Evenimentul, aprilie-iunie 1902 (Anul 10, nr. 51-121)
1902-04-02 / nr. 51
10 bani—Seria II, Anul X, No. 51 MARȚI 2 APRILIE 1903 ABONAMENTUL Redacția și Administrația JR 81 STRADA LAPUȘMEANU, 44. -----**----Ziar conseivator Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 iei pe 3 luni 6 iei; In străinătate pe un an 36 lei -----XK----MANCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rindul. Apare in toate zilele de lucrit Un număr vechiu 30 bani. Pr. glQțral Hais și „Epoca“ „Chiar în sufletul celui mai kespeare a spus-o de mult: luminat d’intre oameni ră „Injuriile sunt ca icoanele, ce mîne o mică rădăcină de manesa pe portalul bisericei, îndragoră a vechei superstiții, tr’o zi de procesiune, se rece nu se poate smulge. Nu întorc acolo de unde nu prevorbești de ea, dar ea își acate nină ramurile neprevăzătoare Dar, în aceste linii, ne spuîn colțurile cele mai uitate nem durerea resimțită de pe ale sufletului“, spune Heine, urma smulgerei microscopiei are dreptate. Aristofanele cei rădăcini de mandragoră, semit. Multora d’între noi le Bine a făcut Epoca că și-a rămăsese o uitată rădăcină șters din frontispiciu cu vinde mandragoră pentru rătătele, organ conservator. La înolții steagului nostru,„Epoca“, ce put am crezut că e o fimîn special, se bucura de o neplă manoperă negustorească, mărturisită bună-voință,—da Acum ne-am convins că e o seserăm atîtea lupte alături și precauțiune, eram așa obișnuiți să consimît despre autorul articolerăm acest ziar drept consului, care iscălește un bătrîn servator conservator, nu știm cine o fi Dar astăzi tăinuita rădă și nici voim să știm. Putința cină ne-a fost smulsă — și de a putea preciza că cutare smulsă cu brutalitatea, cu care injurie a plecat din cutare lucrează orice apostat nervos, gură, e o știință, care te in- Pentru acest soi de oameni, tristează. Dar cu toate ditadovada despărțirei complecte rele—sau din cauza citatelor, se află numai în insulta șefi----un lucru putem afirma că lor de altă dată. Cele mai e unul din faimoșii gogoblajine temperamente, oamenii mari ai d-lui Carp—și nu cei mai echilibrați, naturile gogoman de mărime natucele mai fericit înzestrate din țară. punctul de vedere al frăgezii kespeare a spus-o de mult: „Injuriile sunt ca icoanele, ce est pe portalul bisericei, într’o zi de procesiune, se reîntorc acolo de unde au plecat'o. Dar, în aceste linii, ne spunem durerea resimțită de pe urma smulgerei microscopicei rădăcini de mandragoră. Bine a făcut Epoca că și-a șters din frontispiciu cuvintele : organ conservator. La început am crezut că e o simplă manoperă negustorească. Acum ne-am convins că e o precauțiune. Cît despre autorul articolului, care iscălește un bătrîn conservator, nu știm cine o fi și nici voim să știm. Putința de a putea preciza că cutare injurie a plecat din cutare gură, e o știință, care te intristează. Dar cu toate citatele—sau din cauza citatelor, —un lucru putem afirma că e unul din faimoșii gogomani ai d-lui Carp—și un gogoman de mărime naturală.* mnei sentimentelor devin de-o ------------koooooook dată ursuzi și brutali, ca ori ^ . n ce negustor de porci, din vre- K IfT A QtiÍTI^i un colț al țarei acoperite de î fOSMI I JCI steagul înstelat. D intre toți fruntașii conservatori unul din cei mai în JIA IF! 1111 ^ I 110JI cercați și mai oțeliți în luptele contra adversarului, e, fără Un ziar din București ne dăurvorbă, d. general Manu. Uămătoarea relație: rul său a albit luptînd pen „Parastasul lui Lascar Catargi tni ‘1 fmee cu mîndrie nu- s a facut din inițiativa conserva- Xiii a duce cu min ti autorilor cantacuziniști. Conservatorismele partidului nostru. Ori din ceal’altă grupare nu puteau cari ar fi disentimentele, toți să nu asiste, pe aită vreme recum și mai ales acei, cari au nosc că Lascar Catargi a fost șepretenția de a se numi con ^Întregului partid conservator, servatorii sînt ținuți să vor f 1 același timp, însă, ei trebuiau sa servatori, sut ținuți sa vor urureze inițiativei, care nu era o bească cu respectul cuvenitor omului în vîrstă și glori- Sîmbăta seara, conservatorii diosului trecut al d-lui general sub șefia d-lui Carp s’au întrunit Manu. Nimeni pănă acum nu la hubul lor și acolo au hotărît ca s’a a h iitut de la aceasta ra- sa nu lipsească de la parastasul sa abătut de la această re fostului șef al partidului, gulă,— nimeni afară de Epoca, s’a remarcat, însă, faptul că d’in-Sofisticînd asupra cuvîntu fre Partizanii d-lui Carp au asistat lui efigie din scrisoarea d-lui general Manu și despre care, cum aproape numai conservatori cacu citate din Littré și Larousin făceau parte odinioară din acest se, exclamă că se zice numai partid, pe cinci dintre acei cari forpentru portretele pictate, nu uai!’ înainte de Viziune, gruparea și pentru fotografii - fostul STM“ n au venit de ÎMrt(' organ conservator își permite intr’un articol de acum cîte-va cele mai obraznice aluzii, de zile ne exprimam îndoiala că tovagradatoare pentru pana, ceri șn d-lui Carp—și însuși acest șef le-a scris. Ba e încă și im al junimiștilor-vor participa la a__ 1__. Această ceremonie religioasă întru prudent. Dacă e cine a, din amintirea defunctului. Era, intr’atre barbații noștri politici, devăr, extraordinar ca acei, cari care amintește pe clasicul bu- se oferiseră să-i fie ciocli, să vieafon, desigur că acel cine-va cum, cu două sirone de lacrimi, ca trebue sa fie cu totul opus ^afirme în «ura mare regretele d-lui Maniiop. dar oricît de naturală ar fi a J. Cit de buni, am fi fost ceastă atitudine, să le fim recunos dacă autorul acelui articol, în căzuri că nu au adoptat pe cea conloc să consulte atîțiatitori, trarie. Intr’adevăr, fiind dată sincodicele civil și dicționarele ceritatea acestor moralizatori și I . T . ț- Y r. asanatori de moravuri, ni se putea lui Littré sau Larousse, ar in £eri prpilul spectacol de a vedea întrebat pe cel întâi venit, această jalnică palmodie : pîngăom cu bun simț, de nu cu firea pănă și a memoriei lui Lasmultă glagolie ! ’ Dar pare-se car Catargi. Căci, subt lacrimele de că acest fel de spirit,— cel Paradă, acești oameni, cari au numai solid și mai potrivit tă ar fi putut oare să ascundă grenu se găsește mașunarea aonele și injurioasele ironii, cu care ceasta de oameni iubitori de au urmărit pe șeful conservatorilor, doxă și, mai ales, de para- cît timp a trăit ? doxe. Priori-Fie. Nu ne vom iosi are- xanaaaao& leva nici expresiile, ce se aude * mai ales la hală și care în- WIS floresc grădina acestui arti- -> A% n col, ca omul morcov, nici în- üt ^iÄ'|Ä juriile. D. general Manu e * * HOOOOOOOK se poate pune alături de tot ce a produs Eminescu mai frumos: Străbuni pierduți în veacuri, începători de cete, Coroana mea ș’a voastră e plină azi de pete. Puteți bucăți să rumpeți, s'ardeți a mele tînjit pe ele-i herbul adunător de neamuri,flamuri : O voevozi, boiarini, frîngeți »voastre săbii Și foc dați la orașe și flăcări în corăbii, Căci azi al vostru rege voește să îngroape Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. Te-aș blestema pe tine, Zamolxe, dară, vai, De tronul tău se sfarmă blestemul ce visai. Chiar gemetele lumii, a mării uriașe, Te-ating ca și suspinul copilului din fașe, Căci, care este vorba de care te cutremuri, Semănător de stele și 'ncepător de vremuri ? Alăturea cu tine au toate vacul spumei, Stăpîne fără margini al marginilor lumei. Am spus că acest fragment e compus din cele mai frumoase versuri, pe care le-a scris Eminescu. Versul: „Semănător de stele și incepător de vremuri“ e, poate, cel mai expresiv și mai plastic cuvînt pentru a reda atît de complexa și de nemateriala concepție a divinităței. Voi continua mine. ------------- ------------------Correnzaccio. Jrecimoș fiînsă junimiștilor Un ziar din București ne dă următoarea relație: „Parastasul lui Lascar Catargi s’a făcut din inițiativa conservatorilor cantacuziniști. Conservatorii din cealaltă grupare nu puteau să nu asiste, pe câtă vreme recunosc că Lascar Catargi a fost șeful întregului partid conservator, în același timp, însă, ei trebuiau sâ urmeze inițiativei, care nu era a lor. Sîmbăta seara, conservatorii de sub șefia d-lui Carp s’au întrunit la clubul lor și acolo au hotărît ca să nu lipsească de la parastasul fostului șef al partidului. S’a remarcat, însă, faptul că d’intre partizanii d-lui Carp au asistat la parastas d-nii N. Filipescu, Deșliu, Filipache Corlătescu, C. Olănescu, aproape numai conservatori cari făceau parte odinioară din acest partid, pe cinci dintre acei cari formau, înainte de fuziune, gruparea junimistă n’au venit decît foarte puțini.“ Intr’un articol de acum cîte va zile ne exprimam îndoiala că tovarășii d-lui Carp—și însuși acest șef al junimiștilor—vor participa la această ceremonie religioasă întru amintirea defunctului. Era, intr’adevăr, extraordinar ca acei, cari se oferiseră să-i fie ciocli, să vre acum, cu două șirone de lacrimi, ca să afirme în gura mare regretele lor. Dar oricît de naturală ar fi această atitudine, să le fim recunoscători că nu au adoptat pe cea contrarie. Intr’adevăr, fiind dată sinceritatea acestor moralizatori și asanatori de moravuri, ni se putea oferi oribilul spectacol de a vedea această jalnică palmadie : pîngărirea pănă și a memoriei lui Lascar Catargi. Căci, subt lacrimele de paradă, acești oameni, cari au introdus zeflemeaua ca armă de luptă, ar fi putut oare să ascundă grevaele și injurioasele ironii, cu care au urmărit pe șeful conservatorilor, cît timp a trăit ? --------*0000000*------- Finar Polemic al d-lui Pennescu Aß observat cum obișnuesc a-și petrece viața broscoii ? Stau la suprafață și te fixează obraznic cu ochii lor sticloși. Imediat, însă, ce simt un pericol, oricît de mic ar fi el, broscoii se afundă. Fără aluzie la faimosul broscoiu, descoperit de domnul Tisescu, în apa pe care ne-o servește de atîta vreme compania Pennescu- Buiucliu, tot așa procedează și primarele nostru, începe o polemică. Ia aere țanțoșe de ai crede că e don-Quijotte in momentul cînd provoacă morile, începe a mîzgîli hîrtia, cu rara eleganță a unui injurător de profesie, îndată, însă, ce îl strîngi cu ușa, d. Primar dispare de pe arenă. Don-Quijotte s'a transformat in Sancho-Panca și fuge, de pîrîe pămîntul. Te-ai aștepta ca macar să prindă minte. Dar ți-ai găsit! Imediat ce îl pui cu botul pe labe, reîncepe iarăși da capo, injurînd mai rău decit cei mai rău nărăviți lăeși. Ce înjurături nu ne-a administrat cu eleganta sa prestanță, pe chestia apei! Apa e adusă in Iași, apa ce o cheme apă ideală, căci d-sa a dat ordin să spele conductele și sâ zidească din nou casa apelor de la Golia și a făcut niște devize!... Deodată am pus proza d-lui Primar în fața precăitului cunoscutului broscoi. D. Primar tace mulcum, nu mai spune o vorbă. Polemica pe chestia apei e inclusă. Oare nu e mai mult decît dezgustător să ai a face cu asemenea oameni ? Mai bine decît să discuți cu d. primar, preferăm să ne sinucidem, ascultînd două pledoarii de ale advocatului Pennescu. Dar, gluma la o parte, cetățenii să ia act de aceste retrageri. Oricît de intortochiate și meșteșugite sunt, totuși, mărturisiri, a căror importanță nu scapă nimănuia. JKardal. --------*po^*--------------- fetit zis și Viață prea sus pus pentru ea are fragmentele lui Eminescu.— menea invective nerușinate Am Trai TMrbit ! acest 100 desPre Poeziilor -cit. 8 inedite, râmase de pe urma marelui poet, sa-i poată ating6. te apoijona jlata o pagină fragmentară, care, după noi, lași mai—buna de zece ani, pana s’a retras, obosit de tribulațiunele spinoase ale serviciului și unanim regretat, de buna sa voie la pensie, după 40 ani de reale și vrednice servicii aduse țarei sale. Dl. Georgescu după un an să duce mutat din Iași! Rotațiunea trebue să fie cauza. Procurorul Th. Stoinescu se află indispus de vreo două zile D-sa a avertizat pe d. Istrati primul procuror că nu va putea veni la serviciu. Ți colonel Petrovici, șeful ser *viciului de intendență al corpului IV de armată a plecat în capitală în interes de serviciu. 1 / judecător de instrucție Osvald Teodoreanu e plecat de Sâmbătă la Botoșani pentru intrucția în afacerea privitoare la dispariția geamandanului lui Dumitrescu. ^» jandarmii rurali au înaintat parchetului pe individul Neculai Lascarachi, din comuna Cînești pentru atentat la pudoare săvirșit asupra fetei Maria Anica Pavel, în virstă de 9 ani. cu începere de la sf. Gheorghe, d. Socec, marele librar din Capitală, va deschide o filială in orașul nostru. 7ou iritați parchetului ** *și depuși la penitenciar, V. Băltăreț și Gh Scutelnicu, dovediți a fi autori ai numeroaselor furturi de boi. Comisia secția I a i dat parchetului pe Eugenie Abajour, de foc din Ungaria, care ar fi făcut mai multe furturi la d-na Maria Kieer. IXredicii secundari de la spitalul lui Israelit d-nii dmi. Ochs și Ph. Blumenfeld au primit astăzi adresa epitropiei acelui spital prin care ii se face cunoscut că sunt o băgați a face serviciul de medici secundari și pe lingă d. dr. Sculy și pe lingă d. dr. Ernest Juvara. 3 2hiima DIIV LOCA TATATE — Ora 4 p. m. — Următoarele permutări și nu**miri s’au făcut în armată, în localitate : Maiorul Dimitriu, a fost numit subdirector la școala fiilor de militari din localitate, în locul maiorului Munteanu D. colonel Petrovici, intendent, a fost permutat la Galați. Maiorul Petrescu, ajutor la intendența corpului 4 de armată, a fost mutat la regimentul Ilfov. In legătură cu informația despre mutarea d-lui Georgescu, ni să spune că d-sa va fi înlocuit prin dl. doctor colonel Papilian din Craiova, dl. colonel doctor Stefan Corvin, au stat în acest înalt și delicat post la S ’a cerut astăzi de către prefectura de județ, autorizația ministerului pentru aducerea a două sute cincizeci muncitori agricoli pentru moșia Câinești a d-lui Cristea Criste două sute pentru moșia Bivolari a d-lui Bogdan Ciomac și o sută pentru moșia Șipote a d-lui Sabinius. Direcțiunea generală a serviciului veterinar a delegat in special pe d. medic veterinar Georgescu, pentru combaterea epidemiei de febră aftoasă din comunele Tg.Frumos și Buzeu. Astazi la orele 4. p. m. are loc ** 'la prefectura de județ licitația pentru un rest de vinuri din pepiniera statului „Paraclis“, Cotnari. Se dă ca probabilă că pe ziua de 10 Mai d. colonel Goandă va fi numit general și ministru de război. In cazul acesta d. colonel Alexandrescu, directorul școalei de fii de militari, va fi numitsecretar general al acelui minister. Judele instructor d. I. Th. Florescu de la cabinetul IV din Capitală, a cerut parchetului nostru urmărirea bulgarului Christea Mărculescu zis și Grădinaru, inculpat pentru asasinat, încă una din consecințele împuținărei populațiunei Iașului ieși o scădere enormă în prețul chiriei caselor. Un amănunt interesant e faptul că a fost închiriată pentru suma de trei mii lei casele Vecsler din strada Primăriei unde numai în etajul de sus sunt 16 odăi. Prin noul regulament votat de consiliul profesoral al făcuităței noastre mediciniste, s’a decis ca studenții să nu facă decît doi ani de anatomie, pe motiv că programll anului al II-lea ie prea Încărcată. fostul, membru al Curței de Apel d. Gh. Dimachi, a cîștigat la loteria Ungară suma de 50.000 coroane. Intr’adevăr d-sa posedă un sfert dintr’un lot, care la ultima tragere a cîștigat rotunda sumă de 200.000 coroane. D. Dimachi a fost vestit telegrafic despre cîștigul în chestiune și invitat să vie la Budapesta pentru încasarea sumei. Regretul d-lui Dimache e ca n'a cumparat lotul întreg așa cum i-a fost oferit. D-sa a ținut să aibă patru sferturi de loturi din numere diferite. Iată la ce se reduce chestiunea permutării Lot Colonelui Georgescu, șeful serviciului sanitar al corpului IV-lea de armată. D. general Iarca, comandantul corpului, a primit o adresă din partea ministerului de războiu, prin care se cere să se pune în vedere colonelului Geogescu că, probabil, va f permutat din garnizoana Iași în cursul lunei Aprilie. Revolta de la Abator Afacerea Schleicher. — Elena Zaharm. —O dispoziție nedreaptă.—Nemulțumirea produsă. La abator. Jupuitorii și tăetorii amenință.—D. Jol.a.—Cererea de jandarmi.—Amănunte. In nenumărate rînduri, Evenimentul a vorbit despre scandaloasa afacere Schleicher-Zaharia și s’a dovedit cît de mare ie gheșeftul afectuat de cei în drept. Tăetorii și jupuitorii insă au un drept recunoscut de zeci de ani de anume că măruntăielele aparțin lor. Schleicher era ținut bine ințeles să cumpere mațele de la acești jupuitori. Or printr’o dispoziție a administrației abatorului—citește Th. Jellea li se răpește tăetorilor și jupuitorilor acest drept, aceasta pentru a proteja pe Schileicher. Lesne de înțeles că această dispoziție a provocat mari nemulțumiri și indirjirea acestor oameni. Intr’adevăr astăzi la ora 1 cind urma să se facă tăerea, aceștia s’au pus în grevă, au refuzat de a intra în abator au vociferat și amenințat autoritățile de la abator. Medicul veterinar a telefonat imediat la primărie ca d. Th. Jellea să vie acolo. Smolitul ajutor de primar plecă degrabă, dar simpatica d-sale înfățișare avu” darul de a intărla și mai mult spiritele. De astă dată nu mai era un refuz de serviciu ci vociferări, amenințări și insulte. Văzând că lucrurile se îngroașă d. Jellea ceru concursul poliției și al jandarmilor pedeștrii. ‘ * Curând plecă la fața locului prefectul de poliție, directorul prefecturei de poliție, comisarul dispăruției a 5-a, comandantul sergenților, ajutorul comandantului, epistați și sergenți, precum și o companie de jandarmi. Procedindu-se cu multă prudență s-a reușit a face pe greviști să reia lucru, promițîndu-li-se că cererile lor vor fi satisfăcute. Adevărul se că d. Th. Jellea părea foarte afectat și plictisit de această afacere. Un om cu șansă. Mendel Grün, cunoscutul croitor din Iași, avea un fecior care nu părea a da tocmai dovezi de muncă serioasă. Așa a ținut in arendă o moșie a dnei Arghiropol și la urmă a perdut toate paralele și tatăl său a fost nevoit să plătească pentru el o sumă de datorii. Tinărul Grün pleacă la Berlin și întră funcționar la o mare fabrică de băuturi fine. Curind proprietarul fabricei încetă din viață și printr’o intimplare, asupra căreia informatorul nostru nu ne da nici o lămurire Grün a ajuns proprietarul acelei mari distilerii, care poartă astăzi numele său. S ’a întors de la Bivolari, d. dr. Roșculeț, unde fusese pentru a instala un medic în locul dlui dr. Moisiu, care e bolnav de febră tifoidă D. doctor Roșculeț a constatat că in acel spital sunt 3 cazuri de febră tifoidă, din care două din comuna Păuleni. Observarea copiilor Copiii nu ’și împlinesc totdeauna datoriile. Lipsa judecăței, ușurința, cum și tendința naturală de a face voia lor sunt piedicile serioase ale educațiunei. Se știe că ’i mai bine să prevenim reul decît să-l vindecăm, prin urmare e nevoe să observăm mai de aproape pe copii. Dar observarea copiilor este unită cu o sumă de pericole pentru demnitatea caracterului, mai ales că supraveghiarea părinților și a profesorilor trebue să înceapă de timpuriu, din copilărie, cînd caracterul se incovoce lesne. Se înțelege ușor atit influența binefăcătoare a observarei copiilor, cit și urmările funeste ce poate să aibă uneori. Simțindu-se poate să fie expus : copilul observat, sau să caute a zădărnici observarea prin ipocrizie, sau să nu aibă în purtare alt motiv decît privirea părintelui sau a profesorului și prin urmare să piardă orice inițiativă, orice sentiment de responsabilitate personală. Copilul ce se preface că ’și îndeplinește datoriile, știe că n’are onoarea și meritul îndeplinirei lor. Ochiul observatorului il constrînge, văzîndu-se supraveghiat simulează îndeplinirea datoriilor, dar deprinderea de a se preface poate să-l facă ca in viață să se preocupe numai fie privirea și sunsul egalilor săi și să fie totdeauna gata să le împlinească voia. Astfel, ce va deveni făptura căreia D-zeu i-a dat fața ca să privească cerul ? după spusa poetului latin. Ce va deveni copilul, care s’a deprins să privească în toate părțile, ca să vadă aprobare sau desaprobare ? Și cîți nu se expun la influenți rele, cînd ar putea găsi in ei insuși motivul purtărei! E foarte greu să ne închipuim o priveliște mai tristă decit acea a copiilor ipocriți. Se poate să întărim la unele naturi rușinea de bine ca și de rău ; deci trebue să lucrăm cu o stăruință pentru nimicirea rușinei de bine și să păstrăm pe cea de rău. De fapt nimic nu-i mai nefolositoare de cît observarea inchizitorială, de care copilul nu poate scapa chiar pentru a face binele. Există la copii un sentiment delicat, care se jignește prin o observare prea aspră. De aci nu urmează insă să cerem Înlăturarea observarei copiilor, care e așa de trebuitoare pentru educația lor. Copilul are nevoe să fie condus, prin urmare trebue să fie observat in educația privată și publică. Dar » nevoe care sa se sacrifice instinctul independenței ? Desigur că nu , din contra, trebue să respectăm independența copiilor și să ne folosim de ea. Cea d’intăi grijă a noastră ar trebui să fie să facem pe copii a fi încredințați, că nu urmărim alt scop decît a-i înștiința de greșale și a le atrage atenția asupra lipsurilor, pe care nici nu le bănuea. Să știe copiii că nu ne îndoim de sinceritatea, ci numai de atențiunea lor. Să fie încredințați că nu-i acuzăm de intențiuni rele, ci numai de ușurință și de neîndeplinirea poruncilor date. De aseminea e bine să știe, că nu-s numai ei neastîmparați, ei toți copiii sunt astfel, iar că desordinea se naște din aglomerare și contact. Toate silințele educatorilor trebuesc îndreptate să facă pe copii a-i privi ca pe niște conducători bine-voitori, ca pe niște lumini ce nu-i lasă să rătăcească în intunericul greșalelor, nici nu-i lasă să devie jucăria viciilor. Aceste idei nu se potrivesc la toți copiii și sunt și de acei pentru cari observarea aspră și amenințarea continuă sunt necesare. Copiii cu astfel de naturi sunt rari, iar prin o îngrijire înțeleaptă vor deveni și mai rari, dacă se va lucra cu dragoste in această direcțiune. De ordinar copiii mici au un fond de simplitate și de dreptate, mulțumită căreia pot destinge binele de rău, dreptul de nedrept. Educatorul adevarat va tinde să dezvolte iubirea binelui și a dreptului, va căuta să convingă pe copii că devin ridicoli, dacă fac binele numai de frica observărei. Acesta ar fi unul dintre mijloacele cele mai bune de corectare. S’a încercat insă de cătră unii luarea în rîs a copiilor, dar acest mijloc compromite caracterul copilului și demnitatea educatorului. Dacă unii copii merg pănă să spue minciuni, atunci educatorul va fi aspru, pentru ca să’i facă să simtă că’i rușine să spue minciuni. Din contra, este bine ca educatorii să răsplătească sinceritatea copiilor. Vor căuta dar să convingă pe copii, că dacă au