Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)

1899-08-05 / nr. 1881

ANUL al Vn-lea No. 1881 ABONAMENTE: înainte pe un an . „ „ 6 luni . ” „ 3 luni . In străinătate un an REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Ia*l «w UN NUMĂR 10 BANI Lei 24 „ 12 36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN JOI 5 AUGUST 1899 Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 ” ”­­}. ” » » 2 ” ’• ții ” » ,, 50 " » ^ »5 »> ,, 25 Manuscriturile vechi nu te inapoiesc Un număr vechi 30 băni ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu Situația in Franța Pe­ zi ce merge situația, in loc de a se limpezi, ea in Franța, o acuitate neobișinuită. Naționaliștii cari văd că toate machinațiunele lor nu isbutesc la nimica sau hotărît, in urma eșecu­lui generalului Mercier, in deposiția că­ruia își puseseră toată speranța, să nu deie un dărăpt de la nimica și au adoptat ca linie de conduită teroarea. Evenimente puternice, cari pot sgu­­dui din temelii sistemul de guvernare al Franței, parcă devin inevitabile. Spiritele sunt agitate și o atmosferă de răsboi civil domnește in toate cen­trele mari ale Republicei Franceze. Descoperirea complotului naționa­list la Paris e răsbunat la Rennes prin împușcarea lui Labori apărătorul lui Dreyfus. Generalul Mercier care simte că a­­chitarea lui Dreyfus e condamnarea lui luptă din resputeri împreună cu prie­tenii lui Deroulede pentru a aduce perturbațiuni puternice, ca doar va pu­tea să pescuiască in apă tulbure. Monarh­iștii bucurîndu-se de această desbinare incep a scoate și ei capul afară și a complota pentru restaura­rea monarc­iei. După cum să vede agitația spirite­lor e nespus de mare și o singură schinteie e de ajuns pentru a da naș­tere unui crîncen răsboiu civil. Nu­mai o atitudine fermă, și neșovăitoare a guvernului va putea aduce din nou liniște in spirite și scapa Franța de flagelul revoluției. Arestările ce s’au făcut la Paris, par a confirma intru­cît­va aserțiunea unui complot contra guvernului și a republicei, chestia e de știut dacă mă­surile luate de guvern sunt suficiente și dacă arestările făcute nu vor da naștere unei mișcări și mai mari na­ționaliste. Grija zilei de mîine e pe fruntea fie­cărui cetățian și teroarea unui resboi civil să vede­m­ ochii tuturor. Procesul de la Rennes care să pă­rea că va fi judecat in liniște astăzi e pe pragul de a fi spalat in singe. Declarațiile naționaliștilor cum că vor aștepta sentința consiliului de res­boi in pace și liniște, atuncea cînd să credeau siguri de victorie, face loc as­tăzi unei uriașe mișcări de represiune și de presiune. Atentatul contra lui Labori apărăto­rul lui Dreyfus, pare a fi un avertis­ment dat judecătorilor lui de la Re­nnes. Manifestați unele acestea n’au făcut de­cit să înceapă și suntem in drept a ne intreba unde vor ajunge ele, a­­tuncea cînd sentința va fi dată. Acești oameni, cari n’au dat un dă­răpt de la asasinarea unei fate a Fran­ței, unde se vor opri in pasiunea lor oarba, in mizerabila lor incăpăținare. Ori și ce faptă e de așteptat din partea lor și asasinul de la Madagas­car nu e om care să deie in­dărăpt in fața sîngelui și a cadavrelor cînd ambiția și libertatea lui o cere. H. G. S. j­. se ceti pe pagina a II-a Procesul Dreyfus ßctivpTM l­­ra Anicuța H. Piatra-N. Nu se putea ca una din cele mai frumoase și drăgălașe dudui, care îm­podobește zilnic grădina, cu prezența ei să nu rămăie memorabilă tuturor celora, cari au avut ocazia de a o in­­tălni și mai ales de a o cunoaște. De-o statură potrivită și destul de frumoasă pentru a da un aspect plă­cut trupului ei bine-făcut. O figură simpatica, in care ochii mari și al­baștrii împodobită de niște sprincene frumoase și un păr blond bogat, dă figurei sale rotunde totul—ce ne a­­mintește pe frumoasa „Margaretă“ din „Faust“. Iar cea ce une­ori avem prilejul să-i admirăm și aceasta cînd drăguța A­­nicuța, are nimerita idee de-ași pune o bluză „décoletée“ e superbul ei gît­­alb ca marmura și care printre dan­telele umflate și bogate apare mîndru și frumos, împodobind ast­fel intreaga ei făptură. De­sigur că frumoasa Anicuță, po­sedă incă și multe alte calități, pe care fără indoială le voi remarca, îndată ce voi avea fericita ocazie de a-i face cunoștința. Particulare . Se îmbracă cu chic „...La ambele serate a fost splendit ornamentată“ cu florile tinerilor, in special cu­ a subsemnatului !! _________________ Mephysto FOeITL DE ASTA NOAPTE Palatul Evenimentului Cu pași repezi mergem spre reali­zarea acelei mari inbunătățiri de care se va putea făli Evenimentul, acela de a avea palatul seu propriu. Deja Evenimentul posedă un lo­cal de redacție, care poate rivalisa cu localurile de redacție cele mai perfecți­onate, dar nu-i localul său propriu. Trebuie ca Evenimentul să înde­plinească și această ultimă îmbunătă­țire, trebuie să fie instalat in palatul seu, in casa sa. Vom ridica dar un palat al Eveni­mentului, unde va fi instalat exclusiv Evenimentul, cu redacția sa, cu admi­nistrația și tip grafia sa. Această clădire va cuprinde in cor­pul său și o sală de concerte și spec­tacole, care cu un preț modest va fi la disposiția publicului. Modalitatea Prin cetitorii sei Evenimentul s’a ridicat și a isbutit să fie azi cel mai răspîndit ziar din Moldova, mulțumită constanței cetitorilor săi. Evenimentul își are azi existența asigurată și a putut să realiseze a­­tâtea îmbunătățiri, așa ca să devie un ziar modern in toată înalta con­­cepțiune a cuvântului. Cu ajutorul cetitorilor noștri ne am gândit să realisam și marea in­­bunătățire de care vorbim mai sus. Obligația Eveni­ment­ului Pentru a cimenta și mai mult legă­­turele intre Evenimentul și cetitorii sei, și a face cu putință fie­căruia de a participa nu numai fără risic dar incă cu un folos vădit și însemnat, la aceasta operă de propășire a Eveni­mentului, am crezut ca mijloc mai nimerit crearea de obligațiuni privi­legiate a ziarului Evenimentul. Aceste obligațiuni sunt rambursurile prin tragerea la sorți in timp de 15 ani , este garantată in insuși proprie­tatea și toată averea mobilă, a ziaru­lui „Evenimentul“ și este transmi­si prin indasament la ordin. Valoarea obligațiunelor emise va ser­vi exclusiv la îmbunătățirea ziarului și clădirea palatului Evenimentului. Dobinda Aceste obligațiuni comportă o dobândă anuală de 6 °­ C s plălibi­­lă prin cupoane semestriale la administrația ziarului și nu ai­pară de aceasta dă drept la 30 °/1 din beneficiurile netto ale ziarului. Această cotă a beneficiarilor, calcu­lată după registrele administrației, va fi distribuită la 15 Februarie, a fie­cărui an, la casa ziarului. Folosul Cetitorii noștrii realisează prin ur­mare un folos îndoit. Pe de o parte își asigură un capital cari li va aduce o dobîndă însemnată, căci în afară de dobînda de 6% a obligațiunei mai participă cu 30% din benefi­ciile netto ale ziarului, iar pe de altă parte, ia o parte directă la rea­­lisarea Palatului Evenimentului, a­­decă la realizarea acelei îmbunătățiri pe care fie­care din cetitorii noștri ar dori s’o vadă cu o oră mai înainte. * • * Subscripția ie­deschisă. Nu ne îndoim de concursul cetitori­lor noștri, cari de atîtea ori au dovedit dragostea cu care țin la ziarul lor de predilecțiune, care n’au lăsat să treacă peilej fără a arăta iubirea lor nestră­mutată pentru Evenimentul. Numai ast­fel fie­care va vedea cu ochii sei că „Evenimentul“ re­vine ne­despărțit de orașu său, un­de sa născut, trăind pentru vecie, in Iași, apărînd pentru vecie inte­resele și căușele Iașului și al­ Mol­dovei. IIIE PORT­AGI U Bursele vacan­te la Seminare Condițiile de admisibilitate Dăm pentru azi cetitorilor noștri, disposiția ministrului instrucțiunei pu­blice și al cultelor cu privire la actur­parea locurilor de interni (bursieri și solvenți) care devin vacante cu începu­tul anului școlar 1899 -1900 la se­­minariile din Iași, Roman, Curtea de Argeș și Rîmnicul-Vălcei. Concursul se va ți­nea de la 1 10 Septembri. Locuri vacante sunt : La seminarul central București 8 locuri. In seminarul Veniamin Costăchi din Iași clasa IV, 24 locuri. In seminarul sft. Gheorghe din Ro­man, clasa 1, 49 locuri. In seminarul din Curtea de Argeș, clasa I 15 locuri. In seminarul din Rîmnic-Vîlcea clasa I 28 locuri. Iată condițiunile: Toate cererile de inscriere se adre­sează direcțiunei seminarului, unde vo­iește candidatul a concura, cel mai tîr­­ziu pană in seara de 27 August. Odată cu cererea de inscriere la con­curs, fie­care candidat trebue să pre­zinte următoarele acte : A) Pentru clasa I : 1) Actu de naștere, prin care să se constate că are vrăsta intre 12 și 13 ani; 2)­­Bilete de vaccină sau dovadă că a zăcut de vărsat ; 3) Actu de botez ; 4) Actul doveditor că este român; a­­cest act va fi dat de Primărie; 5) Certificatul de absolvire a cursu­lui primar complect ; 6) Certificat de bună purtare, libe­rat de direcțiunea școalei unde a ur­mat cursul primar; B) Pentru clasa IV : 1) Actu de naștere, prin care să se constate că are vrăsta intre 15 16 ani ; 12) Actu de vaccină sau dovadă că a zăcut de vărsat; 3)­­ Certificat prin care să se consta­te că a absolvit 3 clase gimnaziale, sau un alt curs secundar, declarat echiva­lent ; 4) Certificatu de bună purtare, libe­ral de direcțiunea școalei unde a ur­mat ; 5) Actul doveditor că este român a­­cest act va fi dat de primărie, și 6) Actu de botez. La 1 Septembre se va face exami­narea medicală a tuturor candidaților înscriși. Medicul va respinge pe toți cei ce nu sunt de constituție excelen­­­tă, pe toți cei nedesvoltați sau cari au simptome de boli ereditare, precum și pe cei cari nu au înfățișare potrivită cerințelor canonice pentru acei ce do­resc a deveni preoți. De asemenea vor fi respinși, chiar inainte de începerea concursului, ao­i candidați cari nu vor întruni condi­­țiunea de a avea o voce frumoasă și justă. Candidații admiși și cari vor po­seda actele in regulă vor fi supuși la 2 serii de probe, scrise și orale. Probele scrisă vor fi : A) Pentru clasa I: a) . Din limba romînă (o pagină di­dactică in care să se aprecieze corecti­tudinea limbei și caligrafia). Subiectul se va alege din religie ; b) Din aritmetică (un exercițiu u­­șor cu numere întregi și zecimale); B) Pentru clasa IV. a) Din limba română (o composiție ușoară, narațiune, scrisoare, etc); b) Din aritmetică (o problemă de forța celor ce se dau in clasa a 3-a a liceului clasic, si c) Din caligrafie (o pagină dictando și alta caligrafie propriu zisă). Examenul înscris se ține la 2 Sep­­tembre. Pentru fie­care probă scrisă se a­­cordă cel mult o oră și jumătate. 1H ziua următoare, după terminarea examenului înscris, se incepe examenul oral. Probele vor fi: A) Pentru clasa I: a) întrebări asupra limbei române ; b) Istoria și geografia țarei ; c) Matematici (exerciți ușoare); d) întrebări asupra istoriei sacre; B) Pentru clasa IV : Examenul oral se va face asupra materiilor cuprinse in programul celor 3 clase gimnasiale clasice : Gestiuni a­­supra limbei române, limbei latine, ma­tematicilor, istoriei și geografiei. Procedura de urmat la ținerea a­­cestor concursuri este cea p­­­ăr­ută de regulamentul seminariilor. _________________________REP. Ecouri și Noutăți Calendarul : 4 August Răsăritul soarelui : 5.5 Apus : 7.3 Timpul , probabil frumos Plata Unirei. Lucrarea pieței Unirea se continue și va fi curând dată circulațiunei. Mai mulți cetățeni ne roagă să atragem a­­tențiune­a lui Mavrodi asupra promi­­siunei făcute de a așeza un Trichel in mijlocul pieței, in locul felinarului care se găsește azi. O universitate um­ană D. Pascal de la academia din Paris Iași 1899 IDILĂ „Fa Susană, mult mi’-i drag Ionel a lui Baltag. Oare cum ași face fa, De nevastă să mă iar" ? „Ei apoi, dă, fa Anică Eu nu mă pricep nimică . Mergi la baba cea urîtă Și ți-a face pe ursită“ — „Doamne, fa, eu dac’ași ști Că baba mi-ar folosi, ’lași da ori și ce mi-ar cere, Cați să-mi facă după vrere . -- „Poi vezi bine, că ea știe Să facă bine să fie . Numai flacă ’i dai parale, Și vr’o fustă de-ale tale“! - Daca’-i așa, la Susană, Mă și duc la babă 'n goană, li dau tot ce am pe mine Num­a i să descînte bine. Adrian Millan a plecat la San­ Francisco pentru a pre­zida concursul constituit pentru clădi­rea unei uriașe­ Universitate la Ber­­keley. Ajunge pentru a-și face cine­va idee, să spunem că aceasta universitate va avea cel puțin trei­zeci de Palate : ad­ministrația, bibliotecă, muzeu general, auditorium, vile pentru studenți, cer­curi, infirmerie, diversele facultăți etc. Pentru a se realiza aceasta univer­sitate unica, d-na Hearst filantropă, a donat zece milioane. Gluma zilei. Bărbatul pleacă in manevre : — Aide, curaj, bărbățele, trei săp­­tămăni se duc repede... vezi nu sunt de­căt o femee slabă, dar nici n’ași vărsa o lacrima daca ai fi luat pen­tru trei ani. ________________ Moș Veverița. Partea cea mai gravă a unei afa­ceri, afirmarea, țîșnește chiar in ziua intiia a procesului din Rennes. Per­soana care comisese actul, adică bor­derou­, și care comunicase piesele enumerate în borderou, declară în scris, afirmă, jură pe ce are mai sfm­t, că ie iei autorul, și nu altul. Această declarație scrisă se adresată, cui­v — ministerului public,­­comandantu­lui Carriére. Care se întîia mișcare­a unui om zăcind în întuneric, cînd zărește o rază de lumină ? Să se ’ndrepte spre rea ! Fosta așa cu consiliul din Ren­nes]? De fel. Declarația gravă a lui Esterhazy, singur criminal, ie pusă la dosar...nu însă ca dosarul proce­sului Dreyfus. Apoi, oamenii justiției, cu liniștea obișnuită continuă să ju­dece pe Dreyfus asupra pieselor cari fură date dejun altul. Ast­fel prevede justiția ? Nu se o lege care să ordone, că,­dacă autorul găsit, ori declarat de cei insuși, pro­cesul in curs trebuie anulat și pre­venitul liberal ? Nimic mai­­ straniu de­cît continuarea procesului a discu­țiilor asupra unor piese cari nu au nici In clin, nici în munecă cu acu­zatul. Odată ce nu mai se bază sta­bilă pentru acuzare, ori­ce sforțare ca să se ție, acuzarea cade de la sine. Și i eu nu cred că în legile nume­roase, cari conduc organizația acestei societăți, să nu se găsească una care să taie repede mersul unui proces pentru a doua oară angajat in nele­­galitate. Dacă nu se, apoi, stranie organizare ! Se poate ca Dreyfus să fie vinovat, nimeni nu se nebunul ăla care să susție contrariul, dar pentru D­am, nu ie vinovat pentru borderou și pentru piesele din tei. Achitați­­ într’o ședință pentru acest fapt ș­i a doua zi deschideți o altă instrucție pentru alt fapt. Căci, in caz cînd i se va cere să sa constate vinovăția lui străină borderoului, străină acazărei din 1894, și celei de azi, din 1899, decretată de casație, consiliul de război nu va putea să o condamne. Nu pentru asta ie procesul din Rennes. Șt­ie cu neputință ca Dreyfus să fie­ recon­­damnat, afară numai dacă se va co­mite o nouă nelegalitate, ceia ce ni­meni nu gindește macar. Și i­elegalitatea va consista : că, cu știință, s’a judecat un om pe piese cari i erau făcute de altul,­­tant cu­noscut de lumea întreagă. O dată procesul început, In condițiile astea, Îmi pare că procesul în formă și ’n fond, ie anulabil. Un Început de proces in așa împrejurări, ie un început de nelegalitate. Ma­mir că un așa caz n’a fost prevăzut de genialul legisli­­tor, care ’n timp de veacuri, conform obiceiurilor,­ne-ai procurat mii,și,mii de legi, unele mai bizare de­cit altele. Se poate insă că legiuitorul să fie făcut-o din­adins. Lucrul atunci ie­și mai bizar, căci procese de talia celui prezent de o nenorocire pentru­­ țară. Avem insă o singură mîngî­­iere că ceia ce se face sa poate desface. In procesul de acum, totul depinde de marturi.^Contradicția și nepreve­­derea sunt cei mai sublimi factori pentru a arăta nevinovăția lui Dreyfus, ca la urmă­­ a se faca tabula rasa peste niște lungi dezbateri obositoare. Mîine Începe bătaia. Paris, Th. Cornel. PROCESUL Nu știu si dacă e sta în puterea preșe­­dintelui al consiliului din Reunea, ca sa ia măsurile cele mai extreme cu privire la conducerea procesului, dar știu că ocazia s’a prezentat și că ie de o gravitate fără margini. Nu știu dacă legea civilă și militară prevăd, în cazuri de forță majoră, măsuri extreme. Gazul s’a’prezentat, dar nu s’a luat nici o măsură aștep­tată, sau­ ceia ce numim noi o mă­sură logică. Iată cazul. Casația, cum arătai in articolul trecut, promițînd revizuirea proce­sului Dreyfus a determinat baza pe care trebuia să se ridice dezbaterile procesului din Rennes. lusa, cetitorii noștri știu că, Esterhazy, la casație a refuzat să spuie tot adevărul. După o depoziție de vre­o patru zile pla­­nul n’a mai voit să se mai prezinte ca să depuie. Casația prin urmare nu putu să aibă toate elementele necesare cari să demonstre în mod absolut nevinovăția lui Dreyfus. Prin urmare, sentința ’ iei a fost conform presumțiunei de inocență care a re­ieșit din ancheta camerei criminale. Lucru pe care ’l știe toată lumea. Deci procesul din Rennes iera an­gajat în căutarea vinovatului sau a inocentului în persoana lui Dreyfus, după cum­ îi indicase casația. Ce se ’ntîmpla insă ? îl .FOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE ~75 ASCUNSE XXXIV. Afacerea din Strada Carolinet — Drăguța mea, vin să-ți comunic­e veste buna. Iubitul d-tale nu mai are friguri, ba chiar e mai bine, după cît se pare. — Cum asta ? — Ie un șiret, lasă ! Le-a arătat limpede ca lumina zilei că in timp ce se ucidea pe mama lui, el se plimbea liniștit cu mîinile in buzunare, pe bu­levard sau la Champs-Elyses, nu știu unde. Ar putea să se scoată din încurcă­tură — Crezi ? întrebă repede Pulcherie. — Ei doamne ! dacă ie așa cum se spune. Nu mai e sechestrat de două sau trei zile și a vorbit cu avocatul seu, un bătrîn iscusit care ar scoate și pe nu știu cine din ghiarele dracului. — Zici că nu mai e sechestrat ? A­­tunci poate fi văzut! — Nici vorbă, dar cu o permisiune. — De la cine ? Cum poți s’o ca­peți. — Nimic mai ușor. Unul din ne­poții mei și care ie păzitor la arest, ți-o va procura. Mâne dimineață, ți-o voi aduce. — Adevărat ? Oh ! buna mea d-nă Langeon, cît îți mulțumesc ! ’ — Sărmana mitifică cum îl iubește. Și el se pare cu putință ca să fi ne­glijat o iubire ca aceasta ? Nu, fii li­niștită, haide ! are să fie fericit­ă!cînd o să te vadă te asigur eu. Pulcherie nu dormi toată noaptea, își închipui în o sută de feluri^primi­­rea lui Laurent. Alerga spre ea, o îmbrățișa cu pa­timă aflînd ce a suferit pentru el, o iubea mai mult de­cît ori­cînd, și a­­chitat, căci era achitat,­­ erau fericiți împreună, sau că o primea foarte in­diferent și rece, ea îi aducea aminte de crima lui, îl amenința de a da la iveală acea dovadă pe care o culesese și această amenințare îl făcea să tre­mure, să-i cadă la picioare. Ba nu­­ o iubea, tot aici se] întor­cea. Și, lucru straniu, aproape monstru­os, gîndul era vinovat, abea o preo­­­­cupa. Asta era lucru secundar, aproa­pe secundar. Vroia să fie iubită, ce-i păsa de rest. A doua zi Intr’adevăr d-na Langeon i aduse o învoire de al vizita. — Și să mai zici că nu sunt bună pentru d-ta ! zise ea prefăcîndu-se că zimbește. Puleherie o îmbrățișă și să grăbi să iasă. Iea se îndreptă repede spre arest. XXXV. Cu toate acestea, pe cînd se apro­pia de închisoare, Puleherie zărea pa­șii , nesiguranța și teama i strîngeau inima. In sfîrșit trecu poarta inchiso­­rei, arătă biletul, și fu Introdusă. Dacă ar fi fost mai puțin preocu­pată, ar fi zărit poate într’un colț al celulei pe Moule care o păzea ca pe o pradă. Așteaptă cite-va minute in­­tr’un fel de celulă din cazul întăi. In sfîrșit, un gardian aduse pe La­urent și îi lăsă singuri. — Pulcherie ! strigă el, zărind-o ce ! ți-ai adus, adus aminte ? Ah­­ tu mă iubești­­ — Da, o știi bine, murmură ea înă­bușită de emoție. — Și ai alergat cînd toți prietenii mei fug de mine și roșesc că m’au cu­noscut. Tu ai inimă ! Și eu care m­’am purtat așa de rău față cu tine. Ai ui­tat ? nu-i așa ? Mă erți ? — Vezi bine, de oare­ce sunt aici. Apoi, m’am gîndit, și cred că, și tu, ori și ce ar fi, mă iubești, nu-i așa ? — Da, îmi pare că nu te-am iubit nici­odată ca acum. — Și nu mă iubești de­cît pe mine. — Cu siguranță. Mi-o juri ? — O știi bine. ți-am spus-o de o sută de ori, nu mă credeai. — Acum te cred. Mulțumesc ! Oh! sunt fericită. Vorbești de purtarea ta față cu mine. Nu! eu am fost de vină. Te-am plic­tisit, te-am obosit cu dragostea mea. Și de gelozia mea, îți aduci aminte ? Ce vrai ? I eram nebună, văzîndu-te distrat, indiferent, morăcănos, nu mai puteam, îmi închipuiam că am o ri­vală. Dar singura mea rivală, era acea nenorocită patimă a jocului, spune, nu-i așa. — Vai­­ da. Pe aceasta ți-o era! Ași fi tre­buit să înțeleg aceasta, ași fi fost tot­deauna bună, blîndă, iubitoare, căci erau momente, vezi, in care așa fi vrut să te știu mort. Și atunci ierau sfezi. In sfîrșit nu mai era viață de dus ; a trebuit să ne despărțim. (va urma)

Next