Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)
1902-01-24 / nr. 295
Redacția Administrația J A 8I STRADĂ LA”UȘNEANU, 44. Apare în toate zilele de lucru Un immar vechi și 30 bani, 10 bani —Seria II, Amil IX, No. 295. JOI 24 IANUARIE 1902 Abonamentul pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei —&&— ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rândul. ES( li)tr(ii)lița Coo$er Vatoare Discursul a-lui G. Gr- Gantacuzino.— Discursul a-lui G.. GL [UNK] Năddrău. Discursul d-lui G. Gr- Cantacuzino Domnilor, înainte de a intra în desvoltarea chestiunilor, care ne preocupă, permiteți-mi să salut cu stimă și cu iubire numeroasele delegațiuni sosite din diferite districte ale țărei pentru a însufleți prin prezența lor prima întrunire de opozițiune conservatoare convocată în capitala țarei de la venirea partidului liberal la putere. (Aplause). Salut asemenea din inimă pe valoroșii și demnii cetățeni bucureșteni, cari in toate împrejurările grele știu să îmbrățișeze cu bărbăție și cu căldură ideile naționale și cauzele drepte, și cari împreună cu fruntașii județelor alcătuiesc forțele vii, pe cari se reazămă cu mîndrie partidul conservator întru îndeplinirea înaltei sale misiuni. (Aplause). Nu s’a împlinit încă anul de la venirea partidului liberal la putere și îngrijiri prevestitoare de timpuri grele ne întrunesc deja aci. Am fi fost bucuroși de a putea lăsa guvernului actual un răgaz mai îndelungat pentru criticile noastre. Dar nu se poate împăca această dorință a noastră cu faptele nechibzuite, cari se petrec sub ochii noștri. (Aplause). Partidul conservator este hotărît a urmări cu atențiune mersul afacerilor publice, și a nu permite să se făptuiască fără protestare călcarea legilor țărei. (Aplause prelungite). ..La prima încercare de știrbire sau de violare a lor, datoria partidului conservator este de a da alarma, asemănat intru aceasta cu sentinela neadormită, care apără apropierea cetăței încredințată onoarei și patriotismului ei. (Aplause frenetice). O caloare de lege, care dacă s’ar generaliza ar produce consecințele cele mai vătămătoare, a fost făptuită de curînd de către guvernul liberal, și datori suntem să o denunțăm țărei, care va aviza. Din chiar senin și fără nici o trebuință vădită, cedînd unor presiuni interesate, guvernul a reînviat afacerea Zappa, asupra căreia justiția romînă s’a pronunțat într’un mod definitiv și ilustrul Alexandru Lahovari, ca ministru de externe, a spus ultimul cuvânt în Cartea Verde din anul 1892 Pentru cuvinte neînțelese, și spre a da o ființă nouă unei afaceri înmormîntate, d. Dimitrie Sturdza a acordat de la sine autorizarea, de a figura înaintea justiției romane instituțiuni grecești a Olimpicelor, recunoscîndu-i printr’un singur decret personalitatea juridică, care nu i se putea conferi decît prin legea romană. Subtilizînd asupra faptului că nu se creează în specie o persoană morală nouă, dar se acordă numai autorizarea unei persoane morale existente, ci-sa se preface a nu vedea că aci exercitarea dreptului se confundă cu existența lui chiar, și că, între două păreri controversate, datoria guvernului era de a adopta pe cea mai priincioasă intereselor romînești, adică aceea, care acordă persoanelor morale în Statele străine o existență pur teritorială, mărginită la granițile țarei lor, de unde decurge pentru dînsele necesitatea recunoașterei lor printr’o lege în țările unde sunt chemate a funcționa. Adoptînd, însă, părerea contrarie aceea a decretelor, guvernul comite o inegalitate, deoarece scutind o instituțiune străină de obligațiunea de a se supune legilor române, creiază o situațiune privilegiată străinilor în țara noastră, (Aplauze). In adevăr, nici o instituțiune sau societate romînească nu poate obținea personalitatea juridică și autorizațiunea de a funcționa în Rominia decît in virtutea unei legi votate de Cameră și de Senat, pe cînd d. Dinu Sturdza acordă drepturi unei instituțiuni străine printr’un simplu decret Consecințele acestei teorii nefaste sunt din cele mai periculoase, căci din autorizarea de a funcționa in țară, acordată prin decret unei instituțiuni străine, decurge pentru dînsa dreptul de a deveni proprietară de imobile rurale în Romînia, contrariu art. 7 din Constituțiune. In rezumat, chestiunea ,Zappa fiind judecată definitiv de către justiția romînă, nu mai trebuia atinsă nici reînviată. (Aplause). Dar chiar în ipoteza greșită a reinvierei ei, guvernul se găsea în fața a două soluțiuni deopotrivă susținute de jurisconsulți : autorizarea prin lege și autorizarea prin decret Datoria guvernului era de a adopta soluțiunea, care oferea cele mai mari garanții de desbateri, luminate și de discuțiune liberă, adică autorizare dată prin lege, iar nu printr’un simplu decret, care se poate smulge unui ministru prin surprindere, prin complesență, sau prin slăbiciune. (Aplause prelungite). Dacă s’ar admite și s’ar generaliza o procedare atit de periculoasă, am vedea in curînd Rominia invadată și copleșită de tot soiul de instituțiuni culturale străine și de tot felul de congregațiuni religioase, cari ar denatura caracterul etnic și religios al neamului romînesc, caracter, care a fost apărat de-a lungul veacurilor prin luptele și singele străbunilor noștri. (Aplause). Vedeți, dar, domnilor, pentru ce faptele guvernului actual au dat naștere la îngrijiri patriotice în inimile noastre. Ce fel de încredere poate inspira țărei un guvern, care este aplecat a asculta cu atita înlesnire de cerințele și înriurile inspirate de interese străine ! (Aplause furtunoase). Ce fel! Ai batjocorit biserica romînă, atentînd la demnitatea și la onoarea unui Mitropolit al țărei (Aplauze). Ai înflăcărat o națiune întreagă prin licărirea patriotică a unui ideal național măreț, spre a-1 inmorminta sub scuze rușinoase îndată ce ai venit la putere ? (Aplauze prelungite) Ai impedecat propagarea culturală a fominismului în Macedonia, numai din ura și din invidie în contra unei opere patriotice și unui ideal măreț al partidului conservator (Aplauze). Ai înlocuit, în fine, legile țărei prin simple decrete ! (Aplauze). Și crezi, cu toate aceste nelegiuiri, să mai reprezinți la guvern imaginea impunătare a demnităței naționale și încrederea nemărginită a țărei in neatîrnarea ministerială ! (Aplauze). Ce iluzii amare ! Ce speranțe deșarte ! încrederea și iubirea țărei se capătă prin alte căi. Țara dă inima ei numai acelora, cari n’au înșelat-o niciodată. (Aplauze nesfirșite) acelora, cari nu promit decit ceea ce pot ținea și cari nu ascund vicleșugul și fățărnicia sub mantia pompoasă a cuvintelor amăgitoare ! (Aci publicul face ovațiuni oratorului). Țara este numai cu aceia, cari sunt părtași la durerile și la nevoile ei, cari știu a se identifica cu suferințele ce o muncesc, și mai presus de toate dinsa este cu aceia, cari nu toate împrejurările au făptuit, au simțit românește! (Aplause nesfirțite, publicul se scoală în picioare și uralele durează citeva minunte). Pe această cale patriotică și demn se îndrumează partidul conservator. (Bravo 1 Ura!) Acestor idei dătătoare de viață, acestor simțiri înălțătoare și mîntuitoare de neam, partidul conservator a devotat inima și cugetarea sa! (Aplause zgomotoase). De aceea nu mă îndoiesc că alături cu partidul conservator în curînd va fi țara întreagă. Discursull lui A. A. Didareo Cetățeni ai Capitalei. Sunt însărcinat din partea conservatorilor ieșeni să vă transmit caldele lor salutări, d-stră care astăzi după suprimarea regimului reprezentativ de cătră d. Sturdza, sunteți singurul scut al legilor și intereselor țărei și în acelaș timp să vă arăt, cari sunt sentimentele noastre asupra celor 2 chestiuni la ordinea zilei : 1) situațiunea internă a partidului conservator față de disidența carpistă, 2) situațiunea guvernului Dim. Sturdza. Prima chestiune aproape nu mai este de actualitate și adrnă de la bărbăția d-v ca și a doua chestiune să înceteze în curînd, de a fi de actualitate. Iașul, domnilor, a fost legat cu trup și suflet de regretatul nostru șef Lascar Cattargi, care a murit chiar ca reprezentant al colegiului I de Senat din Iași Iașul nu vedea,însă,în Lascar Catargi pe moldovanul om politic, cum a zis-o o dată Ion Brătianu de necaz că avea puține simpatii în Iași, ci el vedea în Lascar Catargi pe marele om de stat, care a luat parte hotăritoare la toate actele mari ale țărei. Lascar Catargi a contribuit la Unire cu autoritatea lui și cu jertfa persoanei Iui, pentru că putea să fie Domnul Moldovei. Tot Lascar Catargi a desăvîrșit Unirea stîngind la 3 Aprilie 1866 revoluția separatistă, provocată în Capitala Moldovei de o mină criminală și a impedecat de a se vesteji gloria Iașului de a fi contribuit cu jertfa situațiunei sale de capitală, la Unirea țărilor surori. Lascar Catargi după ce-și dăduse toată activitatea sa la votarea Constituției, la alegerea Domnului străin, tot el a desăvîrșit această operă, împedecind la 1871 abdicarea Domnitorului Caro I din cauza agitațiilor antidinastice ale partidului liberal, agitații al cărora punct culminant a fost manifestația din sala Slătineanu. Guvernul de la 1871-1876 prezidat de Lascar Catargi a făcut convenția cu Austro-Ungaria, pe cînd opoziția liberală pănă cu cîteva zile mai înainte il tratase de vindut rușilor, convenție care a fost primul act de ruperea vasalităței față de Turcia. Sub acelaș guvern s’au organizat finanțele și armata, încit am putut să cîștigăm sub conducerea marelui Căpitan victoriile din Bulgaria, cari ne au adus Independența și Regatul. Deși unele din formalități, ca proclamarea Independenței și a Regatului, s-au făcut de partidul liberal, creatorul real al Regatului este partidul conservator sub conducerea lui Lascar Catargi, iar Lascar Catargi, care la 1884 a rupcontra suprimării regimului reprezentativ —de la modificarea Constituției din 1884 începe era unanimitaților în Parlament care consista în satisfacerea nu numai a tuturor intereselor partizanilor, dar și în satisfacerea pasiunilor lor, tolerîndu le, cum a spus’o Brătianu singur, crime și asasinate; a fost șeful marelui guvern de la 1891-1895 și tot Lascar Catargi ca șeful opoziției chear, a adus în intervalul de la 1895 la 98 pacea în biserica nesocotită de d. Sturdza și a impedecat crima închiderei școalelor române din Brașov prin faptul d-lui Sturdza. Și dovadă că conservatorii ieșeni n’au văzut în Lascar Catargiu pe moldovanul, ci pe marele om de stat conservator, care adusese servicii nenumărate țării stă in faptul ca noi n’am ezitat să aderăm imediat la șefia d-lui Cantacuzino, proclamată de ccei ce lucrase cu Lascar Catargi pană in ultimele sale momente. Și suntem și astăzi partizanii devotați ai acestui șef. La deschiderea succesiunei la șefia partidului conservator, noi natural n’am uitat că d. P. Carp, veșnicul candidat la șefia partidului, era moldovan. Ne-am adus, aminte, însă, că d. Carp, in ajunul marei crize pe care era s’o producă în Europa războiul franco-german, se orienta în politică după simțul său profetic— care l’a dat totdeauna de sminteală -care ii prezicea că Germania va fi învinsa. I se părea că un Hohenzollern pe tronul Romîniei, este pentru noi o achiziție discutabilă, și pe cînd nebuneasca agitație antidinastică a liberalilor făcuse pe puterile vecine să despereze de cumințenia noastră și Turcia să propue Austriei anexarea Principatelor, d. P. Carp se juca de-a subtilitățile constituționale și prin ziarul „Le Pays roumain“ făcea distincția între inviolabilitatea modală și inviolabilitatea judiciară a șefului Statului. Cînd Lascar Catargi după ce a înăbușit scandalul liberal de la sala Slătineanu, care era să fie fatal și dinastiei și țărei și după ce împedecase pe Domnitorul Carol I să abdice, und prin ministrul Costaforu, a propus junimiștilor din Iași să colaboreze pentru întărirea dinastiei în primejdie, tovarășii d-lui Maiorescu, au ibucnit mai întâi în hohote de vis, apoi au cintat în cor „motoi bun,“ iar unii au strigat „anecdota primează.“ Noroc că răposatul Beizede Grigore, s’a pus in fruntea lor și i-au îndreptat pe cale. După ce Lascar Catargi a organizat armata și finanțele, cu toată campania nebunească a liberalilor contra monopolului tutunului, după ce a făcut convenția cu Austria, care ne aducea independența și pe cinci liberalii turbase văzînd marele succes internațional al partidului conservator și spumegau pentru că le cădea din mină arma infamă, de care uzase atîta timp, că conservatorii sunt vinduți Rușilor, d. Carp se juca de-a darmarea baratcei și de-a satisfacerea amorului propriu al d-lui Maiorescu, declarlnd senatului conservator, care dăduse un vot de blam acestuia, că d-sa se va sili să continue întocmai ideile ministrului blamat. In 1884 cînd Lascar Catargi lupta contra desființărei regimului Parlamentar d. Carp după ce tratase fuziunea cu liberalii și se dusese la Viena, de unde se întorcea cu cunoștințele personale în redacția cîtorva ziare din Viena și Berlin, cu care ziare a avut naivitatea să creadă în 1900 că va rezolvi criza financiară sperând că aceste ziare vor ridica „al pari“ titlurile noastre de rentă, și îi vor deschide casele de Bancă germane, care i s’au deschis in adevăr, dar prin d. Emil Costinescu, cu dobinda de 20 la sută și cu amanetarea venitului hirtiei de țigară. Tot cu această ocazie a făcut d. Carp și cunoștința unor iluștri diplomați cu care, la noi la provincie, se lăuda că-1 vor aduce la putere. Cind Lascar Catargi cu partidul conservator lupta din răsputeri pentru răsturnarea regimului celei mai scandaloase corupțiuni din ultimii ani ai regimului Brătenist, regim care revoltase pe o parte din liberali ca C. A. Rosetti, D. Brătianu și G. Pallade, amicii d-lui Care se alegeau la Iași și aiurea, sfirma liberal națională, de sub me unii ca fruntașul junimist de la Iași Nicu Cane nici n’au mai eșit și bine făceau de nu mai eșeau nici ceilalți. încă in Martie 1888 d-nul Carp voia să formeze un minister liberalojunimist sprijinit de Camera aleasă în 1886. In 1895 după marele succese ale guvernului conservator, după o serie de excedente budgetare, după succesele lui A. Lahovary în chestiile internaționale (chestia Zappa, vasul Olga) pe cînd d-nul Sturdza aprinsese in mod infam focul în satele noastre cu agitația contra legei maximului și mai tirziu în orașe pe baza legei minelor și a pretinsei nemernicii politice a lui A. Lahovary în chestia românilor din Transilvania, d. Marghilomancearcă să distrugă viteaza citadelă conservatoare Galații, sediul politic al lui Lascar Catargi, lucrînd cu magistrați ca actualul prefect liberal de Tulcea, pentru suprimarea fruntașilor noștri politici C. Resu pe care l’au omorît și fisicește și C. Robescu pe care Curtea de Iași l’a achitat în unanimitate de 5 judecători, eară d. Carp face pe obositul și se retrage din guvern, pentru a aduce pe d. Sturdza. Dacă nu se retrăgea în 1895 guvernul conservator, focul din 1899 ar fi prins pe liberali la guvern și situația țărei ar fi fost mai iute îndreptată astăzi de partidul conservator, iară situația relativă a partidelor ar fi fost cu totul alta. In 1897 cînd d. Sturdza atentează la liniștea bisericei, Lascar Catargiu cu partidul conservator il împedică. D. Carp face pe scepticul, temînduse că agitația va aduce prea timpuriu pe Lascar Catargiu la putere, pe cînd bătrînul om de Stat nu dorea decît să scrie cea mai frumoasă pagină de istorie îndreptind prin autoritatea lui morală și prin prestigiul lui ceea ce stricase d Sturdza și ceea ce nu putuse îndrepta guvernul liberal al d-lui Aurelian, care succedase acestuia cu exclusiva însărcinare de a readuce pacea în biserică. Cum am fi putut proclama de șef pe conservatorul, care cînd nu le-a combătut s’a abținut de la actele cari formează capitalul istoric al partidului conservator? Cum era să alegem de șef al partidului conservator, pe acel ce fusese satelitul lui Ion Brătianu, în vremurile rele ale acestuia chiar dacă n’am prevăzut,—și cine a putut prevedea că d-nul Carp la vrista și la pretențiunile lui de șeful impus al partidului conservator va ajunge satelitul lui Ionel, după ce fusese satelitul lui Ion Brătianu Noi ieșenii nu ne am ferit nici de d. Carp a căruia valoare o prețuim, nici de junimiști printre care sunt oameni de valoare, dar am fugit de direcțiunea d-lui Carp. Dovadă despre aceasta este clubul comun cu junimiștii pănă în 1899, primirea pe lista partidului conservator, fiind la guvern, a 5 junimiști. Cînd s’a făcut fuziunea am crezut serios intrînsa. Gîndeam că și pentru d. Carp experiența însamna ceva. Ne am înșelat. D. Carp fuzionase numai, considerind aceasta ca un mijtotdeauna loc de a deveni șeful partidului conservator. Cind Tarn văzut că la guvern a mers din greșală in greșală, nevoind să asculte de sfaturile nici a fruntașilor nici a parlamentului, cînd Țara auzit declarind în plin parlament că pentru dînsul partidul conservator începe de la Iulie 1900 și că orice grozăvenii ar spune d. Sturdza despre trecutul partidului, pănă la acea dată nu-l privesc pe d-sa , cînd l’am văzut a doua zi după cădere pe dînsul șeful guvernului de ieri făcînd rușinosul cartel cu d. D. Sturdza și numai pentru motive personale, căci programul de guvern al d-lui Sturdza, nu conținea nimic care să se potrivească cu soluțiunele d-lui Carp, cînd s’a ales tocmai lașul unde să se pue în practică rușinosul cartel, cînd junimiști au dat girul pentru toate făgăduelele electorale a liberalilor ieșeni, natural că din acel moment totul s’a rupt intre noi conservatorii ieșeni și junimiști. Am luptat vitejește in alegeri. N’am dat însă semnalul rupturei formale. Credeam că d. Carp se va opri pe calea apucată. Cînd am văzut însă, că Carp în Septembrie se duce la Vasluiu și după ce declară, că direcțiunea partidului trebue schimbată și încredințată d-sale, primește ca prefectul liberal să-i organizeze un banchet, in care acelaș prefect îl declara cu paharul în mină pe d-sa Carp de șeful partidului conservator, atunci noi conservatorii de la Iași, am cerut d-lui George Cantacuzino, să lămurească situația, ceea ce d-sa a bine-voit a face prin declarațiunile pe cari le-a făcut înconjurat și aprobat de toți fruntașii conservatori, în banchetul din Septembrie de la Iași. D. Carp a întrebuințat de multe ori formula că șeful nu se alege ci se impune, deși lui L. Catargi șeful cel mai impus, care s’a văzut, i se opusese, prințul A. Știrbei ales de amicii D-sale. D sa știa bine că partidul conservator nu-l va alege niciodată. Acum face ultima încercare să se impue în adevăr dar.... prin d. Dimitrie Sturdza. Nici o dată nu vom primi un astfel de șef Noi conservatorii ieșeni ne stricăm de ris de formula inventată de iscusiții grupului pentru a acoperi rușinea tovărășiei. Asanarea moravurilor. Ieșenii cunosc atmosfera morală in care s’a format și partidul liberal și partidul junimist. Multă vreme Junimea a sărbătorit aniversarea creerei societăței. Totdeauna se ținea de un discurs, la această aniversare, despre origina grupului. Fondatorii n’ascundeau la aceste solemnități că grupul a fost zemislit într’o noapte din anul 67 sau 68, într’un stabiliment de femei publice, de vale de biserica Trei Erarhi, și mulți din Junimiștii de frunte, cari fac aci pe apostolii moralei, au părăsit Iașul tocmai din cauza certurilor lor cu morala. Partidul liberal a fost format în Iași de Ion Brăteanu la 1880 cu sistemul următor: a trimis prefect pe un om iscusit și bon vivant, reposatul Pruncu, cu o subvenție de 8000 lei pe lună, pe care o cheltuia în dejunuri și mese nesfirșite și cu ocazia acestor orgii s’a închegat adunătura de oameni, care constituea astăzi partidul liberal ieșan. Inchipuiți-vă ce hohote de ris a stirnit intre ieșeni pretenția acestor 2 partide , cu un astfel de pacat originar, de a monopoliza morala publică. Iată clor sentimentele noastre in privirea chestiei interne a partidului conservator . Iată acuma ce acuzăm aducem noi guvernului d-lui Sturdza. N acuzăm că a falsificat regimul reprezentativ, prin organizarea unei opoziții mituite uzînd de toate puterile statului, cari întîmplător se află în minele sale, pentru a distruge partidul conservator, sau cel puțin a perpetua disidența carpistă, acum după ce cu atîtea jertfe se ajunsese la regimul celor 2 partide, singurul mijloc pentru ca într’o țară fără opinie publică tare, să se asigure regimul constituțional. Pentru programul financiar al d-lui Sturdza am avut oarecare simpatie Noi n’admitem principiul fundamental al d-lui Carp in materie de finanțe: că statul în deosebi de particulari trebue să’și fixeze intărit cheltuelile de care are nevoe și apoi să-și înventeze veniturile, cu cari să le acopere. O fi genială această idee, dar noi preferim sistemul burghezesc: să-ți faci socotelile veniturilor mai intăiu și apoi să te întinzi la cheltueli, numai pe cîte venituri ai. Bine a făcut d. Sturdza de a făcut economii. Și comisiunea budgetară din parlamentul conservator a recomandat acelaș lucru dlui Carp. Rău a făcut însă d. Sturdza că le-a exagerat. Consecințele economiilor asupra desorganizărei se vor vedea peste 2—3 ani. In afară de nedreptatea făcută multor oameni, s’au slăbit multe servicii, unele s’au desorganizat de tot. Pe lângă aceasta este o prea mare iluzie în efectul economiilor. Reducerea veniturilor indirecte se datorește și acestor economii. Reducerea va fi mai simțitoare in anul viitor, pentru că funcționarii reduși și-au sleit rezervele anterioare. Economiile d-lui Sturdza sunt de altfel o complectare a operei de îmbunătățirea finanțelor făcută de guvernul Cantacuzino, care a creat 20 milioane venituri pentru anii răi, și 30—40 milioane pentru anii buni. Unde ar fi echilibrul budgetului d-lui Sturdza fără milioanele veniturilor create de conservatori ? Dar programul d-lui Sturdza e prea simplist. Numai cu economiile nu eștm din starea grea în care ne aflăm. D-sa cînd și-a desvoltat întări programul la Dacia, ne mai făgăduia și vre-o 20 milioane excedent, cu care să astupăm golurile trecute și să putem merge înainte. Aceste nu le vedem venind și cu cheltuelile reduse la extremă rigoare nu putem merge multă vreme Dar așa e mintea d-lui Sturdza, extrem de simplistă. La 94 nu vedea decît legea maximului, la 94 și 95 chestia națională și legea minelor, la 901 economiile budgetare. Trebue asigurate în afară de recoltele pe cari ni le dă D-zeu, resurse puternice și Statului și particularilor, exploatînd prin capitaluri mari bogățiile solului nostru. Acest lucru nu-1 ințelege d. Sturdza și pentru realizarea lui ne trebue alt guvern, cu alți oameni. Acuzăm însă mai presus de toate pe d. Sturdza că este un recidivist in crime de deznaționalitate. D-lui Sturdza i se pare curios că este atît de des tras la răspundere, de opina publică pentru chestia Națională. De ce mirarea ? Conservatorii nici o dată nu s’au fălit, cu opera lor în chestia Națională. Ați auzit vre’o dată pe Alexandru Lahovary sau pe Take Linescu lăudindu-se cu cele ce au făcut pentru romînii din Transilvania sau din Macedonia ? Partidul liberal s’a intitulat liberal național indicînd că prin naționalism, se deosebește de partidul conservator. D. Sturdza în 94 și 95 și a făcut din naționalism basa agitațiunilor sale, tratînd pe A. Lahovary de nemernic. D. Sturdza cel întăi a făcut apel la opinia publică să judece pe partidul liberal față de partidul conservator, din punctul de vedere al chestiei naționale. In loc să lase această chestie să fie patrimoniul comun, ca pînă in trecut, al aminduror partidelor și a intregei suflări romînești, și opera să se desăvîrșască cu discreția trebuitoare, d-sa s’a pus la întrecere pe dinsa. Și văzind că opinia publică intîrzie de a-1 aduce la putere, nu s’a sfiit de a se Înjosi pe dinsul și a compromite demnitatea țerei cerșind puterea de la străinii contra cărora a agitat țara atît de imprudent. De altfel d. Sturdza nu pentru tntăia dată la 1895, se adresază străinilor pentru rezolvirea chestiilor de politică internă și nu pentru prima oară ține în străinătate un limbagiu cu totul contrar de cum vorbește in țară. In 1875 d. Sturdza complotează pentru ridicarea pe tron a colonelului Dabija și redactează cu Iordache Vulpescu „Spionul prusian“, eare în gazetele germane acelaș Sturdza scria că Domnitorul Carol s’a făcut imposibil, pentru că a înșelat speranțele românilor, că printr’însul, sa va introduce in Romînia influența germană! Țara n’a uitat încă actul criminal al delațiunelor de la sala Orfeu despre sumele cu cari Take Ionescu ajuta școlile din Transilvania, nici rușinoasele scuze al căror text d. Marghiloman l’a văzut la o ambasadă străină, înainte de a fi cetite de Sturdza în sala teatrului Pastia din Iași. Cum voiți ca pentru noi ieșenii numele lui Sturdza să nu fie odios, cind ne-a pîngărit orașul, care pănă atunci avea renume de oraș de la care au plecat toate ideile mari. Teatrul Pastia era pănă in 1895, numai casa înaintea căreia se jucase intărit hora mnirei, iar de atunci încoace din nenorocire pentru noi,