Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)

1902-01-24 / nr. 295

Redacția Administrația J A 8­I STRADĂ LA”UȘNEANU, 44. Apare în toate zilele de lucru Un immar vechi și 30 bani, 10 bani —Seria II, Amil IX, No. 295. JOI 24 IANUARIE 1902 A­bonamentul pe un an 24 lei; pe­ 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei —&&— ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rândul. ES( li)tr(ii)lița Coo$er Vatoare Discursul a-lui G. Gr- Gantacuzino.— Discursul a-lui G.. GL [UNK] N­ăddrău. Discursul d-lui G. Gr- Cantacuzino Domnilor, înainte de a intra în des­­voltarea chestiunilor­, care ne preocupă, permiteți-mi să salut cu stimă și cu iubire numeroasele delegațiuni sosite din diferite districte ale țărei pentru a însufleți prin prezența lor prima în­trunire de opozițiune conservatoare convocată în capitala țarei de la ve­nirea partidului liberal la putere. (A­­plause). Salut asemenea din inimă pe valo­roșii și demnii­­ cetățeni bucureșteni, cari in toate împrejurările grele știu să îmbrățișeze cu bărbăție și cu căl­dură ideile naționale și cauzele drepte, și cari împreună cu fruntașii județelor alcătuiesc forțele vii, pe cari se rea­­zămă cu mîndrie partidul conservator întru îndeplinirea înaltei sale misiuni. (Aplause). Nu s’a împlinit încă anul de la ve­nirea partidului liberal la putere și îngrijiri prevestitoare de timpuri grele ne întrunesc deja aci. Am fi fost bucuroși de a putea lăsa guvernului actual un răgaz mai înde­lungat pentru criticile noastre. Dar nu se poate împăca această do­­rință a noastră cu faptele nechibzuite, cari se petrec sub ochii noștri. (A­plause). Partidul conservator este hotărît a urmări cu atențiune mersul afacerilor publice, și a nu permite să se făp­­tuiască fără protestare călcarea legilor ț­ărei. (Aplause prelungite). ..La prima încercare de știrbire sau de violare a lor, datoria partidului con­servator este de a da alarma, asemă­nat intru aceasta cu sentinela neador­mită, care apără apropierea cetăței în­­credințată onoarei și patriotismului ei. (Aplause frenetice). O caloare de lege, care dacă s’ar generaliza ar produce consecințele cele mai vătămătoare, a fost făptuită de curînd de către guvernul liberal, și datori suntem să o denunțăm țărei, care va aviza. Din chiar senin și fără nici o tre­buință vădită, cedînd unor presiuni interesate, guvernul a reînviat aface­rea Zappa, asupra căreia justiția ro­­mînă s’a pronunțat într’un mod defi­nitiv și ilustrul Alexandru Lahovari, ca ministru de externe, a spus ultimul cuvânt în Cartea Verde din anul 1892 Pentru cuvinte neînțelese, și spre a da o ființă nouă unei afaceri în­­mormîntate, d. Dimitrie Sturdza a a­­cordat de la sine autorizarea, de a figura înaintea justiției romane insti­­tuțiuni grecești a Olimpicelor, recu­­noscîndu-i printr’un singur decret personalitatea juridică, care nu­ i se putea conferi de­cît prin legea ro­­mană. Subtilizînd asupra faptului că nu se creează în specie o persoană mo­rală nouă, dar se acordă numai au­torizarea unei persoane morale exis­tente, ci-sa se preface a nu vedea că aci exercitarea dreptului se confundă cu existența lui chiar, și că, între două păreri controversate, datoria gu­vernului era de a adopta pe cea mai priincioasă intereselor romînești, adi­că aceea, care acordă persoanelor morale în Statele străine o existență pur teritorială, mărginită la granițile țarei lor, de unde decurge pentru dînsele necesitatea recunoașterei lor printr’o lege în țările unde sunt che­mate a funcționa. Adoptînd, însă, părerea contrarie aceea a decretelor, guvernul comite o inegalitate, de­oare­ce scutind o instituțiune străină de obligațiunea de a se supune legilor române, creiază o situațiune privilegiată străinilor în țara noastră, (Aplauze). In adevăr, nici o instituțiune sau societate romînească nu poate ob­ținea personalitatea juridică și autori­­zațiunea de a funcționa în Rominia de­cît in virtutea unei legi votate de Cameră și de Senat, pe cînd d. Dinu Sturdza acordă drepturi unei institu­­țiuni străine printr’un simplu decret Consecințele acestei teorii nefaste sunt din cele mai periculoase, căci din autorizarea de a funcționa in țară, acordată prin decret unei insti­tuțiuni străine, decurge pentru dînsa dreptul de a deveni proprietară de imobile rurale în Romînia, contrariu art. 7 din Constituțiune. In rezumat, chestiunea ,Zappa fiind judecată definitiv de către justiția romînă, nu mai trebuia atinsă nici reînviată. (Aplause). Dar chiar în ipoteza greșită a re­in­vierei ei, guvernul se găsea în fața a două soluțiuni de­o­potrivă sus­ținute de juris­consulți : autorizarea prin lege și autorizarea prin decret Datoria guvernului era de a adop­ta soluțiunea, care oferea cele mai mari garanții de desbateri, luminate și de discuțiune liberă, adică autori­zare dată prin lege, iar nu printr’un simplu decret, care se poate smulge unui ministru prin surprindere, prin complesență, sau prin slăbiciune. (Aplause prelungite). Dacă s’ar admite și s’ar generaliza o procedare atit de periculoasă, am vedea in curînd Rominia invadată și copleșită de tot soiul de instituțiuni culturale străine și de tot felul de congregațiuni religioase, cari ar de­natura caracterul etnic și religios al neamului romînesc, caracter, care a fost apărat de-a lungul veacurilor prin luptele și singele străbunilor noștri. (Aplause). Vedeți, dar, domnilor, pentru ce faptele guvernului actual au dat naș­tere la îngrijiri patriotice în inimile noastre. Ce fel de încredere poate inspira țărei un guvern, care este aplecat a asculta cu atita înlesnire de cerințele și înriurile inspirate de interese stră­ine ! (Aplause furtunoase). Ce fel! Ai batjocorit biserica ro­mînă, atentînd la demnitatea și la onoarea unui Mitropolit al țărei­­ (A­­plauze). Ai înflăcărat o națiune în­treagă prin licărirea patriotică a u­nui ideal național măreț, spre a-1 in­morminta sub scuze rușinoase înda­tă ce ai venit la putere ? (Aplauze prelungite) Ai impedecat propagarea cultura­lă a fominismului în Macedonia, nu­mai din ura și din invidie în contra unei opere patriotice și unui ideal măreț al partidului conservator­­ (A­­plauze). Ai înlocuit, în fine, legile țărei prin simple decrete ! (Aplauze). Și crezi, cu toate aceste nelegiuiri, să mai reprezinți la guvern imaginea impunăt­are a demnităței naționale și încrederea nemărginită a țărei in neatîrnarea ministerială ! (Aplauze). Ce iluzii amare ! Ce speranțe de­șarte ! încrederea și iubirea țărei se ca­pătă prin alte căi. Țara dă inima ei numai acelora, cari n’au înșelat-o nici­odată. (Aplau­ze nesfirșite) acelora, cari nu promit de­cit ceea ce pot ținea și cari nu ascund vicleșugul și fățărnicia sub mantia pompoasă a cuvintelor amă­gitoare ! (Aci publicul face ovațiuni oratorului). Țara este numai cu aceia, cari sunt părtași la durerile și la nevoile ei, cari știu a se identifica cu suferin­țele ce o muncesc, și mai presus de toate dinsa este cu aceia, cari nu toate împrejurările au făptuit, au sim­țit românește! (Aplause nesfirțite, publicul se scoală în picioare și u­­ralele durează cite­va minunte). Pe această cale patriotică și demn­ se îndrumează partidul conservator. (Bravo 1 Ura!) Acestor idei dătătoare de viață, acestor simțiri înălțătoare și mîntui­­toare de neam, partidul conservator a devotat inima și cugetarea sa! (Aplause zgomotoase). De aceea nu mă îndoiesc că alături cu partidul conservator în curînd va fi țara în­treagă. Discursul­­l lui A. A. Didareo Cetățeni ai Capitalei. Sunt însărcinat din partea conser­vatorilor ieșeni să vă transmit cal­dele lor salutări, d-stră care astă­zi după suprimarea regimului repre­zentativ de cătră d. Sturdza, sunteți singurul scut al legilor și intereselor țărei și în acelaș timp să vă arăt, cari sunt sentimentele noastre asu­pra celor 2 chestiuni la ordinea zi­lei : 1) situațiunea internă a partidu­lui conservator față de disidența car­­pistă, 2) situațiunea guvernului Dim. Sturdza. Prima chestiune aproape nu mai este de actualitate și ad­rnă de la bărbăția d-v ca și a doua chestiune să înceteze în curînd, de a fi de ac­tualitate. Iașul, domnilor, a fost legat cu trup și suflet de regretatul nostru șef Lascar Cattargi, care a murit chiar ca reprezentant al cole­giului I de Senat din Iași Iașul nu vedea,însă,în Lascar Catargi pe moldovanul om politic, cum a zis-o o dată Ion Brătianu de necaz că avea puține simpatii în Iași, ci el vedea în Lascar Catargi pe marele om de stat, care a luat parte hotăritoare la toate actele mari ale țărei. Lascar Catargi a contribuit la U­­nire cu autoritatea lui și cu jertfa persoanei Iui, pentru că putea să fie Domnul Moldovei. Tot Lascar Ca­targi a desăvîrșit Unirea stîngind la 3 Aprilie 1866 revoluția separatistă, provocată în Capitala Moldovei de o mină criminală și a impedecat de a se vesteji gloria Iașului de a fi con­tribuit cu jertfa situațiunei sale de capitală, la Unirea țărilor surori. Lascar Catargi după­ ce-și dăduse toată activitatea sa la votarea Con­stituției, la alegerea Domnului străin, tot el a desăvîrșit această operă, îm­­pedecind la 1871 abdicarea Domni­torului Car­o I din cauza agitațiilor antidinastice ale partidului liberal, a­­gitații al cărora punct culminant a fost manifestația din sala Slătineanu. Guvernul de la 1871-1876 prezidat de Lascar Catargi a făcut convenția cu Austro-Ungaria, pe cînd opoziția liberală pănă cu cîte­va zile mai îna­inte il tratase de vindut rușilor, con­venție care a fost primul act de ru­perea vasalităței față de Turcia. Sub acelaș guvern s’au organizat finan­țele și armata, în­cit am putut să cîștigăm sub conducerea marelui Că­pitan victoriile din Bulgaria, cari ne au adus Independența și Regatul. De­și unele din formalități, ca pro­clamarea Independenței și a Regatu­lui, s-au făcut de partidul liberal, creatorul real al Regatului este par­tidul conservator sub conducerea lui Lascar Catargi, iar Lascar Catargi, care la 1884 a rup­contra suprimării regimului re­prezentativ —de la modificarea Con­stituției din 1884 începe era unani­­mitaților în Parlament care consista în satisfacerea nu numai a tuturor intereselor partizanilor, dar și în sa­tisfacerea pasiunilor lor, tolerîndu le, cum a spus’o Brătianu singur, crime și asasinate; a fost șeful marelui gu­vern de la 1891-1895 și tot Lascar Catargi ca șeful opoziției chear, a adus în intervalul de la 1895 la 98 pacea în biserica nesocotită de d. Sturdza și a impedecat crima închi­­derei școalelor române din Brașov prin faptul d-lui Sturdza. Și dovadă că conservatorii ieșeni n’au văzut în Lascar Catargiu pe moldovanul, ci pe marele om de stat conservator, care adusese servicii ne­numărate țării stă in faptul ca noi n’am ezitat să aderăm imediat la șefia d-lui Cantacuzino, proclamată de c­­cei ce lucrase cu Lascar Catargi pană in ultimele sale momente. Și suntem și astăzi partizanii devotați ai aces­tui șef. La deschiderea succesiunei la șefia partidului conservator, noi natural n’am­ uitat că d. P. Carp, veșnicul candidat la șefia partidului, era mol­­dovan. Ne-am adus, aminte, însă, că d. Carp, in ajunul marei crize pe care era s’o producă în Europa răz­boiul franco-german, se orienta în politică după simțul său profetic— care l’a dat tot­deauna de sminteală -care ii prezicea că Germania va fi învinsa. I se părea că un Hohenzol­­lern pe tronul Romîniei, este pentru noi o achiziție discutabilă, și pe cînd nebuneasca agitație antidinastică a liberalilor făcuse pe puterile vecine să despereze de cumințenia noastră și Turcia să propue Austriei anexa­rea Principatelor, d. P. Carp se juca de-a subtilitățile constituționale și prin ziarul „Le Pays roumain“ fă­cea distincția între inviolabilitatea mo­dală și inviolabilitatea judiciară a șefului Statului. Cînd Lascar Catargi după ce a înăbușit scandalul liberal de la sala Slătineanu, care era să fie fatal și dinastiei și țărei și după ce împede­­case pe Domnitorul Carol I să abdice, und prin ministrul Costaforu, a pro­­pus junimiștilor din Iași să colabo­reze pentru întărirea dinastiei în pri­mejdie, tovarășii d-lui Maiorescu, au­­ ibucnit mai întâi în hohote de vis, apoi au cintat în cor „motoi bun,“ iar unii au strigat „anecdota pri­mează.“ Noroc că răposatul Beizede Gri­­gore, s’a pus in fruntea lor și i-au îndreptat pe cale. După ce Lascar Catargi a orga­nizat armata și finanțele, cu toată campania nebunească a liberalilor contra monopolului tutunului, după ce a făcut convenția cu Austria, care ne aducea independența și pe cinci liberalii turbase văzînd marele suc­ces internațional al partidului con­servator și spumegau pentru că le cădea din mină arma infamă, de care uzase atîta timp, că conservatorii sunt vinduți Rușilor, d. Carp se juca de-a darmarea baratcei și de-a satisface­rea amorului propriu al d-lui Maio­­rescu, declarlnd senatului conserva­tor, care dăduse un vot de blam a­­cestuia, că d-sa se va sili să continue întocmai ideile ministrului blamat. In 1884 cînd Lascar Catargi lupta contra desființărei regimului Parla­mentar d. Carp după ce tratase fuziu­nea cu liberalii și se dusese la Viena, de unde se întorcea cu cunoștințele personale în redacția cîtor­va ziare di­n Viena și Berlin, cu care ziare a avut naivitatea să creadă în 1900 că va rezolvi criza financiară sperând că aceste ziare vor ridica „al pari“ titlu­rile noastre de rentă, și îi vor­ deschide casele de Bancă germane, care i s’au deschis in adevăr, dar prin d. Emil Costinescu, cu dobinda de 20 la sută și cu amanetarea venitului hirtiei de țigară. Tot cu această ocazie a făcut d. Carp și cunoștința unor iluștri di­plomați cu care, la noi la provincie, se lăuda că-1 vor aduce la putere. Cind Lascar Catargi cu partidul conservator lupta din răsputeri pen­tru răsturnarea regimului celei mai scandaloase corupțiuni din ultimii ani ai regimului Brătenist, regim care revoltase pe o parte din libe­rali ca C. A. Rosetti, D. Brătianu și G. Pallade, amicii d-lui Care se a­­legeau la Iași și aiurea, s­­firma liberal națională, de sub me unii ca fruntașul junimist de la Iași Nicu Cane nici n’au mai eșit și bine făceau de nu mai eșeau nici ceilalți. încă in Martie 1888 d-nul Carp voia să formeze un minister liberalo­­junimist sprijinit de Camera aleasă în 1886. In 1895 după marele succese ale gu­vernului conservator, după o serie de excedente budgetare, după succesele lui A. Lahovary în chestiile inter­naționale (chestia Zappa, vasul Olga) pe cînd d-nul Sturdza aprinsese in mod infam focul în satele noastre cu agitația contra legei maximului și mai tirziu în orașe pe baza legei minelor și a pretinsei nemernicii po­litice a lui A. Lahovary în chestia românilor din Transilvania, d. Mar­ghiloman­cearcă să distrugă viteaza citadelă conservatoare Galații, sediul politic al lui Lascar Catargi, lucrînd cu magistrați ca actualul prefect li­beral de Tulcea, pentru suprimarea fruntașilor noștri politici C. Resu pe care l’au omorît și fisicește și C. Ro­­bescu pe care Curtea de Iași l’a a­­chitat în unanimitate de 5 judecă­tori, eară d. Carp face pe obositul și se retrage din guvern, pentru a a­­duce pe d. Sturdza. Dacă nu se retrăgea în 1895 gu­vernul conservator, focul din 1899 ar fi prins pe liberali la guvern și situația țărei ar fi fost mai iute în­dreptată astă­zi de partidul conser­vator, iară situația relativă a partide­lor ar fi fost cu totul alta. In 1897 cînd d. Sturdza atentează la liniștea bisericei, Lascar Catargiu cu partidul conservator il împedică. D. Carp face pe scepticul, temîndu­­se că agitația va aduce prea timpu­riu pe Lascar Catargiu la putere, pe cînd bătrînul om de Stat nu dorea de­cît să scrie cea mai frumoasă pa­gină de istorie îndreptind prin auto­ritatea lui morală și prin prestigiul lui ceea ce stricase d Sturdza și ceea ce nu putuse îndrepta guvernul liberal al d-lui Aurelian, care succe­dase acestuia cu exclusiva însărcinare de a readuce pacea în biserică. Cum am fi putut proclama de șef pe conservatorul, care cînd nu le-a combătut s’a abținut de la actele cari formează capitalul istoric al par­tidului conservator? Cum era să alegem de șef al par­tidului conservator, pe acel ce fusese satelitul lui Ion Brătianu, în vremu­rile rele ale acestuia chiar dacă n’am prevăzut,—și cine a putut prevedea că d-nul Carp la vrista și la preten­țiunile lui de șeful impus al partidu­lui conservator va ajunge satelitul lui Ionel, după ce fusese satelitul lui Ion Brătianu Noi ieșenii nu ne am ferit nici­ de d. Carp a căruia valoare o prețuim, nici de junimiști printre care sunt oameni de valoare, dar am fugit de direcțiunea d-lui Carp. Dovadă despre aceasta este clubul comun cu juni­miștii pănă în 1899, primirea pe lista partidului conservator, fiind la gu­vern, a 5 junimiști. Cînd s’a făcut fuziunea am crezut serios intrînsa. Gîndeam că și pen­tru d. Carp experiența însamna ce­va. Ne am înșelat. D. Carp fuzionase numai, considerind aceasta ca un mij­totdeauna loc de a deveni șeful partidului con­servator. Cind Tarn văzut că la guvern a mers din greșală in greșală, ne­voind să asculte de sfaturile nici a frunta­șilor nici a parlamentului, cînd Țara auzit declarind în plin parlament că pentru dînsul partidul conservator începe de la Iulie 1900 și că ori­ce grozăvenii ar spune d. Sturdza des­pre trecutul partidului, pănă la acea dată nu-l privesc pe d-sa , cînd l’am văzut a doua zi după cădere pe dîn­­sul șeful guvernului de ieri făcînd rușinosul cartel cu d. D. Sturdza și numai pentru motive personale, căci programul de guvern al d-lui Stur­dza, nu conținea nimic care să se potrivească cu soluțiunele d-lui Carp, cînd s’a ales tocmai lașul unde să se pue în practică rușinosul cartel, cînd junimiști au dat girul pentru toate făgăduelele electorale a libera­lilor ieșeni, natural că din acel mo­ment totul s’a rupt intre noi conser­vatorii ieșeni și junimiști. Am luptat vitejește in alegeri. N’am dat însă semnalul rupturei formale. Credeam că d. Carp se va opri pe­­ calea apucată. Cînd am văzut însă, că Carp în Septembrie se duce la Vasluiu și după ce declară, că direc­țiunea partidului trebue schimbată și încredințată d-sale, primește ca pre­fectul liberal să-i organizeze un ban­chet, in care acelaș prefect îl declara cu paharul în mină pe d-sa Carp de șeful partidului conservator, a­­tunci noi conservatorii de la Iași, am cerut d-lui George Cantacuzino, să lămurească situația, ceea ce d-sa a bine-voit a face prin declarațiunile pe cari le-a făcut înconjurat și a­­probat de toți fruntașii conservatori, în banchetul din Septembrie de la Iași. D. Carp a întrebuințat de multe ori formula că șeful nu se alege ci se impune, de­și lui L. Catargi șe­ful cel mai impus, care s’a văzut, i se opusese, prințul A. Știrbei ales de amicii D-sale. D sa știa bine că partidul conservator nu-l va alege nici­odată. Acum face ultima încer­care să se impue în adevăr dar.... prin d. Dimitrie Sturdza. Nici o dată nu vom primi un ast­fel de șef Noi conservatorii ieșeni ne stricăm de ris de formula inventată de iscu­siții grupului pentru a acoperi ruși­nea tovărășiei. Asanarea moravurilor. Ieșenii cunosc atmosfera morală in care s’a format și partidul libe­ral și partidul junimist. Multă vreme Junimea a sărbătorit aniversarea creerei societăței. Tot­deauna se ținea d­­e un discurs, la această aniversare, despre origina grupului. Fondatorii n’ascundeau la aceste solemnități că grupul a fost zemislit într’o noapte din anul 67 sau 68, într’un stabiliment de femei publice, de vale de biserica Trei­ Erarhi, și mulți din Junimiștii de frunte, cari fac aci pe apostolii mo­ralei, au părăsit Iașul tocmai din ca­uza certurilor lor cu morala. Partidul liberal a fost format în Iași de Ion Brăteanu la 1880 cu sis­temul următor: a trimis prefect pe un om iscusit și bon vivant, repo­­satul Pruncu, cu o subvenție de 8000 lei pe lună, pe care o cheltuia în dejunuri și mese nesfirșite și cu o­­cazia acestor orgii s’a închegat a­­dunătura de oameni, care constitue­­a astăzi partidul liberal ieșan. Inchipuiți-vă ce hohote de ris a stirnit intre ieșeni pretenția acestor 2 partide , cu un ast­fel de pacat o­­riginar, de a monopoliza morala pu­blică. Iată c­lor sentimentele noastre­ in privirea chestiei interne a parti­dului conservator . Iată acuma ce acuzăm­ aducem noi guvernului d-lui Sturdza. N­ acuzăm că a falsificat regimul reprezentativ, prin organizarea unei o­­poziții mituite uzînd de toate pute­rile statului, cari întîmplător se află în minele sale, pentru a distruge partidul conservator, sau cel puțin a perpetua disidența carpistă, acum după ce cu atîtea jertfe se ajunsese la regimul celor 2 partide, singurul mijloc pentru ca într’o țară fără o­­pinie publică tare, să se asigure re­gimul constituțional. Pentru programul financiar al d-lui Sturdza am avut oare­care simpatie Noi n’admitem principiul fundamen­tal al d-lui Carp in materie de finanțe: că statul în deosebi de particulari trebue să’și fixeze intărit cheltuelile de care are nevoe și apoi să-și înven­teze veniturile, cu cari să le aco­pere. O fi genială această idee, dar noi­­ preferim sistemul burghezesc: să-ți faci socotelile veniturilor mai intăiu și apoi să te întinzi la chel­­tueli, numai pe cîte venituri ai. Bine a făcut d. Sturdza de a fă­cut economii. Și comisiunea budge­­tară din parlamentul conservator a recomandat acelaș lucru d­lui Carp. Rău a făcut însă d. Sturdza că le-a exagerat. Consecințele economiilor a­­supra desorganizărei se vor vedea peste 2—3 ani. In afară de nedrep­tatea făcută multor oameni, s’au slă­bit multe servicii, unele s’au desorga­­nizat de tot. Pe lângă aceasta este o prea mare ilu­zie în efectul economiilor. Reducerea veniturilor indirecte se datorește și a­­cestor economii. Reducerea va fi mai simțitoare in anul viitor, pentru că funcționarii reduși și-au sleit rezer­vele anterioare. Economiile d-lui Sturdza sunt de alt­fel o complectare a operei de îm­bunătățirea finanțelor făcută de gu­vernul Cantacuzino, care a creat 20 milioane venituri pentru anii răi, și 30—40 milioane pentru anii buni. Unde ar fi echilibrul budgetului d-lui Sturdza fără milioanele veniturilor create de conservatori ? Dar programul d-lui Sturdza e prea simplist. Numai cu economiile nu eștm din starea grea în care ne aflăm. D-sa cînd și-a desvoltat în­­tări programul la Dacia, ne mai fă­găduia și vre-o 20 milioane excedent, cu care să astupăm golurile trecute și să putem merge înainte. Aceste nu le vedem venind și cu cheltuelile reduse la extremă rigoare nu putem merge multă vreme Dar așa e mintea d-lui Sturdza, extrem de simplistă. La 94 nu ve­dea de­cît legea maximului, la 94 și 95 chestia națională și legea mine­lor, la 901 economiile budgetare. Trebue asigurate în afară de re­coltele pe cari ni le dă D-zeu, resur­se puternice și Statului și particula­rilor, exploatînd prin capitaluri mari bogățiile solului nostru. Acest lucru nu-1 ințelege d. Sturdza și pentru rea­lizarea lui ne trebue alt guvern, cu alți oameni. Acuzăm însă mai pre­sus de toa­te pe d. Sturdza că este un recidi­­vist in crime de deznaționalitate. D-lui Sturdza i se pare curios că este atît de des tras la răspundere, de opina publică pentru chestia Na­țională. De ce mirarea ? Conserva­torii nici o dată nu s’au fălit, cu o­­pera lor în chestia Națională. Ați auzit vre’o dată pe Alexandru La­hovary sau pe Take Linescu lăudin­­du-se cu cele ce au făcut pentru ro­­mînii din Transilvania sau din Ma­cedonia ? Partidul liberal s’a intitulat libe­ral național indicînd că prin națio­nalism, se deosebește de partidul con­servator. D. Sturdza în 94 și 95 și a făcut din naționalism basa agitațiu­nilor sale, tratînd pe A. Lahovary de nemernic. D. Sturdza cel întăi a făcut apel la opinia publică să judece pe parti­dul liberal față de partidul conser­vator, din punctul de vedere al ches­tiei naționale. In loc să lase aceas­tă chestie să fie patrimoniul comun, ca pînă in trecut, al aminduror par­tidelor și a intregei suflări romînești, și opera să se desăvîrșască cu discre­ția trebuitoare, d-sa s’a pus la între­cere pe dinsa. Și văzind că opinia publică intîrzie de a-1 aduce la pu­tere, nu s’a sfiit de a se Înjosi pe dinsul și a compromite demnitatea țerei cerșind puterea de la străinii contra cărora a agitat țara atît de imprudent. De alt­fel d. Sturdza nu pentru tntăia dată la 1895, se adre­­sază străinilor pentru rezolvirea ches­tiilor de politică internă și nu pen­­tru prima oară ține în străinătate un limbagiu cu totul contrar de cum vorbește in țară. In 1875 d. Sturdza complotează pentru ridicarea pe tron a colone­lului Dabija și redactează cu Iorda­­che Vulpescu „Spionul prusian“, eare în gazetele germane acelaș Sturdza scria că Domnitorul Carol s’a făcut imposibil, pentru că a înșelat spe­ranțele românilor, că printr’însul, sa va introduce in Romînia influența germană! Țara n’a uitat încă actul criminal al delațiunelor de la sala Orfeu des­pre sumele cu cari Take Ionescu a­­juta școlile din Transilvania, nici rușinoasele scuze al căror text d. Marghiloman l’a văzut la o ambasa­dă străină, înainte de a fi cetite de­­ Sturdza în sala teatrului Pastia din Iași. Cum voiți ca pentru noi ieșenii nu­mele lui Sturdza să nu fie odios, cind ne-a pîngărit orașul, care pănă atunci avea renume de oraș de la care au plecat toate ideile mari. Tea­trul Pastia era pănă in 1895, nu­mai casa înaintea căreia se jucase intărit hora mnirei, iar de atunci în­coace din nenorocire pentru noi,

Next