Evenimentul, aprilie-iunie 1899 (Anul 7, nr. 1785-1853)
1899-06-11 / nr. 1839
ANUL al VII-lea No. 1839 UN NUMĂR 10 BANI ABONAMENTE, înainte pe un an . . . . • „ 6 luni .... v „ 3 luni . • • • In străinătate un an . . . Un număr 10 banii«*REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ stsammmmmmmssmi STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iașii I ZIAR COTIDIAN | viwiGixti n îui Niiii ioy» ■1Whmwmsm&smisBmmsm MiausmwM A urmei ani, inserții și Reclame ip I Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 •— 0 <>__ 1> » AA 5» 11 11 " si 1* HI ii ii si 50 ii * IV ., si si 25 Manuteriturile vechi nu se inapoiesc Un număr vechi 30 bani ADMINISTAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL‘ HOTEL TRAIAN LA CATUL fiu SĂ STINS... i*e ziua de ari s*a stîns pentru vecie, organul ocultist din localitate, care timp de aproape un an de zile, a făcut o „propagandă” rușinoasă de moravuri ticăloase și stricate: înființat de tristul slre Gane, fițuica avea să verse tot veninul stăpânului seu inpotriva tuturora cari Van demascat și Van arătat astfel cum este, desbrăcat de aureola falsă ce-și crease. Apoi fără vreo vedere politică, fără a încerca măcar să se scuzeze in fața opiniei publice de faptele ei nelegiuite, strînsura ocultistă desfidea lumea prin obrăznicie sau injurii surugiești, care se întorceau asupra autorilor lor nespălați. Dar părăsită curând de oamenii cinstiți de la clubul otelului Traian, reptila ocultistă și-a dat sfârșitul, hulita de cetitorii sei siliți, desprețuită de totă lumea. Hot cari suntem pentru libertatea cea mai netermuită a presei, care avem convingerea că oricum presau ie folositoare, eram uneori cuprinși de desgust văzănd cum oculta degradează pănă și arma cea mai puternica ce a servit pentru rescumpararea libertățelor noastre Și continuând a nu face datoria, a merge înainte pe calea cinstei și a muncei pe care directorul nostru o străbate cu atăta glorie, aveam ca măngăere că nu poate însemna pressă decăt acea care represintă in adevăr opinia publică și nu are alt razăm decăt al cetitorilor sei, iar bureții ce se nasc din întâmplare trebuie să dispară, căci mai ales ieșenii nu au dat și nu vor da vre-o dată sprijinul lor unor pamflete decrepite a unor oameni fără scrupule. Și a dispărut... requiescat in pace. V. CIA mm IN FOAITIA Sunt aproape 9 zile de cînd in urma unui vot de blam, cabinetul Francez, de sub preșidenția d-lui Dupuy, a demisionat și cu toate aceste zile trecute nici unul din oamenii politici chemați la Eliseu de președintele Republicei dl Loubet, n’a fost in stare a compune ministerul dorit de parlamentul Francez. Dl Poincarre, cel intăi chemat și rugat cu formarea cabinetului după trei zile de zadarnice strădămuinți a fost nevoit in urma dificultăților ce i se făceau radicalii și socialiștii din cameră, să renunțe la formarea cabinetului. Astăzi e însărcinat dl Waldek Rousseau, dar pănă in present nici el SIL CETE (Guta) „Impresiele frumoase Ți le lasa primul amorf. E greu de ai descrie in totul adevărata frumuseță. Un corp voluptos, părul batain, doi ochișori dulci, cari te farmecă la ceaintăi privire, arcuiți de niște sprincene frumoase, o guriță mică care te ispitește, și in care să văd niște dinți, întocmai ca mărgăritarele, fața rotundă o adevărată Venus. E incă eleva unei școale, ce nu peste mult timp o va absolvi, o vezi totdeauna ducîndu-să la școală singură, cîte odată la întoarcere întovărășită de prietena ei. Vecinie serioasă, intre prietene insă e foarte glumeață, ceea ce o face să fie iubită de ele. Intr’un timp era iubită de cineva care și acuma incă o iubește dar căruia nu i-a dat atenție. Iubește dintre autorii romîni pe : Vlăhuță, Eminescu etc. Semne particulare , cănd unde face gropițe in obrăjorii cei frumoși, ceea ce o face și mai frumoasă. Ii placa dansul. G egores ..„— ii........• • "•■•• "••■•■•■ [UNK] rEiiiii'iiiiiimviiii'il—ITflMT9fi0T»'wirT>f7?i'iWi'fBr'f,OTw»ii'ivif<iiihiiiii*ii'iiiiwim &assua*mss&iBmBmasawmmsmmwrm ANCHETA DE LA SLATINA tini rinn ■«« I ce se și făcu » — După dejun, toate restaurantele se goliră și lumea in grupuri de cite 4 și 5 persoane, se răzleCOLEGIUL II Mavrodin loan căpitan Brandia B. Alex. Mihail Gh. Avocat Cristescu S. Dimitrie Grigoriu V. Gheorghe Prassa Constantin Maximovici Teodor Zarifopol loan Daraban Gheorghe n’a putut ajunge la nici o înțelegere, așa incît criza ministerială Franceză, care părea a fi mică, la proporții mari și îngrijitoare. Pentru a înțelege cauzele acestei grave situații, trebue să amintim că cabinetul Dupuy n’a căzut decît pe mult desbătuta afacere Dreyfus, interpelarea din cameră nefiind decît un pretext. Camera, care avea toată încrederea in fostul minister n’a putut erta lui Dupuy duplicitatea sa și menajerile pe care voia să le aducă pentru pedepsirea adevăraților vinovați. Acesta fiind motivul e ușor de ințeles că parlamentul nu vrea cu nici un chip să consfințească un nou minister, pănă ce acela nu-i va da probe neindoelnice de buna credință, de energie și de ascultare. Astfel fiind lucrurile e greu de precizat cînd și cum va lua sfîrșit criza ministerială franceză. Afacerea Dreyfus, care a răsturnat rînd mai multe ministere, care a silit pe un președinte al republicei, dl Casimir Perier, să demisioneze, acuma ca o acuitate și mai mare își stabilește un curent așa de puternic in Franța, incît ține in suspensie formarea unui minister. Situația deci e greu încurcată și nici o lumină nu vine să crespusculeze, noaptea intensă ce acopere mișcările parlamentare. Compunerea cabinetului Francez se va face numai din elemente revizioniste, căci majoritatea camerei compusă din Republicani, radicali socialiști și socialiști nu vor susține decît o atare grupare. Mignonțese care incotro, apucînd drumurile ce duc prin petecele munților. La ora 1 p. m. dădu o bară de ploae, care nu ținu de cit foarte scurt timp și în urmă, se însemnă subsemnatul cronicar, ca toți ceilalți vizitatori dori tori de escursiuni, după dejunul ce l,am luat la bazinul regal cu d-nii C. P. Constantiniu epitropul Sft. Spiri don, dr. Pastia și C. Zamfir eseu a d ministratorul băelor, însoțit de dnii Achimiu, I. Haleziu și cîțiva pădurari, am plecat la graniță pentru a vizita pepiniera Slănicului. Pe drum începu se ploae și ținu într-una pănă ce noi am ajuns la granița ungurească, unde ne-am odihnit puțin,— după 25 minunte de odihnă la graniță, buciumul pădurarului ne vestește că sosise la pepinieră dejistrop Constantiniu, unde vizită cu minuțiositate pepiniera Slănicului, primind explicațiile cerute de la d. inginer Haleriu; de la pepinieră ne întoarcem înapoi spre Slănic și in drum vizităm lăptăria elvețiană a d-nului Borelli unde am luat fie-care cîte un pahar de lapte bătut. Afară începu se pleae din ce în ce mai tare, d. epitrop Constantiniu se sui in trăsură cu d. Haleriu și plecară, ceilalți, au rămas pentru a pleca apostolește. Era ora 3 p. m. cănd am plecat de la lăptărie, ploaea creștea din ce in ce așa că după 15 m. de drum ploaea cădea ca cu cofa, așa că nu puteam aproape zări inaintea noastră, fulgerele care ne orbeau vederea erau precedate de tunete și trăsnete ce credeam că ori să nărite munții. Cu chiu cu vai, udați pănă la piele am ajuns la băele de Hidroterapie unde am găsit pe dl. dr. Pastia stînd intre numeroși lucrători, indemnîndu-i pentru isprăvirea nenumeratelor inbunătățiri ce anul acesta s’au făcut acestor băi. Cît am stat la băele de Hidroterapie, afară ploaea curgea de credeai că s'au rupt nourii limpedele și pașnicul Slănic de odinioară curgiea tulbure și mare ducînd pe spumegatele sale valuri, grinzi și rădăcini de arbori din cănd in cănd mugetul valurilor e întrecut de pocniturile stâncilor care desprinse din munți prin valurile apelor cad rostogdlite sfărmîndu-se in mii de bucăți. E oara 6 juni. fulgerele, tunetele și groaznicele trăsnete începură a se îndepărtă odată cu plumburii nouri și in urma lor se așează pe munți ceața vestitoare a liniștei și a incetărei furtunei ploaia abia mai cade, din toate respintenele drumurilor vin escursioniștii murați de ploae și îngroziți de tunetele și trăsnetele furtunei, ora șapte sosi și ploaia incă nu încetase. Azi Luni 7 Iunie, cerul e senin, nourași mici fug din timp in timp pe el, soarele luminează frumos virfurile munților și nourii de aburi de pe munți și plaiuri se resipesc in vezdule frumos și liniște, ce contrast față de furtuna de cel care m’a ingrozit pănă la moarte. G rale cu soția sa. In urmă el a trăit 65 de zile ,cu cadavrele victimelor și constatările au stabilit că se culca cu cadavrele. Acuzatul declară că el nu știe sub ce impuls el se găsea cînd și-a ucis soția și copila, și neagă acusarea că s’ar fi culcat in micul pătșor al copilei lui. D-rii Roland, Aubiger și Cnevo Ilier constatind pe acusat asupra stărei lui mentale și conduseră că-i responsabil deplin de faptele sale. Nu tot așa s’au exprimat asupra lui Vadier și Menesclou. Curtea condeamnă pe vinovat la pedeapsa cu moarte. Din Mizerie Următoarele 2 sinucideri s’au petrecut săptămîna trecută datorită mizeriei. Comisarul de poliție din quartierul Champs-Elysees, dl Prelat, a constatat sinuciderea prin asfidiare a unui profesor de patinage, numit Grainborge, in vrrstă cam de vre-o patruzeci și unu ani. El este năsscut in Gaen și acum se găsea intr’o adincă mizerie. O a doua sinucidere s’a intîmplat in strada Blomer 56. In locuința sa, a fost găsit spinzurat, un bătrîn de vre-o șeptezeci și doi de ani, numit Jean Menu. * s El se sinucise din pricină că era pe cale de a deveni orb și neavînd familie nu mai putea nici să-și cîștige hrana nici să spere că se va găsi cine să îngrijească de dînsul. înainte de a-și pune ștreangul in gind Jean Menu a avut precauțiunea pentru a nu suferi mult fără îndoiala să-și imprejmuiască gîtul cu un șervet și peste acesta să strîngă leațul. LEAR. Intre alte obiecte rare și prețioase, Exposiția universală din Paris, va poseda și unul de o valoare puțin comună. Nu va fi nici mai mult nici mai puțin decăt o massă de aur, in formă de glob și valorînd bagatela de un milion de dolari, (cinci milione franci). Această pepită monstră ie oferită prin colaborare de cătră propietarii minelor de aur din Coldorado. Ini aș Supunîndu-se Comisiunei interimare cererea mai multor locuitori, inreg. la No. 15708 din a. c, de a nu se vinde trei parcele de pămint dintre pîrăul Nicolina și Șoseaua Nicolina, care au fost scoase in licitație, deoarece ele servesc ca imaș pentru orășenii din partea locului. Comisiunea găsind întemeiată cererea decide, a se anula lucrările de licitațiune și a nu se mai scoate in vînzare aceste locuri. Deciziunea Comisiei Interimare de căt se poate de lăudabilă a ceastă’ntristare nu se putu lăsa , iară-i veniră amintirile, rechemate parcă de împrejurare. Dînsa’și luă pălăriea și vălul și trecu prin verandă’n grădină, incunjură dintruntăiu stratul de flori ruinele mîndreței de vară și se opri apoi mai incolo. lingă grădinar. — Așadar ai de lucru și cu frunzele veștede, Olsen ? — Ca stăpînă, am. Bătrînul, un om albit, ’și ridică privirea și se razămă de greblă. — Mi se pare c’am trist, Olsen, de a vedea mulțimea asta de frunze, și apoi vine iarna, omătulah ! Dînsa se cutremură și privi tristă’n spre strat. — Da, da, desigur că vine iarna - o da ! Olsen ’și trecu pipa’n cealalt colț al gurei și o privi puțin cam curios ; dînsul nu prea pricepuse ce credea ea, căci ’i se părea c’am de mirat - ca și cum iarna n’ar trebui să vie ! — N’ar fi bine dacă n’am avea iarnă, zise el incet și cu judecată, căci dac’ar sta trandafirii toată iarna și s’ar munci și chinui să stoarcă pămîntul, mai n’ar fi decît fleacuri și buruieni ; dar cu frunzișul ăsta - da cucoană - se face mai bun pămîntul in primăvară, din cari cresc altele din nou. Merge’ntr’una de-a roata, da cucoană, tot de-a roata ; ce-a fost floare trebuie să vestejiască, dar in urmă tot ce’i veștejit înflorește iară. Așa-i in lume. — Da, da, dragă Olsen, ziceam că și noi trebuie să veștejim. — Da da, ha ha, asta așa-i, da da; dar și noi avem copii ! Copii ! da, desigur, numai de n’ar trebui să vestejiască și ăștia ! Dar e o nebunie de a sta aici ș’a vorbi despre stări sufletești cu’n om care nu putea pricepe altceva de cu tot ce’i palpabil, material , care nu putea pătrunde simbolul delicat, trecătoarele dar amarele disposiții cari ucid cu mireazma lor nesimțitoare și consumătoare. Iar ședea’n casă, iar luă cartea’n mină, aruncînd o ochire repede asupra paginelor deschise spre a veni iară la starea-i dinainte. Nu era vorba aicea de marea și ultima vestejire pre toate cite’n de moarte , ci desineață se ofilesc și dînsa căta s’afle dacă și ea cumva zărește’n groapă, de pe colnic .Frunze veștede*. Se gîndi la măritișul ei dinainte : Fericită ? Da, ce’i a fi fericită ? Dacă, pentru a judeca drept, trebui să mărturisească că’n loc de iubire a fost mai multă prietenie . Supunerea cătră datoriile vieței. Cînd spre amintire’și rechemă visurile ideale cu eterna ardoare, cari treibuiau să fie vecinie arzînde, vecinie aprinse, vecinie inflăcărate, trebuie să constate c’a urmat multă lavă și sgură și că tocmai dintr’astea rămăsese o mare parte. N’au trăit ei amindoi în armonie. In liniște , nu ’și-au moderat pasiunele, renunțînd din toată puterea la tot ce le-a fost mai drag, scump,— n’am făcut toate acestea ca doi oameni învățați cari ’și sunt amîndoi credincioși, "asemuitori în unele apucături ? Și nu era ea mai îndepărtată de el, după cît era mai aproape de copii ei ? Nu erau copii tocmai causa că uneori erau de acord, ori c’aveau păreri diferite despre ceva? Nu consta in sfîrșit căsătoriea aceasta numai în ceia că interesele generale inseparabile, îi făceau sa steie împreună ’n loc de a simți și a trăi unul pentru altul ? Trebui să consimtă că pe lingă o pepită moastră BEFOLITAGIU De la băile Slănic (MOLDOVA). Escursiuni. Furtuna — Inspecțiuni. — Numele Vizitatorilor. Oricît de greoi s’au bolnav va fi un vizitator al acestor băi , cu neputință se nu ia parte la escursiunele ce se fac în munții din jurul Slănicului. Anul acesta din cu văd, aproape toți vizitatorii băilor sunt neastîmparați chiar pe vreme ploioasă. Eri Duminica Mare, o zi de o rară frumusețe făcu ca multă lume să se hotărască spre a pleca în munți, cea Dramele zilei. Nebun furios Borneo, in etate de 32 ani, a fost inaintat curiei cu juri pentru dublul asasinat "săvirșit asupra unei fetițe a lui de 10 ani și asupra soției sale, cum și pentru următoarea crimă Acusatul avusese relații incestuoase cu fiica sa, și relațiuni nenatu lui Crist Călător sărman, ce’n drumul aspru și spinos al vieții Porți a umilinței cruce, pe al tău umăr istovit Ce trimis din cer spre jerfa omenirei rătăcite Ești de Fariseii lumei apăsat, batjocorit. Las’ asupra lor să cadă, dureroasa ta privire iartă-i, că-s orbiți de patimi, și urcînd vi spre Calvar ’Nalță fruntea ta umilă către cel atot putinte Și’ngănănd o rugăciune bea al morței ___________ tirist pahar Ecouri și Noutăți Calendarul: 10 Uinie Högfiritul Soarelui • 4.17 Apus : 7.46 Timpul : probabil variabil Alegeri Comunale Am încercat să aflu dacă la clubul liberal s’a luat vreo hotărîre in cea ce privește alegerile comunale. O fericită întâmplare mă face să intilnesc pe d. dr. botez, destinsul nostru concetățean. „ La Club ați luat dispoziția de a lăsa membrilor deplina libertate de a face ce vor crede in alegerile comunale. Ați fost la vot ? — Nu — lista conservatoare nu puteam s’o votez și antisemit nu sunt. Pe drept că toată lumea se aștepta la aceasta atitudine corectă a d-lui dr. Botez. Gluma zilei. O actriță joacă pentru prima oară rolul Anei din Richard III de Shakespeare. Actrița declamă : — Oh ! când voi avea și eu puțină odihnă? — Niciodată strigă un cămătar din public dacă nu-mi vei plăti mia de lei ce-mi datorești! Moș Veveriță. TRADUCERE Frunze veștede o tăcere adincă, o scînteire de toamnă - o nuanță răcoroasă’n aier, o fină strălucire pe toate lucrurile. Ea privia pe fereastră’n grădină unde grădinarul ’și vedea de treburi și gîndi E ca pe patul morței , o ultimă licărire a schimbărei la față’nainte de venirea vijeliilor care aduc moartea iernatică. ...Ș’o cuprinse o mare tristeță, că gîndurile-i ocoliră tot ce se cheamă moarte, vieață trecătoare și amintiri perdute. Numai abta mai trăia’n fantasia ei. Altfel totul peria și’și pierdea valoarea. Ii se părea că se vede la moartea bărbatului ei, așa de lămurit că parc’ar fi fost ieri, și totuși au trecut ani de atuncea. Ș’apoi veni amara durere cînd singurul fiu, așa de tînăr, așa de talentat, atît de mult iubit, fu rîpit. Și la aspectul ăsta de-afară ’și aminti de-o vară pe sfîrșite, o vară’n care a sperat, de care s’a temut, in care a suferit cu singura-i copilă ce’i mai rămăsese - o fiică pe care o iubi cum nu se poate mai mult. La ce folos că tînăra făptură mai spera după cum o face de-obiceiu tinereța; femeia mult incercată, pricepută, știea că ș’aici o să vie toamna cu frunzele ei veștede. Renunțare’n loc de realizare. Și se așeză pe un scaun preumblîndu-și privirea prin eleganta odaie. La ce folosesc toate aceste bogății cîte putea strînge cineva, dacă toamna vieței trebuia să vie negreșit, ea’și aruncă privirea intr’o carte pe care abia o cetise și care stă incă deschisă pe masă cînd toate ajung „Frunze veștede“. Căci așa și era. Mica sentimentală povestire intr’adevăr, dacă se observa lucrul cu de-amănuntul, avea dreptate. Ș’aceiași mâhnire e cuprinsă’n casă ca și la priveliștea de-afară. De a .FOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE 31 ASCUNSE xv. Afacerea din Strada Cardinel Curios amestec de rotunjime și de finețăi era in acest om, de copil și de glumeț, de ștrengar și de pungaș. Cine era ? De unde eșea ? Nu știa nimeni și nu se întreba nimeni , avea o avere de cinci sau șase milioane și asta ajungea, aproape de douăzeci și cinci de ani, îl vedeai amestecat in toate afacerile. începuturile lui par a fi foarte modeste. Circula printre gură-cască anecdote ca aceste. Subhapt ajunsese la Paris gol. Fusese silit să se împrumute cu treizeci de bani pentru mîncare, etc. Ceia ce era sigur că ie Suchapt nu fusese mult timp in starea asta modestă ci afacerile lui luaseră un mers repede și strălucit. Ghibăcia lui era cunoscută : ușurința prea mare dar asta nu era dovedit. Laurent Dalisier, in interogatorul seu îl calificase necomplect, numindu-l speculator de terenuri. Specula asupra oricărei ramure de comerț sau de industrie, numai lucrul să fi meritat munca și să fi fost vre-un cîștig. Nu era nici o întreprindere unde să nu fie vre-un interes aparent sau ascuns și in care influența lui să nu se facă simțită. Nu disprețuia nimic. Jocurile de bursă, de asemenea si erau familiare, dar nu se incerca între acestea decît cu o strașnică circonspecție, și nimeni nu-și amintea ca să fie perdut vre-odată. Câștigurile, in sensul acesta, erau puțin considerabile, dar se întrecea la altceva. In vreun lucru de expropiare mai ales, era rar ea să nu fie și el, sub un nume oarecare și in condițiunile cele mai favorabile, pe urma unei strade nouă sau a unui bulevard nou. In afară de aceste afaceri, i era o fire aspră, o inteligență mărginită. Educația nu desvoltase in el decît facultăți și aptitudini puține. Aceasta se vedea după felul purtăreț, după fisionomie, după limbă și după chipul răpus râsului. Căci era vesel și nebunatic acest Sucapt cum îl chemau intimii lui. I plăcea lipsa de grije, ii plăcea viața bună și plăcută, dar nu delicată. Luxul și senzualitatea sa n’ar fi putut fi apreciate de un artist , dar plăcea prin aerul de dărnicie și de bună dispoziție. Caseta lui niciodată nu era așa de ermetic închisă încît să nu scape din ea premii, ajutoare și împrumuturi directe, și cum lumea căreia îi plăcea să trăiască și de care erau înconjurat nu disprețuește aceste feluri de dărnicii, era pretutindeni bine venit, sărbătorit, și bine primit. Se rîdea de politeță la glumele scoase din almanah, și asta îl făcea foarte fericit Dar de cele mai multe ori această bucurie naivă era brusc intreruptă. Ia spune, tată, spunea alăturea de el un glas ironic, începem s’o cunoaștem și pe asta ! Taci din gură ștrengarule ! zicea Suchapt cu un ton pe jumătate glumeț, pe jumătate supărat. Acest glas ironic era acela al fiului seu, Emery, tânăr de douăzeci și patru de ani, a cărui camarad și tovavarăș de petrecere se făcuse. Rezultase de aici o familiaritate excesivă, de care începea să-i pară rău, căci idecă își punea in joc demnitatea și pudoarea de tată, nu-i plăcea să se șuguiască cu el, și Emey nici nu se gîndea că să-l cruțe de această neplăcere. Acesta era omul cu care dl Roquin dorea să se îndentifice. I XVI. Insă, in acea dimineață, la 12 Iulie cum Luchapti era singur in cabinet, dl Roquin întră pentru a-i preda un lucru pe care-l sfirșise, și in acelaș timp, îi dădu numărul din gazette des tribunaux unde se povestea crima din I strada Carolinet. — Ce este ? zise Suchapt. Ia privește doamna Dalissier. I — Da, m'am întrebat dacă nu ie Í cumva mama acestui tînăr pe care l’am văzut de cîteva ori la petrecerile de aici. — Da zise Suchapt cetind mai cu băgare de seamă ziarul, Laurent Calissier strada Grammont, ăstaie. Sărmanul băiat ! Ce groznic lucru ! Ah ! se pare că ucigașul e arestat. — Iată o nenorocire ! — Desigur ! Spune-mi n’ai să uiți acea scrisoare pentru Marsilia. Ie foarte grabnic. Ridicarea cerealelor ie inevitabilă. — Fii liniștit. — Bine, te înfiorător, știi, o crimă ca asta. Și acest tînăr care nu se aștepta la nimic te înspăimântă. Ai spus să se ducă in strada Rivoli pachetul de care ți-am vorbit. — Da. — Și răspunsul ? — S’a primit. Va urma.