Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)

1901-10-24 / nr. 224

Redacția și Administrația IA ȘI STRADA LAPUȘNEANU, 44. -----**----­ Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. Ziar coarLI-a:"vsitoar Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 puni 12 le pe 3 luni 6 lei; in stărinătate pe un an 38 lei — ----­-NUMN­ĂIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rtndul. TACTICA S’au dus vremurile cind puterea era totul. Astă­zi în războae ca și în lupta pentru viață învinge cel mai ghibaciu, cel mai priceput și mai bine pregătit. Aceasta e zicătoarea cu care te intimpină foarte mulți. O asemenea regulă își găsește lo­cul său și la lupta d­intre partidele politice, zise noui. Cine are să în­vingă, atunci cînd două partide se găsesc în luptă pentru a ajunge la postul de onoare, acel adică de a con­duce țara ? Negreșit că acel, care e mai bine înzestrat, întru cît privește înțelegerea nevoilor țarei. Este însă trebuință, ca cei ce simt atari nevoi să se pună în contact, să se lege oare­cum, să sprijinească în fire, pe acei cari li se înțeleg ? Dreapta judecată ne spune că așa trebue să fie. Alături cu cei, cari mai bine do­tați de la natură, înțeleg nevoile și aspirațiunile neamului, să stea și mul­țimea acelora pentru cari cei d’intăi luptă cu inteligența lor, cu toate da­rurile pe cari natura li le-a dat. Pe cind cei d’intăi sunt șefii cari trebue să con­ducă, cei de al doilea formează armata. Și atunci victoria e asigurată unui partid , cînd între șefi și armată este comunitate de idei și de sentimente. Dar în timpurile aceste din urmă mai ales, cîți­va vor să creeze o le­gendă cu totul de alt­fel. Se zică, a­­dică, cum că e de ajuns să fie șefi, fără să mai fie vorba de armată. E de ajuns să se constitue un grupu­leț, care să pretindă că a monopoli­zat inteligența acestei țări, pentru ca isbînda deplină să-i fie asigurată lui. E de ajuns ca acești cîți­va să dea un decret, prin care să se afirme că toți ceilalți sunt niște proști, pentru ca bănuială să nu mai rămîe în su­fletul cui­va, că leacul pentru vin­decarea ranelor, de cari sufere țara aceasta, la dînșii și numai la dînșii este. Și cînd ești cu doctoria în mînă, gata să o administrezi bolnavului, și cînd tu știi că cu acea doctorie ai să-l dai gata vindecat, chiar cînd bol­navul e convins de netemeinicia ei, el va trebui neapărat să o înghită. Ce-i pasă doctorului, dacă doctoria e prea amară, dacă produce dureri ne­norocitului bolnav, el va zice: să știu bine că crăpi, dar doctoria mea trebue să o iai. Cam așa vrea să pro­cedeze noul mare partid conservator, cu șef nou, cu aghiotanți noi, nu­mită altă dată grupare junimistă, a­­poi constituțională. Suferind de un dogmatism acut, noul partid, pare că ar vrea să reînvie și să ne aplice vorbele, cari altă dată au găsit răsu­net în Franța: „piară mai bine țara de­cit un principiu.“ Căci e un ade­văr, asta­zi cunoscut de toată sufla­rea românească, că gruparea juni­­nimistă nu umblă după popularitate. Cel puțin aceasta are vechea tactică a ei, pe cită vreme și gruparea era veche. Cadrul ei a fost tot­deauna restrîns, și dacă a putut dese­ori face să se vorbească de dînsa, motivul stă in acela că a fost ajutată de par­tidul conservator. Acum însă de cînd un singe rău a început să circule în acea înjghe­bare, de cînd șefii s-a mai înmulțit se pare că o tactică nouă va fi a­doptată. Ca un nou Christos, noul partid va propovedui din oraș un o­­raș, din sat în sat o nouă Evanghe­lie. Demnitatea țării, binele țării, fe­ricirea țării, pe cari ceilalți ce torfe lese, vor rămine apanajul exclusiv al acestui partid. El numai le va a­­para, toți cei ce vor acestea, toți cei ce vor să păstreze demnitatea țerii sunt invitați să intre sub steagul noului partid conservator. De alt­fel aici se vede noua tac­tică, ce tinde a se introduce de că­­tre acest nou partid. Formula e așa de întinsă, așa de vagă, așa de elas­tică în­cît pare că ș’ar fi pus in grnd să nimicească pe ambele partide is­torice, cari pînă astă­zi s’au dispu­tat puterea în Stat. Căci, pentru ori­ce om cu cît de puțină judecată, este evident că nu se va găsi unul în a­ceastă țară, care să nu vrea ca ea să fie demnă, fericita și să stea bine, cu așa formule se va ajunge în cu­­rînd să nu mai fie în țară nici libe­rali, nici conservatori, ci numai noi conservatori. De alt­fel gruparea ex-comunică în dreapta și în stînga. Ce, adică, zic partizanii ei, socotiți că un Can­­tacuzino, Take Ionescu, Lahovari etc. se gîndesc la fericirea țării aceștia ? Ca de unde? Ei nu se gîndesc de­cît la partisanii lor. Dar despre dem­nitatea țării, fericirea ei, nici nu vor să știe. Poate fi țara cît de umilită, poa­te toate nenorocirile să cadă asupra Statului nostru, numai ei și partiza­­nii lor să stea bine. Și iată cum se face politica înaltă în această ferici­tă țară, ce se chiamă Rominia. R. ----------------»===»»--------------­ Discursurile d-lui Delavrancea La întrunirea liberalo-carpistă— mai mult liberală de­cît carpistă— de la Craiova d. Delavrancea a fost atît de personal și de liric in dis­cursul său, în­cît însuși d. Carp, care numai de patima falsei mo­destii nu sufere, a trebuit să in­­tervie, ca să mai reducă din um­flăturile bardului politic. D. Carp a rugat pe d. Delavrancea, să nu-și facă din d-sa un semi-zeu și să-l lese să răm­îie ca și pănă a­­cuma, numai cel mai mare om al Romîniei. D. Carp se cunoaște că a făcut de fapt, parte numai din junimea politică, numai din cea literară. Alt­mintrelea n’ar fi uitat că artiștii îs subiectivi totdeauna, chiar cînd fac discursuri politice și de­geaba s’a recomandat obectivitatea. D. Delavrancea cînd vorbea la Craiova de d. Carp, probabil se gindea să plătească către acelaș Carp nedreptatea enormă ce i-a fă­­cut’o altă dată, vorbind intr’un mod infam de dînsul, la clubul liberal. Altă dată d. Delavrancea credea că d. Carp asta­zi sena­ zeu, este Belzebuth în picioare, venit din infern, ca să pustiască păminturile mănoase ale Romîniei,ca să turbure mormintele strămoșilor, să arunce la cele patru viituri cenușa oase­lor lor. In adevăr în 1894 d. Delavran­cea, a făcut o campanie extra­or­­dinar de pătimașă, contra legei mi­nelor-titlul de glorie de astă­zi, pe care se bazează grupul Carp-Fi­­lipescu, din care face parte și ora­torul liric de la Craiova. Cu acea ocazie a publicat și o broșură, care începe cu următorul salut la adre­sa partizanilor legei minelor: „Să se topească cu ceara de fața focului. .“ N’a fost intenție criminală pe care d. Delavrancea să n’o atribue d-lui Carp și n’a fost blăstăm, pe care să nu-l arunce asupra d-lui Carp și asupra urmașilor săi. Zi-i politică artistică și pace. --------------HyggaÉ-*--­------------­ V­ORBE­ Ni s’a tot vorbit de artă, de tendință și de scopul umanitar și social al artei. „Arta are, menire socială" „arta e reflexul societăței." Vă întreb ce tendință are poe­zia următoare, pusă în fruntea unei revistă și iscălită Alex. Macedonski, nume căruia unii literați i-au făcut o soartă așa de fru­moasă, încît l’au făcut celebru : Nori deși și apusă Alai De cai Tăcuți Dar iuți Cazaci Dibaci Pe căi In văi Adînci Dispar Și iar Appar Pe stinci Cetatea doarme dusă. Șireți Băieți La porți Ca morți Sosesc, S’opresc, Coprind Dormind Pe turci Suppun Foc pun Aăpun Prin furci. Tot cerul vîlvorează. Crini blânzi Plăpînzi Și prăgh De făcii Apoi Convoi De feți Isteți Dau zor , Strigări, Oftăzi. Scad, mor, iar noaptea se urmează.. Dar artă e aceasta ? Și sunt încă naivi, cari socot că omul acesta e genial, sunt naivi, care-i publică proza în capul revistei, cum preliminarii ca pentru o faptă genială ! Și omul acesta a avut îndrăzneala junimis­tă să arunce umbră asupra lui Eminescu și Alexandri, ca să-și pue în lumină f­rumoa­sa lui inteligență. Versurile lui sunt, par­ că, luate de într’un album de psihiatrie. ^aust ------------------&OÎ3 SOR-----------------­ Jrectorul Gli­­msschi îna­intea Guriei. Noul rector a depus ieri jură­­mîntul inaintea Curței de Apel secțiuni unite. Unde este solemni­tate sunt și discursuri și încă și ele pompoase ca și solemnitatea. C. prim președinte Burada a ținut noului rector un discurs de ocazie. Noul rector a răspuns a­­dea prin cîte­va cuvinte—nici 15 la număr—justificînd pur și sim­plu înălțarea sa la noua demni­tate, prin vechimea de 30 de ani. Cum se face că un profesor de­prins să facă prelegeri universi­tare, timp de 30 de ani, să nu poată rosti un discurs, în ocazia cea mai fericită a vieței sale ? Unii și-au explicat mutismul noului rector prin prea marea vechime a profesorului. Aliații au susținut că emoția momentului a luat d-lui Climescu puterea de a se rîdica pînă la înălțimea solemnităței. Un spectator însă minuțios ob­servator și bun psih­olog, ne-a dat următoarea explicație: D. Climescu venise cu un dis­curs pregătit. A început chiar al spune bine, cu oare­care pathos. Intorcîndu-și însă ochii spre aripa stingă a Curței, de o dată s'a schimbat la față, a început a gîn­­găvi, ca și cum i s'ar fi pus un nod în gît și s'a oprit brusc cu discursul. Se pare că d. consilier V. Pre­torian, a produs acest efect de­­zastros asupra d-lui Climescu. Un adevăr d. consilier Pretorian este acelaș Pretorian, care în 1890 ca judecător de instrucție, a ins­truit afacerea abuzurilor de la Credit și a dat o ordonanță, prin care profesorul universitar Cli­mescu, rectorul de astă­zi, era tri­mes înaintea tribunalului corecți­­onal pentru faptul de abuz de în­credere. D. Climescu, văzind din nou figura d-lui Pretorian, i s'a pă­rut că este iarăși chemat la ins­trucție și supus la interogator. De aci nodul in gît și fiasca dis­cursului Ori­cum curioasă a fost nou intilnirea intre d. Pretorian și d. Climescu. ---------------HOA COOOl Mi--------------­ |Ultima oră DIN T­^STIT < TR — Ora 4 d. a.— ^­^tudentul T. Ionescu inculpat că ar fi escrocat pe d-na Maria Andrievici, cu suma de 1200 lei, a fost depus aseară la oarele 6, la penitenciar și înaintat de­­ prim procuror Istrat, la cabinetul II de însrucție. La fi ordin sosit la comandamen­t^''anunță că d. general, dr. Ve­cescu, inspectorul general al spital lor militare din țară, va inspecta sp­ialul din Iași în ziua de 4 Noem­brie. C Curtea de Apel secția I a pro­­­*nunțat ori hotărîrea în proce­sul dintre d. Meyer Weisengrün cu d. Iunius Leca. Curtea a respins ambele apeluri și a confirmat sentința Trib. Bacău, prin care se dădea cîștig de cauză d-lui Weisengrün. O telegramă sosită aseară la Di­recțiunea C. F. F. inspecțiu­­nea Iași anunță că frînaru­l Dimitrie Costache, care a plecat cu trenul 723, în stația Crasna voind să lege niște vagoane, a fost strivit între vagoane. Pe drum spre Vaslui nenorocitul a sucombat. "P­refectura de județ a înaintat­­ astă­zi Ministerului de in­terne, tabloul de crimele și deliciile făptuite în cuprinsul orașului și jude­țului, in răstimpul lunei Septembrie Totalul crimelor și deliciilor se ur­că la cifra de 102. 1 •­a 8 Noembrie va avea loc a­co­^dunarea generală a membri­lor societăței studenților în medicină, cînd se va face darea de seamă și alegerea noului comitet. 1­ 1. P. Stan șef de echipă la C. F. R. s’a prins parchetului, că acum cite­va săptămîni i s’au fu­rat de acasă mai multe juvaeruri ale soției sale. Cu toate investigațiunile făcute autorii furtului n’au putut fi descoperiți Simbătă însă trecind prin Podul­ Iloae, de odată e­l întimpinat de fe­­meea Catinca Leonte Vicol, care îi prezintă un inel și o brățară, între­­bîndu-l dacă nu le cumpără, căci le poate avea pe un preț foarte eftin. Care nu i-a fost mirarea ,cind lu­­ind inelul în mînă a recunoscut i­­nelul ce i se furase mai înainte di­­­preună cu alte juvaeruri. Luînd în răs­păr pe numita să­­teancă, aceasta i-a declarat că le a­­re de la d-na Ecaterina Kogălnicea­­nu, soția notarului din Podul­ Iloae. Rabinii și serviciul militar o circulară.—Rabinii cu diplome.—Cine sunt scutiți de serviciul militar.—Pî­nă la 30 ani.—Măsuri riguroa­se.—Incorporarea rabinilor. Detalii. Ministerul instrucțiunei a făcut cu­noscut autorităților în drept urmă­toarea interesantă circulară: Unii evrei cu diploma de rabini, contractează in momentul recrutării angajamente cu diferitele comunități, cu scopul numai de a fi dispensați de­ serviciul militar, in calitate de preoți ai cultului Mosaic și în urmă se dedau la alte ocupațiuni părăsind localitatea, pentru care au contrac­tat. Pentru acestea angajamentele vizate de noi, nu mai trebuesc ținute in samă.* Fiind-că, după arătările membrilor autorizați de ooi, ai cultului Mosaic, un rabin trebue să fie la minimum 50 famiilii ce sunt constituite și au ne­greșit sinagogă și fiind­că Comunita­tea trebue să fie reprezentată de 3, 5 sau 1 membri, după marimea ei, Mi­nisterul nu va recunoaște angaja­mente încheiate In afară de aceste condițiuni și va reveni asupra celor ce nu le îndeplinesc. * In ce privește timpul cît să fie an­gajamentul,—de vreme ce un evreu poate isprăvi studiile teologice la e­­tatea de 20 ani, va trebui să ser­vească Cultului pănă la etatea de 30 ani, ca să poată beneficia de art. 22 din legea de recrutare. * Angajamentele vor putea face evreii și pentru un timp mai scurt dar va trebui să le reînnoiască necontenit cu aceeași comunitate sau cu altele, ast­fel ca etatea de 30 ani să-i găsească un serviciul religios. Acestea vă rugăm să bine-voiți a dispune să se pună atît în vederea Comunităților cît și a rabinilor de a cărora angajament Ministerul a luat act, și care n’au ajuns încă la etatea de 30 ani. Ori­ce reînoire de angajament o va aduce la cunoștința ministrului înstruc­­țiunei. Ministerul trimite o listă de rabinii aflători în județul nostru, dispunînd să se cerceteze dacă angajamentele lor sînt vizate de ministrul de instrucțiune și dacă servesc la sinagogile pentru care au fost angajați. In caz cind nu vor fi găsiți servind la sinagoge, se va raporta Ministrului instrucțiunei pentru a se încunoștiința Ministrului de războiu. Intr’un cerc de prieteni, venind vor­ba aseară despre dispariția și potlogăriile lui Andrei Vizanti, fost profesor universitar, s-a spus între altele, că Vizanti a scris acum cîte­va luni unui amic, ca îndată ce pedeapsa se va prescrie, se va reîntoarce și el în țară. Cesare Lombroso s’a pronunțat ast­fel asupra pedepsei cu moarte­a lui Grolgosz: „Mi s’a cerut părerea asupra execu­­ț­iilor prin electricitate. Răspund îndată că, ori­cît ași admira acea națiune, care în multe lucruri ne poate servi de exemplu, n’o pot aproba în această pretinsă inovație, care nu are în fa­voarea ei de­cît aparențele modernită­­ții, aparținînd aplicărei acelui nou izvor de forță, electricitatea. „Dar prima condițiune a unei forme noui de executare trebuia să fie aceea de a-i provoca moartea repede, în mod sigur și vesel. Toate execuțiile prin electricitate, făcute pînă acum, au a­­rătat că cu acest mijloc, moartea nu vine așa de repede cum s’ar putea crede. Pe cînd moartea prin arme de foc e repe­de și imediată, și aceea prin asfixie suprimă cunoștința în mai pu­țin de 4 minute și aplicarea in ochi sau prin injecțiunea subcutanee a aci­dului prusic, dă o moarte imediată, prin electricitate avem o moarte con­știentă, în cu­­va prelungită, nesigură de multe ori. „Noi avem o mulțime de gazuri cari provoc'nd asfixia, o provoacă prin alu­­cinațiuni plăcute ; avem gazuri exila­­tante ca, de exemplu, cloroformul și eterul, fără ca individul să observe că moare și fără să fie nevoe de nici o pregătire. Moartea se poate obține fără să­­scoatem pe osîndit din celula lui, și se obține de asemenea unicul element, lăudabil care este în execu­ia prin e­­lectricitate: suprimarea, în aparență cel puțin, a unui călău, putîndu-se să se umple din depărtare celula cu ga, in timpul nopței printr’un tub, de că­tre o persoană care, poate, să nu știe de loc scopul, cum se face acum cu e­­lectricitatea Nu vrei să discut azi ideea mai mult barocă a vestitului profesor, în ce privește pedeapsa cu moarte prin gazuri. Vrau numai să observ că grija con­vinsului partizan al pedepsei cu moar­te de­ a esclude pe călău, e un argu­ment puternic pentru acest gen de pe­­deapsă Dacă e așa de mare rușinea de a efectua funcția lui Gavril Bu­zata, e că nu e normală aceasta func­ție, e în afară de lege. De ce nu se află tot atîta greutate a se găsi ma­gistrați ? ßelio­ r * a Universitate s’a început eri ‘^examenele candidaților la bur­sele Adamachi. Comisiunea examinatoare se com­pune din d-nii P. Poni, N. Climescu și dr. Gh. Bogdan. Sunt zece candidați. 1­ 1. I. W. Koer, care a prepa­ratrat anul trecut carne pentru a exporta în Olanda, a sosit ori în Capitală, pentru a semna un contract cu ministerul de domenii. D-sa va exporta 350.000 kgr. car­ne de porc și de vacă. Aceasta va fi preparată la T.-Severin și apoi t­ran­­sportată cu vapoarele la serviciului nostru maritim, via Constanța-Rot­­terdam. D. Koer va sta 5 luni la T.-Seve­­rin. Se știe că d. I. W. Koer a avut intențiunea de a exporta carnea din județul nostru ; făcuse chiar demer­suri pentru a i se da la Abator mai multe săli pentru prepararea carnei. Datorită nătîngiei d-lui C. B. Pe­­nnescu, d. W. Koer a abandonat lașul. f­utoritățile din Brăila cer ** *serviciului nostru de sigu­ranța urmărirea tînărului N. To­mescu, contabil la d­l. Georghi­­adis, mare angrosist de coloniale care a dispărut defraudind din nuca in ann . S­e vorbește că din inițiativa m­a­i multor fruntași evrei se va convoca zilele aceste o mare întrunire, în sala Circului Sidoli. In vederea apropiatului congres al co­munităților, care va avea loc la Foc­șani, e va pertracta miine înaintea Curței de Apel secția I, pro­cesul privitor pe antreprenorul Brand și inginerul Suțu ambii din Bacău Chestiuni Economice Ne aflăm în plină activitate a mo­dificărei tarifei vamale. Cugetarea noastră se îndreaptă spre progresul ce ar trebui să ducă îna­inte poporul român, stăpîn al unui pămînt bogat și plin de bogăție. Legile noastre economice insă și direcțiunea dată activităței naționale, te mîhnește adînc, cînd vezi cum rui­na și sărăcia amenință țara și nimic nu se face, nimic nu se lucrează spre ridicarea și mintuirea ei, întocmirea tarifei vamale și con­­vențiilor comerciale din trecut, sunt dovezi de ne­înteresarea noastră în partea economică, ori, dovada vie a celei mai culpabile ne­ prevederi pen­tru salvgardarea viitorului economic al țărei. Și astă­zi Încă, chiar sub impresia și dureroasa apasare a lip­surilor ce bintue statul și națiunea, constatăm aceiași apatie, aceiași de­­sinteresare, aceiași culpabilă negli­­jență a studia bine și aprofundat nevoiele noastre și mijloacele de în­dreptare. E culmea nepăsărei și a ne­preve­­derei, ca tarifele vamale și tarifele de căi ferate, să fie ast­fel întocmite, ca industria să nu se poată naște și prospera în țară, iar produsele noas­tre să fie concurate pe piețele străi­ne de produse străine, care trec spre marea pe liniile ferate române. E lucru isbitor, ca mărfuri care trec în transit prin țara noastră să concure produsele noastre pe aceiași piață de desfacere. Cu toate acestea lucrul e adevărat: Făina ungară, care trece prin Româ­nia, pentru ca de la Galați să ia drumul pe marea către Rotherdam, care să fie cauza ? Cauza e că liniile romine transportă cu mult mai eftin vagonul de făină ungară, de la Predeal la Galați ori Brăila, de­cit vagonul cu făină ro­mina care ar merge de la Botoșani sau de la Iași la­ Galați, ast­fel că vagonul de făina transportat de la Pesta la Galați, poștă mai ieftin de­cit vagonul de făină transportat de la Iași ori Botoșani la Galați, in plus vagonul de făină romînă, e expus la o taxă de export de fum. la sută asupra valoarei, taxă care se percepe în mod scandalos, căci vama nu vo­­ește să știe de schimbările prețului făinei, ea percepe tot­dea­una 20 lei de vagon, adică calculat vagonul de făină cu 4000 lei, deși prețurile făinei variază coborîndu-se și la 3200 lei, cînd taxa datorită este numai de 16 lei pe vagon.—Apoi cum se poate ca statul român să trans­porte mai ieftin pe liniile sale ferate mărfuri străine care concurează produsele sale și să perceapă taxa de export dacă do­rește ridicarea avuției publice­ pe cind concurența noastră, Ungaria, care a știut să se folosească de căile noastre ferate, nu numai că nu per­cepe taxe, dar acordă primii de ex­­port, cu tarife vamale neprotecțio­­niste, cu tarife de căi ferate, care cresc produsele indigene, favorizând pe cele străine. Cu lipsa unei bănci industriale, ca­re să pună la dispoziția întreprinză­torilor capitalurile trebuitoare in bune condiții. Cu o lege de încurajarea indus­triilor, care lovește, în loc să ajute ,adevarata industrie națională. Nu ne putem aștepta la progres, a îmbunătățirea stărei noastre eco­nomice și financiare la bogăție. A­­cestor greșale au urmat și vor urma lipsa turbărări financiare și apoi ne­evitabilul desastru economic, care va nimici și stat și națiune. D. Corban directorul școalei Tech­­nice din Iași, ne spunea la o con­sfătuire in chestia tarifei vamale, ca a cerut și n’a putut obținea de la stat, aprobarea și mijloacele nece­sare a se crea la școală, un mare depozit de lemne necesare industri­ilor, depozit care in tot cursul anului să pună la dispoziția micilor indus­triali, lemnăria uscată necesară ate­­lierilor lor, mai cu samă, acelor elevi ai școalei, care au îmbrățișat cariera meseriei învățate in școală. In adevăr, Dl. Director are multă dreptate. In starea economică în ca­re ne aflăm noi, popor tinăr și apu­cat pe calea greșită a funcționaris­­mului, Popor in care industriile sunt abea la început, Popor al cărui co­­merciu s’a desvoltat numai la adă­postul și sub impulsiunea creditului acordat de străini, pentru desfacerea fabricatelor lor. Popor lipsit de co­­comercia in floare și care va fi cu­prins în activitatea sa, nu numai pi­­­ăcăria și fabricatul străin ca ia ve­nit pe credit, ci toate mărfurile pro­duse ale țărei, după multiplele și va-

Next