Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)

1898-12-04 / nr. 1690

ANUL al VI-lea No. 1690 »♦ »»3 luni In străinătate un an 36-Un­immar 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE înainte pe un an ,, 6 luni • Lei 24— 12­ REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 lauși 1Of­ Q vÎA ZIAR COTIDIAN mmm VINERI 4 DECEMBRIE 1898 Aminciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4-*» »» ii >> 91 t» 2-•» t> ♦> III IV >> x 7 »>52 Manuscrisurile nu se inapoiesc. Un număr vechi S0 km ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-la Samaria Desbateri Parlamentare Egiptul și Sudanul Morisseau­ la Galați Abatele Morisseau a fost trans­portat la Galați, unde urmează a fi judecat de Curtea cu juri in zi­lele de 8, 9 și 10 Decembrie pentru a doua oară, in urma sentinței date de Curtea­ de Casație prin care casează verdictul dat de ju­rații ieșeni pentru niște vicii de formă. Abia insă se făcu cunoscută sentința Curței de Casațiune și deja, după cum ne afirmă corespondentul nostru, un număr însemnat de je­­suiți au sosit in acest oraș, pentru a începe și aci agitația urmată la Iași, pentru a scăpa cu ori­ce preț pe Morisseau de dreapta pedeapsă ce i-au apl­cat jurații ieșeni. Se pare că jesuiții vor cu ori­ce preț să exaspereze lumea, fără a înțelege că această solidarizare a lor pot mai mult dăinui. Dar nu ne indoim în moment măcar că cetățenii din Galați vor fi la înălțimea misiunei lor. Rece și nepăsători li vor lăsa agitația jesuiților, și ca și jurații ieșeni, vor ințelege că au inaintea lor un acuzat de a fi asasinat un om și rănit alți doi și dovedit de aceste crime trebuie să-și primească pedeapsa meritată. EV. Premiul Evenimentului Administrația ziarului nostru, care cauta prin toate mijloacele a folosi in modul cel mai practic, cel mai real nu­meroșilor noștri cetitori, inaugurează cu începere de Luni 9 noembrie um sistem de premiu, care cu excepți­­une nu se adresează numai abonaților ci tuturor cetitorilor. In fie­care zi, fie­care număr al zia­rului nostru va purta un cupon de premiu săptâmânal cu un număr deo­sebit pentru fie­care ziar al fie­cărui cetitor, după modelul alăturat. Acest cupon dă drept la un premiu extraordinar de Un bon al expoziției din Paris Două bonuri Italiano Bevilaque Un bon serbesc Tabac. Toate in valoare de 50 lei Tragerea la sorți a cuponului câș­tigător va avea loc la expirarea fie­cărei săptămâni. Duminică, la ora 12 din ei, in sală de depeși ai Eveni­mentului in prezența publicului care va bine­ voi a asista. Se va trage intăi la sorți, dintr’o urnă, numele zilei câștigătoare din săptămână; in urmă se trage numărul cuponului din acea ei care a câștigat premiul. De exemplu: Intr-o urnă vor fi de­puse șase bilete, cu zilele Marți, Mer­curi, Joi, Vineri Sâmbătă și Dumi­nică când apare ziarul. Eșind la sorți ziua de Marți, numai numerele din a­­cea ei concurează la premiu. Se trage apoi dintr’o a doua urnă numărul câștigător, de exemplu numă­rul 4,815. Ziarul având pe el cuponul numărului 4,815 de Marți, presenta­­torul ziarului va primi imediat premiul­­ consistând din obligațiile enumerate mai sus, sau 50 lei numerar după voință. Să se noteze că bonurile arătate participă la patru trageri anual cu câș­tiguri de peste un milion. Astfel fie­care cetitor cu modesta su­mă de 10 bani cu care se distrează cumpărând seara Evenimentul are șansa de a concura la un câștig de 1 milion de lei și aceasta in mod per­manent in fie­care săptămână. Credem că această combinație va fi apreciată de numeroșii noștri cetitori și vom fi fericiți de a contribui astfel a aduce roata norocului la unii din cetitorii noștri. Păstrați dar Evenimentul cu religio­­sitate in fie­care zi, căci fie­care număr concurează la tragerea la sorți și poate fi ocasiunea unei șanse extraordinare. Numărul câștigător trebuie prezentat la administrația ziarului având pe el cuponul nedeslipit și va fi imediat a­­chitat. Bonurile propuse ca premiu sunt ex­puse in vitrina noastră. In numărul de Marți se va publica ziua și cuponul câștigător, precum și numele fericitului câștigător, deapeliștii au vrut să conteste autori­tatea d-lui Sturza, dar că partidul li­beral, care este o mare biserică, va ră­­mînea deschisă tuturora celor ce vroesc să conlucreze cu dînsulri Parcă din cele spuse de d. Fl­­e­­chide incă ar rezulta o amărăciune că situația nu ie de loc plăcută. D. Palade se mai categoric. T­a terminînd discursul seu de la sei­­f, zice : „ Sper totuși că unirea libe­r­­lilor se va face“. O singură dorință avem: ca vori­­le d-lui Palade să intre in urechile *ai de drept căci de altfel cine știe c ,"*se poate intîmpla. t Neu , mm PARLAMENTARE In Parlament s’au inceput desbate­­rile premergătoare respunsului la me­sagiu. Domnește incă o liniște rela­tivă și grupările liberale desidente incă n’au intrat in luptă, a căreia sfărșit nu poate fi de­cît o schimbare mare in situația politică de azi. Ie plăcută starea de azi a partidu­lui liberal și poate d. Sturza, după cum a zis in întrunirea majorităței, guverna singur ? La această intrebare, cetitorii își vor da singuri respunsul, cetind cu luare aminte cele zise de fruntașii guvernamentali in plin Par­lament, acum la desbaterea Mesagrului. La Cameră d. Dim. Sturzața crezut de bine să ieie cel dintăiu cuvîntul pentru a arăta țerei starea adevărată a lucrurilor. Intre altele iată ce a mai zis pri­mul ministru: Dacă pentru a cultiva o bucată de pămînt trebuește puteri unite, cu a­­tît mai mult se necesară cînd se vorba de a lucra pentru consolidarea țerei. Succesul pe care noi l’am obținut in 1894 la alegerile comunale ie o do­vadă de avantagiile unirei. Curentul puternic care s’a format in 1895 a­­rată cît de mare era puterea partidu­lui liberal unit“. Acest puternic adevăr se rostit de d. Dimitrie Sturza. Nemic aproape nu ieste de adăugat, de­cît doară că insuși d. Sturza re­cunoaște printre rînduri că singur nu va putea merge inainte. Dar vorbele primului ministru sunt coroborate de conlucratorii sei din mi­nister. Pe cînd d. Sturza vorbea la Cameră, același lucru făceau d-nii Ferechide și Palade la Senat. Ia să spicuim nițel. Ministrul de interne spune: Că șeful partidului, făcînd abstrac­țiune de persoana sa a intins o mîna loială­ desidenților. El n ’a făcut aceasta silit, dar in dorința de a conserva țe­rei activitatea unui număr de oameni de talent. ” D. Ferechide sfirșește zi­­cînd că tratativele s’au rupt pentru că UN NUMĂR ia BANI ! Profile universitare Elena F.­ ­ Una din cele mai drăgălașe studente de la științi, Brunettă, judecind după culoarea pă­rului și­ a ochilor ei mai întunecați, și a­­dînci ca întunericul unei nopți vijeloase in­­tr’un codru și blondă, judecind după albeața și fineța feței sale. Elena­­. e una dintre fruif­oasele și distinsele eleve din liceul W. Fiică a Fălti­cenilor, a venit in orașul nostru pentru a-și urma liceul, iar acum cursurile universita­re o silesc să rămîie incă in el, acești din urmă doi ani—cel puțin. Pe lingă frumusețe d-ra Elena­­, mai are și­ o inteligență vie, care o face să fie una dintre cele mai prețuite studente. Are mul­tă dragoste pentru literatură și cred că pu­ține­lor fi fiind colegile ei care să aibă, tot atîtea cunoștințe literare cîte are ea. Caracter vesel și inimă deschisă, îi face foarte mult să glumească și să facă i­o­li pe sama celor vrednici de asta, fapt ce a a­­tras multe dușmănii. Inimă francă, spune in față om­ ceea ce cugetă despre el și nu poarta­ Mei odată dușmănie celor care-o vorbesc de zeu și o dușmănesc, ci zice: „De unde nu-i nici D-zeu nu cere..." și nesocotește răul pe care i-l face cine­va. Semne particulare. Ii place foarte mult musica și citește tot ce apare nou. M Alegeri in Bucovina In fața alegerilor pentru consili­ul comunal al orașului Cernăuți. Aflăm, că „Concordia“ societatea po­litică a Romînilor din Bucovina invită toți alegătorii romîni din orașul și su­burbiile Cernăuților la o adunare, in scop ca să stabilească atitudinea Ro­mînilor față de alegeri și să aleagă comitetul electoral. O dramă pe zi O crimă de la o ceartă. Mai zilele trecute o groasnică cri­mă s’a intîmplat, ca urmare unei certe iscate dintr'un lucru de nimic. Doi morari intrară intr’o bună dimi­neață, să ieie cîte un pahar întăritor de vin, la o crișmă din strada Chau­­tournier. In acea crîșmă insă, cum se vindea și mangal, se intîmplă că una din băn­ci și masa la care se așezară cei doi morari să fie murdară de mangal așa că ei se aleseră cu hainele mur­dărite de negru și atunci începură a imputa cam aspru crîșmarului. Acesta îi apostrofă insă mai necuviincios și se născu intre dînșii o ceartă care sfîrși prin acea că crișmarul care se numea Delphin, trase o palmă unuia din cei doi morari și cercă să-i dee in ghionturi din crîșmă afară. Furios pănă la nebunie unul din mo­rari, puse mîna pe un drug de fier ce senatori de fie­care district cu excep­­țiune districtul Ilfov și Iași, care vor alege mai mulți deputați și senatori. Colegiul II alege cîte 2 deputați și un senator de fie­care județ exceptîn­­du-se Iașii și Bucureștii. SPIC. Naufragiații unui trans­atlantic Miez Persoanele scapate din naufragiul transatlanticului englez Londonian sînt 23 marinari și 22 voiajori. Printre morți se află căpitanul și două­zeci și patru marinari, locotinen­­tul, sergentul major și doi mecanici. DESBATERI PARLAMENTARE slujea să închidă ușa crîșmei, și care se afla sprijinit lîngă un perete, și cu dînsul trase lui Delphin o așa de pu­ternică lovitură in­cît îi desfăcu craniul in multe bucăți. Morarii au fost imediat arestați, de poliție, iar Delphin dus la morga spi­talului spre a i se face autopsia. REPORTAGIÜ Lear. Rum n­u­mm 0 Monitorul oficial No. 191 din 29 No­­embrie, publică următorul Proect pen­tru modificarea legei electorale, cum și a art. 58, 60, 61, 62, 68 și 69 din constituțiune, asupra caruia atragem atențiunea cetitorilor noștri. Art. I). Adunarea deputaților și se­natorilor se compune din persoane a­­lese in modul următor : Art. II). Corpul electoral este împăr­țit in fe­care district in 2 colegiuri (vezi art. 58 din constituție, care ur­mează a fi modificat in acest sens( Art. III). Fac parte din colegiul I de cameră și senat : a) . Acei ce posed un titlu de doctor in drept, doctor in medicină sau doc­tor de ori-ce specialitate sau titlu echi­valent cu acela de doctor, emanat de la școale speciale superioare recunoscute de stat. b) . Licențiații in drept, licențiații in litere, filosofie sau științi ; c) . Farmaciștii ; d) . Medicii-Veterinari; e) . Inginerii și arhitecții diplomați de școale superioare ; f) . Pensionarii care primesc pensiu­­nele de la stat, districte sau comune cel puțin de 3000 lei anual; g) . Membrii Academiei Române; h) Generalii și Colonelii, foștii și actualii deputați și senatori, care au făcut parte din două legislațiuni; i) . Și toți aceia cari au un venit funciar rural sau urban de una­mite lei, dar care știu citi și scrie. Art. IV). Fac parte din colegiul al doilea de cameră și senat : a) . Toți acei cu profesiuni libere ; b) . învățătorii sătești și preoții din orașe și sate; c) . Pensionarii care primesc pensiuni de la stat, district sau comună de la 600 lei in sus anual; d) . Cei ce au terminat cel puțin in­­vățămîntul primar ; e) . Toți cei care știu a scrie și citi și cari plătesc o dare anuală cătră stat, directă, de ori-ce natură, de cel puțin 40 lei. Art. V­. Toți cei fără știință de carte și care plătesc ori-ce dări cătră stat și care vor avea un venit funciar rural sau urban de 1000 lei anual, vor vota prin delegați. 50 de alegători, in aceste condițiuni, votează un delegat. Toți cei cari fără știință de carte și cari plătesc ori­ce dări cătră stat, dar cari nu vor avea un venit funciar ur­ban sau rural de 1000 lei anual, vor vota tot prin delegați. O sută de ale­gători votează un delegat, iar delegații acestora cu cei arătați la art. 5, vo­tează direct in colegiul al 2-lea. Art. VI­. O sută de alegători votează un delegat. Art. VII­. Nici un funcționar al statului, districtului sau comunei, nu poate fi ales delegat; invățătorii și pre­oții nu pot fi considerați ca funcțio­nari, și prin urmare, pot fi­ aleși de­legați. Art. VIII­. Aceste 2 colege, aleg di­rect pe deputați și senatori. Colegiul I aleg cite 2 deputați și 2 EPIGRAME Poeții Foamea nu omoară ! Iată do­vadă­, fără bani. Un poet de o­p­t-zeci de ani! Lui Guță T­e­igtrett iși pune Guță, Cînd minîncă, ochelarii, Micile ’îmbucături ast­fel I se par grozav de mari ! George Coșbuc Un ofițer englez cantanat la moarte. Jurnalul L’eclair a anunțat nu de mult arestarea locotenentului de arti­lerie Ward­ — din armata engleză - fiind inculpat că ar fi dat amantei sale d-ra Jats, doctorii, ca să avorteze. Locotenentul Warck, care era însu­rat și tată de familie, a fost înfățișat inaintea Curței cu juri din Liverpool și după un proces ce dură 2 zile, el a fost condamnat la moarte ca ucigaș. DE PESTE MUNȚI Duminică in 4 i. c. a fost convoca­tă din incidentul jubileului M. Sale împăratului o adunare românească in comuna Șiria (Ungaria). Pretorul ma­ghiar Paris Gabor n’a permis însă ți­nerea adunării pe cuvînt că s’au con­vocat numai Români și astfel s’ar fi nesocotit articolul de lege XLIV din 1868. Poporul român însă din împre­jurime s’a adunat in contra acestei opriri un număr mare și neputănd să esecute ordinea de zi, a adresat ur­mătoarea depeșă M. Sale, care poartă peste 200 de iscălituri . Credinciosul popor romăn, adunat astăzi la Șiria (Világos) ca să dea espresiune senti­mentului de fidelitate și loialitate către Augusta persoană a Majestății Voastre la jubileul glorioasei domnii de 50 de ani, a fost oprit și disolvat prin forță publică. Aducând aceasta la prea în­alta cunoștință, subsemnații venim in numele acestui popor asuprit și ne­dreptățit cu omagială supunere a de­pune la picioarele Tronului Majestății Voastre asigurarea neclintitei fidelități și alipiri cătră Majestatea Voastră și Casa Domnitoare. Egiptul și Sudanul Conrespondentul lui „Daily Mail“ din Gair anunță că in cercurile ofici­ale se lucrează ca guvernamîntul Su­danului să fie separat de cel al e­­giptului. Cît pentru Egipt, se crede, că o mai modificațiune in favoarea protectora­tului e necesară. Indigenii spun că intru tot ce-i privește, protectoratul există și acum. Totuși străinii îs in a­ltă stare din pricina capitulațiunilor. ID­u.cL­u_ia_ Planul răsuna de vijelia unei opere. Vaiet din notă tristă, plînset din ar­monie jalnică, durere și suferință din toată cîntarea, se ridicau toate de-o dată, ca mînate de o suflare puternică, umpleau odaia, răsunau in toată casa, de se cutremura o fire'ntreagă. Iera a­­tîta jeluire in cîntec și-atîta patimă furioasă ! Cînta Duduia. Cînta cum știa dînsa să cînte in zile de tristeță. De­getele iei ușoare se perindau de-asupra clapelor, cu mișcări iuți și apăsate,— mișcări de suferință. Cînta Duduia, dar cînta plîngător, înduioșat, vnjeluit. Ii venise ca din senin atîta simțire și­ a­tîta paternă de cîntec. Furată de armonie, cu firea ieșită din fire cu ochii magnetici, porniți a plîns, dînsa ’și cînta sufletul, și’l cînta răscolindu-l adînc, revoltîndu-i tot cu­prinsul, lăsînd să izbucnească din iei întreaga­­ suferință grămădită de zile. De ce n’ar spune iea păsul iei amar­nic ? De ce n’ar lăsa să apară acea durere ucigătoare, care se ascunsese’n inima iei, care fuse’năbușită in fie-ce clipă, in toată ora ? Și-apoi, pornirea i era așa de firească, așa de puternică, așa de uriașă, că, fără voia iei chiar, suferința se desfăcea din suflet, ca să răsune in pian, din pian, in casă, din casă’n drum, departe, foarte departe... Ah! cît ie de ușurătoare muzica! Un sunet, o armonie, și conștiința tace lă­sînd­ potopul simțirilor să se reverse, să ne inece. Iei ’i plăcea, —’i plăcea să’și destăinuie secretele prin melodie, care-o farmecă, căci graiul muzicei ie graiul durerilor cari n’au altă lim­bă, de­cît aceia a lacrimilor și­ a sus­pinelor. Duduia cînta mereu. Vijelia armo­niei­i era tot mai mare, mai furioasă. Ușa odăiei se deschise și­ un pap r>s­­tăruit pe mijloc apăru brusc.­­ Mai încetează cu zdrăngănitul ăla. Știi bine că fac socoteli... urechi­le-mi urlă de atîta zgomot... Ușa se’nchise repede peste apariția asta brutală și dojenitoare, impiede­­cînd zgomotul unor cuvinte răutăcioase s’ajungă la urechile Duduiei. Duduia increment cu mîinele pe clape. Nu pricepea atîta răutate din partea bărbatului iei. In pieptul iei o furtună de mîhnire ’i se urca la gît. Doborîtă se lăsă cu capul peste deschizătura rînjitoare a pianului, izbucnind un plîns înăbușit. Plîngea micuța ; căpușorul iei drăguț se bălăbănia pe pian, intr’o parte și’n alta, mototolindu-și gingășia feței. Iera o durere fără margeni. Ini­ma ’i ardea de suferință chinuitoare, se zbuciuma, bîlbîia cuvinte fără șir, se clătina ca și cum fiară inroșite’n foc ’i intrau in coaste. Doamne, ce chin îngrozitor, doamne ce suferință ! Ce ’ți-a făcut dînsa să o pedepsești in chipul ăsta? ! Iea ri­dică puțin capul. Șterse lacrimile. Se sculă de pe scaun indreptîndu-se că­tră pat. De-aici se’ntoarse inapoi. Pri­virile iei „căzură peste icoană. Crist ! Crist I Iea căzu’n genunchi. Crist­i iera strigarea iei. Crist­­ tu o chinuiești. Plînsul o năpădi mai furios. I era sin­gura rugă sinceră, călduroasă, sublimă, care se’nalța cătră icoana poleită, sin­gurul țipăt pornit din adîncimea ființei rănite. Crist­­ai milă, Crist!... Și iea’l pronunța, cuvîntul acesta, așa de incet,­­ zicea așa de ușor, că FOIȚA EVENIMENTULUI 178 INTRIGA ȘI CRIMA Partea a IV-a XIII Intr’o seară fu găsit, aplecat pe bi­roul seu mnotănd intr’un sac, cu sănge‘ care acoperise și hârtiile din jurul lui... Saltarul biroului ierau deschise, hârtiile dintr’ănsele răsculite și din lada, din apropiere, deasemenea des­­chisă, toate valurile au fost luate... I era vorba de o crimă. Portarul pus la ușa biroului, între­bat fiind, declarase că n’auzise nici un zgomot... Toată după amiază banche­rul stătuse singur cerând ca să nu fie deranjat... Primise numai pe unul din vechii lui funcționari, dl. de Sant-El­­vire ieși, spusese portarului : „ Să nu lași să intre nimene... Dl. vrea să fie singur. Dl. de Saint-Elvire dând această po­runcă părea foarte liniștit și se duse cu pasul său natural nefiind de fel grăbit... Ceasurile trecuseră apoi, fără ca dl. Santin să cheme pe cine­va sau să deie semn de viață. La ș­apte ceasuri, oara la care fi­nanciarul părăsea de obiceiu biroul, băiatul se hotărîse să bată in ușă. Nici un răspuns. Atunci, cam neliniștit, deschise ușa. Văzuse pe stăpânul său plecat pe birou și crezuse dintru intăiu că doar­me, dar apropiindu-se văzuse pete roșii. Inspăimîntat, începuse să strige și veniră oameni. Alt­ceva nu știa. Il căutară pe dl. de Saint-Elvire dar nu-l putură găsi pe mizerabil. Doamna Santin și fiica sa vroiră să facă să se creadă că se vorba de o sinucidere și răspândiră acest svon... și cum se știa că pozițiunea financia­rului i era amenințată de căt­va timp deja, această știre nu miră pe nime­nea. Lichidarea băncei terminată, abea rămase sărmanelor femei căte-va bile­te de bancă valoarea dotei mamei a­­proape. Dl. Santin nu se sinucise. Fusese omorît... Murise de aceeași moarte ca și doctorul Bertand. In timp ce iera cufundat in calcu­lele grele care de căte­va luni deja ’i scosese peri albi ușa cabinetului seu se deschisese și văzuse de­odată îna­intea lui pe omul pe care-l ură mai mult pe lume, căci din trădarea lui i se trăgeau toate nenorocirile... vechiul lui funcționar, dl. de Saint-Elvire, sau Bec-de-Canard, de care nu mai auzise vorbindu-se de cănd descoperirile mi­zerabilului pusese sfărșit­­ speranțelor lui. Știind foarte bine că n’are să fie primit dacă are să te anunțe, dl. de Sant-Elvire, pe care portarul îl cunoș­tea ca un om de casă, se infățișă cu indrăzneala lui obicinuită. — Dl. Santin mă așteaptă, spuse iei... Is grăbit... nu-i nevoie să mă a­­nunți. Și iei singur își deschise­ ușa, inain­­te ca portarul care iera foarte sur­prins, să se fi gândit să-l introducă. Văzindu-l, bancherul sări in sus. — Dumneata 1 strigă iei furios, — leu­l zise pungașul care inchise liniștit ușa in urma lui. Nu te aștep­tai să mă vezi astă­zi ? — Mărturisesc că nu credeam să ai îndrăzneala... — Foamea face pe lup să iasă din pădure. — Ți-ie foame ? — N’am un ban. — Și nădăjduiești ? — Nu nădăjduiesc, dar sunt sigur că ai să mă scoți din încurcătură. — leu ? — Dumneata? — După ceia ce ai făcut ? după... — După de­sigur că nu poate fi înainte de acuma. Financiarul iera galbăn de mănie. Luă un revolver care iera pe birou. — Nici­odată, zise iei ieșit din fire, nici­odată n’ai să mai capeți un ban de la mine, auzi ? cănd te voiu vedea murind de foame la picioarele mele, cănd... — Oh ! oh ! întrerupse ironic Bec­­de-Canard, ce foc,­ c% căl­ul# 1 — M’ai perdut, zise bancherul și a­­cuma îndrăznești ?... Dar amenințările d-tale nu mă mai pot speria. S’a sfă­­șit... Totul mi-se egal. Vorbind, dl. Santin gesticula cu­­ volverul pe care-l ținea in mănă, cu care amenința din cănd un căn pe dl. de Saint-Elvire. Acesta încurcat, și apoi cu viclenii tot zîmbind zise . (Va urma). I - o CUPOIT pentru PREMIUL SEPTÃMÂNAL M86 A 90 present« varulfeu cu ponul netăiet.I­E­Ș­I­T LA SORȚI : Acocxxxjocxxxxxxxxxxjoaocxxxy *

Next