Evenimentul, aprilie-iunie 1902 (Anul 10, nr. 51-121)
1902-06-11 / nr. 105
Redacția și Administrația IAȘI Y STRADA LAPUȘNEANU. 44. -----—Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un an 36 lei —**— ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rlndul. RISIPA Pentru ca să-și facă cineva o idee despre risipa fenomenală a banilor publici, ce s’a practicat pănă mai dăunăzi în țara noastră, n’are decît să parcurgă linia ferată Iași-Dorohoi. Se va convinge ușor că un stat, care aruncă banii pe fereastră cum a făcut al nostru timp de 40 de ani ar fi putut ajunge aiurea, decît unde a ajuns. Și încă am avut fericirea că imprejurările ne au deșteptat arătîndune prăpastia, pe marginea căreia călcam , căci altfel mergeam tot înainte cu risipa nechibzuită a averei țărei și am fi intimpinat o catastrofă, din care nu am mai fi putut eși de fel. Pare lucru contrazicător și un paradox cînd susținem că recoltarea absolut rea din 1899 a fost o fericire pentru statul român. Precum pe de altă parte tot o fericire întâmplătoare a fost războiul Angliei cu Transvaalul, care a silit piețele Europene să-și retragă creditele. Dacă aceste două evenimente neașteptate și neprevăzute nu ar fi intervenit, noi mergeam orbește înainte cu împrumuturi nechibzuite, menite a întîmpina cheltueli fără de nici un rost și am fi ajuns la sfirșit a nu mai găsi nici un mijloc pentru a scăpa de rușinosul faliment. Plecînd din Dorohoi pentru a mă întoarce în Iași cu trenul de dimineață, care nu se grăbește deloc a ajunge, am putut sta la fiecare stație și vorbi cu personalul gărilor și cu oamenii din împrejurime, pe lângă cele ce am văzut cu ochii. Mai întăi gările sunt așezate la distanțe foarte mici, 15 sau 20 minute una de alta. Se vede că au fost făcute după stăruinți pentru a se mulțumi interesele proprietarilor vecini, fiind cîte o gară la două, trei moșii; gările aceste sunt foarte luxos zidite, din cărămidă aparentă și din peatră de Tarcău. Sub ele se construisc niște pivniți și beciuri foarte încăpătoare, boltite minunat tot in peatră de Tarcău. Dar, ivindu-se apă in acele pivnițe, din causa tărâmului mlăștinos al văei Jîjiei, pivnițele toate au fost astupate cu pămint, în cu toată cheltueala a fost îngropată și ea. Cu toate acestea, inginerii și arhitecții, cari construisră acele gări, ar fi putut să prevadă lucrurile cu atît mai mult ar fi putut să sape în temelie și să vadă apa. In sfârșit, s’a sapat la fiecare canton cite o fîntină, după un tip ingineresc admis, costind fiecare fintînă 1600 lei. Cantoanele fiind numeroase, cheltueala a fost foarte însemnată, cu toate că adincimea nu mai mare decît 5—8 metri, cît privește mulțumiala de 600 lei era îndestulătoare. Dar fintîna a fost făcută după principiile artei, deci trebuea să coste ceva mai scump. Fintînele se fac de obiceiu pentru ea să dea apă de băut. După ce le-au făcut au văzut că apa e imposibilă de băut, fiind sălcie, sarată și cu miros rău, așa că azi îs nevoiți a alimenta gările cu apă, adusă cu un vagon-cazan de la Buccecea. Astfel cheltuiala pentru îintîni a fost tot atîta de zadarnică ca și acea pentru pivnițe și pentru metereze Dar însăși gările sunt de proporțiuni uriașe, pentru nevoile stațiunelor ce le servesc. Multe încăperi sunt nelocuite, sălile de așteptare sunt totdeauna deșarte și î n loc de a se face asemenea construcțiuni, fără de folos, ar fi bine să se întindă mai mult șoproanele pentru grine, care nu sînt cu mult prea mici. Linia Dorohoi-Iași nu e o linie de transport pentru persoane, decît într’un chip întimplător. Traficul ei cel mare este, în timpul recoltei, cerealele. Astă-vară s’a întîmplat că adunindu-se foarte multe grîne pe la gări, sacii stăteau afară, expuși la intemperiile atmosferice, încît se vedeau adeseori popușoii răsărind din saci. In loc de a se face construcții luxoase și nechibzuite pentru persoane care nu se văd, trebuia să se facă instalațiuni pentru nevoile adevărate ale traficului. Se înțelege că in acest caz profitul antreprenorilor, atît al celor ce dădeau, cit și al acelora ce luau în antrepriză, ar fi fost mai mic. Construcția liniei Dorohoi-Iași, ca în de obiceiu toate construcțiile luxoase, ce s’au îngrămădit in orașele noastre, erau motivate mai ales de interese private. A. D. Xenopol. ----- ——-----Hocam —----------- Pledoaria „Viitorului“ Domnul Missir ne răspunde prin Viitorul; deoarece acest artico conține tot sistemul de apărare al domnului senator de Iași in chestia Universităței, revenim asupra acestei chestiuni. D. Missir, spre a-și explica atitudinea, aduce următoarele argumente : că d. Arion a desmințit că ar avea de gînd să desființeze facultatea de medicină, această desmințire d-sa a dat-o atît d-lui P. Missir cît și d-lui A. D. Xenopol, că d. P. Missir a primit din partea d-lui Rector Xenopol o scrisoare, prin care „i se cere autorizațiunea de a i se pune numele sulet o convocare a unei întruniri publice, ce se va ține la Iași un scop de a se protesta în contra desființarii instituțiunilor școlare din acest oraș“. Iar că d. Missir, care nu e om meschin, ar fi răspuns larg , că acei, care vroesc să apere ceva amenințat, nu prin întruniri cu caracter ’ politic vor putea face aceasta!“ Acest răspuns merită cite-va explicații. Dintru’ntăi să vedem de ce nu s’a relevat telegrama domnului 3sissir imediat ce a fost cunoscută. Toată lumea cunoaște atitudinea prietinilor noștri politici, cit și a noastră. Ei au participat la toate întrunirile de protestare, iar Evenimentul a dus campanie fățișă pentru menținerea instituțiilor culturale. Erau aceasta un semn de dușmănie in contra guvernului d-lui Carp ? Nu, căci la aceste întruniri au participat junimiști militanți ca d. Longinescu. Legătura, care ținea încă strînsă disidența carpistă de partidul conservator, ne-a făcut să nu înregistrăm și să nu comentăm cum se cuvine telegrama reprezentantului Universităței, Dl. A. D. Xenopol,—care, fie zis în treacăt, prin atitudinea aceasta nu numai că nu-și întărea situația pe viitor, de rămînea d. Carp la putere, ci compromitea și pe cea actuală.— d. Xenopol a avut o întrevedere cu d. Arion, care i-a declarat că facultatea e prevăzută in budget și că o „va susține“ înaintea Camerei. Față de un răspuns așa de ambiguu, d. Xenopol se duse și la șeful guvernului și ministru de finanțe, P. P. Carp. De la cele d’intăi vorbe,acesta ridică tonul așa de furios, încît d. Xenopol fu nevoit să-i observe că vorbind pentru facultate nu vorbește pentru un interes personal, ci pentru unul general. Ca această scenă au asistat mulți martori, între alții d. doctor Minovici. Cu cîteva zile inainte, d. C. C. Arion declarase în Cameră că la budgetul ministerial al cultelor comisiunea budgetară va mai putea face economii de 500.000 lei. Iată adevărul asupra argumentelor invocate de d. Missir, pe care declarăm că și noi voim al ținea veșnic în ochii oșenilor, dar așa cum este in realitate. Prior. ---------------*0000000*-------------- tainele sufletelor frămîntate de dor sau arse de focul nebunesc de a fi mare între mici, uriași intre pitici,—tu, poetule, ce faci alta ? Tu cumperi iubirea unei fecioare plătind-o cu rima de aur ; tu pui iu cumpăna imaginației tale grațiile ei diafane și surîsu-i dumnezeesc pentru a face să atîrne mai greu platana cu calificativile tale ; tu tarifezi după o cotă specială,—cota bursei Nemurirea. Cînd Eminescu spune : Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază din adins, In calea vremilor ce vin O stea s’ar fi aprins, Ai fi trăit in veci de veci Și rînduri de vieți Cu ale tale brațe reci înmărmureai măreț.— Ce diferență este între burghezul cu galbeni și poetul cu rime ? Și unul și altul cumpără favorite. Iubitei unul îi promite nemurirea îi schimb, îi arată un col de viitor, in care va apărea lingă marmora Lui, iar celalt îi servește bani, acum, imediat. O negustorie , numai că pe cînd burghezul e de bună credință, căci banii, pe care-i promite, îi dă, poetul, de multe ori, e de rea credință, căci nemurirea, de care vorbește, nu totdeauna e in stăpînirea lui. Borrenzaccio. -------------------1»60«36NB»03<4------------------- IffnBt fii Pentru burghezi ! Co indignare! La poeți, în contra burghezilor, ce „cumpără iubirea !“.— Auzi, să cumpere cu bucăți de aur iubirea unei fecioare ! Să puemn cumpăna subțire a zărăfiei lor grațiile diafane și su rîsul dumnezeesc, pentru a face să atîrne mai greu cumpăna cu galbenii împărătești ! Să tarifeze după o cotă specială,— rota bursei vițelului de aur,—ceea ce femeea dă de bună voe iubitului! Mizerie ! A, neam șăgalnic și fluturatic, cu orice delicioase impresari gîndul tău cîte de r ăsvrătit de copil, de copil stricat și capricios! De legende știi să croești din cuvintele-ți fățărite, din poza-ți indignată / Ei, da, burghezul cumpără „iubirea”, da, îl plătește ceea ce să dă. Dar tu, ce faci? ! Tu, visătorul e perdut in albastrul cerului, care smulgi Targetului secretele sale și lezbraci plăpînda floare de hlamida sa put Lică ; tu, care afli ritmul pădurilor frămîntate de aleanul serei; tu, tezi șoaptele rîului, povestea care intrucchi- ^ inmărmuriei fecioare, ce fuge pe spațiul albastru de ubirea fratelui său; tu, care pătrunzi £' t , "d ful»k te* £ in scrisoare E Api cetit scrisoarea, pe care d. * D. G. Rosetti o adresează d-lui _ Carp ? S’ar spune corespondența a 5 doui asociați, un prospectus co- comercial: „La 7 Octombre 1901 , am așternut bazele organizațiunei * noastre [UNK] Socotesc că in ajunul sfîrșitului anului politic ar fi nimerit să o încheem, pentru acest an, bilanț ful activităței noastre“. Mie mi se pare că circulara e identică cu acea, pe care negusetori o lansează cînd își pregătesc catastifele. Nu voim să jicnim pe d. * Rosetti, dar iată efectul ce ne-a făcut stilul, în care e concepută și scrisoarea. Dar nu e numai asta singura curiozitate a acestei maniffc stații energice. Cum vi se, pare această frază, spre pildă : „Putem constata azi că tirajul s’a ■ făcut cu dreptate : am cîștigat felul de adesiuni ce rîvneam ; n’am dobîndit ceea ce n’am căutat am dobîndiu. Oare nu e, cel puțin hazliu, să vezi că oamenii, cari I au alergat în așa hal de despe■rare după iscălituri, care au înscris în partidul lor regenerat toată spuma celorlalte, îți vorbesc de tiraj ? Nu e tot așa de glumeț, cel puțin ca formă, a ceti fraze ca : n am dobîndit ceea ce n’am căutat a dobîndi ?! Un ziar a observat cu dreptate că chipul cum prezintă d. Rosetti congresul junimist,—singurul document, de altminteri, ce s’a publicat în aceasta privință,—e foarte asemănător cu biblica numeratoare a oilor. Să te aduni pentru a constata oficial cu cît ți s’au îndesat—probabil îndesit,— rîndurile, e o idee, care e mai normală la un proprietar de patrupede ovine, la vre-un păstor, care-și preumblă turmele prin văi și dealuri și prin crînguri, unde vre-un lup sîngeros îi poate răpi vre-una. Dar fraza : „triumful ideei fiind singurul reazăm al politicei noastre, un nou schimb de vederi și o lămurire tot mai clară a năzuințelor noastre alcătuesc mijlocul nostru pe propagandă cel mai rodnic“. Vă închipuiți pe autocratul d. Carp, pe d. Carp, care a concentrat în creerul său toată gîndirea grupului, schimbând ideea cu d. Niculiță Papadopol, d. Panțiru, Gheorghe Baltă sau d. Gh. Scorțescu,—care sunt, in acelaș timp, și achizițiunile, pe care le vor pune in bilanț, rubrica activ. Nu am vrut să jicnim pe nimeni, încă odată și mai puțin pe d. D. Rosetti, dar nu i se pare că i s-a făcut un rău serviciu cu publicarea acestei scrisori? — --------—x- oâ,a -k*—----------Jltarcial. îlUima DIN LOCALITATE — Ora 4 p. ra. — D. Grigore Kogălniceanu președintele clubului conservator a primit următoarea scrisoare : D-le Președinte, împărtășind ideile partidului conservator și aprobînd direcționarea dată de șeful său d. George Cantacuzin, vă rugăm să ne voiți a ne înscrie printre membri clubului, ce aveți onoare a prezida. Primiți, vă rugăm asigurarea deosebitei noastre considerațiuni. Donic T. Cristea Christen T. Christen Din partenie nu putem decît să felicităm partidul, care poate atrage astfel de aderenți. Frații Cristea de și tineri sunt deja socotiți printre cei mai mari și mai stimați agricultori ai județului nostru. De altfel și defunctul lor părinte regretat, Toma Criste, era una din podoabele agriculturei noastre.stăzi urma să aibă loc la ** *prefectura județului, licitația pentru darea în exploatare a mai multor păduri ale statului. Neprezentîndu-se nici un concurent, licitația a fost amînată.“Revizoratul a fost înștiințat că ^ * în zilele de 12 și 3 va avea loc în Capitală concursul corpului didactic primar din întreaga țară. jifiâm că D. Anton Patrașca** ^ nu, delegatul Ministerului Agriculturei Industriei Comerciului și Domenilor, pentru căutarea în regii a moșiilor statului din jurul Iașilor, s’a plîns parchetului, contra noastră pe motivul că l’am făcut excroc. Ar face mai bine D. Patrașcanu să cetească petițiunea casei Noack, prin care cere Ministerului sa-i reție din leafa suma cu care a fost „excrocata“ de numitul domn. Motivele invocate de casa Noak sunt atît de puternice nicit ne dispensează de ori ce alt răspuns. Dintre elevi cităm pe d. Al. Mavrodi, care în „Ce te uiți cu ochii galeși, n’a uitat unele intonații juste, stăzi s’au început, la școa** Marei-Erarhhi, înaintea unei comisiuni, examenele elevilor preparați în particular, pentru învățămîntul primar. \jj-ra Liza Finchelștein fiind ac?Vtinsă de alienația mintală, a fost internată astăzi în ospiciul de la Golia. &lr — ;'cJfr[illisterul eterne comun» Miică prefecturei, că epuizîndu-se fondurile destinate pentru ajutorarea incendiaților și inundaților, pe viitor fiecare comună și județ să prevadă în budget o sumă pentru a se varsa la casa de ajutor "printre elevele care s’au distins la clasa de declamație a fost și d-ra Cecilia Hogaș. Notam că d-ra este eleva d-lui State Dragomir, cu care a luat lecții timp de cîteva luni. Domnișoara Hogaș a zis cu multă pricepere și sentiment „Luceafărul“ de Eminescu. Apoliția din Galați a cerut autorităților noastre urmărirea unui îndrăzneț pungaș, care a escrocat cu suma de 3.060 lei, pe un cunoscut comerciant de cherestea. Ta, fost adus la parchet astazi ** ^dupa-amiază israelitul Leiba Tischbein, găsit vagabondând prin oraș. . Numitul, la interogatorul cel sa luat de d. prim-procuror Istrati, a declarat că a venit din Sadagura Galiția, unde era amenințat să moară de foame, neavînd nici un meșteșug Comandamentul Corpului IV de Armată a făcut cunoscut Regimentelor de infanterie și cavalerie, că la concentrările de Toamnă, să fie chemați toți tinerii cu termen redus, cari aspiră la gradul de sub-locotenent în rezervă."Comisiunea judecătorească, compusă din d-nii magistrați Porfiriu și Vrinceanu, sub preșidenția d-lui C. Climescu, rectorul Universităței, va judeca astăzi procesul privitor pe învățătorul Daulia din com. Strunga autoritățile din Bulgaria prin Ministerul de externe au cerut prefecturei județului nostru, urmărirea controlorului fiscal Cristea Kaltebelî, dispărut din Vidin, după ce a defraudat o însemnată sumă de bani S^chmenek de la Conservator — Clasa de Declamație — Azi la oarele 9, au început examenele clasei de declamație. Profesor acestei clase este d. Em. Manoliu, care ocupă această catedră de un an. Elevii adevărați ai d-lui Manoliu sunt numai cei 4 elevi din anul I cari nu ’ntrunesc condițiunile pentru a figura măcar audienți necum elevi ai clasei de declamație. Nici unul, n’a avut măcar un singur moment fericit in recitarea poeziilor ce le-a ales d. profesor, ca program, pentru clasa de declamație. Chestia acestui program absolut confuz și fără nici o metodă, o vom discuta intr’un număr viitor. * Pentru azi ne mărginim numai a constata ca efectul ce ni l’au făcut cele două eleve și cei doi elevi din anul I iu I este că au fost acum adunați ca anul I să nu rămînă fără elevi. Intrucît privește elevele și elevii anului al II-lea, se pare că au uitat și cele ce au învațat altădată. Uniformitatea cu care, elevii buni dealtfel, au spus unele bucăți ca „Ce te uiți cu galeși ?“ de Vlăhuță ; monotonia, lipsa de pricepere dicțiunea moldovenită, un jargon, aproape, cu care s’au masacrat cele mai de seamă bucăți din literatura romînească, au dezgustat chiar și pe cei mai bine-voitori. S’asculți „Venere și Madonă de Eminescu spusă de un elev sau de o elevă, fără nici o intonație justă, care să denote pricepere ; să fii silit a asculta „Post-Mortem“ de Codreanu, așa nucit nici profesorul, nici elevul, nici cei din sală să nu priceapă nimic ; s’asculți, chipurile, un monolog din „Candidat și deputat“ de Sion care a fost spus fără nici o mișcare, fără nici un gest, fără nici o expresie, nu-i așa că e penibil ? Bucățile de teatru cari s’au reprezentat după amiază au fost așa de slab redate că nu merită nici o atenție. Elevi au o răspundere foarte mică Ei au făcut ce li s’a arătat, nu ce puteau să facă. O singură elevă a făcut excepție la acest unison d-ra Hogaș, care a spus „Luceafărul“ de Eminescu foarte bine. 1^nT) dr. Mircea Gane, medicul binaroului de primire de la spitalul Sf. Spiridon, a demisionat. Vom reveni. S ri, s’a întrunit, în localul primăriei comitetul pentru organizarea exposițiunii de animale și alergări de cri. S’a hotărît ca exposițiunea și alergările în anul acesta să aibă loc de la 18-25 Octombrie. DIN LUMEA LARGA Serviciu telegrafic special Congresul macedonean Sofia, 10 Iunie. — Congresul macedonean a fost convocat pentru 20 Iulie. Se dă o mare importanță acestui congres.Castriota 10 Iunie.— Majoritatea [ *șefilor albanezi au trimis Sultanului un memoriu, prin care se cere reforme de introdus în Albania și recunoașterea de șef al prințului Castriota, care a trăit mult timp în Spania. Regele Eduard I Romira, 10 lunie.— După ziare, <?w Regele Eduani e grav bolnav de cancer la git. Boala lui e absolut identică cu acea a nenorocitului Imnirat Frederic al Germaniei. Sunt temeri că nu va putea fi încoronat. Popularitatea politică Prin popularitate politică înțelegem încrederea și considerațiunea ce o dau cetățenii aceluia care să devotează binelui public. Jules Janin împarte popularitatea politică in două categorii și anume : întăi popularitatea oamenilor de știință și al doilea popularitatea străzei. Aceasta din urmă zice d-sa este periculoasă din cauza pretențiunilor mulțimei, și sfârșește dacă nu prin rușine, cel puțin printr’un mare pericol. Voiu recunoaște că nimeni nu poate să satisfacă cererile unui popor întreg, dar de aicea nu resultă că trebue să ne ferim de favoarea ce ne-o dau Cetățenii. Numai dacă vom aluneca pe calea infamiei, pentru a dobîndi popularitatea cu prețul cinstei noastre, numai atuncea să va putea realisa părerea scriitorului francez. Cît timp însă voința poporului va fi in strinsă legătură cu dreptatea, și ne va permite să facem ceia ce ne arată conștiința, nu ne vom teme de nimic. Pentru aceste motive, am crezut mai nemerit să impart popularitatea politică în Cinstită și Necinstită. Prin popularitate cinstită, înțelegem o popularitate, dobîndită fără vicleșug, și care nu ascultă decît un singur glas, glasul conștiinței. Ea nu vă abate din calea adevărului, urmărește dreptatea și renunță la favoruri, dacă nu poate să le păstreze in condițiuni oneste. Popularitatea necinstită, este acela, care să dobîndește prin intrigi și corupțiuni, care acaparează spiritele prin lingușiri și desmerdări, sau care tolerează asasinatele, după cum s’a intimplat în timpul guvernului de tristă memorie al lui Ion Brătianu. Iată ce scria ziarul „Figaro în această privință : „Pour conservei’ sa renommeé populaire, le premier Ministre de la Roumanie a fait les sacrifices les plus chers â sa conscience, ii a abandonné ses sentiments, ii a déserté sa banniere, ii a combătu ses amis“. In timpurile de astăzi, vedem aceiași deosebire intre partidele noastre politice. Popularitatea de care se bucură D. Dimitrie Sturdza, nu se poate asemăna cu popularitatea partidului conservator. Primirea socialiștilor, sprijinul dat fracțiunei junimiste, amenințările aduse magistraturii, înlocuirea funcționarilor corecți, alegerile cu bita și multe altele, arăt cu prisosință, că partidul liberal nu a cruțat nimic, pentru a’și păstra o popularitate care amenință să’l părăsească. Această popularitate, pe care eu drept cuvint o putem numi necinstită, își are sorgintea ei în caracterul omului, și precum o bucată de aur de aceiași mărime, valorează mai mult decât arama, tot astfel și popularitatea politică se deosebește una de alta cînd o pui în cumpăna socială. Din nefericire pentru țară, pilda d lui Sturdza, slujește întregului partid liberal, după cum și popularitatea cinstită a d-lui Gheorghe Gr. Cantacuzino să restrînge asupra întregului partid conservator. Animat de un adevărat patriotism, urmașul marelui bărbat de Stat, Lascar Catargiu, a știut să ne dea cel mai frumos exemplu de abnegațiune, prin renunțarea la președinția consiliului, în urma fuziunei cu junimiștii. Singur faptul acesta, dovedește un caracter ales și prin urmare prea iubitul nostru șef d. Gh. Gr. Cantacuzino, a bine meritat, popularitatea politică, cu adevărat cinstită, de care se bucură în ziua de astăzi. Pentru noi conservatorii, poporul va fi intotdeauna, un mare element politic, și nimic nu ne face să credem, ca eticheta liberală, stropită de atâtea ori, cu sîngele nevinovaților alegători, va putea vreodată să micșoreze valoarea partidului nostru. E. Caloguom -------------*0000000*-------------