Evenimentul, iulie-septembrie 1900 (Anul 8, nr. 127-191)
1900-08-05 / nr. 156
SERIA n-a ANUL AL VII-lea No. 156 UN NUMĂR 10 BANI SAMBATA 5 AUGUST 1900 AI5UI -NJH*. înainte pe un an . . . Lei 24-„ „ 6 luni . . „ 12 — „ „ 3 luni . . . „ 6 -In streinătate un an . . „ 36 — Un număr 10 bani REDACȚIA STR. LAPUȘNEANU No. 44 EVENIMENTUL ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Anunduri, Inserții și Reclame Manuscrisurile vechi nu se inapoiescr număr reciti 80 tot administrația str. lapușniînu No. 44. pagina 1 linia garmandiei 4 IIIII IV 50 25 Himeră liberală In toiul iritatiunei generale contra procedimentelor vecinilor noștrii bulgari, la aemancipare Românii contribuiră cu sîngele lor presa Colectivistă oficioasă găsește ocazia să nu piardă din vedere datoria ce crede că se incumbă de a ataca guvernul Prin o revistă de două coloane Voința Națională de iericearcă se probeze că în sînul partidului conservator ar exista cea mai mare desbinare și că peste curînd nemulțumirea ce clocotește în stare latentă ar avea să isbucneascâ la suprafață. E drept, însă, că monitorul colectivist luînd dorința sa drept realitate nu aduce nici o dovadă și nu dă nici un indiciu macar despre posibilitatea unei asemine eventualități; aceasta însă nu’l înpedică se persiste în afirmațiunea sa, cum că pănă’n cele din urmă o neînțălegere în partidul nostru trebuie să se ivească. Datorim deci publicului, pe care pressa colectivistă vroiește să’l inducă in eroare, o lămurire și întrebăm pe doritorii de buclucuri de la gazetele liberal-naționale, că adică de ce numai decît ar isbucni neînțelegeri între cele două nuanțe conservatoare fuzionate, și care ar putea fi motivele unor asemine neînțelegeri ? Chestia șefiei ? Chestii de portofoliuri ? Chestii de ininfluenți și preponderență î n guvern ? Chestii de căpătueală, ’n fine? Nimic din toate aceste. Partidul conservator nu procedează ca cel liberal, unde d. Sturza este priminit la fiecare trimestru cu investitura de șef, și tot încă sermanul își teme șefia și nu se crede destul de șef. In partidul nostru șeful este totdeauna aclamat. Chestiile de portofoliuri nu pot de asemene in partidul conservator se provoace nemulțumiri ; toate persoanele ministeriabile nu fac din aceasta o chestie personală și abnegațiile, de care acele persoane au dat probe cu ocazia alcătuirei cabinetului actual sunt cea mai eclatantă desmințire a vreunei bănueli de acest gen. In ce privește căpătuiala, ea nu a fost niciodată o dogmă în partidul nostru, ceea ce nu se poate spune tot astfel despre liberali, carii fac—știut este— din putere, un mijloc de trafic personal și de înstărire a favoriților influenți. Atunci, de ce ar isbucni neînțelegeri ? Precum se vede, stimabilii colectivișt hrănesc o himeră, aceea de a vedea pe partidul conservator părăsind puterea din cauza neînțelegerilor din sînul său. Cetitorul îș poate deci lesne închipui pe ce se bazează speranțele colectiviste pentru o revenire la cîrma afacerilor publice, și prin urmare, cît încă au de adăstat în opoziție. --------------------------------------Liberarea Ambasadorilor După apariția ziarului am primit aseară următoarea telegramă: „Daily Express“ află din Hong- Kong printr’o depeșă cu data de er, că trupele aliate au ajuns la 13 August s. n. în dreptul Pechingului. După o depeșă trimisă ziarului „Daily Telegraph“ din Washington, la 15 august s. n. autoritățile americane cred că aliații sunt deja la Peching... Interesantă e partea intăi a telegramei. Dacă trupele confederate nu au intîlnit nici un obstacol in care, atunci, telegrama confratelui nostru londonez e probabilă. Ultimele știri arătau că trupele europene inainteau fără a intîlni rezistență. Deci, toată probabilitatea există că ambasadorii au fost liberați. Alte telegrame sosite la Roma spun că aliații ar fi înștiințat autoritatea chineză că ei sunt dispuși a primi legațiunile escortate afară de zidurile orașului, spre a evita conflicte. Aceasta dramă se sfirșește fericit. Căci de unde ne temeam să deplîngem moartea a tuturor reprezentanților țărilor, nu avem de regretat decit moartea lui Ketteler. De-acum, războiul întră in o fază normală. Trupele vor înainta, avînd să se lupte ca în 1866. La telegrame cetitorii vor găsi toate amănuntele in aceasta privință, cum și dacă știrea ziarului Daily Express se confirmă sau nu. Y. ---------------X<éCP>X--------------- SITUAȚIA AGRICOLA SITUAȚIA AGRICOLĂ. RAPIȚA. — CULTURĂ DE TOAMNĂ. VÎNZAREA PRODUCTELOR.—LA EXPOZIȚIE.— SITUAȚIA AGRICOLĂ EXTERNĂ — AMĂNUNTE.— Se apropie momentul, cÎnd vom avea să vedem ce ne-a adus anul acesta, situația agricolă e, deci interesantă din toate punctele vedere. Secerișul s’a terminat, iar ticerișul e foarte înaintat. Nu se cunoaște încă producțiunea aproape toată în mod oficial. Știm însă că în generală în țara Oltenia și județele Mehedinți, Romanați, Vlașca, Teleorman, Ilfov și Brăila recolta a fost, cu mici escepțiuni, mijlocie. Muntenia și Moldova au fost mai avantagiate de climă și au produs în unele părți 2—2 și jumătate chile la pogon. Ogoarele de rapițâ și grîu se fac cu multă activitate, și cu multă înlesnire, deoarece mai în toată țara au fost cîte ceva ploi și au muiat pămîntul. In cursul celor 15 zile ale lunei vor începe semănăturile de rapițâ. Cu această ocaziune încă odată povățuim pe cultivatori să nu pună prea multă sămînță la pogon, trei kgr. e destul, în rînduri pusă. Coba, e destul și două kgi. E bine să încercăm a pune rapița în rînduri largi de 40—50 centimetri și să o cultivăm în cuiburi ca porumbul, adică să se prășească. O asemenea încercare se va face la forma model a Statului Studina pentru anul agricol ce va începe. 1900—1901. Porumburile stau bine și pe unde erau mai slabe s’au îndreptat bine în urma ploilor căzute. Se speră bună recoltă și de la porumburile mai tîrzii. Rapița anul acesta a făcut minuni. Putea să fie mai mare dacă nu se întîmpla ca în ultimul moment să se mîneze și să facă ca tecile să devină seci. Statistica ministerului de agricultură indică o cantitate totală de 2.715.303 hecta. de pe o întindere de 248.484 de hectare. * La ministerul agriculturei s’a întocmit statistica agricolă privitoare la întinderea culturelor din toamna anului trecut 1890 și în primavara anului curent, cu alte cuvinte a anului agricol 1899—900. întinderea cultivată a fost de 5.594.854 hectare, repartizate cum urmează, după felul plantelor : Grîu.................... 1.589.980 hectare Secară .... 164.299 „ Zarzavaturi . . 22.311 „ Sfecle de nutreț 38 „ Finețe artificiale 85.645 „ Finețe naturale. 522.749 „ Față cu mijlocia cincinală (1895- 1899) întinderile cultivate anul acesta au fost mai mari pe grîu, porumb, mei, rapița, sfecle pentru zahăr și tutun. In ce privește rapița, suprafața cultivată a fost de 284.434 hectare, care a produs 2.715.303 hectolitri, mijlocia la hectar fiind de 10.9 hectolitri.* Vînzarea productelor noastre. In toate porturile noastre dunărene mișcarea e activă și operațiunile devin din zi în zi mai numeroase. Porturile Brăila, Galați, Constanța și altele nu pot prididi sosirile vagoanelor și carelor încărcate cu cereale din recolta nouă. A fost în Brăila și o grevă de căruțași au cerut ridicarea de plată și li s’au dat. Productele Romîniei la Expoziția de Paris au fost clasate în primele rînduri între productele tuturor țărilor. Cerealele și vinurile au obținut marele premiu, apoi minele, sarea și petroleul, de asemenea și pădurile Statului. Domeniile Coroanei au obținut media 19 pentru agricultura. Un singur francez producător de vinuri a obținut media 20, adecă cea mai mare dintre 333 exposanți de cereale din Romînia, au fost premiați 307, și anume: 9 au primit mențiuni de onoare, 6 mari premii, 80 medalii de aur, 129 de argint și 83 de bronz. * La epoca aceasta cred interesant a arăta cititorilor, din ceia ce citim prin revistele streine, cum e situațiunea agricolă în alte țări. In Rusia, timpul secerișului a fost favorabil; producțiunea însă nu va întrece mijlociu nici chiar în regiunea cea mai producătoare, Odesa. In Germania, cu toate că perspectivele s’au îmbunătățit în privința secarei, recoltele ei vor fi sub mijlocii; recoltele de grîu vor fi bune. In Belgia și Olanda secara și rapița s’au recoltat în condițiuni favorabile. In Statele Unite recolta se socotește între 157.500.000 și 192.500.000 hectolitri. In republica Argentina, de la 1 Ianuarie s’au exportat 21.254.000 hl. față cu 14 mil. hl. exportați în periodlul corespunzător al anului trecut. Ziarul englezesc Evening Corn Trade ajunge la următoarea evaluațiune a recoltei presente de grîu din Europa: producțiunea totală 522 mil. hl. Prin urmare, pentru a putea preîntîmpina trebuințele consumațiunei sale, Europa va trebui să importeze din celelalte continente 84.100.000 hl. de grîu. 7. Orz ... . . 439.785 , Ovăz ..... 254.831 Porumb . . . 2.025.058 „ Mei.................... 166.625 „ Hrișcă .... 857 „ Rapiță .... 248.534 „ In.................... 13.240 „ Cînepă .... 5.390 „ Cartofi .... • 11.147 „ Sfecle de zăhar . 12.392 „ Leguminoase . . 21.825 „ Tutun .... 4.220 hectare IDS! TOATE Ce ne-am face noi, de n’am avea „Patriotul.“ Nu e așa că e jalnică aceasta prospectivă? Dar, din fericire, Proba cerească veghiază asupra noastră, a tuturora—și Patriotul e mai verde decît oricînd. Iată o probă,—iscălită C. C. B. „Dar să nu ne mai pierdem vremea in grădina unde cresc gogoșile“ Vra să zică, tot noi am înfundat pe Bulgari. Cultivă ei tot felul de zarzavaturi, dar iasă-mi arate o grădină cum are „talentatul“ nostru confrate, în care gogoșile cresc cu zahar cu tot. >.. Dar aceasta nu-i nimic, să ascultați, însă, pe literatul ziarului și atunci—aveți să vă cruciți. Știați că e englez ? Ei, nu în grămatică, ci în moravuri. Intr’una din minunatele-i file rupte, prietenul d-lui Bostănescu, Nae vorbește de tip, „înalt, borțos peste 120 kilo greutate, englez ca toți englezii.“ Nu știu cum se face că Jip cade peste un leu. Las cuvîntul lui Noe: „Ambii, imobili — leul din cauza greutăței lui Jip, Jip de frică — ca cei...“ Nu e așa că e artist mare ? Numai a pomenit de frică și prin o onomatopee indrăsneață, dar realistă ne-a și descris efectele ei. „...ca cei mai buni dușmani au stat aproape două zile. Suferind aceleași lipsuri, puterile le-au scăzut proporțional, fiind mereu în aceleași condițiuni ca la începutul accidentului. In fine, pentru că toate lucrurile au un sfirșit pe pămînt, Jip se hotărî. După ce bolborosi toate rugăciunile obicinuite și amintite, încet, deslipindu-se cu mare băgare de seamă de leu, Jip se sculă. De bucurie că se văzuse in picioare, era mai galben ca ceara!“ Frumos și iar frumos. DOUA ZILE Jip a stat calare pe leu; leul n’a făcut nici o mișcare de frica lui Jip, iar Jip de frica,—știți dv.—a leului. Ați observat iarăși a doua onomatopee? „De bucurie... ca ceara/“ Dar mai frumos e mai departe. O fi făcut ce-a făcut Jip de bucurie, dar ghiciți ce-a făcut leul? „Leul, scuturindu-și cu putere coama, imitîndu-l, se puse pe patrul labe“. De unde rezultă că Jip avea de asemenea patru labe, iar Jip fiind „englez ca toți englezii“, toți englezii au patru labe. N’aveam dreptate să spun ca ziarul umoristic cel mai bun e Patriotul ? * „Domnul Nae, îmi scrie prietenului Cezar, e omul cel mai bun, „bun de pus pe rană.“ — A propus, poți să-mi explici zicătoarea aceasta ? Oare iodolul și iodofoniul sunt așa de bune ?—Mi-a cetit o piesă în un act,—proastă , așa de proastă, încît nu am putut să nu zic : — Nu înțeleg cum un om așa de bun a putut să facă un act așa de rău“. Dă, frate Bostănescule întreabă pe I. C. B. SFIR. COFOUL •— „Peste două zile vă ducem cu tramvaiul la Copou....“ Ierau într’adevăr numai două zile încă pană la inaugurarea nouei linii de tramvai, cînd, un drum către casă îmi zise aceste cuvinte mult promițătoare directorul ager și simpatic, d. Litarczek. In așteptarea zilei, am reflectat asupra frazei de mai sus, în care găseam, parecă, o mustrare. Sunt oameni cari trebuesc duși, atîta de mult le lipsește inițiativa sau dorința unei plimblări afară de oraș, fie chiar numai o plimbare la Copou. Pentru a nu generaliza pe nedrept, îmi măturisesc păcătui și rușinea chiar de la început: n’am fost în astă vară o singură dată în grădina Copoului, în mica grădină pe care o posedă prozaicul nostru oraș. Acum de-abia, cînd pentru întăiași dată, după atîta vreme revăzui superba alee ce străbate—așternută cu nisip galben și fin—grădina dintr’un capăt intr’altul, mi-am pus cu nedumerire întrebarea cum de am putut săvîrși un atare pacat? Pe banca solitară, sub coroana majestoasă a bătrînului copac ce-și intinde ramurile stufoase peste tot largul șoselei pe cînd respiram parfumul sobru al splendidului amurg, mă mustra propriul meu gind. Dar mă înțelegeam prea bine pe mine. Necontenita luptă și obositoarea goană a traiului ne înstrăinează cu desevrișire de noi înșine, contopindu-ne în tot ce aveam mai bun, mai înălțător, mai senin, dorul de liniște, dragostea naturii, calmul singurătății. Viața trrgurilor, cu toate elementele sale de trudă și urit, ne reduce orizontul trebuințelor mari sufletești; de la o vreme ne temem de orice înălțime, ne simțim umiliți în atmosfera limpede a visului ce vegetăm, ca și mnii de alte ființi în jurul nostru Dans l’inlerminable Ennui de la plaine Pînă ieri, pînă astăzi—îmi zic— exista doară ca și în momentul acesta putința ca să-mi caut o clipă de refugiu, de pace, de farmec și uitare sub aceiași majestoasă coroană de arbor unde sorb acum vraja dulcelui amurg: ...l'extase langoure^se Iu fu ti true umoureuse, tons les frissons des hois parim I'lHreiuLe des Crises, Și totuși n’am făcut-o niciodată ; și totuși pare că murise pentru mine poiezia curată ce odinioară—in anii primei adolescențe — izvora pentru mine din calmul unei plimbări in amurg, din taina unei seri de vară petrecută — sau pierdută în tovărășia freamătului de copaci, in mirosul florilor, in singurătatea unui ungher sau in zgomotul unei alei a Copoului drag. Cui nu-i amintește Copoul cele mai frumoase clipe ale tinereței ? Cine dintre noi nu i-a încredințat vechiului azil de visuri iluziile sale dintâi, cine nu și-a căutat aci odihna după trudnicele zile de școală, după grozavele emoții de examen: cine, in adolescență, n’a petrecut ceasuri lungi de reverii, cine n’a compus primele versuri duioase, cine n’a snclamat pe urma unui dor stins, în umbra vr’un trunchiu secular al Copoului ospitalier ? ...Și toate acestea n’am venit nici o singură dată să mi le reînviez in minte sub majestoasa coroană a bătrinului copac , toate acestea le revăd in minte stînd pe banca solitară in pacinicul amurg de vară, grație tramvaiului electric care m’a readus aci. E drept că ’n ce mă privește găsesc încă o explicație psihologică de altă natură Găsesc, bunăoară, că—oricit de splendid ar fi vechiul nostru Copou, el era inaccesibil pentru anumite temperamente. Drumul pe jos de la oraș, lunga urcare la deal este vlăguitoare după zile de muncă. Apoi — nesfîrșitele convoiuri de oameni, de figuri, de rochii, ce răsar pururi aceleași la aceeași vară, înfățoșează apogeul banalității prin neîntrerupta repetare, fatalmente monotonă și urită. Rămîne—trăsura , tortura mai puțin cronică decit plimbarea pe jos, dar plicticoasă prin pretenția și infatuitatea ei, expusă la zguduitoare accidente pe caldarimul pietros, ritmindu-se în zigzaguri infinite, descriind cotituri nenumărate, expunindu-te la intîlniri neplăcute, dacă nu și la mai neplăcute plesnituri de biciu din partea birjarului, pesimist sau enervat. Ce toate acestea insă ne-a mîntuit elegantul și modernul tramvai, căruia sunt sigur—Copoul ii va datori cu timpul renașterea vechei sale glorii și a meritatei sale splendori. Cine a zis că utilul gonește plăcutul ? Nimic nu pregătește imaginația pentru mai profunde plăceri de odihnă decit, cursa liniștită, care cu o iuțeală fulgerătoare, fără zguduituri, fără cotituri, fără ciocniri de coate și freamăt artificial de rochii te transpoartă din mijlocul tigului spre înălțimea mistică a Copoului, unde iești liber să-ți alegi, departe de aleea zgomotoasă, un colț făcut parecă anume pentru vise, un strat de iarbă, făcut pentru tihna corpului și înariparea fantaziei. Căci nu e nimic mai alinător, nimic mai însuflețitor decit aceasta misterioasă împărtășire intre dulcea singurătate a firii și înnourata povoară a sufletului omenesc. O, le freie et frais murmure ! Cela gazouille et susure Cela ressemble au cri doux Que l’herbe agitée expire ... Cette âme qui se lamente Et cette plainte dormante C’est la nőtre, n’est-ce pas ? La mienne, dis, et la tienne, Dont s’exhale l’humble antienne Par ce tiede soir, tout bas ? „SCHLACK Și IAü“ (Noua piesă a lui Gerhard Knuplman) (VA URMA). (URMARE). II. Prințul Ion Bond apare cu suita sa de vînătoare. In alegerea numelor Hauptman e neîntrecut, cum e la noi și nenea Caragiale. Sidiehill e numele iubitei prințului—cam înflorit, dar potrivit într’un basm al lnei prințese blonde—și doamna Adeluz e dama i de onoare. Pe cînd amîndoi vagabonzii petrec discutînd în dialect silesian, natal autorului, ceilalți domnișori, nobili prin naștere, vorbesc în versuri shackspeariane. Autorul „Țesătorilor“ în ultima-i scriere, întrebuințează, sau, mai bine a duce cu stilul lui Shackspeare din „Ceia ce vreți“ și desigur că e mai plăcut filozoful englez în operile sale proprii decit în cele cu... colaborație a lui Hauptman. Totuși Hauptman n’a avut nici o... intenție cînd a scris piesa și se observă că se pierde cînd pășește pe urmele celor mari, asta fiindcă nu pășește ajutat de alții, ci singur caută calea lor. L’am văzut in „Clopotul scufundat“ pășind pe urmele lui Goethe, acuma-l vedem urmînd pe Shackespeare. Hauptmann ar putea fi luat drept Schluck, dacă nu Eam ști din celelalte opere ale sale că e și sau. Așa dar prințul apare cu suita sa de vînătoare. Schluck se apropie de le, pe cînd sau tot se tăvălește pe jos, beat lulea. Prințul dintru’ntăi e bine dispus, vesel; apoi tace, nu-i prea place să vază doi ticăloși în fața palatului seu, beți ziua mare. Să-i bage’n închisoare și mîne’naintea judecăței. Dacă judecătorul va fi un om cinstit va sta la îndoială dacă aceștia s de condemnat sau nu. Ce au făcut păcătoșii? Prințul n’are decit să între în palat și vagabonzii n’au decît să se tolănească la soare—fiecare în felul seu; unul nu stingherește’ntru nimica pe altul. Calicul îngăduie prințului coroana și prințul să’ngăduie calicului.. amețeala beției. Dar alteța sa Ion Rond are nervi delicați, niște bieți... beți îl indispun. Și să se noteze că basmul acesta se’ntimplă într’un timp cînd nu exista încă și nu se știa despre lupta de clasă. Singura indurare ce o cerșește Schluck e cătau să fie întemnițat in locul lui. Dar Karl, seneșalul prințului, cere permisiunea de a face haz cu vagabonzii ăștia, ceia ce de sigur că i se invoiește, și cu aceasta se termină actul intărit. Continuarea se prezintă. E o poveste de toți cunoscută din „O mie și una de nopți“ sau din opera franceză „Si j’étais roi“. Astea însă nu împiedecă pe Hauptman ca să trateze și el același subiect, căci depinde de modul tratării, care trebuie să fie absolut al autorului. Opera nu trebuie să fie nouă; ea trebuie să trăiască și cînd trăiește atuncea e nouă. C. Săteanu. —-------------— * * 4 Bag de seamă însă că sunt primejdioase sările de vis, sările tainice de vară petrecute în umbra Gopoului. Odinioară copleșit de viața prozaică a tîrgului, iată-mă redevenind, ca prin farmec, visătorul de altă dată, tovarășul buceagurilor șoptitoare, amantul duioaselor tăceri de amurg. ... Iată sunetul strident al clopotului , vagonul electric e aproape,— intr’o clipă mă reîntoarce in oraș mă redă mie însumi și trudnicei vieți de toate zilele. Ce făcător de minuni e și tramvaiul d-lui Litarczek 1 As.