Evenimentul, iulie-septembrie 1903 (Anul 11, nr. 117-190)
1903-07-01 / nr. 117
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI Â 44 3TRADA LAPUȘNEANIJ 44 Apare în toate zilele de lucru Un număr rechin 30 hani ____________10 hani—Seria II Anii XI Io. 117 MARTI 1 IULIE 1903_________ EVENIMENTUL 713..s.x coix sex Triatos hAXrOf^L > ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un art 30 lei -----**---Anuneluri, inserții și reclame 50 bani rîndul PARTIDELE Blimtschki, în „Character und Geist der politischen Parteien“, (citet după versiunea franceză a d-lui A. de Riedmatten,)dă definiția partidelor: „partidul, cuvîntul pars o arată, e totdeauna o fracțiune a unui tot. El nu reprezintă, deci, sentimentele unei părți a națiunei și nu trebue să se identifice cu statul, fără a se face vinovat de orgoliu și de uzurpare. Poate combate celelalte partide, nu le poate ignora, nici cerca să le desființeze. Un partid nu poate subsista singur; existența unui partid opus îi dă ființă și viață.“ Aceste constatări, aceste axiome a teoriticianului politicei, a omului care a strâvăzut cu sagacitatea savantului legile, cari conduc luptele politice,explică starea neobișnuită, aproape anarhică, în care ne sbatem. Liberalii,— sau, mai bine colectivitatea, d^ăci tradiția liberală a dispărut de mult; d. Sturdza, cel mai reacționar om politic din țară, nu poate fi considerat ca reprezentantul tradiției liberale—liberalii, zic, s’au făcut vinovați de calcarea acestor regule inițiale. Cetiți ultimele manifestări liberale, presă sau discursuri. Partidul liberal e totul; el a făcut totul. Ci despre conservatori, de care se tem așa de mult în fond, ei au făcut tot posibilul ca să-i desființeze. Aduceți-vă aminte de cartelul încheiat între junimiști și liberali, care avea ca scop mărturisit desființarea partidului conservator. Intrucît privește pretenția prietinilor d-lui Carp de a i se substitui, această pretenție poate fi privită cel mult ca o glumă. J*înteresele își aleg reprezentanții, pe care-i cred mai demni, încrederea nu se comandă. Dacă acei, cari au sentimente conservatoare, se simt atrași obscur către cutare personalitate, orice s’ar face nu se va putea schimba artificial cursul acestor simpatii, acestei comunicări sufletești. Gruparea politică iarăși se face în baza acelorași afinități; e primejdioasă separarea brutală a acelor uniți prin acest tainic legămînt. Munca de a anula un organism existent a dat luptei dintre partide acest caracter sălbatec, pe care nu P ar avea aistfel. Vă aduceți aminte acea goană nebună, întreprinsă în contra d-lui Take Ionescu, de către coaliția junimisto—colectivistă. Indiscutabil că fostul ministru de finanțe e una din figurile cele mai simpatice din țară, unul din oamenii, cari au cei mai mulți prietini Totuși, coaliția nu s a lăsat pănă ce nu l’a doborît în șapte colegii, unde lupta electorală lua un caracter de bestialitate nemaiauzită. La Romanați, colegiu în care d-sa a reușit să fie ales, lupta a fost așa de acerbă, încît oameni cu situații ca ale d-lor general Lahovary și C. Romanescu, s'au lovit. Dacă prigoana s’a dat cu așa nemilă pe terenul politic, pe cel individual ea nu a fost mai puțin aspră. D. P. Carp a avut aroganța să asvîrle insinuări, pe care cumnatul său prim-ministrul Sturdza le-a relevat apăsînd, iar amîndoi au cerut „dispariția“ fruntașului conservator. Iată cum s’a vorbit în parlamentul romînesc de către un actual și un fost prim-ministru cu privire la un fost sfetnic al Majestăței Sale! Nimic extraordinar dacă și d. Take Ionescu ar uita înălțimea de cuget, la care se află și nu și ar aminti decît dictonul latinesc că răzbunarea e plăcerea zeilor. Dacă ar avea macar scuza că au făcut operă durabilă ! Dar Bluntschli a concretizat inanitatea muncei făcute astfel : „sforțarea și rivalitatea partidelor dau naștere la cele mai bune instituțiuni politice și pun în lumină toată bogăția forțelor latente a națiunei. Și fără a recurge la luminile savantului german putem prooroci inanitatea sforțărilor lor. Nu se clădește cu ură. Nimic din ceea ce există nu a fost temeinicit cu un gînd de pismă : veninul nu e lichid pentru sudat. Ura nu servește la nimic,la nimic alta decît la zdrobirea celor, cari o întrebuințează ca busolă în viață. ------------*000*000*------------S. Prasin. In chestia monumentelor Mă grăbesc a răspunde la întrebarea ce mi-o puneți : care sunt faptele și oamenii cărora trebue să se vednicim faima sau actele prin monumente ? Fiindcă nu vreau să fac personalități nici măcar cu oamenii trecutului, de aceia nu voiu înșira numele și meritele acelora, cărora, după mine, vremile noastre ar trebui să le ridice monumente amintitoare, ci voi așterne cîteva băgări de seamă obștești, cari să ne poată călăuzi în alegerea acelor figuri. Mărimea oamenilor este relativă sau absolută. Relativă atunci cînd lucrarea lor s’a întins asupra unei sfere mai mici din viața poporului, absolută, cînd ea și-a întins razele ei asupra întregului cuprins al vieții lui. In ambele cazuri este indiferent dacă sfera încălzită a fost aceea a frumosului sau a adevărului. Oamenii cu o însemnătate relativă pentru viața poporului pot să-și aibă, fară îndoială, monumentele lor, căci ceea ce e relativ, privit din punctul de vedere al totului, poate să devie absolut, din acela al părții. Aceste monumente ar trebui, insă, să fie închise în pereții materiali ai așezămintelor a cărora vază și putere ei au ridicat-o. Pentru cei mai însemnați dintre ei se poate pune bustul său statuea în curtea de intrare, cel mult înaintea clădirii ce adăpostește așezămintul. Singurii cari au dreptul de a figura pe piețele publice, în vara și sub ochii tuturor, sunt acei oameni cari, prin spornica muncă a geniului lor, vor fi împins neamul intreg pe o treaptă mai înaltă a desvoltării. Așa, bunăoară, ce înțeles ar avea, dacă s’ar ridica statue publică unui doctor eminent de la un spital, unui mare avocat, unui donator către un așezămînt de bine-facere sau de cultură ? Ar fi, curat vorbind, de ris. Acești oameni, pot fi mari priviți din cercul mai îngust al vieții așezămîntului pe care ’l au ilustrat, dar ei nu aparțin poporului întreg, decît prin mijlocirea așezămîntului din care a făcut parte. Oamenii mari ai neamului întreg sunt aceia cari au pus umărul și au dus spre mărire întregul neam, pe una din acele trei căi de propășire ale popoarelor : frumosul, binele și adevărul. Așa, bunăoară, un mare compozitor va merita să i se ridice o statue publică, pe cînd unui director de Conservator, oricât de bun ar fi fost, nu i se poate ridica un monument comemorativ decit în încăperile interioare sau exterioare, ale școalei în fruntea căreia a stat. Descoperitorului drumurilor de fier se cuvine să i se înalțe statue, dacă nu în toată lumea, desigur însă în locul unde el s’a născut; pe cînd, un bun director de drum de fier va putea fi vecinicit numai in încăperile gărilor. Un scriitor mare își va vedea cu drept cuvînt figura lui turnată în bronz sau sapată în marmoră, în vaza întregului neam din care a făcut parte, pe cînd un bun profesor va putea împodobi cu impetintele-i trăsături numai școala în care a dăscălit. De asemenea un bun primar ar trebui să-și mărginească ambiția la localul primăriei, un orator eminent la un bust in parlament și așa mai departe. Aceasta, atît pentru capitală cît și pentru județe. Nu prin faptul că un om de o valoare relativă s’a născut in un oraș de provincie, capătă el și dreptul de a-și vedea înălțată statuea pe piețele publice ale acelui oraș. Și aci va trebui să se mulțumească cu închiderea lui in spațiul mai îngust a patru pereți. Numai mărimile absolute pot fi expuse in vaza tuturor și in orașele de provincie ; bineînțeles că ele se vor grăbi totdeauna a’și arăta meritele pentru conlucrarea la înălțarea întregului prin ridicarea de monumente in sîntul lor valorilor absolute. Se’nțelege că și în politică, adică în sfera binelui, se aplică aceleași principii, deși s-ar părea că e destul ca un om să fi avut o acțiune politică, pentru ca el să nu mai poată fi măsurat cu măsura relativă, ci numai cu cea absolută ; cu alte cuvinte, oamenii politici nu ar putea fi restrînși in sfera așezămintelor speciale, deoarece raza lucrării lor se întinde asupra țarei întregi. Aci însă, felul măsurii se schimbă, și din extensivă devine intensivă. Numai acei oameni politici vor merita să iasă din încăperea parlamentului, cari vor fi înălțat pe o treaptă superioară starea întregului popor. Se înțelege că aceste principii sunt, ca toate acele sociale, foarte elastice, și că în mintea sa fiecare poate, primindu-le în totalitate, să facă loc preferințelor sale ; dar in ori ce caz tot cred că e bine de a fi călăuzit de ele, de cît de a lăsa ridicarea de busturi, statui și monumente, jocului orb și pătimaș al simpatiilor individuale. De aceea am scris aceste citeva rînduri. ----------------xoooapoeic» ——— A. D. Xnopol. ‘Ultima oră —• Ora 4 p. m. — Leon al XllI-lea Berlin, 30 iunie. — Ia boala lui Leon al XllI-lea n’a intrat nici o schimbare importantă. Cu toată slăbiciunea, ce l’a cuprins, Papa luptă cu marea lui putere de rezistență, contra morței. Papa a primit ori pe nepoatele sale, contesele Canale și Morine, la care s’a uitat numai fără a se vorbi un cuvînt. A primit de asemenea pe cardinalii Steinhuber și Ferrara, cu care a schimbat cîteva cuvinte: Papa și Țarul Berlin, 30 iunie.In afară de telegrama călduroasă, pe care Țarul a trimis-o ori la Vatican, sosesc zilnic telegrame semnate de primul ministru Gubaston, care se interesează de sănătatea Papei. Tiara Belgrad, 30. O deputațiune a orașului Neapole, a sosit la Roma, spre a preda papei Tiara sfâitului Denaro. Deputațiunea a fost primită de cardinalul Rampolla, care a dus Tiara in odaia papei Giomale di Italia, aduce știrea de necrezut că papa sar fi dat jos din pat, ar fi scos o carte din bibliotecă, pe care a dat-o monsegniorului Angeli, cu rugămintea de a-i face lectura. O audiență Berlin 30 Iunie.— Eri sub sară Papa a primit pe cardinalii Mocenni, Ferrata, Cretoni și Segna, cu care s’a întreținut cinci minute. Cardinalul Ferrata i-a zis : Franța poartă mare interes pentru sfinția Voastră și Papa răspunse: „Felix infirmitas“ (fericită boală). Cum arată Papa Berlin 30 Iunie. — Cardinalul Machi, care a fost primit de Papă, a spus că înaltul prelat are aerul unui cadavru, că corpul său nu mai funcționează și că spiritul trăește numai grație marei lui puteri de voință. Conclavul Berlin, 30 Iunie. Este ferm decis că viitoarea alegere va avea loc in Roma. Aceasta sa întînmplat și după moartea lui Piu al IX-lea. Asupra dreptului de „veto“ circulă o mulțime de chestiuni Austria și Germania si ar fi înțeles in contra lui Rampolla O știre a ziarului „New York Herald“ spune că Mathieu, cardinalul francez, revendică pentru Franția înaltul patronaj al viitorului conclav, un drept de care Franța s'ar bucura din vremuri Cardinalul Mathieu s-a și instalat în Vatican. Crima din Belgrad Berlin,30 Iunie. — La Charlottenburg a avut loc o întrunire a constructorilor, la care unul din membri, Hertling, a vorbit despre drama din Belgrad, deoarece el, împreuna cu mai mulți colegi se aflau la Belgrad, la timpul critic și locuiseră în Grand Hotel peste drum da Conac. In ziua de 10 Iunie, ei observară o mișcare neobișnuită, iar la vizita fortareței observară cum se ascuțeau săbiile. A doua zi urmară să fie primiți la palat și noaptea fură treziți de detunături și alergînd afară aflară tristul adevăr. O înaintare Belgrad, 30 iunie.—Pe cînd ziarele speră încă ca asasinii vor fi pedepsiți, gazeta oficială sârbească publică decretul,prin care locot -colonel Petre Misiei, celebrul comandant al regimentului VI de infanterie, este numit secretar general al ministerului de răsboiu. M The Temps, care ne-a sosit astăzi are următoarele date asupra boalei Papei : Poporul stă pe piața St. Pietro cu ochii fixați asupra ferestrelor palatului, căutînd să ghicească pe acea a odăei în care Papa sufere. Noaptea piața luminată de eclerajul colonadei Berlin și a fîntînelor e de o stranie frumuseță. * Corelarul.—Cardinalii americani și australiani sunt pe drum către Roma. Cardinalul Gibbons a pornit la 9 iulie st. El va fi la Roma pentru conclav. Intru cît privește pe cardinalul Moran, arhiepiscop e imposibil să ajungă, oricît ar fi repeziciunea pacheboturilor. Intr’adevăr conclavul nu așteaptă, el se deschide a 14-a zi după moartea Papei. In nici un caz Conclavul nu poate fi întârziat, numai cu tine ; cardinalii care sunt în întîrziere pot să fie admiși chiar dacă n’au luat parte la primele voturi, ei pot vota pentru voturile următoare. Se crede că acest conclav va fi tot așa de scurt, ca conclavul lui Leon XIII, care a ținut 3 zile. E aproape sigur că cu toate recentele promoțiuni făcute Sf. Sinod nu va fi complect în caz de conclav. * Viitorul papă.—Intrigele și au luat sborul. Partizanii cardinalului Gotti răspîndesc svonul că cardinalul Rampolla ar fi primit această candidatură, ei spun ca secretarul de stat recunoaște că ar fi un mare bine pentru papalitate, dacă alegerea papei s’ar face prin aclamații. Pe de altă parte se zice ca Leon al XIII însuși ar fi făcut lui Rampola importante recomandări în vederea conclavului.* Mormîntul Papei.— Papa ar fi desemnat pentru înmormîntarea sa basilica lui Saint-Jean-de-Latran, pentru care a arătat întotdeauna o mare iubire. Statua lui, care trebue să fie pusă pe acest mormînt e deja executată. Ea e opera sculptorului Perugio Luchetti, artistul căruia papa îi comandase deja mormîntul lui Inocențiu III ce se află tot la St-Jean de Latran. * Telegramele.—S’a făcut numerotarea telegramelor care au sosit tot la Vatican, cerind știri des pre Papă Pănă la amează depeșile din Italia treceau peste 8 mii, din străinătate 3 mii. Toți Suveranii au telegrafiat chiar și Sultanul și Prințul Bu guriei. S’a organizat un biurou special, care se compune din 8 prelați pentru răspunsuri. Cardinalul Rampola răspunde in persoană la personagiile mai importante. Doctorii Lapponi și Mazzoni pn mesc mii de telegrame, rugîndu-i să cape pe Papa.* Cardinalii sunt admiși cite 3 pe zi să viziteze pe Papay iar ele francese au adus știrea * ^că, la o eventuală reuniune a conclavului, Austria, care va avea dreptul de întâietate să se pronunțe in această însemnată alegere, va purta lupta crîncenă contra cardinalului Rampolla. Un preot catolic din localitate’ne-a declarat in această privință : — Este natural ca Austria să se apere la această alegere. Se știe că Vaticanul oprise orice ceremonie bisericească la înmormîntarea lui Rudolf al Austriei. La palatul din Viena s’a aflat că aceasta se făcuse prin stăruințele lui Rampolla. 1 # /7n pungaș pungășit. Serviciul de siguranța cercetează un caz destul de interesant de pungăși. E vorba de un oarecare Zelic Schwartz, proprietarul unui magazin de haine din capitală, care a fost furat de 15.000 lei in următoarele împrejurări. Acest Zelic Schwartz, care e de o stîrcenie fenomenală față de străini, ca și față de copii săi a plecat Vineri seara la București, unde are o filială. Soția sa a pornit Sîmbătă dimineață spre Gopou, unde cînta muzica militară. In acest timp fiul lui Zelic Schwartz și doi prietini ai săi au străbătut cu ajutorul unei chei false in odaia unde se aflau banii, au stricat un sipet și au scos de acolo 15 000 lei. Cu acești bani cei trei prietini pungași trebuiau să plece in America, după cum conveniseră mai dinainte. Odată in posesiunea banilor, fiul păgubașului a fost pîcălit, iar ceilalți doi tovarăși au plecat fără să împartă cu dînsul. Furtul a fost descoperit ori Duminică prin mărturisirea tînărului Schwartz, iar cei doi fugari arestați la Fălticeni, unde s’au găsit la ei 8000 lei. In urma declarației acestora s’a mai găsit 1100 lei la un negustor de vis-a-avis de Zelic Schwartz, numit Moise Teitler. Cercetările continuă. eu animalul Rampolla, despre care se vorbește atît de mult în prezent, azi o nepoată, pe care o ține în mare afecțiune. Ea a fost eroina unui roman cu un tînăr din Iași, fiul avocatului Goldental. Se știe că epilogul romanului a fost căsătoria perechei inamorate, care-și petrece vremea în insulele Canare. Afacerea d-rului Stein Sâmbăta s-a deliberat la Camera de punere sub acuzare apelul făcut de d. procuror general contra sentinței tribunalului „Neamț prin care infirmase mandatul de arestare a d-rului Stein. Camera, după o deliberare de aproape 3 oare, a admis apelul d-lui procuror general, menținând astfel mandatul de arestare lansat de către judele de instrucție a tribunalului Neamț. După cît aflăm, instrucția în această afacere e încă la începutul ei; pană în prezent nu sunt decît acuzările aduse de familia defunctei d-ne Ela Juster. Actul medico-legal și rezultatul chimic n’au sosit încă. * In Peatra circulă versiunea că acuzarea, care se aduce d-rului Stein ar fi un act de răzbunare din partea unei rude a defunctei. J**oala Papei a făcut o serie de victime printre. ziariști. Reporterii gazetelor desfășoară o activitate nemaipomenită. Un reporter din Roma, care a stat cinci zile la poarta Vaticanului a fost lovit de un atac de apoplexie ; un ziarist englez a căzut greu bolnav de friguri și un altul de pneumonie. Vînzarea recoltei în Muntenia a și început. Vagonul de grîu s’a vîndut 1460 iei. d . Disgrația Suveranului . Pană acum șeful partidului liberal-național d. D. Sturdza și-a atras de multe ori defavoarea Majestăței Sale Regelui, fără însă a’și atrage și disgrația. Deosebirea între defavoare și disgrație este că cea d’vilăi e trecătoare pe cînd a doua dispare mai cu greu și cu cît omul perfid și lingușitor să încearcă să obție favoarea Suveranului, pe atîta și disgrația Acestuia va fi o lovitură, mai puternică. Acela care a căzut odată in defavoare, și care nu s’a sfiit să atace in nenumărate rânduri Coroana, nu poate să se pretindă prietenul Dinastiei și nu i se poate recunoaște dreptul să taxeze pe alții de antidinastici. Adevărații prietini și adevărații dinastici, sunt acei, cari privind harul,, in care să găsesc moravurile noastre politice, sub guvernul infam al d-lui Dimitrie Sturdza, deșteaptă pe Suveran și nu-L lasă să urmeze sfaturile nemenicului prim-ministru a căruia țintă este fastul, in detrimentul națiunei și compromiterea Coroanei prin faptele sale nechibzuite. Baronul de Hahn, omul periculos, care și-a îmbogățit partizanii, care a prngărit biserica, care a trădat interesele naționale și care a necinstit țara in fața străinătății, nu poate fi niciodată prietinul Dinastiei Titlul „Campania infamă <re să servește „Liberalul“, a lovi în partidul conservatores liberalilor în urma celor cu ziarul „Acțiunea“ cu data de iunie 1903 și care ziar a fost deco jestăței Sale Regelui în scop de a se convinge de campania curat infamă întreprinsă ochii liberali contra Tronului. Dacă afacerea Ghenade, a trebuit să atragă disgrația, pentru moment d-lui Dimitrria numai defavoarea iubitoru Suveran, chestiunea sra la finanțe, trebue să facă c tezul să fie lipsit pentru tot de bunele grații ale Coroa. Un guvern, căzut în distiporului, de la care depinde unui stat, nu mai poate păbirea dinastiei. Partidul conservator a liniștea în biserică și tot un conservator va fi chemat să nască cinstea națională. Onoarea tutulor acelora, a știut să respingă cartelul lui cheiat între junimiști și pentru a să distruge acestă ordine. Onoare bravilor luptatori, e___Î nțeles înalta lor misiune și au scăpat para de prăpastia, la care ar fi condus’o d. D. Sturdza. Dacă s’ar fi stins conservatorii, s’ar fi stins odată cu acest mare partid, și națiunea, căci în locul poporului românesc, cu care ne putem uni, am fi avut astăzi o colecțiune de indivizi, cufundați, de la creștet până in talpă în mocirla colectiviștilor și ne-am fi supus tâlhăriilor, după cum s’au supus barbarilor descendenții Scipionilor sau locuitorii Romei, in timpul degradațiunei lor politice. Samavolniciile și hoțiile bandei ce ne guvernează, au căzut astăzi ca un blestem asupra țarei întregi, și este de dorit ca Majestatea Sa Regele, cu înalta Sa ințălepciune, să pue odată capăt acestor mișelii și să disgrațieze pe vinovatul ministru, care conduce instrucția și judecata contra complicilor săi, și care Ta atacat odinioară cu atita vehemență. " Da, poporul cere dreptatea de la Suveranul său Rege și să nu se uite, că glasul poporului este după cum spune proverbul latin voacea lui Dumnezeu. -----------*ooonooax———— Ens. Calognomu Carnetul Regelui — Scriere oprită pe tot teritorul Belgiei — V. Desigur țara noastră nu-i încă coaptă pentru ideile largi și liberale ale d-lui Cicard și desigur că-i un mare pacat pentru acest domn. La a doua ședință a liberei și largei sale academii nu era de față decît un stagiar suberb și un secretar pentru Înregistrarea celor vorbite. Niî s’a mai auzit vorbindu-se de celelalte ședinți. In afară de academician nimene nu știe de altfel dacă se mai țin ședințe. (Ecademia