Evenimentul, iulie-septembrie 1900 (Anul 8, nr. 127-191)

1900-08-05 / nr. 156

SERIA n-a ANUL AL VII-lea No. 156 UN NUMĂR 10 BANI SAMBATA 5 AUGUST 1900 AI5UI­ -NJH*. înainte pe un an . . . Lei 24-­„ „ 6 luni . . „ 12 — „ „ 3 luni . . . „ 6 -In streinătate un an . . „ 36 — Un număr 10 bani REDACȚIA STR. LAPUȘNEANU No. 44 EVENIMENTUL ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Anunduri, Inserții și Reclame Manuscrisurile vechi nu se inapoies­cr număr reciti 80 tot administrația str. lapușniînu No. 44. pagina 1 linia garmand­iei 4 IIIII IV 50 25 Himeră liberală In toiul iritatiunei gene­rale contra procedimentelor vecinilor noștrii bulgari, la a­­emancipare Românii contribuiră cu sîngele lor presa Colectivistă oficioasă gă­sește ocazia să nu piardă din vedere datoria ce crede că se incumbă de a ataca guvernul Prin o revistă de două co­loane Voința Națională de ieri­cearcă se probeze că în sînul partidului conservator ar e­­xista cea mai mare desbinare și că peste curînd nemulțu­mirea ce clocotește în stare latentă ar avea să isbucneascâ la suprafață. E drept, însă, că monitorul colectivist luînd dorința sa drept realitate nu aduce nici o dovadă și nu dă nici un indiciu macar despre posibi­litatea unei asemine eventua­lități; aceasta însă­ nu’l în­­pedică se persiste în afirma­­țiunea sa, cum că pănă’n cele din urmă o neînțălegere în partidul nostru trebuie să se ivească. Datorim deci publicului, pe care pressa colectivistă vro­­iește să’l inducă in eroare, o lămurire și întrebăm pe do­ritorii de buclucuri de la ga­zetele liberal-naționale, că a­dică de ce numai de­cît ar isbucni neînțelegeri între cele două nuanțe conservatoare fu­zionate, și care ar putea­ fi motivele unor asemine neîn­țelegeri ? Chestia șefiei ? Chestii de portofoliuri ? Chestii de in­­influenți și preponderență î n guvern ? Chestii de căpătu­­eală, ’n fine? Nimic din toate aceste. Partidul conservator nu pro­cedează ca cel liberal, unde d. Sturza este priminit la­ fie­care trimestru cu investitura de șef, și tot încă sermanul își teme șefia și nu se crede des­tul de șef. In partidul nostru șeful este totdeauna aclamat. Chestiile de portofoliuri nu pot de asemene in partidul conservator se provoace ne­mulțumiri ; toate persoanele ministeriabile nu fac din a­­ceasta o chestie personală și abnegațiile, de care acele per­soane au dat probe cu ocazia alcătuirei cabinetului actual sunt cea mai eclatantă des­mințire a vre­unei bănueli de acest gen. In ce privește căpătuiala, ea nu a fost nici­o­dată o dogmă în partidul nostru, ceea ce nu se poate spune tot ast­fel despre liberali, carii fac—știut este— din putere, un mijloc de trafic personal și de înstă­­rire a favoriților influenți. Atunci, de ce ar isbucni ne­înțelegeri ? Precum se vede, stimabilii colectivișt hrănesc o himeră, aceea de a vedea pe partidul conservator părăsind pute­rea din cauza neînțelegerilor din sînul său. Cetitorul îș poate deci lesne închipui pe ce se bazează speranțele co­lectiviste pentru o revenire la cîrma afacerilor publice, și prin urmare, cît încă au de adăstat în opoziție. --------------------------------------­Liberarea Ambasadorilor După apariția ziarului am primit aseară următoarea telegramă: „Daily Express“ află din Hong- Kong printr’o depeșă cu data de er­, că trupele aliate au ajuns la 13 Au­gust s. n. în dreptul Pechingului. După o depeșă trimisă ziarului „Daily Telegraph“ din Washington, la 15 august s. n. autoritățile ame­ricane cred că aliații sunt deja la Peching... Interesantă e partea intăi a tele­gramei. Dacă trupele confederate nu au intîlnit nici un obstacol in care, atunci, telegrama confratelui nostru londonez e probabilă. Ultimele știri arătau că trupele eu­ropene inainteau fără a intîlni re­zistență. Deci, toată probabilitatea există că ambasadorii au fost liberați. Alte telegrame sosite la Roma spun că aliații ar fi înștiințat auto­ritatea chineză că ei sunt dispuși a primi legațiunile escortate afară de zidurile orașului, spre a evita conflicte. Aceasta dramă se sfirșește fericit. Căci de unde ne temeam să deplîn­­gem moartea a tuturor reprezentan­ților țărilor, nu avem de regretat de­cit moartea lui Ketteler. De-acum, războiul întră in o fază normală. Trupele vor înainta, avînd să se lupte ca în 1866. La telegrame cetitorii vor găsi toa­te amănuntele in aceasta privință, cum și dacă știrea ziarului Daily Express se confirmă sau nu. Y. ---------------X<éCP>X---------------­ SITUAȚIA AGRICOLA SITUAȚIA AGRICOLĂ.­­ RAPIȚA. — CULTURĂ DE TOAMNĂ. VÎNZAREA PRODUCTELOR.—LA EXPOZIȚIE.— SITUAȚIA AGRICOLĂ EXTERNĂ — AMĂNUNTE.— Se apropie momentul, cÎnd vom avea să vedem ce ne-a adus anul acesta, situația agricolă e, deci inte­resantă din toate punctele vedere. Secerișul s’a terminat, iar tice­­rișul e foarte înaintat. Nu se cu­noaște încă producțiunea aproa­pe toată în mod oficial. Știm însă că în generală în țara Oltenia și ju­dețele Mehedinți, Romanați, Vlașca, Teleorman, Ilfov și Brăila recolta a fost, cu mici escepțiuni, mijlocie. Muntenia și Moldova au fost mai avantagiate de climă și au produs în unele părți 2—2 și jumătate chile la pogon. Ogoarele de rapițâ și grîu se fac cu multă activitate, și cu multă înlesnire, de­oare­ce mai în toată țara au fost cîte ceva ploi și au muiat pămîntul. In cursul celor 15 zile ale lunei vor începe semănăturile de rapițâ. Cu această ocaziune încă odată po­vățuim pe cultivatori să nu pună prea multă sămînță la pogon, trei kgr. e destul, în rînduri pusă. Cob­a, e destul și două kgi. E bine să încercăm a pune rapița în rîn­duri largi de 40—50 centimetri și să o cultivăm în cuiburi ca po­rumbul, adică să se prășească. O asemenea încercare se va face la forma model a Statului Studina pentru anul agricol ce va începe. 1900—1901. Porumburile stau bine și pe unde erau mai slabe s’au îndreptat bine în urma ploilor căzute. Se speră bună recoltă și de la porumburile mai tîrzii.­ Rapița anul acesta a făcut mi­nuni. Putea să fie mai mare dacă nu se întîmpla ca în ultimul moment să se mîneze și să facă ca tecile să devină seci. Statistica ministerului de agri­cultură indică o cantitate totală de 2.715.303 hecta. de pe o întindere de 248.484 de hectare. * La ministerul agriculturei s’a în­tocmit statistica agricolă privitoa­re la întinderea culturelor din toamna anului trecut 1890 și în primavara anului curent, cu alte cuvinte a anului agricol 1899—900. întinderea cultivată a fost de 5.594.854 hectare, repartizate cum urmează, după felul plantelor : Grîu.................... 1.589.980 hectare Secară .... 164.299 „ Zarzavaturi . . 22.311 „ Sfecle de nutreț 38 „ Finețe artificiale 85.645 „ Finețe naturale. 522.749 „ Față cu mijlocia cincinală (1895- 1899) întinderile cultivate anul a­­cesta au fost mai mari pe grîu, po­rumb, mei, rapița, sfecle pentru zahăr și tutun. In ce privește rapița, suprafața cultivată a fost de 284.434 hectare, care a produs 2.715.303 hectolitri, mijlocia la hectar fiind de 10.9 hectolitri.* Vînzarea productelor noastre. In toate porturile noastre dună­rene mișcarea e activă și operați­unile devin din zi în zi mai nume­roase. Porturile Brăila, Galați, Con­stanța și altele nu pot prididi so­sirile vagoanelor și carelor încăr­cate cu cereale din recolta nouă. A fost în Brăila și o grevă de căruțași­ au cerut ridicarea de plată și li s’au dat. Productele Romîniei la Expoziția de Paris au fost clasate în primele rînduri între productele tuturor țărilor. Cerealele și vinurile au ob­ținut marele premiu, apoi minele, sarea și petroleul, de asemenea și pădurile Statului. Domeniile Coroa­nei au obținut media 19 pentru a­gricultura. Un singur francez pro­ducător de vinuri a obținut media 20, adecă cea mai mare dintre 333 exposanți de cereale din Romînia, au fost premiați 307, și anume: 9 au primit mențiuni de onoare, 6 mari premii, 80 medalii de aur, 129 de argint și 83 de bronz. * La epoca aceasta cred interesant a arăta cititorilor, din ceia ce citim prin revistele streine, cum e situa­­țiunea agricolă în alte țări. In Rusia, timpul secerișului a fost favorabil; producțiunea însă nu va întrece mijlociu nici chiar în regi­unea cea mai producătoare, Odesa. In Germania, cu toate că perspec­tivele s’au îmbunătățit în privința secarei, recoltele ei vor fi sub mij­locii; recoltele de grîu vor fi bune. In Belgia și Olanda secara și ra­pița s’au recoltat în condițiuni fa­vorabile. In Statele­ Unite recolta se soco­tește între 157.500.000 și 192.500.000 hectolitri. In republica Argentina, de la 1 Ianuarie s’au exportat 21.254.000 hl. față cu 14 mil. hl. exportați în pe­riodlul corespunzător al anului trecut. Ziarul englezesc Evening Corn Trade ajunge la următoarea ev­alu­­ațiune a recoltei presente de grîu din Europa: producțiunea totală 522 mil. hl. Prin urmare, pentru a putea pre­­întîmpina trebuințele consumațiunei sale, Europa va trebui să importeze din cele­l­alte continente 84.100.000 hl. de grîu. 7. Orz ... . . 439.785 , Ovăz ..... 254.831 Porumb . . . 2.025.058 „ Mei.................... 166.625 „ Hrișcă .... 857 „ Rapiță .... 248.534 „ In.................... 13.240 „ Cînepă .... 5.390 „ Cartofi .... • 11.147 „ Sfecle de zăhar . 12.392 „ Leguminoase . . 21.825 „ Tutun .... 4.220 hectare IDS! TOATE Ce ne-am face noi, de n’am avea „Patriotul.“ Nu e așa că e jalnică a­­ceasta prospectivă? Dar, din feri­cire, Prob­a cerească veghiază asu­pra noastră, a tuturora—și Patriotul e mai verde decît ori­cînd. Iată o probă,—iscălită C. C. B. „Dar să nu ne mai pierdem vre­mea in grădina unde cresc gogoșile“ Vra să zică, tot noi am înfundat pe Bulgari. Cultivă ei tot felul de zarzavaturi, dar i­a­să-mi arate o grădină cum are „talentatul“ nostru confrate, în care gogoșile cresc cu zahar cu tot. >.. Dar aceasta nu-i nimic, să ascul­tați, însă, pe literatul ziarului și a­­tunci—aveți să vă cruciți. Știați că e englez ? Ei, nu în grămatică, ci în moravuri. Intr’una din minunatele-i­ file rupte, prietenul d-lui Bostănescu, Nae vorbește de tip, „înalt, borțos peste 120 kilo greutate, englez ca toți englezii.“ Nu știu cum se face că Jip cade peste un leu. Las cu­­vîntul lui Noe: „Ambii, imobili — leul din cauza greutăței lui Jip, Jip de frică — ca cei...“ Nu e așa că e artist mare ? Nu­mai a pomenit de frică și prin o o­­nomatopee indrăsneață, dar realistă ne-a și descris efectele ei. „...ca cei mai buni dușmani au stat aproape două zile. Suferind a­­celeași lipsuri, puterile­­ le-au scăzut proporțional, fiind mereu în aceleași condițiuni ca la începutul accidentu­lui. In fine, pentru că toate lucrurile au un sfirșit pe pămînt, Jip se ho­tărî. După ce bolborosi toate rugă­ciunile obicinuite și amintite, încet, deslipindu-se cu mare băgare de sea­mă de leu, Jip se sculă. De bucu­rie că se văzuse in picioare, era mai galben ca ceara!“ Frumos și iar frumos. DOUA ZILE Jip a stat calare pe leu; leul n’a făcut nici o mișcare de frica lui Jip, iar Jip de frica,—știți dv.—a leului. Ați observat iarăși a doua onomato­pee? „De bucurie... ca ce­­ara/“ Dar mai frumos e mai departe. O fi făcut ce-a făcut Jip de bucurie, dar ghiciți ce-a făcut leul? „Leul, scuturindu-și cu putere coama, imi­­tîndu-l, se puse pe patrul labe“. De unde rezultă­ că Jip avea de asemenea patru labe, iar Jip fiind „englez ca toți englezii“, toți engle­zii au patru labe. N’aveam dreptate să spun ca ziarul umoristic cel mai bun e Patriotul ? * „Domnul Nae, îmi scrie prietenu­lui Cezar, e omul cel mai bun, „bun de pus pe rană.“ — A propus, poți să-mi explici zicătoarea aceasta ? Oare iodolul și iodofoniul sunt așa de bune ?—Mi-a cetit o piesă în un act,—proastă , așa de proastă, în­cît nu am putut să nu zic : — Nu înțeleg cum un om așa de bun a putut să facă un act așa de rău“. Dă, frate Bostănescule­ întreabă pe I. C. B. SFIR.­ COFOUL •— „Peste două zile vă ducem cu tramvaiul la Copou....“ Ierau într’adevăr numai două zile încă pană la inaugurarea nouei linii de tramvai, cînd, un drum către casă îmi zise aceste cuvinte mult promi­țătoare directorul ager și simpatic, d. Litarczek. In așteptarea zilei, am reflectat a­supra frazei de mai sus, în care gă­seam, parecă, o mustrare. Sunt oameni cari trebuesc duși, atîta de mult le lipsește inițiativa sau dorința unei plimblări afară de oraș, fie chiar nu­mai o plimbare la Copou. Pentru a nu generaliza pe nedrept, îmi măturisesc păcătui și rușinea chiar de la început: n’am fost în astă vară o singură dată în grădina Copoului, în m­ica grădină pe care o posedă prozaicul nostru oraș. Acum de-abia, cînd pentru întăiași dată, după atîta vreme revăzui su­perba alee ce străbate—așternută cu nisip galben și fin—grădina dintr’un capăt intr’altul, mi-am pus cu ne­dumerire întrebarea cum de am pu­tut săvîrși un atare pacat? Pe banca solitară, sub coroana ma­­jestoasă a bătrînului copac ce-și in­­tinde ramurile stufoase peste tot lar­gul șoselei pe cînd respiram parfu­mul sobru al splendidului amurg, mă mustra propriul meu gind. Dar mă înțelegeam prea bine pe mine. Necontenita luptă și obositoarea goană a traiului ne înstrăinează cu desevrișire de noi înșine, contopin­­du-ne în tot ce aveam mai bun, mai înălțător, mai senin, dorul de liniște, dragostea naturii, calmul singurătă­ții. Viața trrgurilor, cu toate elemen­tele sale de trudă și urit, ne reduce orizontul trebuințelor mari sufletești; de la o vreme ne temem de ori­ce înălțime, ne simțim umiliți în atmos­fera limpede a visului ce vegetăm, ca și mnii de alte ființi în jurul nostru Dans l’inlerminable Ennui de la plaine Pînă ieri, pînă astă­zi—îmi zic— exista doară ca și în momentul a­­cesta putința ca să-mi caut o clipă de refugiu, de pace, de farmec și uitare sub aceiași majestoasă coroa­nă de arbor unde sorb acum vraja dulcelui amurg: ...l'extase langoure^se Iu fu ti true umoureuse, tons les frissons des hois parim I'lHreiuLe des Crises, Și totuși n’am făcut-o nici­odată ; și totuși pare că murise pentru mine poiezia curată ce odinioară—in anii primei adolescențe — izvora pentru mine din calmul unei plimbări in a­­murg, din taina unei seri de vară petrecută — sau pierdută în tovără­șia freamătului de copaci, in miro­sul florilor, in singurătatea unui un­gher sau in zgomotul unei alei a Copoului drag. Cui nu-i amintește Copoul cele mai frumoase clipe ale tinereței ? Cine dintre noi nu i-a încredințat vechiu­lui azil de visuri iluziile sale din­tâi, cine nu și-a căutat aci odihna după trudnicele zile de școală, după grozavele emoții de examen: cine, in adolescență, n’a petrecut ceasuri lungi de reverii, cine n’a compus primele versuri duioase, cine n’a sn­­clamat pe urma unui dor stins, în umbra vr’un trunchiu secular al Co­poului ospitalier ? ...Și toate acestea n’am venit nici o singură dată să mi le reînviez in minte sub majestoasa coroană a bă­­trinului copac , toate acestea le re­văd in minte stînd pe banca solitară in pacinicul amurg de vară, grație tramvaiului electric care m’a readus aci. E drept că ’n ce mă privește gă­sesc încă o explicație psihologică de altă natură Găsesc, bună­oară, că—ori­cit de splendid ar fi vechiul nostru Copou, el era inaccesibil pentru anumite temperamente. Drumul pe jos de la oraș, lunga urcare la deal este vlăguitoare după zile de muncă. Apoi — nesfîrșitele convoiuri de oameni, de figuri, de rochii, ce răsar pururi aceleași la a­­ceeași vară, înfățoșează apogeul ba­nalității prin neîntrerupta repetare, fatalmente monotonă și urită. Rămîne—trăsura , tortura mai pu­țin cronică de­cit plimbarea pe jos, dar plicticoasă prin pretenția și in­­fatuitatea ei, expusă la zguduitoare accidente pe caldarimul pietros, rit­­mindu-se în zigzaguri infinite, de­scriind cotituri nenumărate, expunin­­du-te la intîlniri neplăcute, dacă nu și la mai neplăcute plesnituri de biciu din partea birjarului, pesimist sau enervat. Ce toate acestea insă ne-a mîntuit elegantul și modernul tramvai, că­ruia sunt sigur—Copoul ii va da­tori cu timpul renașterea vechei sale glorii și a meritatei sale splendori. Cine a zis că utilul gonește plăcutul ? Nimic nu pregătește imaginația pentru mai profunde plăceri de o­­dihnă de­cit, cursa liniștită, care cu o iuțeală fulgerătoare, fără zgudui­turi, fără cotituri, fără ciocniri de coate și freamăt artificial de rochii te trans­­poartă din mijlocul ti­gului spre înăl­țimea mistică a Copoului, unde iești liber să-ți alegi, departe de aleea zgo­motoasă, un colț făcut parecă anume pentru vise, un strat de iarbă, făcut pentru tihna corpului și înariparea fantaziei. Căci nu e nimic mai ali­­nător, nimic mai însuflețitor decit a­­ceasta misterioasă împărtășire intre dulcea singurătate a firii și înnou­rata povoară a sufletului omenesc. O, le freie et frais murmure ! Cela gazouille et susure Cela ressemble au cri doux Que l’herbe agitée expire ... Cette âme qui se lamente Et cette plainte dormante C’est la nőtre, n’est-ce pas ? La mienne, dis, et la tienne, Dont s’exhale l’humble antienne Par ce tiede soir, tout bas ? „SCHLACK Și IAü“ (Noua piesă a lui Gerhard K­nuplm­an) (VA URMA). (URMARE). II. Prințul Ion Bond apare cu suita sa de vînătoare. In alegerea nume­lor Hauptman e neîntrecut, cum e la noi și nenea Caragiale. Sidiehill e numele iubitei prințului—cam în­florit, dar potrivit într’un basm al l­­nei prințese blonde—și doamna A­­deluz e dama­ i de onoare. Pe cînd amîndoi vagabonzii pe­trec discutînd în dialect silesian, natal autorului, cei­l­alți domnișori, nobili prin naștere, vorbesc în ver­suri sh­ackspeariane. Autorul „Țe­sătorilor“ în ultima-i scriere, între­buințează, sau, mai bine a duce cu stilul lui Shackspeare din „Ceia­ ce vreți“ și de­sigur că e mai plăcut filozoful englez în operile sale pro­prii de­cit în cele cu... colaborație a lui Hauptman. Totuși Hauptman n’a avut nici o... intenție cînd a scris piesa și se observă că se pierde cînd pășește pe urmele celor mari, asta fiind­că nu pășește ajutat de alții, ci singur caută calea lor. L’am văzut in „Clopotul scufundat“ pășind pe urmele lui Goethe, acuma-l vedem urmînd pe Shackespeare. Hauptmann ar putea fi luat drept Schluck, dacă nu Eam­ ști din cele­l­alte opere a­le sale că e și sau. Așa dar prințul apare cu suita sa de vînătoare. Schluck se apropie de le, pe cînd sau tot se tăvălește pe jos, beat lulea. Prințul dintru’ntăi e bine dispus, vesel; apoi tace, nu-i prea place să vază doi ticăloși în fața pa­latului seu, beți ziua mare. Să-i ba­­ge’n închisoare și mîne’naintea ju­­decăței. Dacă judecătorul va fi un om cinstit va sta la îndoială dacă a­­ceștia­ s de condemnat sau nu. Ce au făcut păcătoșii? Prințul n’are de­cit să între în palat și vagabonzii n’au de­cît să se tolănească la soare—fie­care în felul seu; unul nu stinghe­­rește’ntru nimica pe altul. Calicul în­găduie prințului coroana și prințul să’ngăduie calicului.. amețeala beției. Dar alteța sa Ion Rond are nervi delicați, niște bieți... beți îl indispun. Și să se noteze că basmul acesta se’n­­timplă într’un timp cînd nu exista încă și nu se știa despre lupta de clasă. Singura indurare ce o cerșește Schluck e că­tau să fie întemnițat in locul lui. Dar Karl, seneșalul prin­țului, cere permisiunea de a face haz cu vagabonzii ăștia, ceia­ ce de sigur că­ i se invoiește, și cu aceasta se termină actul intărit. Continuarea se prezintă. E o po­veste de toți cunoscută din „O mie și una de nopți“ sau din opera fran­ceză „Si j’étais roi“. Astea însă nu împiedecă pe Hauptman ca să tra­teze și el același subiect, căci depin­de de modul tratării, care trebuie să fie absolut al autorului. Opera nu trebuie să fie nouă; ea trebuie să trăiască și cînd trăiește atuncea e nouă. C. Săteanu. —-------------— * * 4 Bag de seamă însă că sunt pri­mejdioase sările de vis, sările tainice de vară petrecute în umbra Gopoului. Odinioară copleșit de viața prozaică a tîrgului, iată-mă redevenind, ca prin farmec, visătorul de altă dată, tovarășul buceagurilor șoptitoare, a­­mantul duioaselor tăceri de amurg. ... Iată sunetul strident al clopo­tului , vagonul electric e aproape,— intr’o clipă mă reîntoarce in oraș mă redă mie însu­mi și trudnicei vieți de toate zilele. Ce făcător de minuni e și tram­vaiul d-lui Litarczek 1 As.

Next