Evenimentul, aprilie-iunie 1902 (Anul 10, nr. 51-121)

1902-06-11 / nr. 105

Redacția și Administrația IAȘI Y STRADA LAPUȘNEANU. 44. -----—­Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un an 36 lei —**— ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rlndul. RISIPA Pentru ca să-și facă cine­va o idee­­ despre risipa fenomenală a banilor publici, ce s’a practicat pănă mai dăunăzi în țara noastră, n’are de­cît să parcurgă linia ferată Iași-Doroh­oi. Se va convinge ușor că un stat, care aruncă banii pe fereastră cum a fă­cut al nostru timp de 40 de ani ar fi putut ajunge aiurea, de­cît unde a ajuns. Și încă am avut fericirea că im­­prejurările ne au deșteptat arătîndu­­ne prăpastia, pe marginea căreia căl­cam , căci alt­fel mergeam tot îna­inte cu risipa nechibzuită a averei țărei și am fi intimpinat o catastrofă, din care nu am mai fi putut eși de fel. Pare lucru contrazicător și un paradox cînd susținem că recolta­rea absolut rea din 1899 a fost o feri­cire pentru statul român. Precum pe de altă parte tot o fe­ricire întâmplătoare a fost războiul Angliei cu Transvaalul, care a silit piețele Europene să-și retragă cre­ditele. Dacă aceste două evenimente neașteptate și neprevăzute nu ar fi intervenit, noi mergeam orbește îna­inte cu împrumuturi nechibzuite, me­nite a întîmpina cheltueli fără de nici un rost și am fi ajuns la sfirșit a nu mai găsi nici un mijloc pentru a scăpa de rușinosul faliment. Plecînd din Dorohoi pentru a mă întoarce în Iași cu trenul de dimi­neață, care nu se grăbește de­loc a ajunge, am putut sta la fie­care sta­ție și vorbi cu personalul gărilor și cu oamenii din împrejurime, pe lângă cele ce am văzut cu ochii. Mai întăi gările sunt așezate la dis­tanțe foarte mici, 15 sau 20 minute una de alta. Se vede că au fost fă­cute după stăruinți pentru a se mul­țumi interesele proprietarilor vecini, fiind cîte o gară la două, trei moșii; gările aceste sunt foarte luxos zidite,­­ din cărămidă aparentă și din peatră de Tarcău. Sub ele se construisc niște pivniți și beciuri foarte încăpătoare, boltite minunat tot in peatră de Tar­cău. Dar, ivindu-se apă in acele piv­nițe, din causa tărâmului mlăștinos al văei Jîjiei, pivnițele toate au fost astupate cu pămint, în cu­ toată chel­­tueala a fost îngropată și ea. Cu toate acestea, inginerii și arhitecții, cari construis­ră acele gări, ar fi pu­tut să prevadă lucrurile cu atît mai mult ar fi putut să sape în temelie și să vadă apa. In sfârșit, s’a sapat la fie­care canton cite o fîntină, după un tip ingineresc admis, costind fie­care fintînă 1600 lei. Cantoanele fiind nu­meroase, cheltueala a fost foarte în­semnată, cu toate că adincimea nu mai mare de­cît 5—8 metri, cît pri­vește mulțumiala de 600 lei era în­destulătoare. Dar fintîna a fost fă­cută după principiile artei, deci tre­­buea să coste ceva mai scump. Fin­­tînele se fac de obiceiu pentru ea să dea apă de băut. După ce le-au făcut au văzut că apa e imposibilă de băut, fiind sălcie, sarată și cu miros rău, așa că azi îs nevoiți a alimenta gă­rile cu apă, adusă cu un vagon-ca­­zan de la Buccecea. Ast­fel cheltuiala pentru îintîni a fost tot atîta de zadarnică ca și acea pentru pivnițe și pentru metereze Dar însăși gările sunt de propor­­țiuni uriașe, pentru nevoile stațiu­­nelor ce le servesc. Multe încăperi sunt nelocuite, sălile de așteptare sunt totdeauna deșarte și î n loc de a se face asemenea construcțiuni, fără de­ folos, ar fi bine să se întindă mai­­ mult șoproanele pentru grine, care nu sînt cu mult prea mici. Linia Dorohoi-Iași nu e o linie de transport pentru persoane, de­cît într’un chip întimplător. Traficul ei cel mare este, în timpul recoltei, cerealele. Astă-vară s’a întîmplat că adunindu-se foarte multe grîne pe la gări, sacii stăteau afară, expuși la intemperiile atmosferice, în­cît se vedeau adese­ori popușoii răsărind din saci. In loc de a se face construcții lu­xoase și nechibzuite pentru persoane care nu se văd, trebuia să se facă instalațiuni pentru nevoile adevărate ale traficului. Se înțelege că in acest caz pro­fitul antreprenorilor, atît al celor ce dădeau, cit și al acelora ce luau în antrepriză, ar fi fost mai mic. Construcția liniei Dorohoi-Iași, ca în de obiceiu toate construcțiile lu­xoase, ce s’au îngrămădit in orașele noastre, erau motivate mai ales de interese private. A. D. Xenopol. ----- ——-----Hocam —-----------­ Pledoaria „Viitorului“ Domnul Missir ne răspunde prin Viitorul; de­oare­ce acest artico conține tot sistemul de apărare al domnului senator de Iași in ches­tia Universităței, revenim asupra acestei chestiuni. D. Missir, spre a-și explica ati­tudinea, aduce următoarele argu­mente : că d. Arion a desmințit că ar avea de gînd să desființeze faculta­tea de medicină, această desmințire d-sa a dat-o atît d-lui P. Missir cît și d-lui A. D. Xenopol, că d. P. Missir a primit din partea d-lui Rector Xenopol o scrisoare, prin care „i se cere autorizațiunea de a i se pune numele sulet o convocare a unei întruniri publice, ce se va ține la Iași un scop de a se protesta în contra desființarii instituțiuni­­lor școlare din acest oraș“. Iar că d. Missir, care nu e om meschin, ar fi răspuns larg , că acei, care vroesc să apere ceva amenințat, nu prin întruniri cu caracter ’ politic vor putea face aceasta!“ Acest răspuns merită cite-va ex­plicații. Dintru’ntăi să vedem de ce nu s’a relevat telegrama domnului 3sissir imediat ce a fost cunoscută. Toată lumea cunoaște atitudinea prietinilor noștri politici, cit și a noastră. Ei au participat la toate întrunirile de protestare, iar Eve­nimentul a dus campanie fățișă pen­tru menținerea instituțiilor­­ cultu­rale. Erau aceasta un semn de duș­mănie in contra guvernului d-lui Carp ? Nu, căci la aceste întruniri au participat junimiști militanți ca d. Longinescu. Legătura, care ținea încă strînsă disidența carpistă de partidul conservator, ne-a făcut să nu înregistrăm și să nu comentăm cum se cuvine telegrama reprezen­tantului Universităței, Dl. A. D. Xenopol,—care, fie zis în treacăt, prin atitudinea aceasta nu numai că nu-și întărea situația pe viitor, de rămînea d. Carp la putere, ci compromitea și pe cea actuală.— d. Xenopol a avut o în­trevedere cu d. Arion, care i-a de­clarat că facultatea e prevăzută in budget și că o „va susține“ înaintea Camerei. Față de un răspuns așa de ambiguu, d. Xenopol se duse și la șeful guvernului și ministru de finanțe, P. P. Carp. De la cele d’in­­tăi vorbe,acesta ridică tonul așa de furios, în­cît d. Xenopol fu nevoit să-i observe că vorbind pentru fa­cultate nu vorbește pentru un interes personal, ci pentru unul general. Ca această scenă au asistat mulți martori, între alții d. doctor Mino­­vici. Cu cîte­va zi­le inainte, d. C. C. Arion declarase în Cameră că la budgetul ministerial al cultelor co­­misiunea budgetară va mai putea face economii de 500.000 lei. Iată adevărul asupra argumen­telor invocate de d. Missir, pe care declarăm că și noi voim al ținea veșnic în ochii oșenilor,­­ dar așa cum este in realitate. Prior. ---------------*0000000*--------------­ tainele sufletelor frămîntate de dor sau arse de focul nebunesc de a fi mare între mici, uriași intre pitici,—tu, poetule, ce faci alta ? Tu cumperi iubirea unei fecioare plă­tind-o cu rima de aur ; tu pui iu cumpăna imaginației tale grațiile ei diafane și su­­rîsu-i dumnezeesc pentru a face să atîrne mai greu platana cu calificativile tale ; tu tarifezi după o cotă specială,—cota bur­sei Nemurirea. Cînd Eminescu spune : Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază din adins, In calea vremilor ce vin O stea s’ar fi aprins, Ai fi trăit in veci de veci Și rînduri de vieți Cu ale tale brațe reci înmărmureai măreț.— Ce diferență este între burghezul cu galbeni și poetul cu rime ? Și unul și altul cumpără favorite. Iubitei unul îi pro­mite nemurirea îi schimb, îi arată un col de viitor, in care va apărea lingă marmora Lui, iar celalt îi servește bani,­ acum, i­­mediat. O negustorie , numai că pe cînd bur­ghezul e de bună credință, căci banii, pe care-i promite, îi dă, poetul, de multe ori, e de rea credință, căci nemurirea, de care vorbește, nu tot­deauna e in stăpînirea lui. Borrenzaccio. -------------------1»60«36N­B»03<4------------------- Iffn­Bt fii Pentru burgh­ezi ! Co indignare!­ La poeți, în contra burghezilor, ce „cum­pără iubirea !“.­­— Auzi, să cumpere cu bucăți de aur iubirea unei fecioare ! Să pue­mn cumpăna subțire a zărăfiei lor grațiile diafane și su rîsul dumnezeesc, pentru a face să a­­tîrne mai greu cumpăna cu galbenii împă­rătești ! Să tarifeze după o cotă specială,— rota bursei vițelului de aur,—ceea ce fe­­meea dă de bună voe iubitului! Mizerie ! A, neam șăgalnic și fluturatic, cu­­ orice delicioase impresari gîndul tău cîte­­ de r­­ ăsvrătit de copil, de copil stricat și ca­­pricios! De legende știi să croești din cu­­v­­intele-ți fățărite, din poza-ți indignată / Ei, da, burghezul cumpără „iubirea­”, da, îl plătește ceea ce să dă. Dar tu, ce faci? ! Tu, visătorul e perdut in albastrul ceru­­l­ui, care smulgi Targetului secretele sale și lezbraci plăpînda floare de hlamida sa pu­­t Lică ; tu, care afli ritmul pădurilor frămîn­­­t­ate de aleanul serei; tu, tezi șoaptele rîului, povestea care intrucchi- ^ inmărmuri­­ei fecioare, ce fuge pe spațiul albastru de­­ ubirea fratelui său; tu, care pătrunzi £' t , "d ful»k te* £ i­n scrisoare E Api cetit scrisoarea, pe care d. * D. G. Rosetti o adresează d-lui _ Carp ? S’ar spune corespondența a 5 doui asociați, un prospectus co- co­mercial: „La 7 Octombre 1901 , am așternut bazele organizațiunei * noastre [UNK] Socotesc că­ in ajunul sfîrșitu­­­­lui anului politic ar fi nimerit să o încheem, pentru acest an, bilan­­ț­­ ful activităței noastre“. Mie mi se pare că circulara e­­ identică cu acea, pe care negus­­e­tori o lansează cînd își pregătesc­­ catastifele. Nu voim să jicnim pe d. * Rosetti, dar iată efectul ce ne-a­­ făcut stilul, în care e concepută ș­i scrisoarea. Dar nu e numai asta sin­­­­gura curiozitate a acestei mani­­­­ffc stații energice. Cum vi se, pare­­ această frază, spre pildă : „Pu­­­­tem constata azi că tirajul s’a ■ făcut cu dreptate : am cîștigat fe­lul de adesiuni ce rîvneam ; n’am­­ dobîndit ceea ce n’am căutat a­m dobîndiu. Oare nu e, cel puțin­­­ hazliu, să vezi că oamenii, cari I au alergat în așa hal de despe­■­rare după iscălituri, care au în­­­scris în partidul lor regenerat toată spuma celorlalte, îți vorbesc de tiraj ? Nu e tot așa de glu­meț, cel puțin ca formă, a ceti fraze ca : n am dobîndit ceea ce n’am căutat a dobîndi ?! Un ziar a observat cu dreptate că chipul cum prezintă d. Rosetti congresul junimist,—singurul do­cument, de alt­minteri, ce s’a pu­blicat în aceasta privință,—e foar­te asemănător cu biblica nume­­ratoare­ a oilor. Să te aduni pen­tru a constata oficial cu cît ți s’au îndesat—probabil îndesit,— rîndurile, e o idee, care e mai normală la un proprietar de pa­trupede ovine, la vre-un păstor, care-și preumblă turmele prin văi și dealuri și prin crînguri, unde vre-un lup sîngeros îi poate răpi vre-una. Dar fraza : „triumful ideei fiind singurul reazăm al politicei noastre, un nou schimb de vederi și o lămurire tot mai clară a nă­zuințelor noastre alcătuesc mijlo­cul nostru pe propagandă cel mai rodnic“. Vă închipuiți pe auto­cratul d. Carp, pe d. Carp, care a concentrat în creerul său toată gîndirea grupului, schimbând ideea cu d. Niculiță Papadopol, d. Pan­­țiru, Gheorghe Baltă sau d. Gh. Scorțescu,—care sunt, in acelaș timp, și achizițiunile, pe care le vor pune in bilanț, rubrica activ. Nu am vrut să jicnim pe ni­meni, încă odată și mai puțin pe d. D. Rosetti, dar nu i se pare că i s-a făcut un rău serviciu cu publicarea acestei scrisori? — --------—x- oâ,a -k*—----------­Jltarcial. îlUima DIN LOCALITATE — Ora 4 p. ra. — D. Grigore Kogălniceanu președin­tele clubului conservator a primit ur­mătoarea scrisoare : D-le Președinte, împărtășind ideile partidului conser­vator și aprobînd direcționarea dată de șeful său d. George Cantacuzin, vă rugăm să­­ ne­ voiți a ne înscrie printre membri clubului, ce aveți onoare a prezida. Primiți, vă rugăm asigurarea deose­bitei noastre considerațiuni. Donic T. Cristea Christen T. Christen Din parten­ie nu putem de­cît să felicităm partidul, care poate atrage ast­fel de aderenți. Frații Cristea de și tineri sunt deja socotiți printre cei mai mari și mai stimați agricultori ai județului nostru. De alt­fel și defunctul lor părinte re­gretat, Toma Criste, era una din po­doabele agriculturei noastre.­stă­zi urma să aibă loc la ** *prefectura județului, licitația pentru darea în exploatare a mai multor păduri ale statului. Neprezentîndu-se nici un concu­rent, licitația a fost amînată.­­­­“Revizoratul a fost înștiințat că ^ * în zilele de 1­2 și 3 va a­­vea loc în Capitală concursul cor­pului didactic primar din întreaga țară. jifiâm că D. Anton Patrașca­­** ^ nu, delegatul Ministerului Agriculturei Industriei Comerciului și Domenilor, pentru căutarea în re­gii a moșiilor statului din jurul Iași­lor, s’a plîns parchetului, contra noastră pe motivul că l’am făcut excroc. Ar face mai bine D. Patrașcanu să cetească petițiunea casei Noack, prin care cere Ministerului sa-i re­­ție din leafa suma cu care a fost „excrocata“ de numitul domn. Motivele invocate de casa Noak sunt atît de puternice nicit ne dis­pensează de ori ce alt răspuns. Dintre elevi cităm pe d. Al. Ma­­vrodi, care în „Ce te uiți cu ochii ga­leși­, n’a uitat unele intonații juste, stă­zi s’au început, la școa­­** Ma­­rei-Erarhhi, înaintea u­­nei comisiuni, examenele elevilor preparați în particular, pentru învă­­țămîntul primar. \jj-ra Liza Finchelștein fiind a­­c?Vtinsă de alienația mintală, a fost internată astă­zi în ospiciul de la Golia. &lr­ — ;'cJfr[illisterul eterne comu­­n» Miică prefecturei, că epui­­zîndu-se fondurile destinate pentru ajutorarea incendiaților și inundați­lor, pe viitor fie­care comună și ju­deț să prevadă în budget o sumă pentru a se varsa la casa de ajutor "p­rintre elevele care s’au distins­­ la clasa de declamație a fost și d-ra Cecilia Hogaș. Notam că d-ra este eleva d-lui State Dragomir, cu care a luat lecții timp de cîte­va luni. Domnișoara Hogaș a zis cu multă pricepere și sentiment „Luceafărul“ de Eminescu. Apoliția din Galați a cerut au­­­­torităților noastre urmărirea unui îndrăzneț pungaș, care a escro­cat cu suma de 3.060 lei, pe un cu­noscut comerciant de cherestea. Ta, fost adus la parchet asta­zi ** ^dupa-amiază israelitul Leiba Tischbein, găsit vagabondând prin oraș. . Numitul, la interogatorul ce­l sa luat de d. prim-procuror Istrati, a declarat că a venit din Sadagura Galiția, unde era amenințat să moară de foame, neavînd nici un meșteșug C­omandamentul Corpului IV de­­ Armată a făcut cunoscut Re­gimentelor de infanterie și cavalerie, că la concentrările de Toamnă, să fie chemați toți tinerii cu termen redus, cari aspiră la gradul de sub-loco­­tenent în rezervă."­C­omisiunea judecătorească, com­pusă din d-nii magistrați Por­­firiu și Vrinceanu, sub preșidenția d-lui C. Climescu, rectorul Universităței, va judeca astă­zi procesul privitor pe în­vățătorul Daulia din com. Strunga a­utoritățile din Bulgaria prin­­ Ministerul de externe au ce­rut prefecturei județului nostru, ur­mărirea controlorului fiscal Cristea Kaltebelî, dispărut din Vidin, după ce a defraudat o însemnată sumă de ban­i S^chmenek de la Conservator — Clasa de Declamație — Azi la oarele 9, au început exa­menele clasei de declamație. Profesor acestei clase este d. Em. Manoliu, care ocupă această catedră de un an. Elevii adevărați ai d-lui Manoliu sunt numai cei 4 elevi din anul I cari nu ’ntrunesc condițiunile pentru a figura măcar audienți ne­cum elevi ai clasei de declamație. Nici unul, n’a avut măcar un sin­gur moment fericit in recitarea poe­ziilor ce le-a ales d. profesor, ca pro­gram, pentru clasa de declamație. Chestia acestui program absolut con­fuz și fără nici o metodă, o vom dis­cuta intr’un număr viitor. * Pentru azi ne mărginim numai a constata ca efectul ce ni l’au făcut cele două eleve și cei doi elevi din anul I­ iu I este că au fost acum adu­nați ca anul I să nu rămînă fără e­­levi. Intru­cît privește elevele și ele­vii anului al II-lea, se pare că au uitat și cele ce au învațat altă­dată. Uniformitatea cu care, elevii buni de­altfel, au spus unele bucăți ca „Ce te uiți cu galeși ?“ de Vlăhuță ; mo­notonia, lipsa de pricepere dicțiunea moldovenită, un jargon, aproape, cu care s’au masacrat cele mai de sea­mă bucăți din literatura romînească, au dezgustat chiar și pe cei mai bine-voitori. S’asculți „Venere și Madonă de E­­minescu spusă de un elev sau de o elevă, fără nici o intonație justă, care să denote pricepere ; să fii silit a asculta „Post-Mortem“ de Codreanu, așa nu­cit nici profesorul, nici elevul, nici cei din sală să nu priceapă ni­mic ; s’asculți, chipurile, un monolog din „Candidat și deputat“ de Sion care a fost spus fără nici o mișcare, fără nici un gest, fără nici o expre­sie, nu-i așa că e penibil ? Bucățile de teatru cari s’au repre­zentat după amiază au fost așa de slab redate că nu merită nici o a­­tenție. Elevi au o răspundere foarte mică Ei au făcut ce li s’a arătat, nu ce puteau să facă. O singură elevă a făcut excepție la acest unison d-ra Hogaș, care a spus „Luceafărul“ de Eminescu foarte bine. 1^nT) dr. Mircea Gane, medicul bin­­­aroului de primire de la spi­talul Sf. Spiridon, a demisionat. Vom reveni. S ri, s’a întrunit, în localul pri­măriei comitetul pentru orga­nizarea exposițiunii de animale și a­­lergări de cri. S’a hotărît ca expo­­sițiunea și alergările în anul acesta să aibă loc de la 18-25 Octombrie. DIN LUMEA LARGA Serviciu telegrafic special Congresul macedonean S­ofia, 10 Iunie. — Congresul macedonean a fost convocat pentru 20 Iulie. Se dă o mare im­portanță acestui congres.Castriota 10 Iunie.— Majoritatea [ *șefilor albanezi au trimis Sul­tanului un memoriu, prin care se cere reforme de introdus în Albania și re­cunoașterea de șef al prințului Castri­ota, care a trăit mult timp în Spania. Regele Eduard I Romira, 10 lunie.— După ziare, <?w Regele Edu­ani e grav bolnav de cancer la git. Boala lui e absolut i­­dentică cu acea a nenorocitului Im­­nirat Frederic al Germaniei. Sunt temeri că nu va putea fi în­coronat. Popularitatea politică Prin popularitate politică înțelegem încrederea și considerațiunea ce o dau cetățenii aceluia care să devotează binelui public. Jules Janin împarte popularitatea politică in două categorii și anume : întăi popularitatea oamenilor de ști­ință și al doilea popularitatea străzei. Aceasta din urmă zice d-sa este periculoasă din cauza pretențiunilor mulțimei, și sfârșește dacă nu prin rușine, cel puțin printr’un mare pe­ricol. Voiu recunoaște că nimeni nu poate să satisfacă cererile unui popor întreg, dar de aicea nu resultă că trebue să ne ferim de favoarea ce ne-o dau Cetățenii. Numai dacă vom aluneca pe calea infamiei, pentru a dobîndi populari­tatea cu prețul cinstei noastre, nu­mai atuncea să va putea realisa pă­rerea scriitorului francez. Cît timp însă voința poporului va fi in strinsă legătură cu dreptatea, și ne va permite să facem ceia ce ne a­­rată conștiința, nu ne vom teme de nimic. Pentru aceste motive, am crezut mai nemerit să impart popularitatea politică în Cinstită și Necinstită. Prin popularitate cinstită, înțelegem o popularitate, dobîndită fără vicle­șug, și care nu ascultă de­cît un sin­gur glas, glasul conștiinței. Ea nu vă abate din calea adevărului, urmă­rește dreptatea și renunță la favoruri, dacă nu poate să le păstreze in con­­dițiuni oneste. Popularitatea necinstită, este acela, care să dobîndește prin intrigi și co­­rupțiuni, care acaparează spiritele prin lingușiri și desmerdări, sau care tolerează asasinatele, după cum s’a intimplat în timpul guvernului de tristă memorie al lui Ion Brătianu. Iată ce scria ziarul „Figaro în a­­ceastă privință : „Pour conservei’ sa renommeé po­­pulaire, le premier Ministre de la Roumanie a fait les sacrifices les plus chers â sa conscience, ii a aban­­donné ses sentiments, ii a déserté sa banniere, ii a combătu ses a­­mis“. In timpurile de astăzi, vedem a­­ceiași deosebire intre partidele noas­tre politice. Popularitatea de care se bucură D. Dimitrie Sturdza, nu se poate asemăna cu popularitatea par­tidului conservator. Primirea socia­liștilor, sprijinul dat fracțiunei juni­miste, amenințările aduse magistra­­turii, înlocuirea funcționarilor co­recți, alegerile cu bita și multe altele, arăt cu prisosință, că partidul liberal nu a cruțat nimic, pentru a’și păstra o popularitate care amenință să’l pă­răsească. Această popularitate, pe care eu drept cuvint o putem numi necin­stită, își are sorgintea ei în caracte­­rul omului, și precum o bucată de aur de a­ceiași mărime, valorează mai mult de­cât arama, tot ast­fel și po­pularitatea politică se deosebește una de alta cînd o pui în cumpăna so­cială. Din nefericire pentru țară, pilda d lui Sturdza, slujește întregului par­tid liberal, după cum și popularita­tea cinstită a d-lui Gheorghe Gr. Can­­tacuzino să restrînge asupra întregu­lui partid conservator. Animat de un adevărat patriotism, urmașul marelui bărbat de Stat, Las­car Catargiu, a știut să ne dea cel mai frumos exemplu de abnegațiune, prin renunțarea la președinția con­siliului, în urma fuziunei cu juni­miștii. Singur faptul acesta, dovedește un caracter ales și prin urmare prea iu­bitul nostru șef d. Gh. Gr. Cantacu­­zino, a bine meritat, popularitatea politică, cu adevărat cinstită, de care se bucură în ziua de astăzi. Pentru noi conservatorii, poporul va fi in­tot­deauna, un mare element politic, și nimic nu ne face să cre­dem, ca eticheta liberală, stropită de atâtea ori, cu sîngele nevinovaților a­­legători, va putea vre­odată să mic­­șoreze valoarea partidului nostru. E. Caloguom -------------*0000000*-------------

Next