Evenimentul, noembrie-decembrie 1900 - ianuarie 1901 (Anul 8, nr. 216-280)
1901-01-24 / nr. 280
>• 4 SERIA a II-a ANUL al VIII-lea No. 280 ABONAMENTE aminti pe un anum — ti tt 0 16 £ H » » a 1^1 — ti „8 luni ... „ fi —In streixi[Ute un an . . „ 86 -IM Uh M REDACȚIA STR. LAPUSNE AND MO. U EVENIMENTUL ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN MERCURI 24 IANUARIE 1901 Aaancuri, Inserții și Reclame pagina 1 linia garmoad Lei 4 r-~ 2-5G 25 Manuscrisele vechi nu se înapoesc jsp li a număr recfei 30 feți ADMINISTRAȚIA STR. LA PEȘNENI No. 44. IIIII V DISCIll fiul Suliu Despre domnul Toma Stelian, noi toți aveam cea mai luminoasă opiniune. Darul lui de vorbă, dar fermecător, care se manifestase mai ales prin incintele juridice, făcea să se creadă că în dosul acestei comori de vorbe se ascunde diamantul fără preț al cugetării. De aceea toți am așteptat cu nerăbdare debuturile sale. Discursul său parlamentar, —prim și unic,—anunțat cu surle și fanfare, a făcut un imens fiasco. Dar lumea își spunea , poate că neobișnuința de a vorbi în parlament e de vină. Să așteptăm. Ocazia sosi. Partidul liberal începu o campanie violentă în contra planurilor financiare ale guvernului. Domnul Stelian vorbi din nou. Și, ca să arăt în ce atmosferă de simpatie a vorbit d-sa, voi cita din ziarul liberal din localitate chipul cum a fost primit: „Aclamat de adunare, simpaticul și energicul orator e primit la tribună cu adevărate ovațiuni“. Și după discursul se sfîrși: „Aplauze nesfîrșite acoper ultimele cuvinte ale oratorului. întreaga sală e într’un entusiasm de nedescris. D. Stelian e aclamat de mulțime mai bine de un sfert de ceas“. Cum vedeți, adversari și prietini au făcut cea mai frumoasă situație d-lui Stelian Să cercetam discursul său ultim, ca să vedem de e meritat. Vorbe, vorbe, vorbe, mai frumoase, mai late, mai sonere decît ale altora, dar tot vorbe. In tot acest lung și aplaudat discurs nu găsești o idee mai originală, o gîndire mai temeinică. Proba. E cunoscută situația financiară. Toți oamenii noștri politici au propus o serie de reforme pentru a acoperi deficitul și a face ca statul să poată progresa. E interesant a cunoaște opinia d-lui Stelian, ministru inspe — cităm din „Liberalul“: „Și oare s’ar prăpădi țara dacă s’ar desființa nesfârșiții inspectorii și para-inspectori, dacă s’ar suprima diurnele senatorilor și deputaților ; de asemenea dacă s’ar desființa unile din legațiile noastre din străinătate, cari nu fac cu desăvîrșire nimic ? De ce dar conservatorii nu fac economii acolo unde se pot face, acolo unde nu se atinge mersul regulat al instituțiilor țârii ? Răspunsul e ușor de dat. 13. Carp este prizionierul d-lui Filipescu și d. Filipescu, este un cap de bandă, care trebue să-și plătească bătăușii cu cari a operat în strada Enei“. Iată clar măsurile preconizate de fața tinerimei liberale : suprimarea a vre-o zececincisprezece inspectori, adică o economie de vre-o cîte-va sute de mii de franci; o măsură neasemanat de antidemocratică: suprimarea diurnelor reprezentanților, desființarea legațiilor... Și față ca acest uriaș plan de reforme toți bancherii străini să vor închina, deficitele vor dispare, criza se va desface, ca o negură străbătută de o rază de soare. 1). O legendă mai puțin,o spunem cu durere, oricît de pătimaș conservatori am fi Înainte de toate, țara are nevoe de oameni, aparție ei oricărui partid.—O legendă mai puțin, o deziluzie mai mult. Faimosul sac cu înțelepciune al liberalilor s’a deschis : nu conținea decît vorbe umflate. Și epocal. „ -----------------------*300000»-------------------- VORBE Suveranitatea poporului.— In vederea intrunirei de azi a deputaților la palatul imperial, guvernul a luat măsuri spre a preîntîmpina izbucnirea vreunui scandal în fața monarhului. Spre acest scop un decret al Cabinetului ridică imunitatea membrilor Parlamentului în incinta Palatului , zice o depeșă din Viena. Și ziarul adauge că aceasta e întâia atingere, care se aduce regimului reprezentativ. Și e curios de observat că la începutul noului veac „suveranitatea poporului“ dispare ca o legendă îndepărtată. Și domnii V. G. Morțun și Sturdza, cari mai vorbesc de ea, prezintă aceeași arătare ca și niște antideluviani, se închină unui idol, care de mult a încetat de a fi existat„Suveranitatea poporului!“ Poporul trimite reprezentanți ca să huiduiască majestatea Suveranului, iar Suveranul arestează pe reprezentanții poporului. A cui e vina ? Vina e a poporului, în orice cas, a chipului cum și-a manifestat suveranitatea. In anarhia aceasta curioasă, care frămintă de atita amar de vreme monarhia habsburgică, cu greu un om cu judecata limpede se va putea pronunța pentru parlament, pentru scenele de sălbatic obstructionism. Cu moartea regimului reprezentativ în Austria m are un vis , visul filozofiei din secolul al XVIII, visul lui Jean-Jacques Rousseau. Faust. UN NUMAR 10 BANI LA FACULTATEA DE MEDICINA RECOMANDAREA D-LUI DOCTOR SOCOR.—RECOMANDAREA D-LUI DOCTOR FLORESCU.—DOCTORII NEDRESCU ȘI BABEȘI.—MEMORIUL D-LOR DOCTORI BOTTEZ ȘI SOCOR. ------------------------------------- Colegiul universitar Iași.—com-jpus din senatul universitar și consiliul profesoral al Facultaței de medicină,—fiind întrunit cu sala 226. spre a se recomenda un profesor la catedra de oftalmologie, d. Dr. Bogdan analizînd toate lucrările și titlurile candidaților, în urma acestui discurs științific și didactic, — s' a votat în unanimitate recomandarea d-lui Dr. Socor (actual medic primar prin concurs al secției oculistice de la spitalul Sf. Spiridon, de 20 ani profesor la Facultatea de fiziologie, catedră ce are cele mai multe legaturi cu organul vederei prin : embriologie, histologie, anatomie, fiziologie normală și patologică ;— posedă lucrări de oftalmologie ;— cunoscut operator și medic practician de boale de ochi). In cererea sa d. Dr..Socor, se depistase în mod formal, la orice suplimență cu plată sau gratuită, că ar veni din partea consiliului Facultații sau al Ministeriului, la catedra de fiziologie,—spre a se evita orice abstracționism. Trecerea d-lui Dr. Socor se va face cu toate drepturile de vechime și gradație, de la catedra de fiziologie, la acea de oftalmologie. Prin aceasta se va face și o excelentă achiziție prin venirea d-lui Dr. în științele fiziologice, Florescu, ia catedra de fiziologie. Astfel Facultatea de medicină ieșană, își urmează calea sa spre progres și îmbogățire culturală;— în curînd toate catedrele suplinite vor fi scoase la concurs și, deci, Facultatea complectată total, astfel că nu o va mai atinge nici foarfecele budgetare și nici bîrfelile dezechilibraților cerebrali Babeși Relativ la D. Babeși știm s' a publicat un articol în „Conservatorul“ de la 19 ianuarie c. de către D. Dr. Negrescu, medic primar al orașului R.Sarat, care să minunează de unele nerozii ale infailibilului și magnificului Babeși. In curînd va apărea un memoriu din partea Facultaței, alcătuit de D-nii D-ri Bottez și Socor, asupra părerilor enunciate de Babeși în conferința sa de la Ateneu: „Regenerarea poporului român“ prin veninul și nobleță ungureană. Zilele aceste va eși da sub tipar, o Revistă medicală a studenților în medicină iașeni, analogă cu publicarea „Spitalul1” din București ;—se va dovedi astfel că studenții mediciniști din Iași lucrează. Despre Facultate, știm deja că a întodus elemente noui ca D-nii Dr. Leon, Javara, Manica,ti de, Sion,— putem adăugi Florescu și încă alți cinci ce ne vor da concursul. Institutul de anatomie va fi complectat. Știința sanitară (higiena profilactică, bacteriologia, anatomia patologică, seroterapia) a D-lui Babeși se va face tot așa de bine ca și la București, numai cu mai puține parale, căci laboratoriul domnului Babeși costă pe an 80.480 lei și plus 9.000 lei beafa D sale de la Facultate, apartamentul său, încălzitul, iluminatul și serviciul din clădirea institutului;—de altfel avem doi colaboratori ai săi, cei mai de frunte: Sion și Manicatide. Facultatea va merge, deci, înainte cu toate piedicile, ce i s’au pus, ceea ce nu e de cât mai lăudabil, căci: Vaincre sans résistance C’est triompher sans gloire. ««ÉOD ooo»a* Regele Eduard al Vll-lea stăpinește cel mai mare imperiu, pe care aa văzut vre odată lumea unit supt un septer. Acest imperiu cuprinde intr’altele o parte întreagă a lumei (Australia) 100 de peninsule, 500 de munți mari 1000 de lacuri și mări 2000 mari și 10000 ostroave. La suirea pe tron a Reginei Victoria, veniturile imperiului britanic au fost de 75 milioane lire sterline (1 miliard și 875 milioane franci). Astăzi veniturile se urcă la 225 milioane lire sterline (5 miliarde și 625 milioane franci, adică întrei cit au fost atunci. Asemenea s’a îndoit și armata de atunci, iar flota s’a împătrit. Intr’o sută de vase cari plutesc pe mările lumei, 70 poartă pavilionul englez. La suirea pe tron in anul 1837 a Reginei Enginerei, imperiul britanic, cuprindea aproape a șeasea parte a întregului pămînt locuit. Lordul Richener Agenția Paris-Nouvelles primește din Londra următoarele : Situația e din cele mai incordate intre lordul Kitchener și sir Alfred Milner. Generalisimul e foarte nemulțumit de recruții coloniali și nu perde nici o ocazie de a le semnala insuficiența; nu de mult, cu o bucurie rău ascunsă ,a dat lungi detalii privitoare la cei 20 de oameni din poliția călăreață care, s’au predat fără a trage un singur foc de pușcă. Dar încordarea crește in deosebi intre lordul Kitchener își ministerul de război. Lordul Kitchener reclamă imperios trupe călărețe, se plînge de conduita autorităților și nu ascunde că in condițiunile in carie ECOURI Discursul d-lui Gane „Talentul" d-lui Gane incepe să se întunece. La întrunirea de la otel Pastia d-sa a vorbit despre loja comitetului teatral. Știind aceasta eram foarte curios să știu cum „Liberalul" va reda maestrul „discurs". Trebue să mărturisesc că „Liberalul" a intrecut așteptărele, sau cum să exprimă : „Oarele fiind inaintate, deși mulțimea aclama oratorii inscriși, luă cuvîntul d-nul N. Gane, care după o scurtă dar inimoasă cuvîntare, dădu lectura următoarei rezoluțiuni:... Și iată cum "un ziarist de spirit scapă din bucluc. Immărătun lui Eduard pus se va vedea nevoit a cere să fie rechemat la Londra. La departamentul resboiului se spune că lordul Kitchener e mai mult exigent decit activ și util. I se reproșează că nu știe să se folosească de resursele considerabile de cari dispune. Unii vorbesc de incapacitatea sa și pretind că e o nebunie să se încredințeze direcția unei campanii așa de dificile unui general care nu are la activul său decît masacrul de la Omdurman. După inmormîntarea reginei Victoria și după întrunirea parlamentului e cu putință să se facă modificări importante in comandamentul suprem din Africa de sud. O ultimă telegramă spune că War office,—ministerul de răsboiu englez, —recheamă pe faimosul sîrdar. De acum Kitchener își va schimba numele în Kitchener: Buclucul cu trenul. Iată, după Evocă, o mică aventură a fostului premier. D. Mitiță Sturdza a fost eroul unei nouă aventuri neplăcute în drumul de fer—e ceva predestinat, pe onoarea mea—zilele trecute. D-sa se înapoia în Capitală cu trenul de Virciorova, într’un compartiment din clasa I, cu bilet plătit, în care se mai găsea și un alt domn. La o stație oarecare se mai urcă un călător în același compartiment. Cum îl vede pe d. Sturdza, se repede la d-sa, cu mina întinsă. — Bine, bre, cutare, tu în clasa I ? Ei, bată-te să te bată, ce-ai pățit, mă ? ...Cum Mitiță, înmărmurit, galben la față, se făcu și mai mic decit este — daca cumva e posibil aceasta — nu răspunse nimic și în privirile uimite ale interlocuitorului său interzis, se ascunde repede într’un alt colț a vagonului. Celalt domn acostează pe călătorul cel nou. — Ce fel, nu cunoști pe domnul căruia te ai adresat ? — Cum să nu’l cunosc, frate , e Cutare, negustor al nostru din Caracal. — Ce tot spui, nene, bătrînul acela e Dumitru Sturdza, șeful partidului liberal. — Ei aș ! — Zău! Du-te de ’l întreabă. — Ce ești copil ! Tablou, fără foc bengal, iar drept orchestru fluerul de la locomotivă. Epilog. " După attea pațanii pe cale ferată, domnul D. Sturdza, cum va ajunge la putere, va cere desființarea trenurilor. Producția agricolă Producțiunea totală a principalelor culturi pe anul 1900 a fost: Grîu, 19.897.406 hectolitri; Secară, 2.109.924; Orz, 5. 136.201; Ovăz, 3.060.172; Rapiță, 2.715.364; In, 91.567. Dacă comparăm aceste cifre cu acele ale recoltei din anul trecut 1899, constatăm că producțiunea griului din anul acesta a fost superioară mijlociei pe 5 ani cu aproape 1.526.000 hectl., a se cărei a fost inferioară cu 560.000 hectolitri, orzul și ovăsul au dat de asemenea o recoltă inferioară mijlocie, cu 2.588.000 hectl. pentru orz și cu 1.070.000 pentru ovă. Recolta cea mai abundentă a fost a rapiței care a dat 2,715,303 hect., adică cu 2,250,000 hectolitri peste mijlocie. A FoSt... I. A fost un cântăreț, a fost de mult Pe-acolo unde Visu ’și-are țara. Ah, basmul lui n’ași vrea să’l mai ascult, N’ași vrea să’Ispun la nimini,dară sara Mi-i plînge’n umbră singură chitara : „A fost un cintăreț, a fost de mulți“ Innamorat de stele și de flori, Cu sufletul mireasmă și lumină Cu chip,—un nufăr pal albit de zori— Trecea, cîntind baladele’n surdină Iar mîndrele fecioare de seniori Lăsau să-i plouă flori pe mandolină... El nu iubea pe nimini,—Aurora sn plet” aninîndu-i trandafiri I-a zis „să cînți iubirea tuturora „Și’n veci să nu ai parte de iubiri! „Eu altora dau viața,—ție cintui: „Treci liber cintăreț prin flori ca vîntul.“Dar, n’ascultă povața ei amară Cintă și el tirziu, iubirea lui... Vai, gîndurile nu-i mai colindară De-atunci pe sub balconul nimănui !... Doar intr’un singur parc, in nopți cu lună Vibra’n suspin cintarea lui nebună. Cînd leneș brațul alb ți se înclină Pe marginea ferestrei ca un crin ’Ți’nalți privirea’n bolta cristalină Și’n stoluri azurii visele vin. In ochii tăi văd sumbrele laguna Pierzîndu-se în nopți Veneția n» Cînd strunele încep ușor să sune Atinse de aripi aeriane.... Și-atunci mi-e dor de țărmuri mult iubite De cerul tării mele’ntins pe val, Căci porți în plete raze aurite Și se înteeri din Soarele natal! Pornind de pe gondolele’nniorite Aud în vis cînturi venind din zare, Luceferii pe ape adormite Aprind lumini castelelor din mare. Atît parfum de raze e pa maluri Și atît amor pe marea viorie- Suspine de armonii se teacă’n valuri Și stelele se sting de nostalgie! N O lună, tremurată lăcrimare Se stînse prinzînd încet din coarde, Și stelele clipeau de’nduioșare Privirea lor în plins părea că arde! Dar flori din albe mîini senioriale Nu ninseră pe blindai cintăreț Iubita-i apăra divină’n cale Cu ochii plini de-al statuiei dispreț. Vai! cinturile toate înghețară Nebun rămase bardul împietrit, iar strunele murind 11 întrebară : „Iubite cîntărețe, ce-ai greșit ?“ Demetru Nanu. PORUMBEII Eram la guvern. Conservatorii ne atacau pentru ideile noastre înaintate iar liberalii pentru că erau reacționari. D. Lascar Catargi era alături cu d. Nădejde. Intr’o zi d. Pallade, în mijlocul unei improvizațiuni învăpăiate, ne aruncă cuvîntul de porumbei. Camera întreaga a isbucnit de răs și de atunci porecla ne-a rămas. In sesiunea trecută D. Pallade împreună cu d. Nucșoreanu a avut rara fericire de a îmbogăți vocabularul nostru politic cu citeva expresiuni cari trăesc. Așa d. Nucșoreanu a inventat pe liberalul voiajor al căruia specimen cel mai perfect este d-sa însuși și mai pe urmă pe acela de lateral. Acum vezi in gazete anunțînduse în modul cel mai serios lucruri de felul acesta D. Mîrzescu șeful lateralilor a sosit în capitală... și numai Dumnezeu știe de cîte ori a mai fost d. Mîrzescu în Capitală în timpii din urmă. Poreclele au jucat în lume un rol însemnat. E foarte probabil că în timpurile de copilărie a omenirei numele de familie neexistind, oamenii pentru a putea să se designe unii de alții se serveau de o calitate, de un defect fisic, de vre-o asemănare cu vre-un animal, ce avea unul sau altul din ei. Nu se zice bunăoară Bogdan cel chior, Petru Șchiopul, sau trecînd la o altă ordine de idei, Alexandru cel Bun, Ion Vodă cel cumplit. Și istoria tuturor neamurilor e plină de asemenea exemple. O lucrare interesantă ar fi studiul poreclelor născute din luptele dintre partizi. Sunt porecle care au rămas istorice ca sans-culottes, ca geux, sunt altele care și-au perdut cu totul înțelesul lor primitiv dar continuă a servi pentru a distinge grupări politice însemnate. Așa, pentru a nu aminti decît cele mai celebre whig și tory, care designează pe liberalii și conservatorii din Englitera, ei bine aceste cuvinte, la început, erau niște injurii grosolane, pe care partidele și le aruncau acum două sute de ani. Ele însămnau asasinuri, tâlhării de drumul mare... Amabilități pe care de mult oamenii publici englezi, nu le mai schimbă între ei. Acuma e rîndul nostru în această privință, limbagiul gazetelor noastre trebue să satisfacă pe cel mai exigent în materie de injurii. La noi unde viața politică a început de ori de altă ori, totuși putem cita câteva porecle de felul acesta. Am avut la 1866 Belferii, la 1868 pe Clapiștii d-lui I. C. Brătianu, pe Chemații d-lui Lascar Catargi la 1871, am avut colectiviștii și multe altele. Să semnalăm în treacăt o curioasă coincidență. Cînd d. Carp a venit la minister pentru întâia oară la 1870, sub președenția lui Manolache Costache Epureanu, lumea a desemnat acel cabinet cu porecla de cloșca cu pui. D. Carp era pe atunci puiu Optsprezece ani după aceea, în jurul d-lui Carp, se grupează alți tineri, pe care lumea -i numește porumbei ! Sunt porecle injurioase, sunt altele care măgulesc și trebue să o recunoaștem soarta a fost generoasă cu noi. Ea a făcut, ca în imaginațiunea totdeauna ferbinte a tinărului deputat de Bârlad, persoanele tinerilor noștri amici din Parlament să se asocieze cu imaginea tasărei dulci, blinde și credincioase a porumbelului. Constituționalii au fost mai fericiți de cu amicii d-lui Catargi, pe care d. N. Ionescu i-a numit intr’o zi boboci, fiind-că așteptau toamna ca să se numere. Vasere dulce și poetică, porumbelul a jucat din cele mai vechi timpuri un rol așa de însămnat, încît porumbeii din Parlament nu au decis să se inspire de strămoșii lor pentru a trece la posteritate. Ei sunt de bună familie. Cind după 40 de zile și 40 de nopți de o călătorie periculoasă Noe a dat drumul păsărilor ce luase cu el, de la cine a primit veste îmbucurătoare ? De la un porumbel, care cu ramura de măslin în plisc s-a anunțat începutul unei ere nouă. In toată istoria Creștinismului porumbelul joacă rolul de căpitenie. El este mesagerul ideei Dumnezeești, el este personificarea duhului sfint și cînd Isus este botezat in Iiordan, sau cind Apostolii se adună la Cina cea de taină, puterea cerească este reprezentată printr’un porumbel. Și așa in tot cursul veacurilor, arta, poesia, intr’un cuvînt mintea omenească prin toate manifestațiunile sale a luat pe porumbel de emblemă a celor mai senine și curate sentimente. Timpurile aceste de utilitarizm, lupta pentru existență, care pune în războiu perpetuu pe om în contra omului, pe popoare unul in contrar altuia, nici ele n’au putut să micșoreze prestigiul gingașei păsări. Odinioară favoriții lui Venus, porumbeii au devenit astăzi auxiliarii lui Marte. Vintul inarmărilor generale, care bănuie lumea întreagă, i-a atins și pe ei. Și astăzi escadroane de porumbei cutrieră regiunile cerești, purtînd sub aripi depeși prețioase, pe cind oamenii se ucid pe pămînt. Ei sunt înrolați, au cazarmele lor, au manevre de toamnă și echipamentul llor costă așa de eftin. Cu așa păsări ne place a fi comparați și de sus, de unde s’au rădicat pe aripele lor porumbeii se uită cu milă la bieții boboci, care găsitesc în poeată. In mijlocul vrajbei și a luptelor fără de folos, ei au venit cu ramura de măslin să aducă pacea să vestească că timpuri nouă au sosit, timpuri de muncă rodnică și folositoare. Ar zice cineva că este o destinată ca țara aceasta care s’a rădicat în ochii lumei prin vitejia curcanilor, să’și vadă moravurile sale publice regenerate prin porumbei. Și cînd mai tîrziu, în sara vieței, acei care de la cel dintăiu pas In viața publică au fost salutați cu porecla de porumbei, vor măsura calea parcursa, ei vor putea să modifice cuvintele poetului și să zică : Ne dase nume de porumbi Un bătru bun de glume, Noi am schimbat In Parlament Poreclu iu renume. Eugen Ionescu.