Evenimentul, octombrie-decembrie 1899 (Anul 7, nr. 1927-1996)

1899-10-14 / nr. 1938

ANUL AL VII-lea No. 1938 ABONAMENTE, înainte pe un an . „ „ 6 luni • „ „ 3 luni • In streinătate un an Un număr 10 bani­­*K~ Lei 24 „ 12 36 EVENIMENTUL REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ MII ~j STRADA LAPUȘNEANU No. 44 j~J ^ J ^ Q Q Ț J J ^ p­las»­ j — N­­ — I JOI 14 OCTOMBRIE 1899 AnEficiuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 >!­ >5 H 55 55 55 2 55 5* * M 55 55 55 ^0 5. , IV „ „ „ 25 Manuscrisurile vechi nu se inapoiesc Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL!* HOTEL TRAIAN LA CATUL I­II REȚINERILE SERGENȚILOR S­U­M­A­R­­­­U Bucurați-vă soldați Memoriul evreilor către sultan Reținerile sergenților Serbarea de mîine Informații-Diver­se BiiCDrati­ya soldati! O veste bună se aude. Se zice că d. general Lahovary, mi­nistrul de resboiu, ar fi luat mărini­­moasa disposiție, de a încuviința sol­daților, ca in fie­care zi, de la oarele 5 pănă la 9 seara, să poată părăsi cazarma, să se ducă in oraș pentru a vedea pe ai lor, și a se bucura de o libertate bine­venită după o zi de muncă și de disciplină de fer. Ie o reformă democrată, cum nu se poate mai măreață și menită a a­­duce in armată un bine imens, o în­suflețire și o dragoste, care să ser­vească de exemplu pentru toată lumea. Asupra motivelor ce ar fi călăuzit pe ministrul de resboiu, aflăm urmă­toarele: D. general Lahovary urmărea cu o deosebită atențiune tabloul deserturi­­lor din armată și se alarmase cu drept cuvînt. Studiind chestia cu seriosita­­tea ce comportă, ministru și-ar fi for­mat convingerea că motivul principal trebuie căutat in escluderea desevăr­­șită a libertăței individuale. De cîte ori n’am înregistrat noi in­­tîmplări ciudate, de altfel prea cunos­cute. S’au văzut părinți plângind săp­­tămîni intregi la porțile căzărmei, fără a putea vedea o clipă măcar pe fiul lor, și aceasta din reaua voință a u­­nor superiori, cari abusează de pute­rea lor, cari confundă disciplina cu persecuția monstruoasă. Și sute de cazuri s’au văzut, cînd soldații deșer­tau pentru a alerga in satul lor și a-și imbrățoșa incă o dată pe mama, frați și surori. Prin disposiția ce proed­ează a lua d. general Lahovary, deșertările vor inceta, căci prin ea va fi impăcînd și necesitățile armatei cu necesitățile o­­mului modern. Printre soldați numele d-lui general Lahovary va remănea neuitat. * * * [r Reforma codului de justiție militară trebuie grăbită. Și aci­d. general La­hovary ar putea să introducă imbună­­tățirile ce le cere imperios starea de azi. Trebuie dat inculpatului militar toate garanțiile posibile, că va fi ju­decat iar nu condemnat din poruncă. Și fiind­că avem convingerea că to­tul nu se po­tte face intr’o singură da­tă, cerem mai puțin, dar acel mai pu­țin se impune. O schimbare in parchetul militar nu mai poate intărzia. Se mai pricepe incă faptul că soldatul trebue să fie judecat de semenii sei, dar nu se poate pricepe ca instrucția să fie făcută de oameni cari habar n’au de drept, și cari in loc de studii speciale, pun reu­­tate și nepricepere. Un început se vede doar și azi. Așa grefierul consiliilor de resbolu­re un civil, dese ori un student in drept, și nu s’a auzit pănă azi ca un simplu furier de intendență să fie detașat ca grefier al consiliului de resboiu. Acest inceput trebuie continuat, in sensul ca parchetul militar să se com­­puse din oameni de justiție, cu titluri, capabili și experimentați. S’ar putea prin această îmbunătă­țire evita erori și abuzuri strigătoare la cer. L. S5.lTa.etc___ Duduia Rose­i. Cine n’o știe pe Duduia Rosa ? E cea mai frumoasă fată din str. G. și una din cele mai elegante flori din buchetul societăței israelite. Micuță, bine făcută. Un bust admi­­­rabil, pe care stă mîndru cel mai de­­săvîrșit model de frumuseță italiană cu părul întunecat cum ie-o noapte, neuroasă, cu fruntea potrivită, senină, cu ochii­­ mari, gura fragă. . Cui nu-i se dragă ? îmbrăcată in tot­deauna după ultima modă și cu un șir de parisienne, lucru pentru care numeroase prietene îi cer in tot­dea­una sfatul la alegerea jurnalului pen­tru hainele ce -și fac. Prietenă bună cu Manciu drăguța Manciu­­­la care ține mult , și cu Ma­­rieluzza. Particular : Suride dulce și-și ține tot­deauna umede buzele ei de italia­nă frumoasă. Aura Ecfuri și Noutăți­ i: Calor­ d­ul: 13 Oct. î Răsăritul soarelui: 6.26 Apus : 5.3 ? Timpul : probabil variabil. I Politica . Voința Națională își urmează calea * indicată ei de faimosul ocnaș Măr­■­gărintescu. Prin furturi și falsifi­­­­cări­cearcă să ztruncine pe oamenii­­ cinstiți, dar nu reușește pentru­ că la t­urma*urm­ ei tot cinstea trebuie să nu­■ unite. Cetitorii cunosc deja peripețiile j­ scrisoarei inspectorului Druțu. Era­m o scrisoare confidențială, dar d-nul . Fiera n’are secrete cînd i’e vorba de­­ interesele țerei, și în același dosar, • din care s’a furat scrisoarea lui Druțu, se găsea și respunsul ce a a­­dres­at ministrul acestui inspector. Apariția acestui respuns în „Eveni­­­mentul“ a produs aseară în oraș o imepresiune entusiastă, căci lumea i s’a convins încă o dată cît de corect,­­ cît de cinstit și loial i’e Fieva în toate actele sale și cît de scîrboși sunt calomniatorii sei. — II. La consiliul de higiena­­ t In ședința consiliului de higienă,­­ ce se­ va ținea în seara de 15 a lu­­­nei, se va­ discuta între altele și pro­­ectul de modificare a legei sani­­­tare. Evreii în Palestina. Fiind­că la ordinea zilei în Iași, avem chestia emigrărei evreilor, cre­dem interesant a da oare­care amă­nunte asupra numărului de evrei ce se găsesc azi în Palestina. După ul­timul anuar, se găsesc la Ierusalim 28,228 evrei, la Jaffa 2970, la Ladfea 7140, Tiberias 3200, Chaifa 1­ 375 și Hebron 1100. Ghimla Zilei. Reflecțiunea unui bătrîn filosof: „ Nu-mi place să mă întîlnesc cu amicii amicilor mei, pentru­ că am observat că în­totdeauna cu aceștia trebuie de vorbit reu de ceilalți. Moș Veveriță. UN NUMĂR 10 BANI O­N­TTREBUREI 20.000 metri cubi de apă zil­nic? întrebăm« in mod cate­goric : Aceste isvoare sunt ele la o înălțime mult mai mare ca cele de la Timișești, fiind ele și din acest punct de vedere mult mai ettine de­cît bahna de la Timișești ? Cerem la toate acestea un respuns al­ sur și lămu­rit, pentru a se vedea de pu­blic in ce parte este dreptatea și la ce soluțiune dăunătoare duce comuna Iași proectul d-lui Lindley. Așteptăm un respuns, înainte de a se trece la is­­voarele fantastice din bahna Timișeștilor îi strabam ca­­tegorric pe d-md­. Lindley. Există sau nu isvoarele de pe" înălțimile Șiretului pe drumul care duce la Timișești cu 30 kilometri înainte, adecă Uon­­easca, Ermola, Pârâul Gâșteș­­tilor, Părăul Fîntînelelor, Pî­­râul Broștenilor, isvoarele de la Stolniceni și de la Muncel? Isistredă sw ist­m © d­e ale­goric. Aceste­­ isvoare care pot fi co­lectate intr’o rază de la 1­5 kilometri debitează e­e azi, da sau nu, la cerul liber peste și de la ele perdelele, întreaga lo­cuință deveni o flacără. Cind se întoarse acasă văduva Du­bios, vecinii scoaseră deja din odaie pe mica fetiță, dar intr’o stare des­perată: LEAR. Diverse. Dl. dr. Nițulescu medic primar a orașului Huși, a fost numit medic primar a orașului nostru. — Conservatorii din localitate in cu­rînd vor face să reapară valorosul or­gan,Bîrladul“. Ter jfc REPORTAGIU Aten­ri Ö8 la CM Adese­ori am primit plângeri in con­tra modului abuziv cum se fac taxă­rile de transporturi la C. F. R. Azi am fost noi singuri victimele u­­nui asemenea fapt. Un vagon de lemne de la Pașcani aci ne-a fost taxat 64 lei; lucrul e scandalos și faptul cum s’a petrecut e și mai scandalos. De trei ori, in spațiu de oră, s’au schimbat taxarea inapoindu-se de cate ori era achitată. La vara si jum, se achită vagonu in suma de 36 lei, adică lei 6 n­ei, mult de căt se cuvinea. Nu se poate descarcă pentru că magazia e închisa pănă la 2. La 2 când voeste­a se descarcă se cere un spor de 23 lei, protestări in contra acestei relaxări, dar in fine du­pă jumătate de vară, timpul de a se aduce banii de la administrație, se plă­tește taxa sub amenințare că fie­care vară de intărziere costă un franc. Când se prezintă la 2 jumătate cu banii, o nouă relaxare de 5 lei, trecuse o ju­mătate oară de întârziere! Nu se poate o procedare mai scan­daloasă, un adevărat jaf. Am reclamat imediat la direcția C. F. R și am cerut pedepsirea funcțio­narului abuziv. E scandalos cum unii funcționari iși bat joc de public, abuzând de mica lor pozițiune pentru a-l șicana și a-i impune toate năzdrăvăniile lor. După regulamentul căilor ferate, ter­­minul de magazinaj e de 3 zile, acest articol de regulament e scris chiar in dosul fractului; ei bine, meșterul ma­tematic care a calculat fractul vagonu­lui de lemne trimis la administrația ziarului Evenimentul, a găsit că de la oara 1 p. m. de Duminică 10 Octom­­bri și pănă Marți 12 Octombre la oara 11 expirase termenul de 3 zile deja de 28 oare, adecă de când sosise vagonul in gară. Și cum nici o discuție nu e posibilă căci se percepe căte un leu de oara de așa zisă intărziere, nenorocitul public e nevoit a se supune taxei arbitrare rămîind a-și capata dreptatea prin re­­clamație pe cale administrativă. Conservăm la redacție in mod pre­țios fractul original al vagonului in chestiune, căci de trei ori acest fract, in spațiu de jumătate oară, a fost schim­bat și prefăcut, inapoindu-se taxele din 10 in 10 minute și percepîndu-le tot atât de arbitrar pe căt au fost și re­clamate. Denunțăm faptele in public și vom urmări pedepsirea funcționarului cul­pabil pentru a stârpi o dată pentru tot­deauna: un abuz in contra căruia s’a rădicat atâtea plângeri in nenu­mărate rânduri și cari nu e făcut pen­tru a rădica prestigiul administrațiu­­nei căilor noastre ferate. Așteptăm rezultatul anchetei cerute pentru a reveni..... aasgg...gagsBBaEgBBB Lui Tony Bacalbașa Scriitor sublim al Tarei Om in floarea primă­verei, Stea ce a dispărut curînd Lăsînd inimi sîngerînd, La mormîntul teu s’închina Ori­ce rază de lumină. Și vei fi nemuritor Pentru Țară și popor.­­ Țărănimea ți-a fost dragă Că-ai mișcat o lume ’ntreagă Probă tristețe cununi­i prietenilor buni.— Un talent atit de mare Nu se stinge, nu dispare Ca și tristul corp de lut Ci rămîne cunoscut. Iași [UNK] S Octombrie 1899. _______________E. Calognol» Dramele Zilei Criminal Josephins Mîratoi o tînară flanstă in etate de 47 ani, din pricina că mama și tatăl ei, voiau să o mărite cu un oare­care Theophil Lebrunal pe cînd ea iubea pe Angnete Varene se hotărî să fugă cu amantul ei. De aceea in sala de logodnă, ea pe cănd invitații erau in timpul pe­­trecerei ea o șterse binișor pe o u­­șă de din dos și fugi la Varena. Cînd se dădu de lipsa ei, desperat Theophil Lebrunal intr’o furie ne­bună se duse la Varene unde ucise și pe logodnica sa și pe Auguste Va­rene, cu patru glonțe de revolver. Va avu timpul să fugă insă căci fu i­­mediat arestat. Henofob­re Plecând să ducă lucrul dia culmi săptăm­ânei la o fabrică in care mun­cea văduva Leonie Dubios, incuia pa fetița ei Mariette, in vrîsta de 3 ani, in odaie. Aceasta găsind o cutie de chibrituri și o luminare, voi să o aprindă, dar luând foc hăinuțele Evenimentul in Provincie Corespondențe speciale — Ion Roman Incendiul de la Spital. Dumi­nică cam pe la orele 5 fără un sfert întreg orașul nostru a fost ridicat in picioare, de știrea ce s’a respîndit ca fulger­ul ca marele spital Precista-Ma­­re, se in flăcări. Nori groși de fum ne­gru întunecase cerul, iar limbele roși, de foc brazdau cerul ca niște brîe. Pa­nica era de nedescris. Barbați, femeii copii toți cu mic cu mare, alergase inspăimintați spre locul dezastrului. Aci priveliștea iara neînchipuit de fioroasă. E un lucru îngrozitor, peste putința de inchegat in cuprinsul vorbelor, tabloul ce ți-1 prezintă, un spital in flăcări. Ajuns la fața locului din lăuntrul spitalului venea o larmă asurzitoare , strigate desnădăjduite plînsete, vaete, amestecate de pocnetul focului, trim­­bețile pompierilor și strigătele celor care venise in ajutor. Pe la ferești chipuril supte a bolna­vilor slabanogite, scăldate de lumina roșie a flăcărilor resfrînte in geamuri, păreau niște vedenii din alte lumi. Mi-i peste putința să vă zugrăvesc in linii cît de slabe, emoția dureroasă care a ținut inlanțuite sufletele a peste trei mii de oameni, timp de cîte­va ore. Focul a luat naștere de la coșul bă­­ei, care nefiind de mult timp curățit, funingenea s’a aprins, iar in urmă fla­­cărele s’a transmis și la acoperemîn­­tul catului al treilea, prefacîndu-l in cenușă. Incendiul dacă ar fi izbucnit in timpul nopței netăgăduit ca putea să aibă urmările unui groznic dezastru. Poliția și pompierii sosind de urgen­ța la fața locului, datorite inteligențe­lor măsuri luate de comandantul pom­pierilor, un om foarte energic, și mun­­cei desfășurate de curajoșii pompieri s’a putut scapa viața nenumăraților pa­cienți adăpostiți in acest edificiu. Creion Din Rărinoi. O explozie. Zilele aceste cantonul No. 7 de pe șoseua Barlad Bacău a fost teatrul unei mari nenorociri: Femeia C. Matei soția cantonistului făcînd foc in plita pe care era pus de cătră soțul ei, fara știrea ei, un kilo­gram de praf explozibil, cu care să scoate piatra din cariere ; plita in­ter­­bîntîndu-se, praful a explodat. Nechebzuita soție din preună cu un copilaș au fost grav răniți. Niște cărăuși trecînd pe la canton a luat pe ambii pacienți, transportîn­­du-i la spitalul „Elena Beldiman“. Explozia a fost atît de puternică in­cit bagdadia cantonului a fost svărlită in aer , iar plita și toate geamurile a fost prefăcute in sfarmaturi. Emigrări. Săptămîna aceasta pes­te 20 de familii israelite a părăsit o­­rașul nostru, pentru a se­­ așeza in A­­merica și insula Cipru. La gară priveliștea era din cele mai dureroase și emoționante. Te podidea plînsul, să fi văzut pe acești sermani muncitori, parte tineri parte bătrini, luîndu-și ramas bun de la rudele și la pămintul scump al ța­rei unde a văzut lumina zilei, pe care l’au iubit, dar care ie neincăpator pen­tru dînșii... CURIERI POȘTAL! Porumbeii călători. Cum se dresea­ză. Cît merg pe oră. In războiu. Inteligența lor. Scrisorile de amor și Porumbeii. Gazeta­rii și Porumbeii. Redac­ția* Petit Jurnal și Po­­­rumbeii. Un porum­bei Redactor. Este destul de clar cunoscut tuturor, instinctul pe care-l au animalele de a se reîntoarce la căsuța, la locuința de unde au pornit. Un cîine sau o pase­re dusă la o distanță oare­care și’n așa mod, ca să nu poată observa dru­mul, se întoarce totuși la cuibarul vechiu. Se fie aceasta o dovadă a unui al șaselea simț pe care l-ar fi avînd u­­nele animale, cunoscut sub numele de „Simțul orientărei". Unii naturaliști susțin aceasta, alții din potrivă atestă că acest fapt se datorat purei inteli­gențe, susținând că paserea își dă sea­mă unde și pe unde trebuie să mear­gă pentru a ajunge la țintă. ♦ * * Ori­cum ar fi, oamenii au căutat să se folosească de această calitate și după cum au domesticit caii și i-au invățat să tragă sau să ducă in spi­nare greutăți, după cum au domesti­cit elefanții atît de admirabil și i-au făcut... soldați viteji și foarte prețioși in războaie, tot așa au domesticit și porumbeii și i-au bagat in serviciul poștelor și a telegrafelor. Și adică telea de ce nu, cînd șoare­cii astă­zi sunt întrebuințați la țesutul pînzeturii și maimuțele in Transvaal la exploatarea minelor ? Bine­înțeles, toate cîte le-am inșirat nu s’au făcut in același timp și nici in acela­și mod, le-am luat numai la intîmplare și tocmai a arata cît de variată-i întrebuințarea pe care a reu­șit s’o facă omul din animalele ce’l inconjoară. * 4c In ceia ce privește cașul special ca­re ne preocupă in deosebi, acel al drăguților porumbei voiajori, putem spune că marele Pliniu al antichității, marele enciclopedist roman era foarte entusiasmat de misterioasa îndemâna­re a acestor porumbei gingași și albi cum ie argintul. El ’i admira cum re­ușeau a dejuca toate cursele intinse de adversar și izbuteau să sumăneze scrisorile adresanților. Porumbeii călători ș’a împlinit a­­ceastă misiune de poștași incă de a­­cum­ trei mii ani înainte de Hristos. * * * Astă­zi drumurile de fier, telegra­fele și telefoanele au micșorat însem­nătatea porumbeilor, fără însă ca s’t nimicească cu desevîrșire. In ultimul rezboiu Branco Germai de la 1870, s’a întrebuințat cu mare succes un însemnat număr de po­rumbei, nu mai vorbesc de perdutu Andre care și el ș’a luat cîte­va du­zini in perfecționa­tul său baon * * * E uimitoare fuțala cu care merg aceste gingașa paseri delicate și cu ciocul roz ca și gurița părguită a unei duduii de pension. Ei pot parcurge pe oră pănă la 200 kilometri­­ .FOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE 122 ASCUNSE v. Afacerea din Strada Carolinet Apoi, in mijlocul vorbei, Laurent, pă­­rănd că se aprinde, zise : — Ei drace ! și chiar dacă ași face aici incet, unui netot ca tine, mărtu­risirea crimei, ce urmare ar putea a­­vea acest lucru ! Voiu nega această mărturisire și pen­tru ce te ar crede pe tine, mai de­grabă de­cît pe mine ? Ce circonstanțe vei cita tu in sprijinul rapor­­teu? Voiu trece la jurați, și n’are să-mi pară reu, la urma urmei, căci asta îmi va curăți situația intr’un chip definitiv voiu susținea că această pre­tinsă mărturisire de o invenție de a poliției, voiu poza ca victimă, și jura­ții mă vor achita cu succes. Iată totul. Da, poftim ! rise parchetul, zise iei apropiindu-se de Lubin și coborînd gla­sul. Da, ieu Paul Simonin, am făcut cri­ma de la Villaine ! — Taci ! zise Lubin repede. Oh ! nenorocitule, dacă te-ar auzi. Laurent puțin de rîs.­­ Ah! ah ! cum îți joci rolul, lighi­oaie bătrînă l strigă el. Liniștește-te, ești singur aici : numai tu ai auzit ceia ce am spus. Acuma, du-te de raportează, și vom vedea efectul.­­ Seara păru că regretă acest soiu de­­ înfruntare. — Ascultă ! zise el abătut lui Lubin te sfătuiesc foarte serios ca să nu te mai gîndești la ceia ce ți-am spus o­­dinioară, caută chiar de o uită cu de­­săvărșire, căci dacă mi s’a­r intămpla vre­un zeu, dacă... — Oh ! fii liniștit ! strigă Lubin. — Vezi tu ! urmă Laurent cu un aer teribil, am să știu eu să te găsesc intr’o zi sau alta și atunci n'are să-ți fie moale, ți-o prezic. — Vorbește mai incet ! zise Lubin. Pentru D-zeu ! dacă te ar auzi. Te rog nu mai încredința nimănui acest lucru. A doua zi Lubin fu întrebat de Mo­­ule. — Ei bine ! zise inspectorul de po­liție, ce mai nou ? Tot acelaș cîntec, pun rămășag ! Vai­ da, suspină Lubin. — Ce ? n’ai izbutit să-l faci să vor­bească puțin, nici de lucruri indife­rente ? Totuși știi foarte bine că lucrurile indiferente sunt adesea acelea care perd mai bine pe om. — Ce vrai ? zise Lubin, se teme... mă maltratează. — Păcat. — Cu neputință să incepi o vorbă. Totuși eri mi-a spus ceva. — Ah ! ce ? — Că te nevinovat. — Bravo ! și te-a convins ? — Nu de­și la urma urmei, ar fi po­sibil. Dar nădăjduiesc să fiu mai norocos pe viitor. — Dragă Lubin, zise Moale, ești in­­tr’adevăr tare, dar joci un joc care a trebuit să te ostenească, trebuie să te odihnești puțin. — Oh ! te rog, zise Lubin, lasă-mă să urmez. ‘ — Nu, te ridicul ! zise Moale neră­bdător și supărat. Iată o afacere care n’a izbutit și asta prin greșala ta. Sen­tința de neurmărire va interveni zilele acestea și Simonin va eși din închi­soare, bătăndu-și joc de noi și va a­­vea dreptate. Ah ! Lubin mi se lăudase priceperea ta ! — Ascultă ! zise Lubin, indivizi mai pricepuți incă, ar fi părut și ei ca și mine. Dar nu vrau să mă las de această sarcină. Lasă-mă să lucrez înainte și ori­ce s’ar intămpla intr’un chip sau altul îți voi preda secretul lui Simonin. Moale făcu oare­care greutăți, apoi se făcu că se înduplecă. — Haide, fie ! zise el, dar câtă de-ți împlinește făgăduința repede, dacă nu voiu crede că te înțelegi că acest Si­monin ceia ce ia urma urmei n’ar fi extraordinar. Lubin păru scandalizat și eși bodo­gănind de devotamentul lui. — Se câștigat ! zise Mouse privind cum se duce. VI — Ei bine ! trădător bătrîn, ce mai noutăți ? intrebă Laurent pe Lubin, cînd acesta întră in celulă, cu un aer ingrijit și cufundat, vii de la capul spionilor și m’ai denunțat : ai primit cel puțin o plată bună ? Cred că merit atâta! Sub acest aer de batjocură, avea grijă să lese să întrevadă o neliniște serioasă. (va urma)

Next