreze cu cel mai absolut ridicol. Nici un om nu știa că vin studenții și la gară nu s’a văzut nici o mutră de o final. Abea la gara 1 s’au lipit niște fi­țuici, prin cari se anunța că la carele 2 are loc o întrunire a „ligei cultu­rale””. Față cu această condamnabilă, și ri­dicolă tactică, stridenții au asum­at în­trunirea, de­oare­ce publicul adunat era foarte restrîns, din cauza binevoitorului concurs al administrațiunei, care a bine­voit a anun­ța întrunirea,­­ cu iun seas inainte. Studenții și toți cei care au aflat de nechibzuita purtare, a admi­nistrației botoșănene, au ramas cu­ drept cuvînt indignați de purtarea ei. In numărul de mîni vom reveni cu amănunte. Ü si ceti pa jiaijina ill­a ’Constituirea caipalaa. ©asi-SillM. iii Hlîfiii Am anunțat la vreme că comitetul național studențesc și liga culturală a­­veau să țină, in zilele de 21 și 22 No­­embrie, două meetinguri naționaliste in orașele Dorohoi și Botoșani. Căpătînd informațiunile necesare vom da in numărul de azi o mare dare de samă asupra acestor 2 mari meetinguri I Doroh­oi Plecați cu trenul de 5 din Iași, cei 6 delegați ai comitetului național stu­dențesc și­ ai ligei culturale, ajunseră in Dorohoi abia la oarele 1 de noapte,, Trenul intărzind cu aproape 2 ore. Deși­i târziu, pe peronul cărei stu­denții erau așteptați de către dl. pre­fect I­. Moruzi, dl. primar Burghelea, senatorii Manoliu și Saint- Georges, pre­ședintele tribunalului împreună cu mai toți magistrații locali, dl. polițai Gher­ghel foarte mulți funcționari, și mili­tari precum și un public distins și nu­meros, venit să primească pe delegații studențimei, cu muzica militară in frun­te și cu tor­ți aprinse. La intrarea trenului in gară, muzi­ca intonează „Deșteaptate Komme“ și urate nesfîrșite ies din piepturile celor veniți intru intimpinarea delegaților, d. prefect Moruzi și d. primar Burgelea urează bună-venire studenților, asigu­­rîndu-i de dragostea și patriotismul Do­­rohoienilor. Respunde dl. Vasile Bră­­escu, președintele comitetului național studențesc, care intr’o cuvîntare caldă și entusiastă mulțumeste pentru fru­moasa primire făcută studenților și asi­gură pe cetățenii Dorohoiului că stu­denții î­și vor îndeplini cu toata­ dra­­gostea datoria in mijlocul lor. In frunte apoi cu muzica și cu stea­gul fetelor române din Sibiu,­­adus din Iași, toți întovărășesc pe studenți la restauranttl „Vila regală“ unde li se servește un copios, cinem, in urma că­­ruia dînșii sunt incartiretați la otel. A doua zi la oarele 2 luni, era fixa­■Șf. FOITA EVENIMENTULUI 170 INTRIGA si CRIM. Partea a lte XI — Nu cred. — Poate să dovedească că am fost amestecați in omorul doctorului Ber­­tand, de care sîntem acuzați ? — Nu cred. — Nu sîntem cei dintăiu veniți... Iești marchizul de Irvois, un gentilom cu putere și cu considerație. leui sunt un bancher bogat. Trecutul nostru apare fără nici o pată. Așa incăt n’o să fim bănuiți de la prima dată... Vom avea timp să ne apărăm... . Noi sîntem totul. Iei nu sînt nimic. Noi avem in mână toate­ ar­mele...­­­ Mai ie­și complicele dumitale, zise marchizul. , Dl. de Saint-Elvire ? — Iei știe multe lucruri... — Știe totul, dar răspund de dân­sul ca de mine. De-altmintrelea de­­nunțăndu-se și-ar risca capul. N’avem nimic de temut din partea aceasta. " — Ași vrei și ieu să impărtășesc siguranța d-tale zise marchizul. — Fă ceia ce ți-am spus fără ezi­tare, fără slăbiciune, și amândoi ne vom scoate teferi de aici. — Marchizul nu răspunse. Părea că se gândește. De­odată se rîdică, nu-i. Intr’adevar, cred că alt mijloc Așa ieste. — Dar aceia ce nu voi mai regăsi, adause iei cu tristeță, se stima și prie­tenia copilului pe care-l consideram ca fiul meu. — Cine știe ? cănd va fi departe de inrîurirea masei. Dl. de­­rvois dădu din cap. .ț­7 Nu, nu, din partea lui s’a sfâr­șit... T inspir groază, pentru dansul nu sunt de căt un asasin și un bandit. —! Ce-ți pasă, dacă nu-ți poate fa­ce nimic?... dacă nu poate să dove­dească nici unul din faptele pe care ți le reproșează ?... d-ta iești cel tare. Iei îți datorește totul. Are să treacă drept un ingrat... Dacă dezertezi, din potrivă ai aierul de a fugi de luptă, aceasta nu insaamă că iești vinovat ? b­u nu desporez incă. Mai intăiu nu mă tem de nimic... Nu ni se poate face nimic... Ceva mai mult nu pără­sesc planurile pe care le-am făcut. " — Ca să vnspii pe Marc cu fiica d-tale ? — Da... Ei, da tenace mai iești... — Am încredere în steaua mea... Toate au să se aranjeze. Am trecut prin crize mai puternice... Fă ceia ce-ți spun. Inchide-o pe mama căt mai cu­rând­ și de rest mă însărcinez ieu­l încetul cu încetul, față cu încrede­rea bancherului, marchizul se liniștea. Prea repede se spăriase. Intr’adevăr, nu perdu nimic incă... Acuzările, Pau­line i le aruncase in prezența lui Marc. Ie adevărat că­ Marc atunci nu crezu­se. Dar Marc­iera iei pare convins că omul care-i servise drept tată­i era un omorîtor, iera banditul pe care i se zugrăvea ? Are să se gândească și are să-și schimbe părerea, poate... Cănd are să vadă pe masa intr’o casă de sănătate, declarată de nebună de către medicii cei mai mari poate că n’are s’o mai creadă. Da, nu trebuia să se deie bă­tut. Trebuia să se apere, să se apere pănă la sfârșit. Dl. Santin avea drep­tate. Și sub puterea acestei convingeri, marchizul se duse imediat la comisa­rul de poliție. Fu primit imediat, făcu cunoscut scopul vizitei sale, arată hârtiile pe care le avea, vorbi de primejdia la care expunea prezența Paulinei, a că­rei accese de nebunie­ierau dese, po­vești unele crize cărora fu pradă ne­norocita femeie și care accese au ne­cesitat altă dată imediata iei interna­re. In sfârșit, înspăimîntă așa pe func­ționar, incăt acesta făgădui că se va ocupa imediat de această afacere. Intr’adevăr, trase clopotul, chemă pe ș­ase agenți puternici, se uită la ceas și zise . — Mai avem incă vreme in astă seară... Mă întovărășești ? i­i trebu iei pe marchiz. —• Ași prefera să nu mă vadă. — Bine. — Voiu lucra singur. Unde vrai ca bolnava să fie dusă ?... — In casa de sănătate a doctoru­lui Syracuse... Iată numele și adresa. — Cunosc pe acest doctor, zise funcționarul. (Va urma). O­ C­UP02T pentru PREMIUL SĂPTÂMĂNAL “ .3510 A se presența ziarul­ cu vaporul netăiet. O ESI­T LA SORTI IO­ ­COOOOaOOCXXXXJOQOOOOOOOOQO

Next