Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)
1901-11-25 / nr. 250
Redacția și Administrația IA ȘI STRADA LAPUȘNLAXA, 44. 10 bani—Seria II, Anul IX, fro. 250. DUMINICA 25 NOVMBRIE 1901 — ----Apare în toate zilele le lucru Un număr Țechin 30 bani.EVENIMENTUL Ziar conser-rator Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani ftndul. O mare oțetiință A rămas netăgăduit că d. Carp a pus în joc persoana Suveranului și s’a servit de numele Său spre a recolta partizani ! Mai mult încă, comițînd această mare necuviință, a agravat-o arătîndu-se candidatul celor doui Cancelari ai Triplei alianțe la șefia partidului conservator. A înjosit astfel demnitatea națională, prngărind tot odată persoana sacră a Majestăței Sale, pe care il arată ca ascultînd de ordine străine cînd este vorba de a chema oamenii de Stat la conducerea destinelor țării . Protestăm contra acestor odioase manopere, care sunt numai mijloace puțin demne de a cerși aderenți, și vom dovedi că pe cît sunt de ofensătoare către Majestatea Sa, pe atîta sunt de calomnioase. Dacă în aceste rînduri vom vorbi de persoana Regelui mai mult decît am voi, vina nu este a noastră. Necuviința a fost comisă de d. Carp , păcatul să cadă asupra sa ! Trebue însă să punem punctul pe i și să spunem tot ce se șoptește, tot ce s’a colportat, pentru ca și țara și Regele să știe cu ce oameni au a face. Da, pe lingă afirmațiunile d-lui Carp că este omul Cancelarilor și din această cauză, poate, omul Regelui, s’au adus și pretinse probe despre această favoare. S’a zis că d-nul Maiorescu, care vroia să se așeze în străinătate, a fost îndemnat de Rege a sta in țară spre a da concursul său d lui Carp? S’a colportat că d. Marghiloman, in audiența ce a avut la Sinaia înaintea întrunirii junimiștilor la Iași, ar fi supus Majestăței Sale ridicolul manist al celor șapte și că Majestatea Sa l-ar fi aprobat ! ? Că toate sunt neadevăruri nu încape nici o îndoială. Mai mult , în scurtul său minister, d. Carp nu s’a bucurat de loc din partea Majestăței Sale de un alt sprijin decît acela, pe care Regele il dă întotdeauna tuturor guvernelor Sale. Nici nu putea fi altfel, căci d-nn Carp a fost departe de a convinge pe Majestatea Sa despre valoarea și eficacitatea acțiunii și programului său financiar. Intr’adevăr, poate zice cineva că Majestatea Sa a fost încîntat de legea țuliei și mai ales de modul cum a fost aplicată ? Fără a fi reglementată, așa încît dispozițiile ei să fie bine definite, fără a se înștiința din vreme autoritățile locale spre a lumina populațiunile și a le arăta cum au să suporte această nouă dare, lasând în întregul ei, neatenuată măcar provizoriu, amenințarea, de altmintierea absolut neaplicabilă, a suprimării cazanelor individuale, ne-am pomenit cu agenții fiscali repezinduse la măsurătoarea borhotului în fierbere și trintind productorilor înspăimîntați buletine de taxă, care schimbau darea de plătit de la ce fusese 40 lei, de pildă, la 400 lei! Consecințele au fost grave și putem afirma ca au mihnit adine pe Suveran, uimit de a găsi în faimosul om de Stat atita nepricepere in alcătuirea legii, atita ușurință in aplicarea ei. Primul pas făcut de d. Carp în acțiunea sa pentru a îmbunătăți situațiunea financiară, a fost dar un pas greșit, care nu a putut mulțumi pe Rege. A venit apoi proectul de concesiune a terenurilor petrolifere ale Statului unei societăți americane. Este de notorietate publică că nici acest proect, combinat de d. Carp cu reprezentanții societății străine, n’a avut darul de a fi prețuit de Majestatea Sa și nu este un secret pentru nimeni—ziarele de atunci sunt de față că deja la Noembrie era să fie criză ministerială din cauza insuccesului acestei măsuri. Criza a fost înlăturată prin retragerea propunerilor făcute de concesionari. Poate oricine vedea că nereușita , primului ministru, într’o chestiune așa de însemnată, atingea situațiunea sa într’un mod grav și că prestigiul său era sdruncinat față de Suveran și față de țară. D Carp n’a găsit altceva mai nimerit decît a se râsbuna pe partidul conservator alcătuind un plan financiar de o fiscalitate excesiva, pe care l-a adus fără a consulta pe șeful partidului, fără a avea asentimentul său asupra unei chestiuni, care angaja așa de tare viitorul partidului. Dar poate susținea d. Carp că, dacă și conservatori și liberali erau in contra planului său, cel puțin avusese fericirea să convingă pe Suveran în mod desăvîrșit ? De fel, nu este nici un om politic, conservator și liberal, care să nu fi cunoscut atunci adevăratul sentiment al Majestății Sale asupra acestor proecte. Unde este clar favoarea regală a d-lui Carp ? Cum poate d. Marghiloman să ne facă să credem că Regele a văzut la Octombrie programul financiar al celor șeapte altfel decît îl văzuse la Februarie ? Pot domniile lor oare să ne socotească atît de creduli incît să admitem că din acel program Regele aprobă cel puțin reformele administrative ale d-lui Olănescu, susținute prin expuneri de motive devenite celebre prin naivitatea lor, reforme care suprapuneau o lege peste alta fără a o desființa, desființînd-o înlocuia, ca în celebra operetă a lui Offenbach, trompetele prin tobe și conținea germenele unei noui râscoaie la sate ordonînd ruina unui număr mare de proprietari - comercianți fără a prevedea măcar vre-o indemnitate cuiva !? Nu, desigur strălucita reorganizare administrativă proectată nu era de natură a face ca Majestatea Sa să dorească reînvierea ministerului Carp Cît despre încercarea de a re ține în țară pe d. Maiorescu, după atitea dovezi suntem in drept a crede că d-sa a auzit greșit cuvintele Majestății Sale și ca a tălmăcit primirea, in totdeauna bine-voitoare și grațioasă ce face Regele tuturor celor admiși ia onoarea unei audiențe in sensul aprobării postume a unei politice, care avortase. Eclipsă de acustică și atita tot! Dar ce să zicem de cutezătoare« «firma iune a d-lui Carp că este omul Cancelarilor străini iăsind la o parte rușinea ce ar trebui să aibă orice Romin de a se considera ca protejatul străinilor, trebue constatat că aceasta constitue incă un mare neadevăr și o mare necuviința. Oamenii de Stat însemnați, cari conduc destinele unor mari Puteri cari țin in miinile lor pacea lumii, se feresc întotdeauna de păcatul de a interveni in afacerile interioare ale unui Stat, cu care întrețin relații de prietenie vătămate pe interese comune. Acești mari bărbați știu bine că nimic nu poate fi mai primejdios decit a atinge în demnitatea sa sentimentul național, amestecîndu-se în luptele interioare, care nu trebue să intereseze decât pe naționali, și că orice înrurire străină în asemeni chestiuni poate deveni odioasă. De altminteri, înaltele persoane cari se află ’n capul afacerilor în cele două mari State din centrul Europei au avantagiul de a fi fost mult timp acreditate pe lângă Regele României, au petrecut mulți ani în mijlocul nostru, cunosc pe toți oamenii noștri politici, au putut aprecia realitatea lor, siguranța în relațiile ce au întreținut împreună și știu că nu a fost nevoe de prezența d-lui Carp la ministerul afacerilor străine și nici chiar la vreun minister, pentru ca destinele României să fie conduse pe o cale sigură și sinceră. Fanfaronadele d-lui Carp sunt bine cunoscute de dînșii și nu credem că ultima necuviință comisă de acest om aducînd In luptele noastre politice persoanele lor, să fie de gustul lor. Dacă ar fi altfel, dacă munca uriașă a unei generațiuni de uriași dacă singele vărsat in răsboiul Independenței, dacă milioanele cheltuite pentru ridicarea Rominiei acum atît de scump plătite, ne-ar fi condus la o stare politică, în care n’am mai fi decît vasali supuși conducerii unui om, care nu voește înălțarea sa decît cu coborirea demnităței noastre naționale — pe atunci un strigăt de indignare s’ar ridica dintr’un capăt al țarei la altul și s’ar dezlânui o ură incă necunoscută în anale e țării noastre ! Dar nu poate fi așa. Toate nu sunt decit clevetiri aricioase și insinuări perfide ce se vor întoarce împotriva celui, care le-a alcătuit. Da, prin aceste manopere d. Carp tăcut izbînda sa și mai grea decit era. Chemarea sa la putere după pretinsele destăinuiri ce a făcut, ar semnifica părăsirea căii constituționale de către Majestatea Sa și supunerea la o voință străină de țară. Iubitul nostru Rege nu merită asemenea ofense din partea d-lui Carp, cu toții Ie vom apăra de ele cu inimă și devotament (Conservatorul) Pentru „Liberalul“ „Liberalul“ desminte știrea dată de noi și după care Conservatorul și subvenția teatrului nu ar fi trecute în noul budget. Luînd act, promitem a reveni asupra acestei chestiuni în Decembrie, cînd se vor vota budgetele. Intru cît privește afacerile Jellen- Steinberg, în loc ca oficiosul liberal să discute faptele sau să le desmintă, ne insultă ca la ușa... farmaciei. Voe domniilor lor, ca la banul Ghyka. Vrind-nevrind, în chipul de exprima și a scrie se revelează chipul de-a cugeta și educația primă. Dar aceasta nu ne va împedeca sa mergem înainte. Noroiul, pe carepot arunca cei ce bălăcesc în noroi nu ne va opri din drumul nostru înt ’n a spune adevărul. C i să venim la „afacerea“ zilei Un cetitor ne roagă să-i facem cunoscut numărul autorizației, cu care s’a permis repararea aproape radicală a imobilului d-lui Lupu Jelien cum și construira din nou a grilajului de fier de la acel imobil. Deși cunoaștem pe antreprenorii și fondul, din care s’au făcut acel lucrări, totuși, pentru mai bun lămuriri, rugăm pe cetitorul nostru să se adreseze ziarului Liberalul. Credem că astfel nu ne va injura. Prar -------------îomkhnh»*---------- șui, unde numără foarte mulți vrcelini. Toți aceștia au o dorință : că dăinuitorul de statui să reînvie în chip de stană. ȚRardal. --------------«coopot».------------ Canum Educafia socială este o noțiune largă, complexă, pe care n’o posedăm încă în întregime și pe care, din cînd în cînd, ar fi bine s’o învățăm de la alții, cînd ocazia se prezintă. Așa fu bunăoară un fapt pe care mui desigur, l’au trecut cu vederea, ori l’a cetit în ziar cu toată... indiferența cuvenită—și care totuși nu e lipsit de o reală valoare instructivă. Un impresar străin, d. Dorval, oprinduse în Iași pentru cîteva zile, abia sosit în oraș a luat informațiuni asupra familiei răposatului Grossman și apoi s-a dus la cimitir depunînd o coroană pe mormîntul acestuia. Actul nu este eroic, negreșit , dar formează „un beau geste“. Un impresario de teatru este un om apreciat, vecinic pe drumuri, vecinic grăbit, profitînd de fiecare clipă de libertate pentru a aranja pe cea viitoare; este tipul omului preocupat, împovorat de cea mai grea răspundere și nenumărate griji, temeri, afaceri etc. Și totuși nu a uitat că datorește un semn de simpatie pentru un mort, un moment de atențiune pentru acel, care altă dată s-a consacrat intereselor artistice. Această delicateță nu este un accident, nu este nici surprinzătoare, nici extraordinară, dar în tot cazul manifestă o educație socială inerentă omului crescut în atmosfera marei civilizații și culturi. In Iași—răposatul Grosman număra p miméi prieteni. Aceasta nu împiedecă însă ca să-i fi rămas groapa lipsită de cea mai modestă piatră funerară, încă o dovadă de lipsa unei educațiuni sociale în sensul mai înalt al cuvîntului. S’a întîmplat doar acelaș lucru și cu alții, cari au făcut mai mult decît un număr de traduceri și cîteva fascicole de dicționar... Și totuși are atît de lesne pentru nenumărații foști prieteni ai mortului ca să-i îngreuieze mormîntul cu o piatră modestă. Nu de alta, dar străinul politicos nu are unde depune o coroană pe un mormînt atît de părăsit. as. -------------------140 -KOX- C*------------------ și Uitări "Ultima oră !) IN L O VA LI r 4 TE — Ora 4 d. a.— |YT tine vor sosi mandatele & U *și avizele de plată a Corpului profesoral de la toate școalele din orașul nostru. I)l Hipolite Mirzescu student al facultăței de medicină aseară a ținut o interesantă conferință in localul societăței „Studenților mediciniști romini.1 D-sa a vorbit despre „Herniile inguinale reductibile“’ 1 Direcțiunea Casei Școalelor a cerut prefecturei a da ordine tuturor primarilor din comunele rurale din județ să trimită cît mai neintîrziat acestei instituțiuni este un exemplar din budgetul lor, spre a se vedea ce sume sint alocate pe seama casei școalelor. AC ~ tîn'rul Gheorghe I. Juvara liacențiat un drept de la Facultatea din Paris va trece echivalența diplomei Marți 27 a. c. înaintea unei comisiuni sub președinția d-lui profesor Longhinescu. "»In astă seară va pleca din orașul nostru încă un grup de emigranți compus din 25 de meseriași. Mine seară va pleca un grup de femei e telegrafiază prefecturei noastre de județ că doi indivizi descroind gratiile de la o fereastră de la biserica din Tîrgușorul Bucecea s’au introdus un lăuntru de unde au furat din altar două cutii conținînd 4000 lei. Se bănuește că hoții ar fi făcind parte dintr’o bandă a cărei sediu e în județul nostru. Sul-1 Colonel Leontovici atașat militar la legațiunea rusa din Capitală cu prilejul trecerei sale prin orașul nostru a vizitat mai multe persoane sus puse. In urma unui ordin al ministeruilui de razboiu d-nni comandanți de regimente din localitate vor acorda de la 1 Decembrie, la toți soldații în afară de recruți și angajați, la cite un congedu de 10 zile. Soldații vor fi trimiși în congediu in serii de cîte o sută. ioul dintre cei mai valoroși ofițeri ai artileriei din Roman se zice că e pe cale de a inventa un aparat, care ar înlesni mult tirul tunurilor de cimp V . 51. Urechilă S'a stîns încă una din figurile reeșite ale lumei noastre contimporane. V. A. Urechiă a dispărut, ucis de inima, care-l făcuse să lupte lupte eroice. Cel care s'a dus va lăsa urme in toate direcțiile. In literatură numele lui va cuprinde pagini în politică va fi lăsat urmă. Dar terenul, unde își va fi lăsat urme adinei, e acel al iubirei de neam. Tot ce a scris și lucrat Urechiă, va avea în viitor un piedestal frumos: acel făcut din iubirea României, pe care și el a iubit-o cu patimă,—cu prea multă patimă, căci acela care se duce era un pătimaș. Printre filele cărților lui trece un suflu de patriotizm, care le înviorează. Prin faptele lui se arată lumina aceeași înviorătoare. Monumentele de hîrtie și marmoră, ridicate de el gloriilor țârei, fac gloria. Urechiă a locuit mult timp laloc astăzi în Capitală, s’au suspendat pe după-amează cursurile la Universitatea noastră. Ministerul de interne face cunoscut prefecturei de poliție următoarele: „S’a primit din multe părți ale țârei plingeri că unii săteni fiind înșalați de anumiți misiți interesați si au vindut porumbul și celealte bucate cu prețuri foarte scăzute. Unii dintre săteni au vindut chila de porummb cu 28 lei, pe cînd porumbul de același calitate se vinde cu 35 lei kila Pentru a se putea înlătura această stare de lucruri păgubitoare țărănimei pe viitor veți dispune a se afișa la fiecare primărie prețurile curente a porumbului și celorlalte cereale n cursul lunei Decembrie se face cu o deosebită pompă dezgroparea rămășiților pămîntești ale fostului Mitropolit Calinic Miclescu. Se știe că repauzatul mitropolit află înhumat în biserica mare de M-rea Neamț. Această ceremonie religioasă va fi oficiată de P. S. Sa Arhiereul Conon Arămescu Donici, înconjurat de clerul, si-tei mănăstiri. 1 Membrii clubului junimist au " * "’fost convocați pentru asta seară la ora 8 pentru a se echibra asupra "apariției monitorului junimist. Starea sănătăței d-lui A. D Xenopol, cu toate zvonurile alarmante e departe de a prezenta un caracter îngrijitor. Fii Etori ai spitalului israelit au demisionat. Peste cîteva zile va avea loc alegerea uoei epitropii. Suntem informați că în urma unui conflict intre d-nii brugler inginerul șef al comunei și d Vasiliu șeful biuroului tehnic, d. Vasiliu va fi sacrificat. Vom reveni cu amănute asupra obîrșiei și peripețiilor acestui conflict . '4'refectura a fost Înștiințată de Casa școalelor, că a amînat aplicarea sechestrului pe veniturile conunelor din județul nostru, care au făcut inprumuturi pentru construcțiuni scolare, cu condițiune însă, să prevadă in budgetul comunilor cu Incemre de la 1 April 1902, atît anunla,ea pe trecut cit și pe viitor, înaintea Curței secția I s’a înfățișat astăzi procesul dintre lemnica Locatelli, și Creditul funiiar din București cu d. C. Gh. Vernescu pentru un sechestru judiciar. <7l/I, maior Benescu comandant ^tul batalionului III din Regiimentul Ștefan cel Mare a fost muat la batalionul I acelaș regiment, autoritățile din Tecuci ves- ** ~tesc poliției noastre că eri , . dispărut de la casa părintească titărul Vasile C. Petculescu, furînd :’intr’o ladă a părințior o însemnată , urnă de bani. In semn de doliu pentru moar*rtea ilustrului patriot V. A. Urechia, a cărei înmormîntare are mmmtr Incontestabil că V. A. Urechie este o distinsă personalitate în ultima pagină a istoriei noastre. Și ceea ce-l distinge nu sunt, după mine, înaltele virtuți, care fac pe cetățeanul superior, dar activitatea lui nepregetată, susținută de căldurosul său patriotism și de firea sa entuziastă. L’am cunoscut puțin. Odată, acum cițiva ani, cu prilejul inaugurării monumentului comemorativ de la Războeni. Era o zi de toamnă tîrzie, de pildă ca acum platoul unde se rîdicase piatra, era plin de lume adunată din aproape toată țara. In mijlocul tuturor, bătrînul, care era sufletul întregei serbări, care pusese în mișcare și adunase laolaltă tot norodul acela, —pe o estradă organizată vorbea din trecutul istoric al Moldovei Și era ciudat de văzut unchiașul, cu căciula țuguiată puțin dată pe ceafă, cu barba căruntă în furculiță și cu ochelarii pe nas,—scotocind viața de altă dată și reamintind masei gloria apusă. Dacă ai vrea să-i faci trăsătura caracteristică, ar trebui să-l reprezinți pe Urechiă, vorbind într’o întrunire solemnă, cu caracter național sau istoric. In ultimul timp își făcuse o specialitate din felul acesta de a-și întrebuința energia și activitatea. Era un bun povestitor, n’avea glas, dar te cîștiga numai decit. Lucrările lui literare, și în deosebi Legendele, sunt menite să-i asigure locul în literatură. Activitatea lui în afară din țară a folosit mult cauzei naționale. V. A. Urechiă a fost un român, din numărul acelora, din care nu se găsesc astăzi mulți. Dacă obrazele judecătorești pot face critica doctrinală a 1 «gnoze și constituționale și a actele de guvernămînt. Problema art. 7. Studiul dlui Flassten. (Urmare) Conclusiunea ? Toate aceste fapte fiind rezultatul dispoziției prohibitive a articolului 7, desființarea acestui articol se impune. Suntem in deplină înțelegere cu d. Flasssen asupra mai tuturor observațiilor întemeiate ce face. Nu cred însă, că toate aceste fapte sunt urmarea articolului 7 din Constituție și că desființarea acestui articol se impune. O modificare, da o suprimare a prohibițiunei străinilor de a dobîndi imobile rurale în Rominia, nu. Și mai intăi asupra afirmărei ce d. consilier Flasslen face că d. Take Ionescu s’ar fi pronunțat cîndva pentru desființarea art. 7, d-sa se înșală. Cred a ști că d. Take Ionescu nici personal, nici ca expresie a partidului conservator n’are această părere. D. Take Ionescu a cerut desființarea zidurilor chinezești, dar in aceste ziduri d. Take Ionescu nu cred că vede, cum vede d. Flassten, articolul 7. Aceste ziduri credem că sunt în obiceiurile și in legile noastre considerate in afară de sfera art. 7. Noi ne închipuim că fiindcă avem in țară o mulțime de străini aruncați aci la noi de undele Orientului, o mulțime de Evrei fără domiciliu și legături de stat fixe, o mulțime de Germani, Italieni sau chiar Romîni de dincolo de munte și apă, avem destui străini. Dar nu de aceștia are trebuință țara Mai toți străinii aflători în Rominia sunt mici consumători, absorbitori ai avuțiilor țarei pentru a le duce în țara lor de origină, sau concurenți ai Romînilor exercitînd în statul nostru funcțiuni de ordine socială și economică, pe care le exercită admirabil de bine Însăși Romnii noștri. Nu de asemenea străini avem trebuință. Nouă ne lipsesc străini capitaliști mari, care să aduci cu ei capitaluri productive, nu de speculațiune In paguba noastră, cum sunt unele Bănci, ne lipsesc străini mari industriași sau oameni de valoare și bine, obiceiurile și legile noastre pe aceștia nu-i atrag. Dărâmarea zidurilor chinezești însemnează dar schimbarea raporturilor noastre față cu stranii din punctul de vedere al accesului lor economic în țară ai îndeplinim îndatoririlor noastre, stat și particulari... față cu ei. Nu e destul ca ou de procedură civilă mi’imc apune la cautia judicatum solvi, și ea noua lege comercială in materie de societăți a redus numărul Romînilor a căror „figurare* in consiliile de administrație este obligatorie. E nevoe de o întreagă legislație și de măsuri încurajatoare pentru venirea și stabilirea străinilor folositori in Rominia. Noi Rominii am voi ca să trăim în acelaș timp și ca în alte secole, prin noi, fără străini și cum se trăește azi în țările occidentale fără restricțiuni față cu străinii. Toți dorim capitaluri străine și îndată ce e vorba de o industrie însemnata pentru venirea străinilor cu capitaluri străine începem să țipăm : vin Rușii ! vin Nemții 1 vin Americanii 1 Asta nu se poate ! Piere Țara ! O asemenea stare de lucruri treme să înceteze. D. Flassten ne spune că naționaizarea pămînturilor rurale a adus ruina marilor proprietari. Au sărăcit poezii! Se întinde din ce in ce Poiticianismul. Aici clinicianul nostru este în adincă greșală. Nu tagăduesc nici ruina marilor proprietari, nici plaga Politicianismului. Dar cauza acestor rele nu este articolul 7. Marii proprietari au inceput să se ruineze înainte de 1879 și Politicianismul a născut cam odată cu Constituția din 1866. Vorbele goale, democrația rău ințeleasă, nepotismul, corupția electorală, înlăturarea oamenilor de onoare de la crima trebilor publice, intrigile politice, ambițiile nejustificate, sunt atîtea cauze care întrețin și măresc Politicianismul. Cum s’a zis, cu drept cuvint, moșiile nu numai că n’au scăzut, dar au și crescut in valoare după 1879. Este însă o parte de adevăr in ceea ce afirmă d. Flasssen. Fără îndoială că dacă și străinii ar putea cumpăra imobile rurale, concurența fiind și mai mare valoarea moșiilor ar crește și mai mult iar capitalurile străine ar afla in