Evenimentul, iulie-septembrie 1901 (Anul 9, nr. 132-203)

1901-08-05 / nr. 160

Redacția și Administrația / A Ș I STRADA LAPUȘNEANU, 44. •jóg­ i in uunifti vechi si 30 bani. 10 Bani,Seria II, Anul IX, Mo. 160, Duminică 5 August 1901, Zisul conser­vator cotid­ia­na. ABONAMENTUL Pe un an 24 lei; pe 6 lt­ni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei. ANUNCIU­Il, INSERȚI ȘI RECLAME 50 bani rândul PAIN TREIST Participarea democraților!?! compunerea partidului conser­vator, nu e consfințită numai la­ intr’un trai comun de 15 ani—o generație—cu zile grele și cu momente glorioase. Par­tit­ura lor cu elementele de cla­să în compunerea partidului este o tradiție deja pentru partidul conservator, nu nu­mai din cauza timpului, ci și din cauza unor deriziuni lu­ate în această privință, după mature chibzuințe, de șeful partidului, de regretatul Las­car Catargi. In momentul cînd toți con­servatorii erau la un loc, cînd Lascar Catargi compune ma­rele minister conservator de la 1891, împreună cu d. P. Carp, A. Marghiloman, Gher­­mani etc. atunci, după sfatu­rile lui Alexandru Lahovari și spre a consacra noua si­­t națiune a partidului conser­vator, așa cum se formase în urma luptelor eroice de la 188­5 încoace, spre a dovedi lămurit că partidul conser­vator nu este un partid de castă, ci deschis tuturor, care îi admit ideile și vor să-l ser­vească, servind și țara.—Las­car Catargi a luat pe unul din cei mai străluciți repre­zentanți ai elementelor nouă, pe d. Take Ionescu, și Pa vîrît în aceeași zi și în minis­ter și în partid. Ceea ce hotărîse pe Lascar Catargi și Alexandru Laho­vari nu era situațiunea pre­cară a guvernului, nici a par­tidului, pentru că tot statul major a partidului era la un loc; partidul avea în acel mo­ment pletoră de ministeriabili. D. Take Ionescu n’avea nici partid, nici grup, n’aducea, deci, direct sau indirect, vre­un contigent de membri, care se înmulțească partidul. In actul, pe care îl făceau cei doi mari conservatori, e­­rau preocupați de a cîștiga partidului un om de valoare extra­ordinară, pe d-nul Take Ionescu și, în acelaș timp, de a contribui la regularea vie­ței constituționale, împedecînd pe acesta, a căreia incompa­tibilitate de humor cu D. Stur­­dza o cunoșteau, să formeze un nou partid sau grup. O dovadă, însă,că oricît de valoare era omul, Lascar Ca­targi și Alexandru Lahovari erau preocupați, pe lîngă om, de principiul cîștigărei sim­­patiilor democraților pentru partidul conservator, sta în fe­lul cum a tratat pe d. Take Ionescu, după ce l’au înregi­mentat în partid. Nu l’au pus în carantină, n’au fost econom în sprijinul ce i l’a dat și ca șef de gu­vern și ca șef de partid, ci, din contra, Fa incurajat, a au provocat vulturul să-și iee sborul și Take Ionescu, in­trat ca ministru de resort, a i­eșit, la retragerea guvernu­lui lui Lascar Catargi, un om de stat în toată puterea cu­vîntului, cum a dovedit-o du­pă aceea cu ocazia afacerei Ghenadie și cu ocazia cele­­brului său referat către con­siliul de miniștri din iunie 1900. Situațiunea d-lui Take Io­nescu în partidul conserva­tor a adus, pe lîngă complec­ta contopirea a elementelor democrate, aflătoare deja în partid, acel drenaj de elemen­te de valoare, despre care fe­nomen a vorbit d. Nicu Xe­­nopol, la mesagiul din No­ia­brie 186n constatînd din acest punct de vedere, inferio­ritatea și starea de anemie a partidului liberal. Indirect, tot acestei situați­­uni se datorește situațiunea actuală a partidelor noastre. Cazul d-lui Take Ionescu a adus, în partidul conserva­tor, pe toți democrații, care luptase contra partidului li­beral. Unul dintre primii „ta­riști“ a fost d. Panu, care, toc­mai din această cauză, face astăzi, cînd și-a perdut unele iluzii personale de partidul conservator, pe teribilul anti­­țakist, de Cine voește să studieze mai aproape takismul d-lui Panu, n'are de­cît să foilete­­ze colecția „Luptei“ din 1893 și 1894. „Lupta“ era takistă, pe cînd prietinii d-lui Panu de la Iași făceau pe teribilii anti-conservatori, iară profe­sorii din grupul radical ieșan făceau cauză comună cu d. Leoni, combatînd, „per faset nefas“ proectele d-lui Takelo­­r sen, asupra reformei învă­­țămîntului. Drenarea cătră partidul con­servator a atîtor elemente de­mocrate a pus pe partidul li­beral în necesitate de a-și a­­ipi tinerimea socialistă. — De aceea am fost ajuns, la iu­­ie 1900 și în fapt și în for­mă, la două partide constitu­ționale.­­ pentru excluderea e­lementelor democrate, din par­tidul conservator, ar însemna, deci, sformarea uneia din tra­­dițiile partidului și dezapro­barea unei idei politice fun­damentale a lui Lascar Ca­targi și Alexandru Lahovari. Podul d-lOi D.Sturdza Se știe că domnul doctor C­asasa idei a fost nevoit să se reformeze, de care­­e constituția nu-i per­mitea să înfrunte emoțiile unui duel. D. Hatman Dimitrie Sturdza, mi­lităros și voinic cum e, nu a cre­zut că poate tolera ca un doctor, fiind­că poartă prin asimilare in­­­forma, să mai figureze pe controa­lele armatei, de­oare­ce nu a răs­puns unui.... cartel. Bun. Până aci domnul Sturdza a fost în dreptul său. Ministrul de război a aplicat o părere care dom­nește în armată și nu noi, parti­zani ai duelului, îl vom blama. I­ar iată ce găsim in „Liberalul“, cellalt—din 12 Mart 1881: „Zilele acestea, d. Basarabescu fost director al muzeului de anti­chități din Capitală, trimise la dl Dimitrie Sturdza doi martori, ca să-i ceară reparație pentru atin­gerea onoarei sale, printr’un raport asupra muzeului. D. Dimitrie Sturdza respunse printr’o epistolă, că d-sa nu și-a in­deplinit de­cit o sarcină publică. Martorii inedeează un proces ver­bal, prin care deferă drept d-lui Ba­sarabescu de a se satisface pe ori­ce cal­“. Domnul Sturdza, ca să fie logic cu sine insuși, ar trebui să pără­sească ministerul de război. Priar. ---------------- *O OOi* ---------------­ Sau,—mai știi ?—vor trece anii; părul tău, azi întunecat cu ochii, se va albi treptat treptat și zimbetul șăgalnic se va schimba în duioasă și plină de înțelepciune zimbrie. Atunci, bunică ertătoare, de­ țî vor răscoli cum­va nepoții în tăinuitele saltare, în care vei ținea ascunse amintirile anilor plini de soare—și de-țî vor aduce la lumină vechile nimicuri, care au atîta farmec pentru cei, ce le-au trăit, se poate ca degetele lor age­re sa se arate și acest album,—uitat. Iar tu, bătrînă și răbdătoare, vei răsfoi ștersele file și, ajunsa la această pagină, se poate să spui singură : „cine e acesta ?"—văzîndu-mi nu­mele. Cînd totul trece, cînd totul se sfarmă, de ce să rămîe un cuvînt pe foaie, pe care tim­pul o îngălbinește, cum toamna se ofilesc frunzele? De ce subt liniile, al căror ascuns înțeles a rămas necunoscut, acest nume se­pară ruina unei Taine din vremea stinsă ?.. Vrau să-ți spun, totuși, cîte­va vorbe ; ei bine, mă supun. Fii fericită și fii încîntă­­toare. Acesta-i rostul ascuns al vieței fe­meilor. Fii răbdătoare, căci alt­minterî groaz­nicul. Timp va mușca din plinul și catife­latul tău obraz—cel cu gropițe. Așteaptă ziua de mîne, care-ți va aduce,—văluit în no­­urile, pe care ochii tai nu le pot pătrunde încă,—și bucuria,—căci îți va da iubirea,—— și liniștea,—căci cele ce aduce timpul vin fară griji și fără lacrimi. — Visează, gîndește-te—și așteaptă. •*0 OK­ Tausf. Gripă ministerială Hotărît, ministerul se va rema­nia. După sistemul cunoscut al li­beralilor, domnul D. Sturdza își debarchează“ colegii cavalerește. Iată telegrama, pe care o pri­mește „Universul“, Viena. 3.—într’o coresponden­ță din București, publicată de zia­rul „Wiener Tagblatt“ se spune că schimbările ministeriale, cari se vor face în Romînia, nu vor avea nici o importanță politică „Wiener Tagblatt“ e un ziar serios, al doilea organ austriac du­pă „Neue Freie Presse“ ; el se­­ distinge prin exactitatea informa­țiilor, ceea ce se explică foarte u­­șor, știindu-se că acest ziar are legături cu toate cancelariile diplo­mației europene. Știrea de mai sus provine evident de la domnul Sturdza. Tocmai nci e sistema: colegii, cari vor fi „debarcați“, știau că pre­mierul nu-i agreează și așteptau ca să li se arete momentul cînd trebue să se hotărească într’un fel cu dînșii. Domnul Sturdza le dă acum să înțeleagă că momentul a sosit.Cari vor fi sacrificații ? Infor­mațiile noastre ne fac să credem că domnii Aurelian, Stoicescu și B. Missir sînt pe listă. Anume: fostul șef al drapeliștilor ar lua Portofoliul domeniilor, în locul d­­lui Missir, care s’a arătat și in­capabil și s’a compromis în afa­cerea Wachtel; în locul domnului Stoicescu ar veni­ în sfîrșit dom­nul Tom­a Stelian. Pentru portofoliul internelor pa­­r că e mai multă dihonie. Sunt doi partizani serioși: domnii Va­sile Lascar și Phered­yde. Unul îl cere în numele dispărutei gru­pări drapeliste și a amintirilor bu­ne, pe care, pretinde domnia­ sa, le-a lăsat la trecerea sa prin acest minister. Cellalt, în numele servi­ciilor trecute și a vechilor amici ai domnului Sturdza. Toată lumea se mai întreabă: ce e cu interimatul ministerului de război, interimat care devine un definitivat? Oare domină Sturd­za are serios intenția să facă pe generalul ? Vrea numai de­cît să rămîe șeful departamentului ar­matei ? De­o­camdată, conjuncturele se opresc aci, c^Utc­iar, ---------------------------------------------­Fe albumul unei fetițe, viî câ­tră mine, drăguța mea copilă—și, veselă, ceri celui întunecat să-î scrie două versuri șă­galnice pe foaia trandafirie a albumului : „Haide, haide, două versuri, ce mai treabă!". Iar eu stau nedumerit și nici nu cutez să iau condeiul îndrăsneț, nici să zic nu, căci m­i-e teamă de ochii tăi. Vezi, copilă, viața e foarte... curioasă Mi­ne, poimîne, poate, fie­care din noi va por­ni într’altă parte, ne vom despărți pentru tot­deauna,—cine știe ?—și mă vei uita—poa­te. Iar numele meu, trist și părăsit, va ră­­mînea singuratec subt cîte­va linii neînțe­lese, ca o cruce pe­ un mormînt, al cărui dl. Zandt va sta cinci zile, cu care ocazie va vizita pe foștii „Frații“ din desființată lojă masonică iașană. „Fratele masonic“ din Cairo are cu sine o framoasă colecție de mărci poștale și documente cu semne ca­­balistice din toate țările orientale. Importul de manufactură Convorbire cu un angrosist - a publicat zilele aceste o no­­*t­ință prin care relevam faptu­l că de un timp se aduce o cantita­te extra­ordinară de mărfuri de ma­nufactură. Explicația că aceasta pro­vine de acolo că s’a redeschis credi­tul i s’a părut absolut insuficientă, de­oare­ce marii angrosiști de ma­nufactură din Iași fiind unii din cei mai siguri negustori din țară, credi­tul lor n’a fost nici­odată sfîrșit. Am căutat deci să cunosc părerea unui mare angrosist care a bine­voit să-mi respundă următoarele : — Explicația e lesne de dat. Im­portarea acestor cantități provine mai curînd din creditul acordat de an­grosiști detailiștilor și nici de cum trebuie căutată în creditul acordat de străinătate. Și creditul acesta odată acordat, cererile detailiștilor sunt foarte mari, întru cit aproape 2 ani nu s’a cumpărat de detailiști de­cit quun tumul absolut necesar. De aci a re­zultat că și angrosiștii au adus măr­furi mai puține. — Și diferența in cantitatea im­portată e intr’adevăr atît de mare? — Tocmai extra­ordinar de mare nu. Odinioară erau in Iași aproape două­zeci de angrosiști pe cînd as­­tă-zi nu mai sunt de cit vr’o cinci. De­sigur că de astă-dată importul angrosiștilor a trebuit să fie cu mult mai mare, fiind-că cererile se adre­sează astă­zi la mai puțini angrosiști. — Vra să zică chestiunea aceasta nu stă de loc in legătură cu situația financiară a Statului ? — Cu situația financiară nu, dar cu situația economică da. Nicăiurea nu se vede mai clar adevărul spusei. Dumnezeu ne dă ploaia și țeranul ne dă de mincare. Consumul cel ma­re, vine de la țerani și de loc de la orășeni. Situația țeranului imbogățin­­du-se printr’o abundentă pro­ducțiune de porumb este sigur de efectuare de mari vinzari de manufactură. De aci apoi tot cortejul, încasările la vamă cresc, comerțul reînvie, comer­cianții se întremează și toate aceste duc în definitiv la îndreptarea si­tuației în genere , tă de ce ți-am spus că e in le­gătură cu situația economică și nu cu cea financiară. Nimene nu va contesta că situația materială s’a în­­bunătățit mult, dar în acelaș timp ar fi o naivitate să-ți închipui că cre­ditul statului e ceva mai bun de­cît acum doi ani. Odinioară au trecut printr’o criză economică care se a­­propie de sfirșit. Criza financiară în­să prin care trecem are cauze altele și nici nu poate să fie de o așa de scurtă durată întru­cit nu-i suficient ploaia la vreme și recolta bună de porumb ca această criză să ia sfirșit. Nu va scăpa cetitorilor interesul care se leagă de aceste cite­va de­­clarațiuni și credem a fi plăcuți ce­titorilor publicindu-se. »» In urma intervenției d-lui dr. Olivenbaum, parchetul a dat cuvenita autorizare de înmormîntare a bancherului S. Olivenbaum. D. procuror Stoenescu a declarat că va restitui cheile de la locuință și biurou imediat ce va sosi în Iași, d-na Olivenbaum tub­icea legală. Inmormintarea va avea loc mîine Duminică la ora 3 d. a. Epitropia spitalului Israelit a fost convocată pentru astă­zi Sîmbăta ora 4 d­a, spre a lua dispozițiunele cu privire la inmormintare. A­­arch­etul a lansat un mandat­­ de arestare împotriva a d­lui I. Gavrilovici fost mecanic la spita­lul Sf Spiridon. Ul­tima oră — Ora 4 d. a. — DIN LOCALITĂȚI C­unoscutul pictor S. Zandt, o­riginar din Iași, care face par­te din ordinul francmasonic *K* din Cairo (Egipet) a sosit în orașul nos­tru. Dl. Zandt a vizitat lojile masonice din B­ Kim’O’ti și Botoșani. La Iași i­arăși profesorul Schenk. La congresul Zoosofi­c care are loc la Berlin, a luat cuvintul, după cum vestește telegraful, cunoscutu profesor Schenk din Viena, care a vorbit din nou despre mijlocul de de­termină sexul la oameni In sala a f­st o afluenț­ă enormă și în special de dame. Profesorul Schenk susține că teo­­ia sa asupra determinării sexului se izuie pe numeroase exemple din viață și anii îndelungați de studiu și experiențele au dovedit că acolo ■iude cu trei luni inainte de concep­­țiune și primele două lun de săr­ind s’a putut nutri femeia cu o mare entitate de substanțe albuminoide, produsul corncepțiunei e de sex băr­bătesc. if-­omunicarea agenției Havas în ^■^privința modului cum s’a tran­șat conflictu dintre Poarta și Franța nu e tocmai strașnic de bine pentru republica care se arata foarte beli­­coasă. ---------------*o asoK--------------­ Umbre și măști Gazetarul înflorit Da, e vorba de gazetarul în floare, căci pentru el e o floare la ureche articolul de cri, cînd el îți răspunde loan Florea la ar­ticole serioase, mai ales că are n dure­ul floarei — soarelui, care se întoarce veșnic către răsărit,—către guvern. Iată cum combate er­, în articolul de fond: „Ce, le-a fost destul ca­ acest domn să în­florească nesărata-i prosa cu revelațiuni cari ori­ce s’ar spune, îți fac impresia unor insanațiuni ridicole și lipsite de inteligență, pentru ca condeiul să le sburde în mină a­­cestor onorabili confrați și să ceară imediat explicațiunile solemne Vra să zică­­ o proză înflorită, revelațiuni cari sînt „insanațiuni" s arată cu ridicole, care face condeiul acestor confrați.... să sburde ? Fain. Dar mai faiii Rușii, căci, „după datele luate, aflăm că în imperiul rusesc n’au valo­are de­cît documentele vechi și actele foarte serioase, iar nu cele făcute de ocazie și prin martori, care adesea nu știm nimica". Dacă am lua și noi măsuri ca articolele de ziar să fie scrise cum cer Rușii ca să fie documentele,—iar nu înflorit ? Ș­­ib­iu. -------------------acton­ a---------------— S­ I)­I y LV MEA L I si G­­­ arafof are un plan bine de­terminat in ce privește acțiu­nea Bulgarilor în Macedonia. După cum se telegrafiază ziarul „Vossisch­ Zeitung“ publică un interview cu Sa­­rafoff prin care acesta declară că pentru moment nu va întreprinde ni­mic. Mai tîrziu va încerca înființarea unei centrale in Europa care să a­­gite mereu chestiunea macedoneană. — Oare odată pentru totdeauna trebuie deosebită de chestiunea Bul­­­gară. In acest scop trebuie mijloace­­ și ceva fapte pozitive. Pentru elibe­­­jzarea Macedoniei trebuie să moara c­u puțin zo e mii de bulgari. Din ei mitrajul meu, dagî Let­o, pri­­­mind prea tîrziu ravașle tale, n’am putut răspunde la t mp. M’am refugiat in colțul acesta mun­­tos și sălbatec al țărei, pentru a sorbi ■ puțină vreme liniștea de care sufletul meu e a și de lacom. Am voit, cît timp voi sta aici, să nu mai știu de nimic, să mă rup din le­găturile mele cu lumea, să mă izolez in singurătate,—un suflet stingher a­­­tâtor și uitat. Dar răvașele tale și gazetele sosite cu ultimul curier, stau în vraf pe mă­­­­suța mea, și mă smulg din reverie. Să nu crezi însă că aceasta mă supără câtuși de puțin. Din potrivă. Sunt așa­­ de obișnuită cu viața socială, e așa de­­ adînc săpată in creerul meu, curioși­­­­­tatea nesăcată de a ști, a vedea, a­­ afla tot ce se petrece în lumea largă,—­­ de a simți, a judeca, a critica totul,— , în­cît docilă mă reîntorc la obiceiul vechiu, redeschid foile răzlețe și reîn­cep firul convorbirilor noastre detașate în cursul acestor cîte­va zile. Am văzut sentința de la Sofia,—mă așteptam la ea, ca și tine de alt­fel. ,rn cazul de protestări al presei romane, g­îndesc tot­uși că nu s’a făcut decît dreptate față de luptătorii aceia fana­tici, în programul cărora crima ocupă locul de frunte ca mijloc de luptă. Ce vrei! O­amenii ace­a au un ideal, rîv­­nesc la ceva nobil și măreț, vise­ză li­bertatea unui popor. E în sufletul lor “cea care-i înalță, este ceva care așază o aureolă în jurul frunței lor. Au lo­vit,—cu disprețul l­gilor omenești,—în acei care li stătea în calea izbîndirei, Iar au riscat de o sută de ori să cadă și ei în lupta lor dezinteresată și în­­țăleg acum verdictul de achitare: so­cietatea bulgară entuziazmată de cura­jul visătorilor revoluționari, solidari­­zindu-se cu comitetul macedonean și dîndu-i suprema încuviințare de luptă. E natural, e lojie. Totuși nu-i aprobă pe discipolii sîn­­gerosului Sarafov. Crima, ori care ar fi țelul pe care-l servește, rămîne crimă, și nu poate p om cu dreaptă judecată și cu bun simț în el, care să nu ves­tejească activitatea de pănă acum a comitetului de la Sofia. Pentru mine verdictul e drept: fapta icuzabilă, de­și nu legit­mată. Tu "Osr­a ---------------* --------r— 9—ouă urice D. Arghire Cuza, intendentul spi­talului rural din Negrești, a bine­voit a-mi pune la dispoziție 2 per­gamente slavone, din bogata sa ar­hivă de acte vechi asupra moșiilor familiei sale. Cuzăștii par a fi origi­nari din județul Vaslui, căci nenu­mărate sunt actele, cari pomenesc de vechii Cuzești din Vaslui. Pe toamnă având prilejul de a ceti întreaga ladă de documente, multe lucruri nouă se vor putea spune a­­supra Cuzeștilor, ascedenții domnu­lui Alexandru I Cuza, cum, de pil­dă, tot între hîrtiile Dăneștilor de la Vasluiu, am aflat pe urmașii direcți ai lui loan Golia, logofătul cel mare a lui loan Vodă cel Cumplit. Ținutul Vasluiului e plin de răzeși. Mai nu e sat, care să nu aibă uri­cul său Până acum am cetit uricul Călugărenilor (Tăcmănești), al Zăpo­­denilor, al Scanțireștilor, (Cănțălă­­rești), al Oseștilor, al Bălseștilor, al Dăneștilor, etc. Se țin toate lanț, u­­nul de altul. Azi vine rindul micu­lui asupra Tatomireștilor și a altor proprietăți foarte oare­ cind a Cuzeș­tilor. Uricile, ce dăm mai jos un rezu­mat, au foarte mare importanță pen­tru Geografia istorică a jud. Vaslui. Sci cetești vechimea unui sat, colo vezi schimbare de nume ce a suferit satul prin etimologii populare. Așa, in locul vechiului Scanțirești, de la Scanțir, azi se zice Cănțălărești, un­de e podul de piatră al hatmanului Gavril, fratele lui Vasile Lupu. Pe noima numelui de azi s’a croit le­genda că acolo a fost cancelaria lui Ștefan Vodă, cind războiul cu Tur­cii la Podul înalt. Dar Scanțireștii se zicea încă in 1784. Asemenea, cine vede in Curseștii de azi pe vechiul Cursed ? Bătrinii noștri erau mai realiști in poreclele ce dădeau așe­zărilor lor. Așa de cite ori nu cetiui in actele vechi Cursed, Curi negri etc., in locul cărora Romanul de azi mai pudic a pus alt nume. Curseștii nu și poate găsi nici o etimologie, căci Curseștii, e pluralul lui Curses­­cu, și Cursescu fiul lui Curs, dar nu se pomenește nicăirea numele Curs, ca îmmo patronimic. Pe cînd a din contra a fost de-a­juris a schim­ba pe ce nu și, ca să avem în loc de Curseci pe modernul Curierii. Iată in rezumat cuprinsul actelor: Primul duc­­e din 7120 (1012), de a Bad­i Leon Voevod. Se spune in el că înaintea divanului Măriei Sale s’a judecat de mai multe ori fiii Pă­­trășcoaei cu Dîrseanul, dvornic pen­tru satul Boteștii, pe jumătate, cum­­­­ărat în două rânduri O sută de gal­beni i-a dat fiul lui Costil; altă sută i-a dat Toader stolnicul. Pe vremea ui Ieremia Movilă moșia i se luase de domnie pentru b­utlenșug, căci Costin a venit cu Răzvan Voevod in țară asupra lui Ieremia Movilă. A treia sută a cheltuit-o pe o bise­rică, rămasă pustie multă vreme ; a­­poi a mai făcut 2 iazuri, case, mori, stupi, o clopotniță și alte multe chel­­tueli. Venind la divan li s’a dat va­dea (zi de soroc) în două săptâmîni, de la 29 April în două săptâmîni, după obiceiul țării. La zi fiii Pa­­trășcoaei n’au avut să întoarcă banii. Cerind al doilea soroc de 3 săptă­­mîni și al treilea soroc de 4 săptă­­mini. Văz ind că nu vreau să-i în­toarcă lui Băseanul banii nici la al 4-a termen, s’au dat rămas fiii Pă­­trașcoaei și s’a îndreptat Băseanul, punind ferte 12 zloți, hotărînd că numai au a se judeca vre-o dată pentru aceasta Radu Leon ii mai întărește dvor­­nicului Băseanul satul Sofrănești pe Sacovaț, zestre de pe femeia sa fata lui Petre Hohulea, nepoata lui D.­iornilea dvornic, care o avea cumpă­rătură de la Andreica ureadnic din Badeuț cu 700 zloți tătărești pe vre­mea lui Iliaș Voevod. Ii mai întărește a patra parte din satul Țibanești pe Racovâț, cum­părat de la Gheorghe ficiorul lui Io­­nașcu, nepotul Savii cu 500 taleri bătuți. Ii mai întărește a patra parte din Râzina pe Nistru cumpărată cu 25 taleri de la Candachia, fata Măgdă­­linei, nepoata lui Petre Hohulea. Idem ii întărește a patra parte din Stoilești pe Răbricea, cumpărat cu 25 ughi de la Patrașco și Ion fiii lui Lazăr Cercel. Idem a treia parte din jumătatea de sat Crâciunești pe Stavnic, cum­părat de la Precup fiul popei Gavril cu 20 taleri. Idem a treia parte din jumătate de sat Crăciuneștii, la o­­bărșia Goliei, cumpărată de la Ar­­senie fiul Mălinei, nepot Anei, și de la alte neamuri a lor, toți nepoți

Next