Evenimentul, iulie-septembrie 1903 (Anul 11, nr. 117-190)

1903-07-01 / nr. 117

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI Â 44 3TRADA LAPUȘNEANIJ 44 Apare în toate zilele de lucru Un număr rechin 30 hani ____________10 hani—Seria II Anii XI Io. 117 MARTI 1 IULIE 1903_________ EVENIMENTUL 713..s.x coix sex Triatos hAXrOf^L > ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un art 30 lei -----**---­Anuneluri, inserții și reclame 50 bani rîndul P­A­R­TI­D­ELE Blimtschki, în „Character und Geist der politischen Par­teien“, (citet după versiunea franceză a d-lui A. de Ried­matten,)dă definiția partidelor: „partidul, cuvîntul pars o a­rată, e tot­deauna o fracțiune a unui tot. El nu reprezintă, deci, sentimentele unei părți­­ a națiunei și nu trebue să se identifice cu statul, fără a se face vinovat de orgoliu și de uzurpare. Poate combate ce­lelalte partide, nu le poate ignora, nici cerca să le des­ființeze. Un partid nu poate subsista singur; existența u­­nui partid opus îi dă ființă și viață.“ Aceste constatări, aceste a­­xiome a teoriticianului politi­cei, a omului care a strâvă­zut cu sagacitatea savantului legile, cari conduc luptele politice,explică starea neobiș­nuită, aproape anarhică, în care ne sbatem. Liberalii,— sau, mai bine colectivitatea, d­^ăci tradiția liberală a dispă­rut de mult; d. Sturdza, cel mai reacționar om politic din țară, nu poate fi considerat ca reprezentantul tradiției li­berale—liberalii, zic, s’au fă­cut vinovați de calcarea ace­stor regule inițiale. Cetiți ul­timele manifestări liberale, presă sau discursuri. Parti­dul liberal e totul; el a făcut totul. Ci­ despre conservatori, de care se tem așa de mult în fond, ei au făcut tot posi­bilul ca să-i desființeze. Aduceți-vă aminte de car­telul încheiat între junimiști și liberali, care avea ca scop mărturisit desființarea parti­dului conservator. Intru­cît privește pretenția prietinilor d-lui Carp de a i se substi­tui, această pretenție poate fi privită cel mult ca o glumă. J*înteresele își aleg reprezen­tanții, pe care-i cred mai demni, încrederea nu se co­mandă. Dacă acei, cari au sentimente conservatoare, se simt atrași obscur către cutare personalitate, ori­ce s’ar face nu se va putea schimba ar­tificial cursul acestor simpa­tii, acestei comunicări sufle­tești. Gruparea politică iarăși se face în baza acelorași a­­finități; e primejdioasă sepa­rarea brutală a acelor uniți prin acest tainic legămînt. Munca de­ a anula un or­ganism existent a dat luptei d­intre partide acest caracter sălbatec, pe care nu P ar avea aist­fel. Vă aduceți aminte a­­cea goană nebună, întreprin­să în contra d-lui Take Io­­nescu, de către coaliția juni­­misto—colectivistă. Indiscu­tabil că fostul ministru de fi­nanțe e una din figurile cele mai simpatice din țară, unul din oamenii, cari au cei mai mulți prietini­ Totuși, coali­ția nu s a lăsat pănă ce nu l’a doborît în șapte colegii, unde lupta electorală lua un caracter de bestialitate nemai­auzită. La Romanați, colegiu în care d-sa a reușit să fie ales, lupta a fost așa de acer­bă, încît oameni cu situații ca ale d-lor general Lahovary și C. Romanescu, s'au lovit. Dacă prigoana s’a dat cu așa nemilă pe terenul politic, pe cel individual ea nu a fost mai puțin aspră. D. P. Carp a avut aroganța să asvîrle insinuări, pe care cumnatul său prim-ministrul Sturdza le-a relevat apăsînd, iar amîn­­doi au cerut „dispariția“ frun­tașului conservator. Iată cum s’a vorbit în parlamentul ro­­mînesc de către un actual și un fost prim-ministru cu pri­vire la un fost sfetnic al Ma­­jestăței Sale! Nimic extra­or­dinar dacă și d. Take Ione­­scu ar uita înălțimea de cu­get, la care se află și nu și ar aminti de­cît dictonul la­tinesc că răzbunarea e plăce­rea zeilor. Dacă ar avea macar scuza că au făcut operă durabilă ! Dar Bluntschli a concretizat inanitatea muncei făcute ast­fel : „sforțarea și rivalitatea partidelor dau naștere la cele mai bune instituțiuni politice și pun în lumină toată bogă­ția forțelor latente a națiunei. Și fără a recurge la lumi­nile savantului german pu­tem prooroci inanitatea sfor­țărilor lor. Nu se clădește cu ură. Nimic din ceea ce există nu a fost temeinicit cu un gînd de pismă : veninul nu e lichid pentru sudat. Ura nu servește la nimic,­­la nimic alta decît la zdro­birea celor, cari o întrebuin­țează ca busolă în viață. ------------*000*000*------------­S. Prasin. In chestia monumentelor Mă grăbesc a răspunde la întreba­rea ce mi-o puneți : care sunt fap­tele și oamenii cărora trebue să se ved­nicim faima sau actele prin mo­numente ? Fiind­că nu vreau să fac persona­lități nici măcar cu oamenii trecutu­lui, de aceia nu voiu înșira numele și meritele acelora, cărora, după mine, vremile noastre ar trebui să le ridice monumente amintitoare, ci voi așterne cîte­va băgări de seamă ob­ștești, cari să ne poată călăuzi în a­legerea acelor figuri. Mărimea oamenilor este relativă sau absolută. Relativă atunci cînd lucrarea lor s’a întins asupra unei sfere mai mici din viața poporului, absolută, cînd ea și-a întins razele ei asupra întregului cuprins al vie­ții lui. In ambele cazuri este indife­rent dacă sfera încălzită a fost aceea a frumosului sau a adevărului. Oamenii cu o însemnătate relativă pentru viața poporului pot să-și aibă, fară îndoială, monumentele lor, căci ceea­ ce e relativ, privit din punctul de vedere al totului, poate să devie absolut, din acela al părții. Aceste monumente ar trebui, insă, să fie în­chise în pereții materiali ai așeză­mintelor a cărora vază și putere ei au ridicat-o. Pentru cei mai însem­nați dintre ei se poate pune bustul său statuea în curtea de intrare, cel mult înaintea clădirii ce adăpostește așezăm­intul. Singurii cari au dreptul de a figu­ra pe piețele publice, în vara și sub ochii tuturor, sunt acei oameni cari, prin spornica muncă a geniului lor, vor fi împins neamul intreg pe o treaptă mai înaltă a desvoltării. Așa, bunăoară, ce înțeles ar avea, dacă s’ar ridica statue publică unui doctor eminent de la un spital, unui mare avocat, unui donator către un așezămînt de bine-facere sau de cul­tură ? Ar fi, curat vorbind, de ris. Acești oameni, pot fi mari priviți din cercul mai îngust al vieții așezămîn­­­tului pe care ’l au ilustrat, dar ei nu aparțin poporului întreg, decît prin mijlocirea așezămîntului din care a făcut parte. Oamenii mari ai neamului întreg sunt aceia cari au pus umărul și au dus spre mărire întregul neam, pe una din acele trei căi de propășire ale popoarelor : frumosul, binele și adevărul. Așa, bună­oară, un mare compozi­tor va merita să i se ridice o statue publică, pe cînd unui director de Conservator, ori­cât de bun ar fi fost, nu i se poate ridica un monument comemorativ de­cit în încăperile in­terioare sau exterioare, ale școalei în fruntea căreia a stat. Descoperitorului drumurilor de fier se cuvine să i se înalțe statue, dacă nu în toată lumea, de­sigur însă în locul unde el s’a născut; pe cînd, un bun director de drum de fier va pu­tea fi vecinicit numai in încăperile gărilor. Un scriitor mare își va ve­dea cu drept cuvînt figura lui tur­nată în bronz sau sapată în mar­moră, în vaza întregului neam din care a făcut parte, pe cînd un bun profesor va putea împodobi cu im­­petintele-i trăsături numai școala în care a dăscălit. De asemenea un bun primar ar trebui să-și mărginească ambiția la localul primăriei, un ora­tor eminent la un bust in parla­ment și așa mai departe. Aceasta, atît pentru capitală cît și pentru județe. Nu prin faptul că un om de o valoare relativă s’a născut in un oraș de provincie, capătă el și dreptul de a-și vedea înălțată sta­tuea pe piețele publice ale acelui o­­raș. Și aci va trebui să se mulțu­mească cu închiderea lui in spațiul mai îngust a patru pereți. Numai mărimile absolute pot fi expuse in vaza tuturor și in orașele de provin­cie ; bine­înțeles că ele se vor grăbi totdeauna a’și arăta meritele pentru conlucrarea la înălțarea întregului prin ridicarea de monumente in sî­­ntul lor valorilor absolute. Se’nțelege că și în politică, adică în sfera binelui, se aplică aceleași principii, de­și s-ar părea că e des­tul ca un om să fi avut o acțiune politică, pentru ca el să nu mai poată fi măsurat cu măsura relativă, ci nu­mai cu cea absolută ; cu alte cuvinte, oamenii politici nu ar putea fi res­­trînși in sfera așezămintelor speci­ale, de­oare­ce raza lucrării lor se întinde asupra țarei întregi. Aci însă, felul măsurii se schimbă, și din ex­tensivă devine intensivă. Numai acei oameni politici vor merita să iasă din încăperea parlamentului, cari vor fi înălțat pe o treaptă superioară sta­rea întregului popor. Se înțelege că aceste principii sunt, ca toate acele sociale, foarte elasti­ce, și că în mintea sa fie­care poate, primindu-le în totalitate, să facă loc preferințelor sale ; dar in ori­ ce caz tot cred că e bine de a fi călăuzit de ele, de cît de a lăsa ridicarea de busturi, statui și monumente, jocului orb și pătimaș al simpatiilor indivi­duale. De aceea am scris aceste cite­va rînduri. ----------------xoooapoeic» ——— A. D. X­nopol. ‘Ultima oră —• Ora 4 p. m­. — Leon al XllI-lea Berlin, 30 iunie. — Ia boala lui Leon al XllI-lea n’a intrat nici o schimbare importantă. Cu toată slăbiciunea, ce l’a cuprins, Papa luptă cu marea lui putere de re­zistență, contra morței. Papa a primit ori pe nepoatele sale, contesele Canale și Morine, la care s’a uitat numai fără a se vorbi un cuvînt. A primit de asemenea pe cardi­nalii Steinhuber și Ferrara, cu care a schimbat cîte­va cuvinte: Papa și Țarul Berlin, 30 iunie.­In afară de te­legrama călduroasă, pe care Țarul a trimis-o ori la Vatican, sosesc zilnic telegrame semnate de primul minis­tru Gubaston, care se interesează de sănătatea Papei. Tiara Belgrad, 30. O deputațiune a ora­șului Neapole, a sosit la Rom­a, spre a preda papei Tiara sfâitului Denaro. Deputațiunea a fost primită de car­dinalul Rampolla, care a dus Tiara in odaia papei Giomale di Italia, aduce știrea de necrezut că papa sar fi dat jos din pat, ar fi scos o carte din bibliotecă, pe care a dat-o monsegniorului Angeli, cu rugămintea de a-i face lectura. O audiență Berlin 30 Iunie.— Eri sub sară Papa a primit pe cardinalii Mocenni, Ferrata, Cretoni și Segna, cu care s’a întreținut cinci minute. Cardinalul Ferrata i-a zis : Franța poartă mare interes pentru sfinția Voastră și Papa răspunse: „Felix infirmitas“ (fericită boală). Cum arată Papa Berlin 30 Iunie. — Cardinalul Machi, care a fost primit de Papă, a spus că înaltul prelat are aerul unui cadavru, că corpul său nu mai funcționează și că spiritul trăește numai grație marei lui puteri de voință. Conclavul Berlin, 30 Iunie.­ Este ferm decis că viitoarea alegere va a­­vea loc in Roma. Aceasta sa în­­tînmplat și după moartea lui Piu al IX-lea. Asupra dreptului de „veto“ cir­culă o mulțime de chestiuni Aus­tria și Germania si ar fi înțeles in contra lui Rampolla O știre a ziarului „New­ York Herald“ spune că Mathieu, cardi­nalul francez, revendică pentru Franția înaltul patronaj al vii­torului conclav, un drept de care Franța s'ar bucura din vremuri Cardinalul Mathieu s-a și in­stalat în Vatican. Crima din Belgrad Berlin,­30 Iunie. — La Charlotten­­burg a avut loc o întrunire a cons­tructorilor, la care unul din membri, Hertling, a vorbit despre drama din Belgrad, de­oare­ce el, împreuna cu mai mulți colegi se aflau la Belgrad, la timpul critic și locuiseră în Grand Hotel peste drum da Conac. In ziua­ de 10 Iunie, ei observară o mișcare neobișnuită, iar la vizita fortare­ței observară cum se ascuțeau săbiile. A doua zi urmară să fie primiți la palat și noaptea fură treziți de de­tunături și alergînd afară aflară tris­tul adevăr. O înaintare Belgrad, 30 iunie.—Pe cînd zia­rele speră încă ca asasinii vor fi pe­depsiți, gazeta oficială sârbească pu­blică decretul,­prin care locot -colonel Petre Misiei, celebrul comandant al regimentului VI de infanterie, este numit secretar general al ministeru­lui de răsboiu. M The Temps, care ne-a sosit astă­zi are următoarele date asupra boalei Papei : Poporul stă pe piața St. Pietro cu ochii fixați asupra ferestrelor pala­tului, căutînd să ghicească pe acea a odăei în care Papa sufere. Noap­tea piața luminată de eclerajul co­lonadei Berlin și a fîntînelor e de o stranie frumuseță. * Cor­elarul.—Cardinalii americani și australiani sunt pe drum către Roma. Cardinalul Gibbons a pornit la 9 iulie st.­­ El va fi la Roma pentru conclav. Intru cît privește pe cardi­nalul Moran, arhiepiscop e imposi­bil să ajungă, ori­cît ar fi repeziciu­nea pacheboturilor. Intr’adevăr conclavul nu așteaptă, el se deschide a 14-a zi după moar­tea Papei. In nici un caz Conclavul nu poate fi întârziat, numai cu­ tine ; cardi­nalii care sunt în întîrziere pot să fie admiși chiar dacă n’au luat parte la primele voturi, ei pot vota pentru voturile urm­ătoare. Se crede că acest conclav va fi tot așa de scurt, ca conclavul lui Leon XIII, care a ținut 3 zile. E aproape sigur că cu toate re­centele promoțiuni făcute Sf. Sinod nu va fi complect în caz de conclav. * Viitorul papă.—Intrigele și au luat sborul. Partizanii cardinalului Gotti răspîndesc svonul că cardinalul Ram­­polla ar fi primit această candida­tură, ei spun ca secretarul de stat recunoaște că ar fi un mare bine pentru papalitate, dacă alegerea pa­pei s’ar face prin aclamații. Pe de altă parte se zice ca Leon al XIII însuși ar fi făcut lui Ram­­pola importante recomandări în ve­derea conclavului.* Mormîntul Papei.— Papa ar fi de­semnat pentru înmormîntarea sa basilica lui Saint-Jean-de-Latran, pentru care a arătat în­tot­deauna o mare iubire. Statua lui, care trebue să fie pusă pe acest mormînt e deja executată. Ea e opera sculptorului Perugio Lu­­chetti, artistul căruia papa îi coman­dase deja mormîntul lui Inocențiu III ce se află tot la St-Jean de Latran. * Telegramele.—S’a făcut numerota­­rea telegramelor care au sosit tot la Vatican, cer­ind știri des pre Papă­ Pănă la amează depeșile din Italia treceau peste 8 mii, din străinătate 3 mii. Toți Suveranii au telegrafiat chiar și Sultanul și Prințul Bu guriei. S’a­ organizat un biurou special, care se compune din 8 prelați pen­tru răspunsuri. Cardinalul Rampola răspunde in persoană la personagiile mai importante. Doctorii Lapponi și Mazzoni pn mesc mii de telegrame, rugîndu-i să cape pe Papa.* Cardinalii sunt admiși cite 3 pe zi să viziteze pe Papa­­y iar ele francese au adus­­ știrea * ^că, la o eventuală reuniune a conclavului, Austria, care va avea dreptul de întâietate să se pronunțe in această însemnată alegere, va purta lupta crîncenă contra cardinalului Rampolla. Un preot catolic din localitate’ne-a declarat in această privință : — Este natural ca Austria să se apere la această alegere. Se știe că Vaticanul oprise ori­ce ceremonie bi­sericească la înmormîntarea lui Ru­dolf al Austriei.­­ La palatul din Viena s’a aflat că aceasta se făcuse prin stăruințele lui Rampolla.­­ 1 # /7n pungaș pungășit. Serviciul de siguranța cer­cetează un caz destul de interesant de pungăși. E vorba de un oare­care Zelic Schwartz, proprietarul unui magazin de haine din capitală, care a fost furat de 15.000 lei in următoarele împrejurări. Acest Zelic Schwartz, care e de o stîrcenie fenomenală față de străini, ca și față de copii săi a plecat Vi­neri seara la București, unde are o filială. Soția sa a pornit Sîmbătă dimi­neață spre Gopou, unde cînta muzica militară. In acest timp fiul lui Zelic Schwartz și doi prietini ai săi au străbătut cu ajutorul unei chei false in odaia unde se aflau banii, au stricat un sipet și au scos de acolo 15 000 lei. Cu acești bani cei trei prietini pungași trebuiau să plece in Ame­rica, după cum conveniseră mai dinainte. Odată in posesiunea banilor, fiul păgubașului a fost pîcălit, iar ceilalți doi tovarăși au plecat fără să îm­partă cu dînsul. Furtul a fost descoperit ori Du­minică prin mărturisirea tînărului Schwartz, iar cei doi fugari arestați la Fălticeni, unde s’au găsit la ei 8000 lei. In urma declarației acestora s’a mai găsit 1100 lei la un negustor de vis-a-avis de Zelic Schwartz, nu­mit Moise Teitler. Cercetările continuă. e­u animalul Rampolla, despre care se vorbește atît de mult în pre­zent, azi o nepoată, pe care o ține în mare afecțiune. Ea a fost eroina unui roman cu un tînăr din Iași, fiul a­vocatului Goldental. Se știe că epilogul romanului a fost căsătoria perechei inamorate, care-și petrece vremea în insulele Canare. Afacerea d-rului Stein Sâmbăta s-a deliberat la Camera de punere sub acuzare apelul făcut de d. procuror general contra sen­tinței tribunalului „Neamț prin­ care infirmase mandatul de arestare a d-rului Stein. Camera, după o deliberare de a­­proape 3 oare, a admis apelul d-lui procuror general, menținând ast­fel mandatul de arestare lansat de către judele de instrucție a tribunalului Neamț.­ După cît aflăm, instrucția în a­­ceastă afacere e încă la începutul ei; pană în prezent nu sunt de­cît acu­zările aduse de familia defunctei d-ne Ela Juster. Actul medico-legal și rezultatul chimic n’au sosit încă. * In Peatra circulă versiunea că a­­cuzarea, care se aduce d-rului Stein ar fi un act de răzbunare din par­tea unei rude a defunctei. J**­oala Papei a făcut o serie de victime printre.­ ziariști. Reporterii gazetelor desfășoară o activitate ne­mai­pomenită. Un reporter din Roma, care a stat cinci zile la poarta Vaticanului a fost lovit de un atac de apoplexie ; un ziarist englez a căzut greu bol­nav de friguri și un altul de pneu­monie. V­înzarea recoltei în Muntenia a și început. Vagonul de grîu s’a vîndut 1460 iei. d­ . Disgrația Suveranului . Pană acum șeful partidului libe­ral-național d. D. Sturdza și-a atras de multe ori defavoarea Majestăței Sale Regelui, fără însă a’și atrage și disgrația. Deosebirea între d­efavoare și dis­­grație este că cea d’vilăi e trecă­toare pe cînd a doua dispare mai cu greu și cu cît omul perfid și lingu­șitor să încearcă să obție favoarea Suveranului, pe atîta și disgrația A­­cestuia va fi o lovitură, mai puter­nică­. Acela care a căzut odată in de­­favoare, și care nu s’a sfiit să atace in nenumărate rânduri Coroana, nu poate să se pretindă prietenul Di­nastiei și nu i se­ poate recunoaște dreptul să taxeze pe alții de anti­­dinastici. Adevărații prietini și adevărații dinastici, sunt acei, cari privind ha­­­­rul,, in care să găsesc moravurile noastre politice, sub guvernul infam al d-lui Dimitrie Sturdza, deșteaptă pe Suveran și nu-L lasă să urmeze sfaturile neme­nicului prim-ministru a căruia țintă este fastul, in detri­mentul națiunei și compr­omiterea Co­roanei prin faptele sale nechibzuite. Baronul de Hahn, omul periculos, care și-a îmbogățit partizanii, care a prngărit biserica, care a trădat in­teresele naționale și care a necinstit țara in fața străinătății, nu poate fi nici­odată prietinul Dinastiei Titlul „Campania infamă <re să servește „Liberalul“, a lovi în partidul conservato­re­s­­ liberalilor în urma celor cu ziarul „Acțiunea“ cu data de iunie 1903 și care ziar a fost dec­o jestăței Sale Regelui în scop d­e a se convinge de campania cu­­­­­rat infamă întreprinsă ochii liberali contra Tronului. Dacă afacerea Ghenade, a trebuit să atragă disgrația, pentru moment d-lui Dimit­rria numai defavoarea iubit­oru Suveran, chestiunea sra la finanțe, trebue să facă c tezul să fie lipsit pentru tot de bunele grații ale Coroa. Un guvern, căzut în disti­porului, de la care depinde unui stat, nu mai poate pă­birea dinastiei. Partidul conservator a liniștea în biserică și tot u­n conservator va fi chemat să nască cinstea națională. Onoarea tutulor acelora, a știut să respingă cartelul lui cheiat între junimiști și pentru a să distruge acest­ă ordine. Onoare bravilor lupta­tori, e­___Î nțeles înalta lor misiune și au scăpat para de prăpastia, la care ar fi con­­dus’o d. D. Sturdza. Dacă s’ar fi stins conservatorii, s’ar fi stins odată cu acest mare par­tid, și națiunea, căci în locul popo­rului românesc, cu care ne putem uni,­ am fi avut astă­zi o colecțiune de indivizi, cufundați, de la creștet până in talpă în mocirla colectiviș­tilor și ne-am fi supus tâlhăriilor, după cum s’au supus barbarilor des­cendenții Scipionilor sau locuitorii Romei, in timpul degradațiunei lor politice. Samavolniciile și hoțiile bandei ce ne guvernează, au căzut astă­zi ca un blestem asupra țarei întregi, și este de dorit ca Majestatea Sa Re­gele, cu înalta Sa ințălepciune, să pue odată capăt acestor mișelii și să disgrațieze pe vinovatul ministru, care conduce instrucția și jude­cata contra complicilor săi, și care Ta atacat odinioară cu atita vehe­mență. " Da, poporul cere dreptatea de la Suveranul său Rege și să nu se uite, că glasul poporului este după cum spune proverbul latin voacea lui Dumnezeu. -----------*ooonooax———— Ens. Calognomu Carnetul Regelui — Scriere oprită pe tot teritorul Be­lgiei — V. De­sigur țara noastră nu-i încă coaptă pentru ideile largi și liberale ale d-lui Cicard și desigur că-i un mare pacat pentru acest domn. La a doua ședință a liberei și largei sale academii nu era de față de­cît un stagiar suberb și un secre­tar pentru Înregistrarea celor vorbite. Niî s’a mai auzit vorbindu-se de celelalte ședinți. In afară de acade­mician­ nimene nu știe de alt­fel dacă se mai țin ședințe. (Ecademia

Next