Evenimentul, aprilie-iunie 1899 (Anul 7, nr. 1785-1853)

1899-06-11 / nr. 1839

ANUL al VII-lea No. 1839 UN NUMĂR 10 BANI ABONAMENTE, înainte pe un an . . . . • „ 6 luni .... v „ 3 luni . • • • In străinătate un an . . . Un număr 10 bani­­i«*­REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ stsammmmmmmssm­i STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iașii I ZIAR COTIDIAN | viwiGixti n îui Niiii ioy» ■1­­Whmwmsm&smisBmmsm MiausmwM A urmei ani, inserții și Reclame ip I Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 •— 0­ <>__ 1> » AA 5» 11 11 " si 1* HI ii ii si 50 ii * IV ., si si 25 Manuteritu­rile vechi nu se inapoiesc Un număr vechi 30 bani ADMINISTAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL­‘ HOTEL TRAIAN LA CATUL f­iu SĂ STINS... i*e ziua de ari s*a stîns pen­tru vecie, organul ocultist din localitate, care timp de aproa­pe un an de zile, a făcut o „pro­pagandă” rușinoasă de mora­vuri ticăloase și stricate: înfi­ințat de tristul slre Gane, fițui­ca avea să verse tot veninul stă­pânului seu in­potriva tuturora cari Van demascat și Van ară­tat ast­fel cum este, desbrăcat de aureola falsă ce-și crease. Apoi fără vre­o vedere politi­că, fără a încerca măcar să se scuzeze in fața opiniei publice de faptele ei nelegiuite, strînsu­­ra ocultistă desfidea lumea prin obrăznicie sau injurii surugi­­ești, care se î­ntorceau asupra au­torilor lor nespălați. Dar părăsită curând de oamenii cinstiți de la clubul o­­telului Traian, reptila ocultistă și-a dat sfârșitul, hulita de ceti­torii sei siliți, desprețuită de to­­tă lumea. Hot cari suntem pentru liber­tatea cea mai netermuită a pre­sei, care avem convingerea că ori­cum presau ie folositoare, eram une­ori cuprinși de des­­gust văzănd cum oculta degra­dează pănă și arma cea mai pu­ternica ce a servit pentru res­­cumpararea libertățelor noastre Și continuând a nu face dato­ria, a merge înainte pe calea cinstei și a muncei pe care di­rectorul nostru o străbate cu a­­tăta glorie, aveam ca măngăere că nu poate însemna pressă de­căt acea care represintă in a­­devăr opinia publică și nu are alt razăm de­căt al cetitorilor sei, iar bureții ce se nasc din întâmplare trebuie să dispară, căci mai ales ieșenii nu au dat și nu vor da vre-o dată spriji­nul lor unor pamflete decrepi­te a unor oameni fără scrupu­le. Și a dispărut... requiescat in pace. V. CIA mm IN FOAITIA Sunt aproape 9 zile de cînd in ur­ma unui vot de blam, cabinetul Fran­cez, de sub preșidenția d-lui Dupuy, a demisionat și cu toate aceste zile trecute nici unul din oamenii politici chemați la Eliseu de președintele Re­­publicei dl Loubet, n’a fost in stare a compune ministerul dorit de parlamen­tul Francez. Dl Poincarre, cel intăi chemat și rugat cu formarea cabinetului după trei zile de zadarnice strădămuinți a fost nevoit in urma dificultăților ce i se făceau radicalii și socialiștii din ca­meră, să renunțe la formarea cabine­tului. Astăzi e însărcinat dl Waldek Rousseau, dar pănă in present nici el SIL CETE (Guta) „Impresiele frumoase Ți le lasa primul amorf. E greu de ai descrie in totul ade­vărata frumuseță. Un corp voluptos, părul b­atain, doi ochișori dulci, cari te farmecă la cea­intăi privire, arcu­iți de niște sprincene frumoase, o gu­riță mică care te ispitește, și in care să văd niște dinți, întocmai ca măr­găritarele, fața rotundă o adevărată Venus. E incă eleva unei școale, ce nu peste mult timp o va absolvi, o vezi tot­deauna ducîndu-să la școală sin­gură, cîte odată la întoarcere întovă­rășită de prietena ei­­. Vecinie seri­oasă, intre prietene insă e foarte glu­meață, ceea ce o face să fie iubită de ele. Intr’un timp era iubită de cine­va care și acuma incă o iubește dar că­ruia nu i-a dat atenție. Iubește dintre autorii romîni pe : Vlăhuță, Emines­­cu etc. Semne particulare , cănd unde face gropițe in obrăjorii cei frumoși, ceea ce o face și mai frumoasă. Ii placa dansul. G eg­ores ..„— ii........• • "•■•• "••■•■•■ [UNK] rEiiiii'iiiiiimviiii'il—I­TflMT­9fi0T»'wirT>f7?i'iWi'fBr'f,OTw»ii­­'ivif<iiihiiiii*ii'iiiiwim &assua*mss&iBmBmasaw­­mmsmmwrm ANCHETA DE LA SLATINA tini rinn ■«« I ce se­ și făcu » — După dejun, toate restaurantele se goliră și lumea in gru­puri de cite 4 și 5 persoane, se răzle­COLEGIUL II Mavrodin loan căpitan Bran­dia B. Alex. Mihail Gh. Avocat Cristescu S. Dimitrie Grigoriu V. Gheorghe Prassa Constantin Maximovici Teodor Zarifopol loan Daraban Gheorghe n’a putut ajunge la nici o înțelegere, așa in­cît criza ministerială Franceză, care părea a fi mică, la proporții mari și îngrijitoare. Pentru a înțelege cauzele acestei grave situații, trebue să amintim că cabinetul Dupuy n’a căzut de­cît pe mult desbătuta afacere Dreyfus, inter­pelarea din cameră nefiind de­cît un pretext. Camera, care avea toată încrederea in fostul minister n’a putut erta lui Dupuy duplicitatea sa și menaj­erile pe care voia să le aducă pentru pedep­sirea adevăraților vinovați. Acesta fiind motivul e ușor de in­­țeles că parlamentul nu vrea cu nici un chip să consfințească un nou mi­nister, pănă ce acela nu-i va da pro­be neindoelnice de buna credință, de energie și de ascultare. Astfel fiind lucrurile e greu de pre­cizat cînd și cum va lua sfîrșit criza ministerială franceză. Afacerea Dreyfus, care a răsturnat rînd mai multe ministere, care a silit pe un președinte al republicei, dl Ca­simir Perier, să demisioneze, acuma ca o acuitate și mai mare își stabilește un curent așa de puternic in Franța, in­cît ține in suspensie formarea unui minister. Situația deci e greu încurcată și nici o lumină nu vine să­ crespusculeze, noaptea intensă ce acopere mișcările parlamentare. Compunerea cabinetului Francez se va face numai din elemente revizio­niste, căci majoritatea camerei com­pusă din Republicani, radicali socia­liști și socialiști nu vor susține decît o atare grupare. Mignon­­țese care in­cotro, apucînd drumurile ce duc prin petecele munților. La ora 1 p. m­. dădu o bară de ploae, care nu ținu de cit foarte scurt timp și în urmă, se însem­nă­ subsemnatul cronicar, ca toți ceilalți vizitatori dori­ tori de escursiuni, după dejunul ce l,am luat la bazinul regal cu d-nii C. P. Constantiniu epitropul Sft. Spiri­­ don, dr. Pastia și C. Zamfir eseu a d­­ ministratorul băelor, însoțit de d­nii Achimiu, I. Haleziu și cîți­va pădurari, am plecat la graniță pentru a vizita pepiniera Slănicului. Pe drum începu se ploae și ținu într-una pănă ce noi am ajuns la granița un­gurească, unde ne-am odihnit puțin,— după 25 minunte de odihnă la gra­niță, buciumul pădurarului ne vestește că sosise la pepinieră d­­ejistrop Cons­tantiniu, unde vizită cu minuțiositate pepiniera Slănicului, primind explica­­țiile cerute de la d. inginer Haleriu; de la pepinieră ne întoarcem înapoi spre Slănic și in drum vizităm lăptă­ria elvețiană a d-nului Borelli unde am luat fie-care cîte un pahar de lapte bătut. Afară începu se pleae din ce în ce mai tare, d. epitrop Constanti­niu se sui in trăsură cu d. Haleriu și plecară, ceilalți, au rămas pentru a pleca apostolește. Era ora 3 p. m. cănd am plecat de la lăptărie, ploaea creștea din ce in ce așa că după 15 m. de drum ploaea cădea ca cu cofa, așa că nu puteam aproape zări inaintea noastră, fulge­rele care ne orbeau vederea erau pre­cedate de tunete și trăsnete ce credeam că ori să nărite munții. Cu chiu cu vai, udați pănă la piele am ajuns la b­ă­el­e de Hidroterapie unde am găsit pe dl. dr. Pastia stînd intre numeroși lucrători, indemnîndu-i pentru isprăvirea nenumeratelor inbu­­nătățiri ce anul acesta s’au făcut a­­cestor băi. Cît am stat la băele de Hidrotera­­pie, afară ploaea curgea de credeai că s'au rupt nourii limpedele și pașni­cul Slănic de odinioară curgiea tulbu­re și mare ducînd pe spumeg­atele sale valuri, grinzi și rădăcini de arbori din cănd in cănd mugetul valurilor e întrecut de pocniturile stâncilor care desprinse din munți prin valurile a­­pelor cad rostogdlite sfărmîndu-se in mii de bucăți. E oara 6 juni. fulgerele, tunetele și groaznicele trăsnete începură a se în­depărtă odată cu plumburii nouri și in urma lor se așează pe munți ceața vestitoare a liniștei și a incetărei furtu­­nei ploaia abia mai cade, din toate res­­pintenele drumurilor vin escursioniștii murați de ploae și îngroziți de tune­tele și trăsnetele furtunei, ora șapte sosi și ploaia incă nu încetase. Azi Luni 7 Iunie, cerul e senin, nourași mici fug din timp in timp pe el, soarele luminează frumos virfurile munților și nourii de aburi de pe munți și plaiuri se resipesc in vezdul­e frumos și liniște, ce contrast față de furtuna de cel care m’a ingrozit pănă la moarte. G­ rale cu soția sa. In urmă el a trăit 65 de zile ,cu cadavrele victimelor și constatările au stabilit că se culca cu cadavrele. Acuzatul declară că el nu știe sub ce impuls el se găsea cînd și-a ucis soția și copila, și neagă acusarea că s’ar fi culcat in micul păt­șor al co­pilei lui. D-rii Roland, Aubiger și Cnevo­ Ilier constatind pe acusat asupra stă­­rei lui mentale și conduseră că-i­­ responsabil deplin de faptele sale. Nu tot așa s’au exprimat asupra lui Vadier și Menesclou. Curtea condeamnă pe vinovat la pedeapsa cu moarte. Din Mizerie Următoarele 2 sinucideri s’au pe­trecut săptămîna trecută datorită mi­zeriei. Comisarul de poliție din quartie­­rul Champs-Elysees­, dl Prelat, a constatat sinuciderea prin asfid­iare a unui profesor de patinage, numit Grainborge, in vrrstă cam de vre-o patru­zeci și unu ani. El este năs­­scut in Gaen și acum se găsea intr’o adincă mizerie. O a doua sinucidere s’a intîmplat in strada Blomer 56. In locuința sa, a fost găsit spinzurat, un bătrîn de vre-o șepte­zeci și doi de ani, nu­mit Jean Menu. * s El se sinucise din pricină că era pe cale de a deveni orb și neavînd familie nu mai putea nici să-și cîș­­tige hrana nici să spere că se va găsi cine să îngrijească de dînsul. înainte de a-și pune ștreangul in gind Jean Menu a avut precauțiunea pentru a nu suferi mult fără­ îndo­iala să-și imprejmuiască gîtul cu un șervet și peste acesta să strîngă lea­­țul.­­ LEAR. Intre alte obiecte rare și prețioase, Exposiția universală din Paris, va po­seda și unul de o valoare puțin co­mună. Nu va fi nici mai mult nici mai pu­țin de­căt o massă de aur, in formă de glob și valorînd bagatela de un milion de dolari, (cinci milione franci). Această pepită monstră ie oferită prin colaborare de cătră propietarii minelor de aur din Coldorado. Ini aș Supunîndu-se Comisiunei interimare cererea mai multor locuitori, inreg. la No. 15708 din a. c, de a nu se vin­de trei parcele de pămint dintre pî­­răul Nicolina și Șoseaua Nicolina, care au fost scoase in licitație, de­oare­ce ele servesc ca imaș pentru o­­rășenii din partea locului. Comisiunea găsind întemeiată ce­rerea decide, a se anula lucrările de licitațiune și a nu se mai scoate in vînzare aceste locuri. Deciziunea Comisiei Interimare de căt se poate de lăudabilă a ceastă’ntristare nu se putu lăsa , iară-i veniră amintirile, rechemate par­că de împrejurare. Dînsa’și luă pălăriea și vălul și tre­cu prin verandă’n grădină, incunjură dintru­ntăiu stratul de flori ruinele mîndreței de vară și se opri apoi mai incolo. lingă grădinar. — Așa­dar ai de lucru și cu frun­zele veștede, Olsen ? — Ca stăpînă, am. Bătrînul, un om albit, ’și ridică pri­virea și se razămă de greblă. — Mi se pare c’am trist, Olsen, de a vedea mulțimea asta de frunze, și apoi vine iarna, omătul­­ah ! Dînsa se cutremură și privi tristă’n spre strat. — Da, da, de­sigur că vine iarna - o da ! Olsen ’și trecu pipa’n cea­l­alt colț al gurei și o privi puțin cam curios ; dînsul nu prea pricepuse ce credea ea, căci ’i se părea c’am de mirat - ca și cum iarna n’ar trebui să vie ! — N’ar fi bine dacă n’am avea iar­nă, zise el incet și cu judecată, căci dac’ar sta trandafirii toată iarna și s’ar munci și chinui să stoarcă pă­­mîntul, mai n’ar fi de­cît fleacuri și bu­ruieni ; dar cu frunzișul ăsta - da cu­coană - se face mai bun pămîntul in primă­vară, din cari cresc altele din nou. Merge’ntr’una de-a roata, da cu­coană, tot de-a roata ; ce-a fost floare trebuie să vestejiască, dar in urmă tot ce’i veștejit înflorește iară. Așa-i in lume. — Da, da, dragă Olsen, ziceam că și noi trebuie să veștejim. — Da da, ha ha, asta așa-i, da da; dar și noi avem copii ! Copii ! da, de­sigur, numai de n’ar trebui să vestejiască și ăștia ! Dar e o nebunie de a sta aici ș’a vorbi despre stări sufletești cu’n om care nu putea pricepe alt­ceva de cu­ tot ce’i palpabil, material , care nu putea pătrunde simbolul delicat, tre­cătoarele dar amarele disposiții cari ucid cu mireazma lor nesimțitoare și consumătoare. Iar ședea’n casă, iar luă cartea’n mină, aruncînd o ochire repede asupra paginelor deschise spre a veni iară la starea-i dinainte. Nu era vorba aicea de marea și ultima vestejire pre toate cite’n de moarte , ci des­ineață se ofilesc și dînsa căta s’afle dacă și ea cum­va zărește’n groapă, de pe colnic .Frun­ze veștede*. Se gîndi la măritișul ei dinainte : Fericită ? Da, ce’i a fi fericită ? Dacă, pentru a judeca drept, trebui să mărturisească că’n loc de iubire a fost mai multă prietenie . Supunerea cătră datoriile vieței. Cînd spre amintire’și rechemă visu­rile ideale cu eterna ardoare, cari trei­buiau să fie vecinie arzînde, vecinie aprinse, vecinie inflăcărate, trebuie să constate c’a urmat multă lavă și sgu­­ră și că tocmai dintr’astea rămăsese o mare parte. N’au trăit ei amindoi în armonie. In liniște , nu ’și-au moderat pasiu­­nele, renunțînd din toată puterea la tot ce le-a fost mai drag, scump,— n’am făcut toate acestea ca doi oa­meni învățați cari ’și sunt amîndoi credincioși, "asemuitori în unele apu­cături ? Și nu era ea mai îndepărtată d­e el, după cît era mai aproape de copii ei ? Nu erau copii tocmai causa că une­ori erau de acord, ori c’aveau păreri diferite despre ceva? Nu consta in sfîrșit căsătoriea aceasta numai în ceia că interesele generale insepara­bile, îi făceau sa steie împreună ’n loc de a simți și a trăi unul pentru altul ? Trebui să consimtă că pe lingă o pepită moastră BEFO­LITAGIU De la băile Slănic (MOLDOVA). Escursiuni. Furtuna — Inspec­­țiuni. — Numele Vizitatorilor. Ori­cît de greoi s’au bolnav va fi un vizitator al acestor băi , cu ne­putință se nu ia parte la escursiunele ce se fac în munții din jurul Slănicului. Anul acesta din cu­ văd, aproape toți vizitatorii băilor sunt neastîmpa­­rați chiar pe vreme ploioasă. Eri Duminica­ Mare, o zi de o rară frumusețe făcu ca multă lume să se hotărască spre a pleca în munți, cea Dramele zilei. Nebun furios Borneo, in etate de 32 ani, a fost inaintat curiei cu juri pentru dub­lul asasinat "săvirșit asupra unei fe­tițe a lui de 10 ani și asupra soției sale, cum și pentru următoarea crimă Acusatul avusese relații incestu­oase cu fiica sa, și relațiuni nenatu­­ lui Crist Călător sărman, ce’n drumul aspru și spinos al vieții Porți a umilinței cruce, pe al tău u­măr istovit Ce trimis din cer spre jerfa omenirei rătăcite Ești de Fariseii lumei apăsat, batjoco­rit. Las’ asupra lor să cadă, dureroasa ta privire iartă-i, că-s orbiți de patimi, și urcînd vi spre Calvar ’Nalță fruntea ta umilă către cel a­tot putinte Și’ngănănd o rugăciune bea al morței ___________ tirist pahar Ecouri și Noutăți Calendarul: 10 Uinie Högfiritul Soarelui • 4.17 Apus : 7.46 Timpul : probabil variabil Alegeri Comunale Am încercat să aflu dacă la clubul liberal s’a luat vre­o hotărîre in cea ce privește alegerile comunale. O fericită întâmplare mă face să intilnesc pe d. dr. botez, destinsul nostru concetățean. „­­ La Club ați luat dispoziția de a lăsa membrilor deplina libertate de a face ce vor crede in alegerile comu­nale. Ați fost la vot ? — Nu — lista conservatoare nu puteam s’o votez și antisemit nu sunt. Pe drept că toată lumea se aștepta la aceasta atitudine corectă a d-lui dr. Botez. Gluma zilei. O actriță joacă pentru prima oară rolul Anei din­­ Richard III de Sha­kespeare. Actrița declamă : — Oh ! când voi avea și eu puțină odihnă­­? — Nici­odată strigă un cămătar din public dacă nu-mi vei plăti mia de lei ce-mi datorești! Moș Veveriță. TRADUCERE Frunze veștede o tăcere adincă, o scînteire de toamnă - o nuanță răcoroasă’n aier, o fină strălucire pe toate lucrurile. Ea privia pe fereastră’n grădină unde grădinarul ’și vedea de treburi și gîndi­ E ca pe patul morței , o ultimă lică­rire a schimbărei la față’nainte de ve­nirea vijeliilor care aduc moartea ier­natică. ...Ș’o cuprinse o mare tristeță, că gîndurile-i ocoliră tot ce se cheamă moarte, vieață trecătoare și amintiri perdute. Numai ab­ta mai trăia’n fan­tasia ei. Alt­fel totul peria și’și pier­dea valoarea. Ii se părea că se vede la moartea bărbatului ei, așa de lă­murit că par­c’ar fi fost ieri, și totuși au trecut ani de atuncea. Ș’apoi veni amara durere cînd sin­­guru­l fiu, așa de tînăr, așa de talen­tat, atît de mult iubit, fu rîpit. Și la aspectul ăsta de-afară ’și a­­minti de-o vară pe sfîrșite, o vară’n care a sperat, de care s’a temut, in care a suferit cu singura-i copilă ce’i mai rămăsese - o fiică pe care o iubi cum nu se poate mai mult. La ce fo­los că tînăra făptură mai spera după cum o face de-obiceiu tinereța; fe­meia mult incercată, pricepută, știea că ș’aici o să vie toamna cu frunzele ei veștede.­­ Renunțare’n loc de rea­lizare. Și se așeză pe un scaun preumblîn­­du-și privirea prin eleganta odaie. La ce folosesc toate aceste bogății cîte putea strînge cine­va, dacă toamna vieței trebuia să vie negreșit, ea’și aruncă privirea intr’o carte pe care abia o cetise și care stă incă deschisă pe masă cînd toate ajung „Frunze veștede“. Căci așa și era. Mica sentimentală povestire intr’adevăr, dacă se observa lucrul cu de-amănuntul, avea dreptate. Ș’aceiași mâhnire e cuprinsă’n casă ca și la priveliștea de-afară. De a­ .FOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE 31 ASCUNSE xv. Afacerea din Strada Cardinel Curios amestec de rotunjime și de fineță­i era in acest om, de copil și de glumeț, de ștrengar și de pungaș. Cine era ? De unde eșea ? Nu știa nimeni și nu se întreba nimeni , avea o avere de cinci sau șase milioane și asta ajungea, aproape de două­zeci și cinci de ani, îl vedeai amestecat in toate afacerile. începuturile lui par a fi foarte mo­deste. Circula printre gură-cască anec­dote ca aceste. Subhapt ajunsese la Paris gol. Fusese silit să se împrumute cu trei­zeci de bani pentru mîncare, etc. Ceia ce era sigur că ie Suchapt nu fusese mult timp in starea asta modestă ci afacerile lui luaseră un mers repede și strălucit. Ghibăcia lui era cunoscută : ușurința prea mare dar asta nu era dovedit. Laurent Dalisier, in interogatorul seu îl calificase necomplect, numindu-l spe­culator de terenuri. Specula asupra ori­cărei ramure de comerț sau de indus­trie, numai lucrul să fi meritat munca și să fi fost vre-un cîștig. Nu era nici o întreprindere unde să nu fie vre-un interes aparent sau ascuns și in care influența lui să nu se facă simțită. Nu disprețuia nimic. Jocurile de bursă, de asemenea si erau familiare, dar nu se incerca între acestea de­cît cu o strașnică circonspecție, și nimeni nu-și amintea ca să fie perdut vre-o­dată. Câștigurile, in sensul acesta, e­­rau puțin considerabile, dar se întrecea la alt­ceva. In vre­un lucru de expropiare mai ales, era rar ea să nu fie și el, sub un nume oare­care și in condițiunile cele mai favorabile, pe urma unei strade nouă sau a unui bulevard nou. In afară de aceste afaceri, i era o fire aspră, o inteligență mărginită. E­­ducația nu desvoltase in el de­cît fa­cultăți și aptitudini puține. Aceasta se vedea după felul purtăreț, după fisio­­nomie, după limbă și după chipul ră­­pus râsului. Căci era vesel și nebuna­tic acest Suc­apt cum îl chemau in­timii lui. I plăcea lipsa de grije, ii plăcea viața bună și plăcută, dar nu delicată. Luxul și senzualitatea sa n’ar fi putut fi apreciate de un artist , dar plăcea prin aerul de dărnicie și de bună dispoziție. Caseta lui nici­odată nu era așa de ermetic închisă în­cît să nu scape din ea premii, ajutoare și împrumuturi directe, și cum lumea că­reia îi plăcea să trăiască și de care erau înconjurat nu disprețuește aceste feluri de dărnicii, era pretutindeni bine venit, sărbătorit, și bine primit. Se rî­­dea de politeță la glumele scoase din almanah­, și asta îl făcea foarte fe­ricit Dar de cele mai multe ori această bucurie naivă era brusc intreruptă.­­ Ia spune, tată, spunea alăturea de el un glas ironic, începem s’o cu­noaștem și pe asta ! Taci din gură ștrengarule ! zicea Suchapt cu un ton pe jumătate glu­meț, pe jumătate supărat. Acest glas ironic era acela al fiului seu, Emery, tânăr de două­zeci și pa­tru de ani, a cărui camarad și tova­­varăș de petrecere se făcuse. Rezul­tase de aici o familiaritate excesivă,­­ de care începea să-i pară rău, căci i­decă își punea in joc demnitatea și pudoarea de tată, nu-i plăcea să se șuguiască cu el, și Emey nici nu se gîndea că să-l cruțe de această ne­plăcere. Acesta era omul cu care dl Roquin dorea să se îndentifice. I XVI.­ ­ Insă, in acea dimineață, la 12 Iulie cum Luchapt­i era singur in cabinet, dl Roquin întră pentru a-i preda un lucru pe care-l sfirșise, și in acelaș timp, îi dădu numărul din gazette des tribunaux unde se povestea crima din­­ I strada Carolinet. — Ce este ? zise Suchapt. Ia pri­vește­­ doamna Dalissier. I — Da, m'am întrebat dacă nu ie Í cum­va mama acestui tînăr pe care l’am văzut de cîte­va ori la petrece­rile de aici. — Da zise Suchapt cetind mai cu băgare de seamă ziarul, Laurent Ca­lissier strada Grammont, ăsta­ie. Sărmanul băiat ! Ce groznic lucru ! Ah ! se pare că ucigașul e arestat. — Iată o nenorocire ! — De­sigur ! Spune-mi n’ai să uiți acea scrisoare pentru Marsilia. Ie foarte grabnic. Ridicarea cerealelor ie inevitabilă. — Fii liniștit. — Bine, te înfiorător, știi, o crimă ca asta. Și acest tînăr care nu se aș­tepta la nimic te înspăimântă. Ai spus să se ducă in strada Rivoli pachetul de care ți-am vorbit. — Da. — Și răspunsul ? — S’a primit. Va urma­.

Next