Evenimentul, ianuarie-martie 1899 (Anul 7, nr. 1711-1784)

1899-01-14 / nr. 1719

UN NUMĂR 10 BANI ANUL Al III-Lea No. 1719 „ „ 6 luni .... „ 12 -„ „ 3 luni .... „ 6 In străinătate un an . . . „ 36 -Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE: iuscui­iu jin un an .... juei ~ REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL STRADA LAPUȘNEANEANU No. 44 Iași 1 ZIAR COTIDIAN 1 JOI 14 IANUARIE 1899 ■ ''twiiipiiwiMiin mum* Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garm­ond Lei 4 -v >1 H­a> ii ii 2 • » V III „ „ „ 50 IV o* ii » A v. îi 7. Manuscrisurile vecii nu se inapoiase In număr vechi 30 hani ADMINISTAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu — —1 IWWW III||||||||| im * mm&rstimz rasgggag^aagsgaaaKgag^^ CJAMTlNEaLE iUOLáRl &UM«4Vf*lto Lev Tolstoi ți Țăranii Ruși Incidente grave in Kina LEV TOLSTOI și ȚERANII RUȘI De ani de zile mai toate revistele și ziarele sunt pline de povestiri du­ioase, cu amănute indurerătoare, asupra vieței nenorocite pe care o duce țără­nimea rusă, din unele provincii și’a deosebi din partea răsăriteană a Ru­siei. S’au găsit mulți oameni de bine cari au venit cu dragă inimă, in sprijinul acestui norod obijduit și sarac, lipit pă­­mîntului. Dar din nenorocire, in deșert au fost micile ajutoare și puzderia de povețe și de încercări, pentru a mai indulci un pic plînsul nevoei, povara întune­catei sărăcii. Căci răul e prea profund și de ne­voie nu de paliative, ci de reforme te­meinice. In provincia Samara, o provincie cu pămint roditor și cu livezi mănoase, in cari earba­te cît omul, foametea a isbucnit și pe zi ce merge să întinde, incingînd in brațele-i.... mîngîetoare tot mai mult, mai mult norod. Te prinde uimirea, și-ți frămînți cu­getul, cînd vezi, cum se poate să bîn­­tue foametea într’un district cu 48 la sută pămînt de arătură, cu 84, livezi și pășuni și numai cu 16 locuitori la kilometru patrat ! Cînd cugeți că Bavaria are 77 lo­cuitori la kilometrul patrat, socotind satele și orașele și totu­și in Samara e foamete Un preot protestant al coloniștilor germani, atît de numeroși in Samara, scrie la Moscva următorul apel, publi­cat de corespondentul ziarului englez ,Daily News“, in care intre altele face mărturisiri care te încrucesc, te’nduio­­șază până la lacrimi: „Am făcut pline din cea din urmă mină de făină și peste cîteva zile, spăimîn vitoare vedenie a foametei va bate la ușa colibelor noas­tre. Moarte de foame, hidoasă ne aș­teaptă. Copii, micuții își sug degetele, se țin de poala mamelor și rugători plingind cer pline, părinții istoviți de foame uită durerea lor, dar simt cum ii podidesc lacrimile de mila micuților. Pentru numele Maicei Domnului, in­­durați-vă trimiteți-ne ceva ajutoare.“ Țarul a trimis doi ofițeri inalți din suita sa, in ținuturile bîntuite de foa­mete. Nu vorbim de presa, căci știm cu toții că’n Rusia nu se poate feri ceia ce trebuie, și’i adevărat. Bătrînul scriitor Tolstoi, cea mai lu­minoasă figură a literaturei ruse, acest iscusit cunoscător a traiului amar al țărănimei ruse, și-a dat și el părerea lui înțeleaptă și plină de temeinicie, printr’o scrisoare, care firește n’a pu­tut fi publicată fățiș in întregime, in Rusia, ci In ziarele streine. Iată cîte-va crîmpeie din această fru­moasă și documentată scrisoare. „Cercetările au dovedit că norodul rusesc întrebuințează in mijlociu, 30 la sută mai puțină hrană, de­cît s’ar cu­veni, pentru a putea fi sănătos și in putere. Se mai știe că tinerii din pro­vinciile cu „pămînt negru“ cele mai roditoare părți ale Rusiei, sunt din ce in ce mai puțin destoinici pentru sluj­ba ostășească. Din cercetările privitoare la numă­rul populațiunei, se știe, că de unde acum 20 de ani sporea mai mult de­cit ori­unde in ținuturile curat agri­­­cole, acuma nu să mai vede nici un spor, ci o desevărșită stare pe loc. „Dar ce mai ie nevoe de cercetări catagrafice? E de ajuns să privim pe țaran cu trupu­l slăbănogit, uscățiv și fără vlagă și să-l asămănăm cu vr'un slugitor, ori viziteu de lajvr’un bogataș. Pe dată vom vedea ce deosebire uri­așa, de atît in privința hranei cît și a puterei de a munci, a acestor doi oa­meni. Militarii speciali știu apoi prea bine că avînd chiar ostași bine hrăniți și bine înarmați, tot n’o să poată apara o posiție, dacă le va lipsi acel ceva nehotărît ce se numește „spiritul ar­matei.“ Tot așa se și’n lupta cu na­tura ... Țaranul simte, că starea sa ca agricultor, ca gospodar țaran, este rea, dar nu crede ca, s’ar putea îmbunătăți. Și deprinzîndu-se cu ideia că, sta­­rea­ i­ie lipsită de oare­ce nădejde de îmbunătățire, nu se mai luptă, ci tră­­ește și lucrează numai intru cît îl si­lește imboldul conservărei individuale. Și mai la vale. Nu lipsesc semne de cădere a min­­ței, unul din cele mai de căpetenie e nepasarea cea mai desăvîrșită, față cu chestiile sufletești. Chestii religioase nu sunt in ținuturile noastre agricole. Nu doar că țaranul ar fi pravoslavnic căci știrile date de preoți ne vorbesc necurmat de nepasarea religioasă a ță­ranilor, dar pentru că nu se intere­sează de asemenea lucruri. Alt semn ie neplăcerea, nedorința și traganarea de a schimba obiceiurile învechite. Alt semn se lipsa de ori­ce interes și tragere de inimă la munca agricolă. Nu-i vorba de lene, ci de un fel de muncă tîmpită, fără tragere de inimă, neroditoare. In aseminea împrejurări dorința de a uita nevoia și lipsa, se firește foarte mare și vedem rachiul și tutunul intrebuințându-se tot mai mult și mai mult, chiar bieții incep a fuma și a bea. Această cădere a poporului urmează marele scriitor Tolstoi, se pricinuită de acei cari cîrmuesc pe țarani, cari nu vor să le cunoască și lor vrednicie o­­menească. Privesc pe țărani ca pe niște fi­­inți necioplite și proaste, cari vecinii trebue să fie ascultători și duși de alții. Sub cuvînt de a ingriji de el, s’a luat poporului toată libertatea și l’a înjosit. Cu numele sunt legi anume pentru țarani, privitoare la proprietate, la lu­­­crarea pămîntului, la moștenire și așa mai departe, dar in adevăr ie o încur­cătură de măsuri, de tălmăciri, de o­­biceiuri și de hotărîri judecătorești cari nu mai întăresc credința țăranilor, Că atîrnă in totul de nenumărați slujbași. Țaranul nu vede numai in polițist, in primar, in notar, dar și in agentul societăței de asigurat, in doctor in ve­terinar, in popă, in slujbașii de la pri­mărie, ba chiar in proprietari și in oa­menii mari cuprinși, tot numai și nu­mai slujbași, cari pot face cu dînsul ori ce ar pofti. Și ceia ce apasă mai îngrozitor mai mult de­cît ori­ce sufle­tul norodului, ie rușinoasa pedeapsă cu bataca. Dacă nu vom trezi sufletul norodu­lui, nici o măsură alta nu va fi in sta­re a-1 ajuta. Respunsul meu la întrebarea, ce se de făcut pentru a intimpina zeul care se întinde mereu este : „Nu mai pri­viți poporul ca pe niște vite. Dați-i li­bertatea religioasă, puneți-i nu sub legi deosebite ci sub dreptul obștesc, dați-i libertatea de a se mișca, de a se lu­mina, de a-și arata ideile prin scris și prin graiu și înlăturați inainte de toate pata rușinoasă a tuturor guvernelor trecute și astăzi dreptul sălbatec, de-a bate generația ce crește acum, numai și numai, pentru că s e alcătuită din fii de țarani. Se de netăgăduit, că in ideile lui Tolstoi sunt și unele eronate, dar to­tuși din cea mai mare parte a acestei scrisori se desprinde mult adevăr. U­­nele părți din aceste frumoase povețe n’ar fi tocmai rău de a fi imitate și urmate de țărănimea noastră. _____________________St. Bujor PROFILE UNIVERSITARE Victor 0. C. R. Iași si doctoratul in medicină. Cel mai simpa­tic drept vorbind dintre Internii spitalului Sfintul Spiridon. Citește foarte mult, ceea ce 1 deosibește in lotul de cei laiii interni, colegi aisub care , nu obi­șnuesc’u­d trece vremea cu asemenea fleacuri ‘ cum la­­ic ei. ii place foarte mult medicina,­ ș’or fi in stare să stea zi și noapte lângă căpătâiul bol­navului spre a-i da ajutorul seu. Foarte conștiincios. E singurul, care face adevărată , gardă­­ de intern, umbrind toa­tă noaptea prin spital și dind fie­cărui bol­nav, prețiosul seu ajutor, prelivnic obiceiu­lui celor­lalți colegi ai sei interni, care so­cotesc că ie de ajuns să fii numai înscris pe , lista de serviciu“ sa zici că ești de „gardă". Duce o viață foarte retrasă! 1 , uniră de : Spital, Facultatea si farmacia D. nu se duce nicăireu stă acasă inchizîndu-se in bogata lui bibliotecă, unde găsește cea mai mare distractie citind, de alt­fel e o fire nervoa­sa dar de-o bunătate rară. Cu toată lumea foarte amabil si îndatori­tor lucru­rib-1 f­ric­ă­ fi foarte iubit de top ace­ ouro-l cunosc si mai al­es de toate. Peste cît­va timp’iși va­ susține Tesa de „Doctor in medicină ” după care va fi un­l din cei mai căutați, medici, de­oare­ce-i foarte cunoscut ca un bun doctor chiar de pe acuma. Mai cu seama de fe­mei, in a că­ror boli a căutat să se specializeze. Originar din Bas­ i­ubia și cinci mie ori do­rul de mamă îl face, il silește să și mai vi­zi­eze dulcea Basarabie e cons­derat pe-a­­colo in multe familii drept un iscusit m­­e­die, de oare­ce are mulți lecui­i la răbuș de­­ pe când era inca student in medicină Semne particulare: ii place mult să dis­cute chestiuni de medicină și să bee la far­macie V. Gieshubler ca sir­op de smeură si cui­mucii. v. uiesmumer cu sirop­­cîte odală. de balsam Tolutun. Gfieghe REPORTAG­IU 0 Pruncucidere Comiterea crimei, in pivniță, horă. - Descoperirea crimei. - La Ancheta. ^Am­ anunțat in numărul precedent că in comuna Capra, comuna 7­abăra acest județ s­a găsit in casa fetei Pro­fra Lohan cadavrul unui copil de cu­mic născut. Primarele acelei comuni presupunînd a fi la mijloc o crimă a anunțat par­chetul care la rîndul seu a delegat pe dl. procuror Titus Popovici cu facerea anchetei * * * Dl. procuror transportându-se la fața locului a procedat la anchetă și luînd interogatorul acuzatei in prima zi n'a putut afla nimic sigur, căci fata a per­sistat in negarea crimei comise. Abia a doua zi, in urma unui iscu­sit interogator, criminala mărturisește crima, care s’a comis in următoarele împrejurări. Fiind grea, in urma unor relațiuni cu un flăcău din sat, dînsa ajungînd la termen s’a ascuns intr’o pivniță unde a dat naștere copilului și unde prin strangulare sa ucis ascunzîndu­l, in niște cârpe in nisipul pivniței. După comiterea crimei, dânsa pen­tru a masca crima se gătește și se duce la hora din sat, dar, spre nefericirea ei, o parte din placentă se eliminează fără ca dânsa se fi observat. * * * Placenta a fost găsită de doi băeți are mergeau tocmai in urma ei și ?nu au denunțat imediat faptul Față cu această probă sdrobitoare, fata n'a mai putut nega și a trebuit să arăte tot adevărul. * * Dânsa insă fiind minoră va fi ju­decată de tribunalele corecționale. De­o­cam­dată însă, a fost internată in institutul Gregorean fiind incă sufe­rindă Moartea lui Dingle­y Din Washington cu data de 14 Ia­nuarie se telegrafia­ză că senatul și camera și-au ridicat ședințele pentru cite­va zile in semn de doliu după Dingley. • Printre numeroasele telegrame și scrisori de condoleanțe primite de de­­solata văduvă Dingley se află și o scri­soare autografă, a președintelui, care exprimă durerea sa și acea a d-nei­­ Mac­Kinley. CUVINTE EP GRAMATICE­­. Un leac bun in contra paraziților e pomada cu pucioasă Medicină populară Eplistf Pe un mormînt Cetitor iubit! Medicii i-au prescris o cură de pucioasă .. Și-a murit...* * * Culmea unui muzicant „bețiv Să bee... cu măsură. Ziefrid * * Incitate grave in China. Din Bruxelles, cu data de 1 Ianuar în „Le journal de Bruxelles“ se scrie: Primim noutăți grave din Kina, Pă­rintele Joseph Delbronck a fost asasi­nat de către păgîni. Rebelii ocupă deja două provincii și au pătruns pană la Hou-Nom. In „Su-Th­uen“, venind in număr de mai multe sute pe negîndite au a­­tacat reședința a doi misionari. P. Fleury a fost prins și legat to­varășul său închis intr’o ocnă unde sufere cele mai mari și rele torturi. Păreri despre femei Respectați femeile! Ele fac să în­florească ghirlande cerești, in spinoa­sele locuinți din vieață. Ele fac legă­turile trainice ale iubitei sfinte, și sub costul văl al grațiilor, ele rîdică mîna cu sfințenie sămănănd planta prețioasă a celor mai nobile sentimente. Schiller. Alăturea de ori­ce bărbat cu renu­me se află o femee iubită , căci iubi­rea este soarele geniului. Schiller. Nici un barbat nu s’a tînguit vre’o dată că s’a sculat prea de dimineață ori fiind­că s’a însurat prea de tînar. In ambele cazuri, el a tras din aceste mari foloase. ________ ____ Burke. Generalul Weyler Din Madrid se telegrafiază, că ge­neralul Weyler a oferit un nou ban­chet coloneilor cari au servit sub ordi­­nile sale in Cuba. O dramă pe zi Crima din strada Pierre Leroux. Ucigașii doamnei Marie Leton, din strada Pierre Leroux, după mari și grele străduinți, au fost in sfîrșit prinși și dați pe mîna judecătorilor de ins­trucție, unde ei și-au mărturisit nu­mele și faptele criminale. Ei sunt in număr de patru și se nu­mesc Burgert, Emil Martin, Mathieu Georges și Angele Binaux. Toți au făcut mărturisirea următoare asupra crimei pentru care sînt acuzați de ucidere a d-nei Marie Leton. In noaptea de 5 Ianuarie, se intîl­­niră conform hotărîrei luate de cu zină cu toții intr’una din cafenelele din Saint Latin, unde așteptară jucînd bi­liard până la oarele unul. Atunci por­niră cîte doi spre strada Pierre Leroux unde știau că d-na Leton, care în­casase in ziua acelei nopți veniturile de la bonuri și chiria caselor, și se afla singurică. Ajunși acolo, mai intăi in­tră Burgert care trăia cu tînăra Eugé­­nie V­­servă la d-na Martel, și-i pro­pune să meargă cu el să petreacă. Fata după multe stăruinți se imbrăca și porni. Burgert care se prefăcu a încuia el ușa antretului, luă cheea la el, lăsînd ușa deschisă. Pe acolo tovarășii lui pătrunseră pănă in setacul d-nei Seton pe care după ce o legară îi luară toți banii și sculele prețioase din casă, iar in urmă o uciseră, lovind’o fie­care din ei in piept cu cîte un cuțit. In această stare ea fu găsită a doua zi de biata servitoare, care nu știa nimic de toată această crimă. Lear. Cantinele școlare Progresul instrucțiunei in școale și in special in acele primare urbane și rurale, depinde in primul rînd de la modul de fregventare și despre care, E­­venimentul in nenumărate rînduri a scris pagini întregi. Da, de la fregventare copiilor, se poate stabili progresul unei școli fie chiar și secundară. Nefrecventarea șco­larilor care de altmintrerea e destul­ de bine simțită in școalele noastre, de­pinde in mod vădit de la lipsa mij­loacelor materiale a majorităței de co­pii ce fregventează scoalele noastre Din statisticele făcute, s’a văzut că aproape majoritatea școalelor primare și cu deosebire acele rurale, sunt freg­­­ventate de copii saraci lipsiți de haine cărți și chiar hrana zilnică. In fața acestor cauze, se justifică ne­­progresarea instrucției in acele școli. Pentru combaterea sau dacă nu cel puțin pentru ameliorarea acestor piedici la buna fregventare școlară, s’a gân­dit la înființarea de cantine școlare pe lingă școalele primare, cantine ce vor servi pentru ajutarea copiilor sa­raci. înființarea acestor cantine cer chel­­tueli enorme și statul nedispunînd nu se pot înființa de minister. Inportanța cantinelor fiind înțeleasă de toți membrii corpului didactic pri­mar și secundar din țară, un mare cu­rent s’a început in toate comunele ur­bane și rurale pentru adunarea fon­durilor necesare la înființarea și sus­ținerea de cantine. Astă­zi comitete instituite dintre in­stitutoare și institutori, lucrează pe ca­pete, la organizări de baluri, represen­­tații Teatrale și de circ. In Iași mai cu deosebire, asemenea ssw saa EggWjanaa BBwisgifgMgij B^ Tin­chiTrivirKSS^ comitet, a organizat, după cum deja am anunțat o representeție Teatrală la 16 Ianuar, pentru care s’a plasat toa­te biletele, cum și o matină cu tombolă la circul Hutemman pentru copii Din aceste 2 representații, comitetul Ieșan e pe care se încasează suma de 6 mii lei plus sumele încasate prin lis­tele de subscripții. Același curent s' a deschis și prin sate, așa de exemplu, in comunele Bel­­cești, Ciu­rea, Cotnari, Șipotele, Bivo­lari, se vor da baluri publice pentru string­erea de fo­duri necesare la can­d tine Curentul e lăudabil și urăm tuturor comitetelor izbînda cea mai desăvîrșită. Nova. Accidententul regnlui Greta. Din Atena prin telegramă se anunță că in timpul impărțirei darurilor de a­­nul nou la Palat, un ușor accident s’a intîmplat regelui greciei. Pe cînd voia să fie o statuetă de marmură, ce represintă VICTORIA, pentru a o oferi princepelui moșteni­tor, aceasta statue căzu peste picioarele regelui și-l lovi așa de rău, că ei să văzu nevoit să stee in casă cîte­va zile. nes­ul ESPâSîl Iubite amice. Ai simțit vre­ o­dată golul înfiorător care -ți rămîne in suflet in urma cea­surilor de fericire și puterea de m­în­­gîiere, ce o au amintirile in aceste cea­suri de tristă singurătate ? Mă simțeam atît de singur și de pă­răsit, in trenul care aluneca pe pînza albă de zăpadă, intinsă peste­ cîmpuri, dar totuși iubeam singurătatea asta, in care pluteau amintirile fericite ale zi­lei de ori și unde se intrupa figura ei de o eleganță atît de tristă. O zăream, privindu-mă adînc și trist și intrebîn­­du-mă desnădăjduit. -- De ce m’ai uitat? Cum ași fi putut uita figura asta atît de frumoasă care mă îmbăta cu săru­tările ei nebune și care, ’mi mîngîia tristețea zilelor de toamnă cu mărtu­risirile ei naive de dragoste. Și’n liniștea vagonului o simțeam a­­propiindu-se ușor ca o umbră și atin­­gîndu-mi fruntea infierbîntată cu dege­tele ei palide și diafane. De ce mai uitat ? ’mi răsuna lung și sfâșietor in inimă mustrările ei triste și ochii ei cătau întrebători in ochii mei. N’am uitat-o nici­odată și cu toate astea siguranța și durerea cu care mă mustra de necredința mea. ’mi sdro­­biau inima, pănă ce, de­odată isbuc­­nind într’un rîs sgomotos și apucîn­­du-mi buzele intr’o sărutare lungă și aprinsă, suspină: Ești singurul care m’ai iubit. Ne-am așezat apoi unul in fața al­tuia și pe cînd aburii se ridicau din ceștile mari cu ceaia, ne-am unit su­fletele prin luminile care ne țneau privirile și ne-am mărturisit unul altuia cu vocea stinsă și tremurătoare a unui suspin înăbușit de mult in piept. Nu știu dacă ai gustat vre-o­ odată farmecul acestor dulci intimități, dar in inima-mi vibrează prelung și acum murmurai buzelor ei și par­că un glas de departe -mi suspină și acum la u­­rechi regretele ei pline de melancolie, visurile-i sdrobite și bătăile inimei ei spre dragostea adevarată și eternă.... Și acum in­­ vultoarea vieței a ca­pitalei, in mijlocul zgomotului și vese­ FOIȚA „EVENIMENTULUI" VÂNDUȚI in 26 DUȘMANULUI Percheziția Agentul, lovit la cap, îl lăsase slo­bod. Apucând hățurile, vizitiul o luă la fugă­­ trecând, pe lăngă cei­lalți a­­genți care la auzirea pocniturilor se apropiaseră, cu nasul văzît in manta, cu hățurile in mâna stîngă, și cu re­volverul in mâna dreaptă. Dispăru repede pe drumul care du­ce la Petit-Colombes, pentru a ajunge la Bezons. Toate acestea se întâmplară intr’un timp mai scurt de­căt acela de care ie nevoie pentru a povesti aceste lu­cruri , dar toată scena fusese văzută de agenți și de persoanele care se a­­flau in trăsură. Domnul Cochebois dintr’o parte și comisarul de cealaltă făceau semn a­­genților prin care le spunea să vie in grabă, și viziteul dădu vînt cailor. Agenții, de altmintrelea, n’aveau ne­voie să fie mult timp chemați­­ la sgo­­motul împușcăturilor, și văzînd de de­parte drama care se desfășura înain­tea castelului, începură a alerga in­­tr’acolo. In mai puțin de zece minu­te, toată lumea se afla sau in dosul gardului castelului, sau in dosul lo­cuinței. Agenții de la extremitatea cercului, aceia, înaintea cărora trecuse trăsura în galop, tăiară drumul indreptăndu­se către castel și, trecând, pe cei doi inspectori, căzuți in drum, la o sută de pași unul de altul, fie­care in căte un sac de sînge. Roulant­i era mort. Glontele, de calibru mare, ’i intrase după urechea dreaptă, găurind craniul și făcând o deschizătură prin care ie­șeau crierii. Nenorocitului ’i ierau ochii scoși din orbite, sîngele ’i curgea prin nas și prin gură. Moartea ’i venise intr’un mod brusc, probabil că nu suferise mult. Cat privește pe Pernon, glontele ’i pătrunsese prin piept. Mai mult, căderea și trecerea roa­telor îi pusese intr’o stare teribilă. Un picior ’i i era sfărâmat. Răsfla inee, insă sera fără cunoș­tință. Trăsura veni să iese pe mort și pe rănit pentru a-i duce la spital. Ah ! briganzii ! repeta dl. Coche­bois infurit. Ah ! bandiții ! Trei ómeni ! au ucis astă­zi ! Și pe cei mai buni! Și tot nu-­i am prins incă. Sera așa de înfuriat incăt nu-și mai dădea socoteală de ce spune. De odată insă se liniști­­se un om de poliție de primul rang. Mânia sa, găsind in aceste apostrofe, o potolire oare­care, deveni imediat stăpăn pe sine.­­ Nu­ te numai atăt, reluă iei, de­sigur. D-le comisar, că te-ai prevăzut, pentru ori­ce eventualitate cu un lă­cătuș, nu se așa ? La răspunsul afirmativ al acestuia, spuse: Poruncește să se deschidă ușile. Se duse in direcția grilajului cu co­misarul și cu comandantul Tardia. Se­cretarul așezase înaintea zidului par­cului zece agenți. Alți doi, trebuiau să între în lăuntru cu șeful de sigu­ranță, înlocuind ast­fel pe nenorociții inspectori, care, numai iei, putuseră vedea că se mai afla o persoană in castel, dar care victime ale dramei ca­re se desfășurase in căte­va minute, nu putuseră să previe pe șeful lor. Acelaș lucru îl făcură la ușa intră­­rei ; vizitatorii se găsiră atunci intr’un vestibul mare, care comunică cu o al­tă cameră printr’o scară. Sub scară, se afla intrarea la subsoluri și de o parte, o ușă de fund. De o parte și de alta a vestibulul alte două uși, înainte de a intra, dl. Cochechois se gândi și spuse secretariatului : — Trimite cinci agenți pentru a e­­xamina parcul și grajdurile pe care le-am zărit cănd am intrat. In acest timp, ceilalți cinci vor rămânea in a­­fara zidului. Asta pentru siguranță, cănd vom fi siguri că parcul și graj­durile sunt deșerte, toată lumea se va pune aici să observe ; șease in jurul castelului, trei in vestibul, unul afară pentru a indepărta pe curioși, cei­lalți doi cu noi. Ordinul fu executat repede. Nu gă­siră pe nimene nici în parc, nici in grajduri ; atunci toată lumea fiind a­­șezată, dl. Cochechois se îndreptă spre ușa din dreapta vestibulului și apasă pe bumb. Ușa deschise intrarea la o cameră intemeeată din pricina stolurilor­. A­­cestea fură rădicate și soarele lumină o odaie de măncare, obicinuita ; dar in bufetul care stătea acolo nu ierau nici tacâmuri nici cristaluri, in saltare nici o argintărie. Mobilele ierau de­șerte. Nu se de căt un simplu decor, murmură șeful siguranței. Deschise atunci o ușă situată in col­țul drept al acestei odăi, și se găsi in­tr’un salon a lui Ludovic XVI, destul de complect ca mobile și pictură, dar a cărui inspecțiune cu deamănuntul nu dădu nici un rezultat. (Va urma).

Next