Evenimentul, ianuarie-martie 1899 (Anul 7, nr. 1711-1784)
1899-01-14 / nr. 1719
UN NUMĂR 10 BANI ANUL Al III-Lea No. 1719 „ „ 6 luni .... „ 12 -„ „ 3 luni .... „ 6 In străinătate un an . . . „ 36 -Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE: iuscuiiu jin un an .... juei ~ REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL STRADA LAPUȘNEANEANU No. 44 Iași 1 ZIAR COTIDIAN 1 JOI 14 IANUARIE 1899 ■ ''twiiipiiwiMiin mum* Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 -v >1 Ha> ii ii 2 • » V III „ „ „ 50 IV o* ii » A v. îi 7. Manuscrisurile vecii nu se inapoiase In număr vechi 30 hani ADMINISTAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu — —1 IWWW III||||||||| im * mm&rstimz rasgggag^aagsgaaaKgag^^ CJAMTlNEaLE iUOLáRl &UM«4Vf*lto Lev Tolstoi ți Țăranii Ruși Incidente grave in Kina LEV TOLSTOI și ȚERANII RUȘI De ani de zile mai toate revistele și ziarele sunt pline de povestiri duioase, cu amănute indurerătoare, asupra vieței nenorocite pe care o duce țărănimea rusă, din unele provincii și’a deosebi din partea răsăriteană a Rusiei. S’au găsit mulți oameni de bine cari au venit cu dragă inimă, in sprijinul acestui norod obijduit și sarac, lipit pămîntului. Dar din nenorocire, in deșert au fost micile ajutoare și puzderia de povețe și de încercări, pentru a mai indulci un pic plînsul nevoei, povara întunecatei sărăcii. Căci răul e prea profund și de nevoie nu de paliative, ci de reforme temeinice. In provincia Samara, o provincie cu pămint roditor și cu livezi mănoase, in cari earbate cît omul, foametea a isbucnit și pe zi ce merge să întinde, incingînd in brațele-i.... mîngîetoare tot mai mult, mai mult norod. Te prinde uimirea, și-ți frămînți cugetul, cînd vezi, cum se poate să bîntue foametea într’un district cu 48 la sută pămînt de arătură, cu 84, livezi și pășuni și numai cu 16 locuitori la kilometru patrat ! Cînd cugeți că Bavaria are 77 locuitori la kilometrul patrat, socotind satele și orașele și totuși in Samara e foamete Un preot protestant al coloniștilor germani, atît de numeroși in Samara, scrie la Moscva următorul apel, publicat de corespondentul ziarului englez ,Daily News“, in care intre altele face mărturisiri care te încrucesc, te’nduioșază până la lacrimi: „Am făcut pline din cea din urmă mină de făină și peste cîteva zile, spăimîn vitoare vedenie a foametei va bate la ușa colibelor noastre. Moarte de foame, hidoasă ne așteaptă. Copii, micuții își sug degetele, se țin de poala mamelor și rugători plingind cer pline, părinții istoviți de foame uită durerea lor, dar simt cum ii podidesc lacrimile de mila micuților. Pentru numele Maicei Domnului, indurați-vă trimiteți-ne ceva ajutoare.“ Țarul a trimis doi ofițeri inalți din suita sa, in ținuturile bîntuite de foamete. Nu vorbim de presa, căci știm cu toții că’n Rusia nu se poate feri ceia ce trebuie, și’i adevărat. Bătrînul scriitor Tolstoi, cea mai luminoasă figură a literaturei ruse, acest iscusit cunoscător a traiului amar al țărănimei ruse, și-a dat și el părerea lui înțeleaptă și plină de temeinicie, printr’o scrisoare, care firește n’a putut fi publicată fățiș in întregime, in Rusia, ci In ziarele streine. Iată cîte-va crîmpeie din această frumoasă și documentată scrisoare. „Cercetările au dovedit că norodul rusesc întrebuințează in mijlociu, 30 la sută mai puțină hrană, decît s’ar cuveni, pentru a putea fi sănătos și in putere. Se mai știe că tinerii din provinciile cu „pămînt negru“ cele mai roditoare părți ale Rusiei, sunt din ce in ce mai puțin destoinici pentru slujba ostășească. Din cercetările privitoare la numărul populațiunei, se știe, că de unde acum 20 de ani sporea mai mult decit oriunde in ținuturile curat agricole, acuma nu să mai vede nici un spor, ci o desevărșită stare pe loc. „Dar ce mai ie nevoe de cercetări catagrafice? E de ajuns să privim pe țaran cu trupul slăbănogit, uscățiv și fără vlagă și să-l asămănăm cu vr'un slugitor, ori viziteu de lajvr’un bogataș. Pe dată vom vedea ce deosebire uriașa, de atît in privința hranei cît și a puterei de a munci, a acestor doi oameni. Militarii speciali știu apoi prea bine că avînd chiar ostași bine hrăniți și bine înarmați, tot n’o să poată apara o posiție, dacă le va lipsi acel ceva nehotărît ce se numește „spiritul armatei.“ Tot așa se și’n lupta cu natura ... Țaranul simte, că starea sa ca agricultor, ca gospodar țaran, este rea, dar nu crede ca, s’ar putea îmbunătăți. Și deprinzîndu-se cu ideia că, starea iie lipsită de oarece nădejde de îmbunătățire, nu se mai luptă, ci trăește și lucrează numai intru cît îl silește imboldul conservărei individuale. Și mai la vale. Nu lipsesc semne de cădere a minței, unul din cele mai de căpetenie e nepasarea cea mai desăvîrșită, față cu chestiile sufletești. Chestii religioase nu sunt in ținuturile noastre agricole. Nu doar că țaranul ar fi pravoslavnic căci știrile date de preoți ne vorbesc necurmat de nepasarea religioasă a țăranilor, dar pentru că nu se interesează de asemenea lucruri. Alt semn ie neplăcerea, nedorința și traganarea de a schimba obiceiurile învechite. Alt semn se lipsa de orice interes și tragere de inimă la munca agricolă. Nu-i vorba de lene, ci de un fel de muncă tîmpită, fără tragere de inimă, neroditoare. In aseminea împrejurări dorința de a uita nevoia și lipsa, se firește foarte mare și vedem rachiul și tutunul intrebuințându-se tot mai mult și mai mult, chiar bieții incep a fuma și a bea. Această cădere a poporului urmează marele scriitor Tolstoi, se pricinuită de acei cari cîrmuesc pe țarani, cari nu vor să le cunoască și lor vrednicie omenească. Privesc pe țărani ca pe niște ființi necioplite și proaste, cari vecinii trebue să fie ascultători și duși de alții. Sub cuvînt de a ingriji de el, s’a luat poporului toată libertatea și l’a înjosit. Cu numele sunt legi anume pentru țarani, privitoare la proprietate, la lucrarea pămîntului, la moștenire și așa mai departe, dar in adevăr ie o încurcătură de măsuri, de tălmăciri, de obiceiuri și de hotărîri judecătorești cari nu mai întăresc credința țăranilor, Că atîrnă in totul de nenumărați slujbași. Țaranul nu vede numai in polițist, in primar, in notar, dar și in agentul societăței de asigurat, in doctor in veterinar, in popă, in slujbașii de la primărie, ba chiar in proprietari și in oamenii mari cuprinși, tot numai și numai slujbași, cari pot face cu dînsul ori ce ar pofti. Și ceia ce apasă mai îngrozitor mai mult decît orice sufletul norodului, ie rușinoasa pedeapsă cu bataca. Dacă nu vom trezi sufletul norodului, nici o măsură alta nu va fi in stare a-1 ajuta. Respunsul meu la întrebarea, ce se de făcut pentru a intimpina zeul care se întinde mereu este : „Nu mai priviți poporul ca pe niște vite. Dați-i libertatea religioasă, puneți-i nu sub legi deosebite ci sub dreptul obștesc, dați-i libertatea de a se mișca, de a se lumina, de a-și arata ideile prin scris și prin graiu și înlăturați inainte de toate pata rușinoasă a tuturor guvernelor trecute și astăzi dreptul sălbatec, de-a bate generația ce crește acum, numai și numai, pentru că s e alcătuită din fii de țarani. Se de netăgăduit, că in ideile lui Tolstoi sunt și unele eronate, dar totuși din cea mai mare parte a acestei scrisori se desprinde mult adevăr. Unele părți din aceste frumoase povețe n’ar fi tocmai rău de a fi imitate și urmate de țărănimea noastră. _____________________St. Bujor PROFILE UNIVERSITARE Victor 0. C. R. Iași si doctoratul in medicină. Cel mai simpatic drept vorbind dintre Internii spitalului Sfintul Spiridon. Citește foarte mult, ceea ce 1 deosibește in lotul de cei laiii interni, colegi aisub care , nu obișnuesc’ud trece vremea cu asemenea fleacuri ‘ cum laic ei. ii place foarte mult medicina, ș’or fi in stare să stea zi și noapte lângă căpătâiul bolnavului spre a-i da ajutorul seu. Foarte conștiincios. E singurul, care face adevărată , gardă de intern, umbrind toată noaptea prin spital și dind fiecărui bolnav, prețiosul seu ajutor, prelivnic obiceiului celorlalți colegi ai sei interni, care socotesc că ie de ajuns să fii numai înscris pe , lista de serviciu“ sa zici că ești de „gardă". Duce o viață foarte retrasă! 1 , uniră de : Spital, Facultatea si farmacia D. nu se duce nicăireu stă acasă inchizîndu-se in bogata lui bibliotecă, unde găsește cea mai mare distractie citind, de altfel e o fire nervoasa dar de-o bunătate rară. Cu toată lumea foarte amabil si îndatoritor lucrurib-1 frică fi foarte iubit de top ace ouro-l cunosc si mai ales de toate. Peste cîtva timp’iși va susține Tesa de „Doctor in medicină ” după care va fi unl din cei mai căutați, medici, deoarece-i foarte cunoscut ca un bun doctor chiar de pe acuma. Mai cu seama de femei, in a căror boli a căutat să se specializeze. Originar din Bas iubia și cinci mie ori dorul de mamă îl face, il silește să și mai vizieze dulcea Basarabie e consderat pe-acolo in multe familii drept un iscusit medie, de oarece are mulți lecuii la răbuș de pe când era inca student in medicină Semne particulare: ii place mult să discute chestiuni de medicină și să bee la farmacie V. Gieshubler ca sirop de smeură si cuimucii. v. uiesmumer cu siropcîte odală. de balsam Tolutun. Gfieghe REPORTAGIU 0 Pruncucidere Comiterea crimei, in pivniță, horă. - Descoperirea crimei. - La Ancheta. ^Am anunțat in numărul precedent că in comuna Capra, comuna 7abăra acest județ sa găsit in casa fetei Profra Lohan cadavrul unui copil de cumic născut. Primarele acelei comuni presupunînd a fi la mijloc o crimă a anunțat parchetul care la rîndul seu a delegat pe dl. procuror Titus Popovici cu facerea anchetei * * * Dl. procuror transportându-se la fața locului a procedat la anchetă și luînd interogatorul acuzatei in prima zi n'a putut afla nimic sigur, căci fata a persistat in negarea crimei comise. Abia a doua zi, in urma unui iscusit interogator, criminala mărturisește crima, care s’a comis in următoarele împrejurări. Fiind grea, in urma unor relațiuni cu un flăcău din sat, dînsa ajungînd la termen s’a ascuns intr’o pivniță unde a dat naștere copilului și unde prin strangulare sa ucis ascunzîndul, in niște cârpe in nisipul pivniței. După comiterea crimei, dânsa pentru a masca crima se gătește și se duce la hora din sat, dar, spre nefericirea ei, o parte din placentă se eliminează fără ca dânsa se fi observat. * * * Placenta a fost găsită de doi băeți are mergeau tocmai in urma ei și ?nu au denunțat imediat faptul Față cu această probă sdrobitoare, fata n'a mai putut nega și a trebuit să arăte tot adevărul. * * Dânsa insă fiind minoră va fi judecată de tribunalele corecționale. Deocamdată însă, a fost internată in institutul Gregorean fiind incă suferindă Moartea lui Dingley Din Washington cu data de 14 Ianuarie se telegrafiază că senatul și camera și-au ridicat ședințele pentru citeva zile in semn de doliu după Dingley. • Printre numeroasele telegrame și scrisori de condoleanțe primite de desolata văduvă Dingley se află și o scrisoare autografă, a președintelui, care exprimă durerea sa și acea a d-nei MacKinley. CUVINTE EP GRAMATICE. Un leac bun in contra paraziților e pomada cu pucioasă Medicină populară Eplistf Pe un mormînt Cetitor iubit! Medicii i-au prescris o cură de pucioasă .. Și-a murit...* * * Culmea unui muzicant „bețiv Să bee... cu măsură. Ziefrid * * Incitate grave in China. Din Bruxelles, cu data de 1 Ianuar în „Le journal de Bruxelles“ se scrie: Primim noutăți grave din Kina, Părintele Joseph Delbronck a fost asasinat de către păgîni. Rebelii ocupă deja două provincii și au pătruns pană la Hou-Nom. In „Su-Thuen“, venind in număr de mai multe sute pe negîndite au atacat reședința a doi misionari. P. Fleury a fost prins și legat tovarășul său închis intr’o ocnă unde sufere cele mai mari și rele torturi. Păreri despre femei Respectați femeile! Ele fac să înflorească ghirlande cerești, in spinoasele locuinți din vieață. Ele fac legăturile trainice ale iubitei sfinte, și sub costul văl al grațiilor, ele rîdică mîna cu sfințenie sămănănd planta prețioasă a celor mai nobile sentimente. Schiller. Alăturea de orice bărbat cu renume se află o femee iubită , căci iubirea este soarele geniului. Schiller. Nici un barbat nu s’a tînguit vre’o dată că s’a sculat prea de dimineață ori fiindcă s’a însurat prea de tînar. In ambele cazuri, el a tras din aceste mari foloase. ________ ____ Burke. Generalul Weyler Din Madrid se telegrafiază, că generalul Weyler a oferit un nou banchet coloneilor cari au servit sub ordinile sale in Cuba. O dramă pe zi Crima din strada Pierre Leroux. Ucigașii doamnei Marie Leton, din strada Pierre Leroux, după mari și grele străduinți, au fost in sfîrșit prinși și dați pe mîna judecătorilor de instrucție, unde ei și-au mărturisit numele și faptele criminale. Ei sunt in număr de patru și se numesc Burgert, Emil Martin, Mathieu Georges și Angele Binaux. Toți au făcut mărturisirea următoare asupra crimei pentru care sînt acuzați de ucidere a d-nei Marie Leton. In noaptea de 5 Ianuarie, se intîlniră conform hotărîrei luate de cu zină cu toții intr’una din cafenelele din Saint Latin, unde așteptară jucînd biliard până la oarele unul. Atunci porniră cîte doi spre strada Pierre Leroux unde știau că d-na Leton, care încasase in ziua acelei nopți veniturile de la bonuri și chiria caselor, și se afla singurică. Ajunși acolo, mai intăi intră Burgert care trăia cu tînăra Eugénie Vservă la d-na Martel, și-i propune să meargă cu el să petreacă. Fata după multe stăruinți se imbrăca și porni. Burgert care se prefăcu a încuia el ușa antretului, luă cheea la el, lăsînd ușa deschisă. Pe acolo tovarășii lui pătrunseră pănă in setacul d-nei Seton pe care după ce o legară îi luară toți banii și sculele prețioase din casă, iar in urmă o uciseră, lovind’o fiecare din ei in piept cu cîte un cuțit. In această stare ea fu găsită a doua zi de biata servitoare, care nu știa nimic de toată această crimă. Lear. Cantinele școlare Progresul instrucțiunei in școale și in special in acele primare urbane și rurale, depinde in primul rînd de la modul de fregventare și despre care, Evenimentul in nenumărate rînduri a scris pagini întregi. Da, de la fregventare copiilor, se poate stabili progresul unei școli fie chiar și secundară. Nefrecventarea școlarilor care de altmintrerea e destul de bine simțită in școalele noastre, depinde in mod vădit de la lipsa mijloacelor materiale a majorităței de copii ce fregventează scoalele noastre Din statisticele făcute, s’a văzut că aproape majoritatea școalelor primare și cu deosebire acele rurale, sunt fregventate de copii saraci lipsiți de haine cărți și chiar hrana zilnică. In fața acestor cauze, se justifică neprogresarea instrucției in acele școli. Pentru combaterea sau dacă nu cel puțin pentru ameliorarea acestor piedici la buna fregventare școlară, s’a gândit la înființarea de cantine școlare pe lingă școalele primare, cantine ce vor servi pentru ajutarea copiilor saraci. înființarea acestor cantine cer cheltueli enorme și statul nedispunînd nu se pot înființa de minister. Inportanța cantinelor fiind înțeleasă de toți membrii corpului didactic primar și secundar din țară, un mare curent s’a început in toate comunele urbane și rurale pentru adunarea fondurilor necesare la înființarea și susținerea de cantine. Astăzi comitete instituite dintre institutoare și institutori, lucrează pe capete, la organizări de baluri, representații Teatrale și de circ. In Iași mai cu deosebire, asemenea ssw saa EggWjanaa BBwisgifgMgij B^ TinchiTrivirKSS^ comitet, a organizat, după cum deja am anunțat o representeție Teatrală la 16 Ianuar, pentru care s’a plasat toate biletele, cum și o matină cu tombolă la circul Hutemman pentru copii Din aceste 2 representații, comitetul Ieșan e pe care se încasează suma de 6 mii lei plus sumele încasate prin listele de subscripții. Același curent s' a deschis și prin sate, așa de exemplu, in comunele Belcești, Ciurea, Cotnari, Șipotele, Bivolari, se vor da baluri publice pentru stringerea de foduri necesare la cand tine Curentul e lăudabil și urăm tuturor comitetelor izbînda cea mai desăvîrșită. Nova. Accidententul regnlui Greta. Din Atena prin telegramă se anunță că in timpul impărțirei darurilor de anul nou la Palat, un ușor accident s’a intîmplat regelui greciei. Pe cînd voia să fie o statuetă de marmură, ce represintă VICTORIA, pentru a o oferi princepelui moștenitor, aceasta statue căzu peste picioarele regelui și-l lovi așa de rău, că ei să văzu nevoit să stee in casă cîteva zile. nesul ESPâSîl Iubite amice. Ai simțit vre odată golul înfiorător care -ți rămîne in suflet in urma ceasurilor de fericire și puterea de mîngîiere, ce o au amintirile in aceste ceasuri de tristă singurătate ? Mă simțeam atît de singur și de părăsit, in trenul care aluneca pe pînza albă de zăpadă, intinsă peste cîmpuri, dar totuși iubeam singurătatea asta, in care pluteau amintirile fericite ale zilei de ori și unde se intrupa figura ei de o eleganță atît de tristă. O zăream, privindu-mă adînc și trist și intrebîndu-mă desnădăjduit. -- De ce m’ai uitat? Cum ași fi putut uita figura asta atît de frumoasă care mă îmbăta cu sărutările ei nebune și care, ’mi mîngîia tristețea zilelor de toamnă cu mărturisirile ei naive de dragoste. Și’n liniștea vagonului o simțeam apropiindu-se ușor ca o umbră și atingîndu-mi fruntea infierbîntată cu degetele ei palide și diafane. De ce mai uitat ? ’mi răsuna lung și sfâșietor in inimă mustrările ei triste și ochii ei cătau întrebători in ochii mei. N’am uitat-o niciodată și cu toate astea siguranța și durerea cu care mă mustra de necredința mea. ’mi sdrobiau inima, pănă ce, deodată isbucnind într’un rîs sgomotos și apucîndu-mi buzele intr’o sărutare lungă și aprinsă, suspină: Ești singurul care m’ai iubit. Ne-am așezat apoi unul in fața altuia și pe cînd aburii se ridicau din ceștile mari cu ceaia, ne-am unit sufletele prin luminile care ne țneau privirile și ne-am mărturisit unul altuia cu vocea stinsă și tremurătoare a unui suspin înăbușit de mult in piept. Nu știu dacă ai gustat vre-o odată farmecul acestor dulci intimități, dar in inima-mi vibrează prelung și acum murmurai buzelor ei și parcă un glas de departe -mi suspină și acum la urechi regretele ei pline de melancolie, visurile-i sdrobite și bătăile inimei ei spre dragostea adevarată și eternă.... Și acum in vultoarea vieței a capitalei, in mijlocul zgomotului și vese FOIȚA „EVENIMENTULUI" VÂNDUȚI in 26 DUȘMANULUI Percheziția Agentul, lovit la cap, îl lăsase slobod. Apucând hățurile, vizitiul o luă la fugă trecând, pe lăngă ceilalți agenți care la auzirea pocniturilor se apropiaseră, cu nasul văzît in manta, cu hățurile in mâna stîngă, și cu revolverul in mâna dreaptă. Dispăru repede pe drumul care duce la Petit-Colombes, pentru a ajunge la Bezons. Toate acestea se întâmplară intr’un timp mai scurt decăt acela de care ie nevoie pentru a povesti aceste lucruri , dar toată scena fusese văzută de agenți și de persoanele care se aflau in trăsură. Domnul Cochebois dintr’o parte și comisarul de cealaltă făceau semn agenților prin care le spunea să vie in grabă, și viziteul dădu vînt cailor. Agenții, de altmintrelea, n’aveau nevoie să fie mult timp chemați la sgomotul împușcăturilor, și văzînd de departe drama care se desfășura înaintea castelului, începură a alerga intr’acolo. In mai puțin de zece minute, toată lumea se afla sau in dosul gardului castelului, sau in dosul locuinței. Agenții de la extremitatea cercului, aceia, înaintea cărora trecuse trăsura în galop, tăiară drumul indreptănduse către castel și, trecând, pe cei doi inspectori, căzuți in drum, la o sută de pași unul de altul, fiecare in căte un sac de sînge. Roulanti era mort. Glontele, de calibru mare, ’i intrase după urechea dreaptă, găurind craniul și făcând o deschizătură prin care ieșeau crierii. Nenorocitului ’i ierau ochii scoși din orbite, sîngele ’i curgea prin nas și prin gură. Moartea ’i venise intr’un mod brusc, probabil că nu suferise mult. Cat privește pe Pernon, glontele ’i pătrunsese prin piept. Mai mult, căderea și trecerea roatelor îi pusese intr’o stare teribilă. Un picior ’i i era sfărâmat. Răsfla inee, insă sera fără cunoștință. Trăsura veni să iese pe mort și pe rănit pentru a-i duce la spital. Ah ! briganzii ! repeta dl. Cochebois infurit. Ah ! bandiții ! Trei ómeni ! au ucis astăzi ! Și pe cei mai buni! Și tot nu-i am prins incă. Sera așa de înfuriat incăt nu-și mai dădea socoteală de ce spune. De odată insă se liniștise un om de poliție de primul rang. Mânia sa, găsind in aceste apostrofe, o potolire oarecare, deveni imediat stăpăn pe sine. Nu te numai atăt, reluă iei, desigur. D-le comisar, că te-ai prevăzut, pentru orice eventualitate cu un lăcătuș, nu se așa ? La răspunsul afirmativ al acestuia, spuse: Poruncește să se deschidă ușile. Se duse in direcția grilajului cu comisarul și cu comandantul Tardia. Secretarul așezase înaintea zidului parcului zece agenți. Alți doi, trebuiau să între în lăuntru cu șeful de siguranță, înlocuind astfel pe nenorociții inspectori, care, numai iei, putuseră vedea că se mai afla o persoană in castel, dar care victime ale dramei care se desfășurase in căteva minute, nu putuseră să previe pe șeful lor. Acelaș lucru îl făcură la ușa intrărei ; vizitatorii se găsiră atunci intr’un vestibul mare, care comunică cu o altă cameră printr’o scară. Sub scară, se afla intrarea la subsoluri și de o parte, o ușă de fund. De o parte și de alta a vestibulul alte două uși, înainte de a intra, dl. Cochechois se gândi și spuse secretariatului : — Trimite cinci agenți pentru a examina parcul și grajdurile pe care le-am zărit cănd am intrat. In acest timp, ceilalți cinci vor rămânea in afara zidului. Asta pentru siguranță, cănd vom fi siguri că parcul și grajdurile sunt deșerte, toată lumea se va pune aici să observe ; șease in jurul castelului, trei in vestibul, unul afară pentru a indepărta pe curioși, ceilalți doi cu noi. Ordinul fu executat repede. Nu găsiră pe nimene nici în parc, nici in grajduri ; atunci toată lumea fiind așezată, dl. Cochechois se îndreptă spre ușa din dreapta vestibulului și apasă pe bumb. Ușa deschise intrarea la o cameră intemeeată din pricina stolurilor. Acestea fură rădicate și soarele lumină o odaie de măncare, obicinuita ; dar in bufetul care stătea acolo nu ierau nici tacâmuri nici cristaluri, in saltare nici o argintărie. Mobilele ierau deșerte. Nu se de căt un simplu decor, murmură șeful siguranței. Deschise atunci o ușă situată in colțul drept al acestei odăi, și se găsi intr’un salon a lui Ludovic XVI, destul de complect ca mobile și pictură, dar a cărui inspecțiune cu deamănuntul nu dădu nici un rezultat. (Va urma).