Evenimentul, iulie-septembrie 1900 (Anul 8, nr. 127-191)
1900-07-22 / nr. 144
SERIA a II ANUL AL VIII-lea No. 144 UN NUMĂR 10 BANI Lei 24— „ * 12 6 - 36 -Un immar 10 bani EVENIMENTUL REDACTIA STR. LAPUȘNE ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN ABONAMENTE î nainte pe un an . „ „ 6 luni . „ „ 3 Iani • In străinătate un an SAMBATA 22 IULIE 1900 Anunciuri, Inserții și Reclame pagina 1 linia IIIII IV 1! 11 11 11 >1 garmond Lei 42— 50 25 11 11 11 11 11 Manuscrisurile vechi nu se inapoies 11 Un immár vechi 30 hani -m* ADMINISTRAȚIA STR. LAPUȘNANU No. 44. Din nou familia regală a fost îndurerată de o grozavă lovitură a soartei; moartea a lovit cu coasa ei pe tatul iubitei noastre Principese Moștenitoare. Nu s’au șters încă lăcrimele pentru moartea Augustei Mame a Majestăței Sale Regelui și iată că un nou doliu lovește crud în falnica noastră familie domnească. Dar numele celui ce a apus va străluci veșnic și această credință va da inimă bărbătească celor îndurerați, spre a rezista, durerei, în mijlocul universalei simpatii. IARĂȘI Ne-am mai ocupat de aceasta odată și ne vom ocupa și în numărul de azi, pentru că sunt oameni fără multe scrupule, cari abuzează de „dreptul“ de a spune lucruri neexacte și neverosimile. La toată urma, dacă aceasta e explicabil pentru un gazetar, care are „nevoe de manuscris“, e aproape fără noimă din partea unor oameni pretinși serioși, pe care nimic nu-i mină să răspîndească asemine știri,—afară, poate, de dorul de a face cancanuri. Știrile, la care facem aluzie, sunt cu privire la nenumăratele versiuni puse în circulație despre schimbările în administrație. Bacă cutare prefect al cutărui județ va fi mutat sau chiar înlocuit, ba cutare consiliu comunal va fi dizolvat, ca să facă loc cutărei personalități, care are culoarea politică a crinului, dar cu o nuanță mai albă, dacă cutare funcționar va fi înlocuit—și așa mai departe. Despre acești „oameni politici“ avem o nedumerire, cum judecă ca să poată deduce asemenea știri, — căci presupunem că sînt de bună credință,—cînd situația lămurită nu permite nici a mia parte a unor conjecturi de asemenea natură. Intr’adevăr, nu avem a face cu o schimbare de regim, ci cu o întregire a partidului conservator. Deci, firul diriguitor și tradiția sunt aceleași,—ideea conservatoare. Administrația actuală e în norma partiduui și nici un motiv nu ar îndreptăți primenirea ei. Tendința e astăzi pentru stabilitatea funcționarilor; desigur, acei ai administrației superioare nu pot să ne tindă la aceasta, căci deosebirile între partidele de guvernămînt sînt tocmai pe chestiuni de administrație internă. Logic e că fiecare partid, luînd conducerea guvernului și avînd să imprime mersului statului o anume direcție, să-și aleagă colaboratorii, pe care-i crede mai apți pentru aceasta. Dar cînd același partid conduce destinele țărei, cînd este același sistem și același fir conducător, o astfel de schimbare nu are rost ar trebui să fie deosebiri, nuanțe cel puțin, între guvernul ce s’a retras și cel ce se află azi în fruntea țarei, pentru că asemenea schimbări să fie motivate. Inălțătoarea serbare a fuziunei tuturor conservatorilor îndepărtează credința în vre o imponcișare. Iată, deci, imposibilitatea, pe care acești „oameni polițici“ ar trebui s’o înțăleagă. Ar avea drept să stârnească în credința lor, numai dacă ar pretinde că mult dorita și mult așteptata unire nu ar fi sinceră. Dar ar fi stupid crede aceasta. Sperăm că această a două lămurire va pune capăt oricărei noi „versiuni“. a Puteri Rusești „Germania, zice Novoia Vremia, „prin puterea sa a provocat pretutindeni iritația. Chiar și astăzi po litica cabinetului din Berlin este „dispusă a persista pe calea măsurilor extreme. Dar Rusia are no„noe de pace. De aceea e de preferat punctul de vedere al Statelor Unite“. Corespondentul lui Berliner Tageblatt crede, pe baza a unei informațiuni, că aceste vederi ale lui Novoie Vremia nu sunt cîtuși de puțin împărtășite de guvernul rusesc, că răspunsul lui Mac Kinley n’a avut nici un răsunet în cercurile oficiale rusești și că din contra a fost aprobat de înaltele cercuri răspunsul decisiv al contelui Bulow. Avîndu-se, însă, în vedere cenzura severă a presei în Rusia, e lesne de înțeles că informațiunile corespondentului ziarului berlinez nu pot fi tocmai convingătoare, știut fiind că presa rusească, și mai ales un ziar oficios ca Novoie Vremia, n’a putut publica ceva neaprobat de cercurile înalte. ogă-ția b£aaa.p*u.xilox AȘTEPTAREA RECOLTEI.—RECOLTA STRĂLUCITĂ A GRÎULUI,OVĂZUL, ORZUL ȘI PORUMBUL.—PREȚURILE.—EXPORTUL.—PRUNII, VIILE ȘI FINUL.—AMĂNUNTE.— Nici odată, poate, ochii romînești nu au privit cu mai multă îngrijire și cu mai mare atenție decît acum către rodul bogatelor noastre cîmpii. De aceea socot ca vor interesa pe fiecare amănuntele adunate asupra stării recoltei noastre. * Ne aflăm încă în epoca tiberișului, pentru care motiv puțini cultivatori au urmat cu întoarcerea mirestelor și prepararea ogoarelor pentru semănăturile viitoare de grîu, secară,rapiță și orz de toamnă. Epoca seceratului a fost anul acesta foarte favorabilă și n’a fost întreruptă de cît vr’o două-trei zile, pe alocurea, astfel că nică ori cantitatea recoltei nu s’a micșorat de cum se evaluase, a fost întrerupții de ploi cari, în schimb, au făcut mult bine porumburilor. Grîul a dat recolte strălucite în toată țara (nu vorbesc de excepțiuni), iar de măsură, nu se aude plîngeri de niceri. Oarzele au fost, în general mai slabe, prin imple părți slabe de tot. Cele de toamnă, însă, au dat recolte foarte frumoase. * X Cu despre pvăzuri avem știri că multe au suferit de purici și pe alocurea, de secetă, fiind puse în pâmînturi lucrate numai pe d'asupra, astfel că n’au putut cita și del puțin rezista. Orăzurile puse mai de timpuriu, dau recoltă destul de bună, în general; cele tîrzii, puține au fost cosite, iar altele vor fi întoarse și locurile arate. I* Starea timpului continuă a fi favorabilă. Lipsa de ploie nu e nicieri simțitoare din punctul dedere agricol. Porumberile timpurii au legat și n’au nevoe de ploue, iar celor tîrzii nu le va rui servi la nimic, căci parte ' dis'W o . ,nu au primit prima sapă, unde cina sunt nesăpate. Sunt, într’adevăr unele porumburi foarte frumoase, dar cari n’au legat încât acestora o ploae le-ar fi de mare folos. In județul nostru cel puțin, ori și alalta ori a plouat cu îndestulare, încît pâmîntul poate fi considerat ca saturat. Dar totul nu constă numai în a produce , trebue găsit,și chipul de a desface,cu prețuri bune, bine înțeles. Iată dar interesul datelor de mai jos: In cursul celor 15 zile trecute prețul cerealelor a avut tendințe tot indecise, din causa că din America știrile asupra recoltelor, mai ales a celor de primăvară, erau alarmante și tîrgurile din Chicago și New York denotă o situațiune foarte agitată. Tîrgurile europene, cari priimesc nota dominantă totdeauna din America, au stat și ele în rezervă și s’au condus numai de propriile necesități locale și după știrile ce soseau asupra recoltelor din interiorul țărilor. Așadar, cu toate ca transacțiunele au fost numeroase în porturile noastre, mai ales la Brăila, exportul n’a luat încă nici un avînt simțitor. De abia acum, spre sfîrșitul decadei a doua din lună, venind știri cu surplusul exportabil din Statele Unite ale Americii este cu 60—70 milioane inferior acelui din anul trecut 1899, transacțiunile de export în tîrgul cerealelor din Europa a început a se mișca, cu prețuri puțin ridicate. Cu privire la mișcarea porturilor noastre de cereale, Brăila singură este în plină activitate. Prin celelalte porturi se fac vînzări lente , comercianții adună cantități mici, așteptând prețuri mai ridicate. S’au făcut vînzări prin diferite gări de pe linia Ialomiței, obținîndu-se de la 60—70 lei chila după calitate. la Brăila, prețul cel mai bun care s’a obținut pentru grîul nou este de 11 lei și 85 bani hectolitrul, care face 82 lei și 95 bani chila, un preț destul de bun, d’almintre ea, dar care pentru recolta anului acesta nu este destul de mare. Agricultori care au dobîndit recolte de calitate bună de 62, 63, 64 și 65 libre, au speranțe în realizarea unor prețuri care să atingă ponte și suma de 90 de lei. Așadar cui îi dă mina să mai aștepte și are magazii, n ’ar face rău să se nutrească de speranțe în ridicarea prețurilor. Cobza se vinde acum cu 20—23 lei hectolitru la magazie sau vagon. Naveta se vinde cu 14—15 lei hectolitru la șlep. Porumbul, de care se mai găsește destul din recolta anului trecut, se vinde cu 7.25 hectol. la șlep. De calitate mai bună, s’a vîndut chiar cu 9 lei hector. la șlep. O marfă nouă care și-a făcut apariția în porturi, este fasola, care s’a vîndut cu 1.2 lei 50 bani 100 de magazie. * Dăr celelalte roade ale pămîntului ? Anul acesta rodul prunilor este considerabil de mare. Brunii se rup de mult rod ce poartă. Am văzut pruni rupți și despicați astfel încît sunt expuși periciunei în anul viitor. Viile au poamă din belșug. Ca și pentru plantațiunile de arbori roditori, anul acesta va răminea memorabil pentru producțiunea strugurilor. Mai toate viile, până și unele slabe și râu tratate, sunt pline de rod. Finul a fost strîns cu băgare de seamă, și calitatea lui este superioară finurilor de mai mulți ani încoace. Ploile de primăvară, cari au întrerupt facerea arăturilor și au întârziat efectuarea semănăturilor de carze și ovăzuri, au făcut mult bine finulul. Producțiunea lui a fost aproape pretutindeni bună. § 33 23 TOATE Primim următoarea scrisoare de la un cinic transfug" Onorată Iedacțiune, mi-au Amicii mei de la Liberalul mi-au făcut distinsa onoare de a publica un articol, de duh, sub iscălitura mea în coloana literară. Declar că întru cu încredere în acest focar politic, de oarece sunt imunizat în contra turbei. Cu toată recunoștința ce le sunt dator, că m’au primit cu atîta amabilitate ca un colaborator și amic politic al organului Domnilor lor, totuși trebuie să-mi exprim regretele mele că nu m’au lasat să’mi scriu singur articolul, care desigur ar fi fost mult mai de spirit. Mărturisesc, insă, că n’am nimic de obiectat în privința stilului iubitului meu substituitor, căci e într’adevăr oglinda credincioasă speciei mele și justifică din nou vechiul nostru adagio : „Le style, c’est le evien“ Black. • • Redactor la Liberalul * ‘ Partea comică. Un ziar republican are un serviciu telegrafic extraordinar pe care și-l laudă că a făcut minuni cu ocazia asasinărei Regelui Umberto. Intr’adevăr că e extraordinar, căci iată ce telegramă a primit: „Roma 18 Iulie.—La autopsia făcută cadavrului lui Umberto s’a constatat că una din răni e mai mare ca celelalte două“. Deja faptul e curios , dar deducția e și mai curioasă. „Această constatare, d’impreună cu faptul găsirea unui alt revolver la locul crimei, întărește credința că în contra regelui Umberto a fost organizat un complot“. Reesă clar că a fost un complot in contra Regelui, din cauză că una din fani era mai mare decît celelalte! Dar poate să fie o scuză la aceasta judecată curioasă , un ziar republican nu poate să judece cu singe rece pe un Rege. Fatal. Congresul feminist mu a adus aminte o anecdotă franceză: are puțin miros de galanterie secolul al XVIII- lea, adică de o galanterie mai liberă, dar domnul Zola ne a deprins cu altele mai. decoltate Era o masă de înfrățire la Paris la care luau parte americani și americane, francezi și franceze. Un marchiz,—v-am spus că anecdota are un parfum secolul al XVIII-lea,— ridica paharul. —Beau pentru sexul frumos din ambele emisfere... Dar un mesaj „indată vorba i-a luat —Beau pentru ambele emisfere ale exului frumos. SFIR. — -------------------------—~—• la un Fractal, naturale î. POEZIE „...Sunt contra căsătoriei—foart simplu, pentru că sunt poieti Femeie, copii, vieață familiară—ei da, cui o fi plăcînd, poftească ! Eu, Insă, nu vreau ceva obicinuit, mie-mi trebuie iritare, sensație, posesie ! O femeie care ar fi femeia mea mi-ar fi prea... prozaică și de copiii cari ar striga: „tată, tătuță“ mi-e groază. Poesie’mi trebuie, posesie !...“ Așa vorbi el. Și după ce amicul seu se depărtă, el urmă cu scrisoarea ce-o adresă chelnăriței, căreia îi reproșa—mai întăi pentru că iar îi cerea bani și al douilea pentru că se’ndoia de... curățenia ei relativă la mîncările ce-i le prepara, precum și la relația ce o avea cu chelnerul din birt, pe care ea-l trecea drept unchiu. 2. " INDEPENDENT — „Nu, dragul meu, eu nu fac parte dintr’acele suflete robite, care vecinie umblă cu guvernul. Pentru mine nu sunt autorități, eu sunt un om liber de o independentă părere“. — „Dar ceia ce regimul vrea acuma e bun, folositor; asta o recunoști și tu“. — „Față de tine ! Dar mă feresc de a spune aceasta mulțimei. Majoritatea partidului nostru a dezaprobat aceasta și ceia ce crede majoritatea...“ 3. ETERNA PACE — „...Fleacuri!“ zise el voios, după ce puse ziarul pe măsuța de marmură lîngă ceașca cu „cafea“. Ce mai articol : „Pentru potolirea, războiului“. Potolire ? Suprimare, pur și simplu suprimare !“ — „Crezi d-tacă e atît de simplu?“ — „Desigur! Oamenii trebuie să’și educă spiritul și simțirea în așa mod ca să recunoască că orice ceartă e nedemnă, nefolositoare, neghioabă, ceva nerațional și dezarmonios“. El se’ntrerupse și s’adresă unui domn care a luat gazeta de pe masă: „Mă rog, permiteți—încă n’am isprăvit de cetit !“ — „Dar n’o cetiți“ răspunse domnul ținind bine gazeta. El apucă ziarul: „Dar o s’o mai cetesc ! O să’mi permiteți totuși a vorbi puțin cu’un prieten“. „Așa ? Ziarele intr’o cafenea n’aparțin numai unuia. Prin urmare, permiteți-mi ca’n intervalul acesta...“ Vocile se ureară tot mai sus, tot mai tare, tot mai puternic, o vorbă ofensătoare, o replică de insulte, urecheli, palme, etc. etc. 4. CETITOAREA In mîinele sale delicate toții inima lui, vieața lui, drăguță cetitoare. Și vorba scrisă ție mîncarea și băutura, toaleta și distracțiile! „Scrie-mi că mă iubești—scrie-mi chiar dacă e o minciună“ Numai înaintea acestui cuvint trăiește o inimă iubitoare !5 DACA.... „O, dacă de la început n’ași fi dus PARADOXALE ALBI $1 NEGRI Zilele aceste a avut loc la Londra congresul „rasei negre“. S’au întrunit delegați ai tuturor ramificațiilor acestei rase numeroase in scop de a reclama dreptate de la... albi. Libertatea politică și civilă, egalitate și fraternitate, iată in rezumat cerințele negrilor. Ei protestează in contra stării de sclăvie, pe care o îndură in toată lumea, in Antiie ca și in Natal, in Africa de Sud ca și la Rodhesia. După toate declarațiunile și cuvîntările, conferința a redactat un apel în care expune revendicările negrilor și invoacă spiritul de umanitate și de justiție al popoarelor civilizate. Fără îndoială, sufletele Negrilor, ridicate la oarecare grad de cultură și conștiință se simt cu durere încătușate in lanțurile robiei și cu smerenie ridică ochii către zarea de lumină, ce întrevăd pe orizontul popoarelor civilizate. Dar e sigur că negrii, trăind in depărtate continente și regiuni cu totul exotice nu cunosc de aproape civilizațiunea noastră, nu cunosc traiul nostru al celor albi și de aceea ne învidează, rîvnesc să o prinză acolo unde noi—albii—am ajuns de mult. Ecouri de ale presei ajunsau poate până la dînșii; poate cunosc și ei din auzite, deviza măreață de „egalitate, libertate, fraternitate“ proclamată de marele revoluțiuni, de sigur insă că nu știm cum s’au tradus in viața modernă a popoarelor europene strălucitele cuvinte, înscrise pe drapele, pe instituții, pe pagini de cărți. In mijlocul celei mai mari capitale a Europei glasul Negrilor obijduiți răsună ca o ironie la adresă însăși a civilizației și uriașei cetăți. Poporului englez datorim doară noțiunea modernă de struggle for life și in sinul lui a izvorît doctrina lui Malthus, care proclamă dreptul de a trăi numai pentru... cei cu avere. In Londra se poate admira cea mai deplorabilă priveliște de mizerie populară, acolo se pot întâlni categoriile cele mai abjecte de ființe omenești, scoborîte în rîndul animalelor— de unde nici un Darwin englez nu „se poate ridica—prin o mizerie extremă ; acolo a cules Hector France scîrboasele scene zugrăvite in cartea sa „Vam pieds de Londres“, acolo abundă conrupția îmbinată cu nevoia, oglindindu-se în atît de modernele produse ale „civilizației“. Noceuses la nuit, pour Teure robes, Le jour Imvailluűt pour lour V im. * Negrii prigoniți de atotputernicia albilor, vin în marele centruri să respire o clipă aierul libertății, — a libertății pe care o visează cu toata aprinderea inimei și a gîndirii. Și noi,—noi albii—suntem liberi , noi suntem prototipul ce-și crează acești oameni, suntem idealul pentru năzuința lor, pentru că în mijlocul nostru „tot omul se naște liber“. Ciudată libertate ! Este ea oare în viața noastră individuală, în viața noastră socială ? Cine dată dintre noi se simte, cine se cheamă liber ? Cari sunt manifestările noastre în acest sens și în ce anume suntem de invidiat? Fiecare clipă din existența noastră e o verigă din marele lanț ce ne încătușează voința, gîndirea, simțirea Nu ne mișcăm o singură dată conform cu firea noastră ; nu suntem stăpini pe o singură fibră a inimei noastre, pe o singur atom al crierului. Ci pururea abătuți din drumul nostru propriu, mereu în contrazicere cu instinctul nostru de neatîrnare, cu mîndria noastră de oameni liberi, formăm vietatea cea mai robită din cîte trăiesc pe pămint. Nimic nu ne dă libertatea necesară desvoltării firești. Intr’un feliu ori într’altul sclavia ne ține strînși, plecați, umiliți; iar fiecare din noi e calmul moral sau material al celuilalt. Ai aierul că iești om pe voia ta ; de fapt iești o figură de ceara pe care o mlădie mistica și eterna putere care se cheama „toată lumea“, o forță întunecoasă și uriașă care rezumă toate ipocriziile, carachiozlîcurile, prejudecățile singura putere care ridică pe cineva în culmea mărirei, ori îl asvîrle în fundul prăpastiei. Ah, veșnicul flagel al opiniei publice, veșnica temere de „ce va zice lumea“. Și astfel tu renunți la voință, la gindire, la energie, la cinste, —modulîndu-te, sfnos și supus, după comanda acelei forțe eterne și anonime. Iar cînd, grație împrejurărilor, ai facultatea de a-ți păstra întru cîtva neatîrnarea,—cazi robii vanității sau pasiunii, robii legei care face pe fiecare din noi deși țese el singur haina lui Nessus care-l otrăvește și-l consumă. V. * Aceasta e oare libertatea pe care ne-o invidiază, pe care ne-o cer Negrii din depărtate regiuni ? Din momentul acesta poporul italian j conduce la mormînt pe Monarhul său, odinioară stăpîn pe viața și libertatea a milioane de supuși. Un glonte de revolver al unuia din ei, intr’un moment de nebunie i-a curmat cea din urmă libertate a oricării ființe,—acea de a trăi. Fiul monarhului—devenit Suveran la rîndul său—nu e liber nici să-și plîngă părintele in chip omenesc, ci supus unei anumite și complicate etichete regale. Lor li s’a răpit in acest chip libertatea. Sunt în Italia sute de mii de locuitori liberi după legi și constituție, care se sting literalmente de foame. Cine n’a auzit despre țăranii din Calabria și Lombardia cari culeg și mînîncă animale moarte? In Sicilia țăranii de asemenea gustă carne numai cînd... piere cîte-o vită bolnavă. In Sardinia lucrătorii de pămînt dorm prin găuri, pe cimp sau în morminte pustii—și așa mai departe. Și sunt albi, albi de foame, albi ca marmora de Carrara! Ce popor liber, ce popor mîndru este poporul liberei stalii ! * Negreșit e admirabil idealul la care—după exemplul celor albi—năzuiesc astăzi popoarele rasei negre Instinctul libertății e profund înnăscut a fi liberi A trăi după voință, să nu primești ordine de la nimeni, să nu te închini în fața nici unei tiranii, sa nu porți nici un feliu de jug, să nu fii stăvilit de despotism desvoltarea ta firească, să poți aluneca pe panta lină sau repede a pasiunei omenești, să poți urma uneori dorinței, ispitei cu glas ademenitor, să rătăcești fără teamă pe pajiștea înflorită a capriciului, să faci tot ce-ți place, tot ce-ți convine, tot ce te bucură; să te simți plin de vigoare tocmai pentru că urmezi inclinărilor; să te simți demn—prin Îndeplinirea dorințelor; să te simți mai bun prin mulțămirea gustată, mai răspunzător prin spontaneitatea faptelor săvirșite, — iată in esență Înalta expresie a libertății. Dar nu s’a născut Încă in mijlocul nostru omul in stare de a trăi astfeliu și de a muri după o atare viață, cu zimbetul pe buze. . In schimb Negrii cari par să nu invidieze atît de mult, au atît de puține poveri de purtat față de cele purtate de noi, au atit de puține decepții și contraziceri etice, sociale de suferit, vicit cu drept cuvint ne mirăm de mvna lor spre a ajunge acolo unde noi ne simțim atit de răi, atit de sclavi, atit de... negrii ■**£)-*--------------- As.