Evenimentul, iulie-septembrie 1903 (Anul 11, nr. 117-190)

1903-08-05 / nr. 146

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 Apare in toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani 10 bani—Seria II Aniü XI No. 146 MARȚI 5 AUGUST 1903 Ziecx com­servatos ABONAMENTUL pe an an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un an 30 lei­­—**----L Ânunciuri, inserții și reclame 50 bani findul intervițwtil­­ AS. Rigeldi Majestatea Sa nu e din Lu­|ge, Veranii, cari-și afișează cre­dințele cu prea mare ostenta­ție. Nici­odată nu i se va pu­tea aduce aceeași acuzare ca celuilalt Hohenzollern, împă­ratul Germaniei, care nu se sfiește să-și spue în public, la ori­ce ocazie, subt ori­ce formă, părerea asupra ches­tiilor la ordinea zilei. Intre cele două atitudini, fără dis­cuție, mai potrivită cu majes­tatea scaunului suveran e acea a Regelui nostru. Un Domnitor e presupus de-asu­­pra luptelor și a patimelor zilnice. Iată de ce face rău e­­fect, cînd el părăsește sferile superioare pentru a se cobo­rî în rîndurile luptătorilor comuni. Homer de cîte­ ori aduce în arena Troei vre­un zeu, îl acopere cu un nour gros. Cînd Venerea sau Mar­te nu au uzat de această pre­­cauțiune foarte cuminte, au pățit rușinea de a fi răniți de­ o mînă muritoare. Toți monar­hii au trebuit să mediteze în­­vățămîntul, ce reeșea din impetuozitatea, cu care Wil­helm al II a intervenit în chestia Krupp. Iată de ce Regele Carol cu mare dreptate s’a abținut de la aceste manifestări: Dimpo­trivă unor monarhi, mai ales din peninsula balcanică, el nu a întrebuințat nici­odată interviewul, cel puțin de la războiul Independenței în­coace. Iată ce dă o importan­ță deosebită interviewului, pe care Regele Carol l-a acordat ziarului Neue Freie Presse: Se va observa mai întâi forma mantică, în care Re­gele Carol vorbește despre pacea orientului. Vara aceas­ta nu se va petrece nici un conflict serios. Forma, în care e redată gîndirea regală, nu ar exclude posibilitatea unor conflicte, ce nu ar avea un caracter prea alarmant, nici izbucnirea unui război pe la toamnă. In acelaș ordin de i­­dei militează și argumentul că dacă pacea ar fi amenin­țată, Majestatea Sa nu ar fi părăsit țara. După cum se vede e vorba tot de acum ce va fi, însă, mai tîrziu, nu ni se spune. Credem, totuși, că pacea nu va fi tulburată căci sunt alte simptome, care arată aceasta. Al doilea ordin de idei a interviewului regal e cu pri­vire la condițiile economice ale țărei noastre și a țărilor vecine. Aci Majestatea Sa ex­primă cu multă înțelepciune cugetarea, că tractatele de comerț se vor încheia cu mici modificări. Chiar cu Austro-Ungaria, crede Rege­le, se va putea ajunge la o înțelegere, pentru ca Austria să poată importa vite din Ru­sia și Romînia și să exporte produse textile și altele. Ma­jestatea Sa prevede o opune­re din partea ungurilor, dar crede în înțelepciunea barba­ților de stat unguri. Cuvinte de adîncă cu men­­țenie politică. iată tocmai din care cauză ne temem că nu vor fi ascultate. Cumințenia Ungurilor nu va merge așa de departe pănă la a renun­ța la situația preponderantă pe care o au în dualitatea austro-ungară. Și teamă ni­ e că bărbații de stat austriac­ în cap chiar cu Impăratul­ Re nu vor îndrăzni nici­o­­dată să impue ceva guvernu­­din Pesta, spre a nu pune în pericol coroana știutului Ște­­an, care și așa se clatină îndestul pe fruntea bătrînu­­ui Frantz-Joseph. Dacă po­­itica economică a guvernu­­ui Regelui Carol se reazâ­­mă numai pe cumințenia Un­gurilor și pe fermitatea cabi­netului din Viena, foarte ne ememi să nu fim iarăși sa­crificați. De aceea sperăm că alte motive puternice au militat în favoarea afirmărei regale că Austro-Ungaria va înche­ia un tractat de comerț fa­vorabil cu Romînia. Acest interview al Suvera­nului, în care se exprimă gîndiri matur cumpănite, îl arată într’o lumină de adeva­­rat om de stat, cunoscător al politicei și nevoilor timpului ni­meni nu va putea contesta aceasta, nici atunci cînd Re­gele Carol schițează himeri­cul, dar grandiosul proect al unirei statelor europene în contra înțelegerei pan-ame­­ricane. Dacă ar trebui o di­erențiare mai nimerită a ca­­racteristicei celor doi Hohen­­zollerni, s-ar putea apropia de acest plan faimosul tablou simbolic al împăratului Wil­helm, în care puterile euro­pene se impotrivesc perico­lului galben. Din partea Im­paratului, impetuozitate și cutezanță fantastică, iar din partea Regelui nostru cum­pătarea omului de stat și cu­rajul liniștit al cumintelui prevăzător. S. Frasin -HâCGCCO**­ Din senin Mult ne-am minunat, când am vă­zut răsărind din chiar senin ches­tia apei de Prut. Eram în toiul u­­nei polemici pricinuite de raportul d-lui doctor Manolescu. Noi spu­neam că din raport, deși, poate, nominal aceasta nu se află, reelă că vinovați pentru starea deplora­bilă, în care se află lașul e d. Pen­­nescu și administrația sa comunală. Evident că raportul d-lui doctor Manolescu găsește lașul intr’o stare deplorabilă. E iarăși evident că de această rea stare e făcută respon­­densabilă autoritatea comunală ac­tuală, căci iată rezoluția pusă pe raport de d. Costinescu, ministru de interne ad-interim : „raportul se dă publicităței spre a arăta relele, de cari sufere salubritatea publică și spre a stimula zelul autorităților, ce ar putea să îmbunătățească a­­ceastă stare de lucruri. Tot­o­­dată se va trimite primăriei de Iași o copie a raportului cu ce­rerea a aduce îndreptarea re­lelor semnalate.“ E iarăși evi­dent că d. Pennescu a recunoscut temeiul imputărilor, ce i s’au adus, de­oare­ce imediat după plecarea d-lui Manolescu s’au afișat pe stra­­de lungi ordonanțe, prin care se cerea împlinirea lipsurilor consta­tate de directorul general al ser­viciului sanitar. Polemica fiiind așa de țărmurită ce rost are ivirea problemei apei de Prut în discuție ? Faptul că ad­ministrația comunală conservatoare agitase această soluție pentru ali­mentare ce legătură avea cu ra­portul d-lui Manolescu ? E tot așa de evident că nici unul,—afară doar de planul machiavelic de­ a arătă că urmașul cel mai cu șanse a d-lui Pennescu a avut asemenea idei în chestii de higienă. Și iată de ce s’au debitat din nou atîtea insulte și necuviinți la adresa d-lui Bădărău pe tema apei de Prut, ținta era să se încaseze d. Gane. Prier. -------------------KOOOtt-----------------­ Raportul d-lui dr. Manolescu IV. Răspunsul d-lui Pennescu sare de­­ o hală la baia comunală, pentru, pro­babil, a putea dovedi că toată vina ne­curățeniei tîrgului rezidă în lipsa de apă. Vom vina și noi pe d-nul Pen­nescu. Să reproducem, mai întăiu, ce spune d. dr. Manolescu. Baia comunală.—Intențiunea arhi­­tectonală a fost ca clădirea să prezinte și o aparență monumentală; aceasta se vede în faptul că ea este încărcată de unele accesorii, geamuri colorate și picturi. Ci­ despre partea fundamentală a ideei arhitectonale, acea a solidității, nu pot da calificativ mai bun de­cît aceia ce s’a pronunțat de mai multe guri, în timpul inspecțiunei și­ anu­me : pe cînd baia veche să dărîma de lucrători cu mare greutate, aceasta să darîmă singură , așa că trebue a doua reparație. _ . Dacă ating chestiunea de solidari­tate a construcțiunei, este pentru cu­­vîntul că tot ce cade din păreții deza­gregați de umiditate și cade mult, este necurățenia care supără igiena. Cantitatea apei, în raport cu mări­mea instalațiunei de bac, mi s'a părut prea mică, cu toată afirmarea ce nu mi s'a probat, că baia ar dispune de 90 m. c. pe zi din cei vre-o 500 m. c. de apă de izvor, care servesc la a­limentațiunea­ tuturor locuitorilor co­munei. Impresia mea a fost că baia este si­lită sa facă economie de apă, cel pu­țin pentru schimbarea apei din bazi­nuri și mai ales din bazinurile băei populare și că din această cauză igie­na are dreptul să protesteze. Mai ales față cu bazinurile popula­re părerea mea este că se pune îngri­jire puțină, nu numai pentru reîno­­irea apei, dar asupra modului de a se face bac în aceste bazinuri, mai ales de persoanele care nu au idee de in­fluența unei băi asupra organismului, cum sunt elevii de exemplu. Am văzut elevi, care, de­și tremu­­rind, din cauza șederei îndelungate d­in bazin, continuau încă a se îmbăia. Este sigur că acești elevi perd în loc să cîștige în sănătate prin asemenea îmbăieri. Nu există cel puțin instruc­țiuni afișate pentru luarea băilor. Dealt­mintrelea, baia în general este curată“. Și vom fi nevoiți să ne oprim mai mult. Iată, de ce , evident că baia co­munală e dărăpănată și se află într o stare proastă. Cuvîntul pe care l’a a­­uzit d. Manolescu, că această bae să dărîmă singură, e foarte just. Cine o frecventează a constatat acelaș adevăr , în acest moment chiar, i se fac repa­rații și e într’o stare oribilă. Dar oare nu e nimeni de vină ? Baia comunală actuală, începută și continuată subt primarii Diamandi și Pogor, a fost primită de către admi­nistrația comunală a d-lui Gane. Oare acel, care a făcut recepția unei­ băi, care după cîți­va ani se dărîmă, nu are nici o răspundere­? Cine e oare de vină de reaua stare, în care se a­flă azi clădirea,­ rea stare constată ofici­al, — dacă nu tot colectivitatea, subt altă formă ? Vom continua. JKard­ab ---------------*o*--------------­ Schimb de telegrame.— Ce­ bey EFEMERE Iași înștiințez mare pericol. Un tînăr revolu­­ționar se invîrtește jurul meu, are părul creț, barba în cioc și mănîncă într'una să­­minte de bostan, îmi trage poliiade incen­diare. . Frumoasa Algeriană 1« Algeriană Roman Nu te lăsa. Fii Lucreția Romanului. Tri­mit ajutor. Ce-bey* Primar, Roman. Rog privighează cu ochii din cap feno­men natura Frumoasa Algeriană. Mare pe­ricol amenință. Ce-bey# Polițai Roman Groaznic complet amenință Frumoasa Algeriană. Luați numai decit, în numele siguranței statului, cele mai strașnice mă­suri. Țara recunoscătoare. Ce-bey * ’ Ce-bey, Iași Te fați de rîso fata me prin telegraf o ? Azi venito totu comisia ke judecatori ke Primarile să aresteze mutunaki me pero creto ke este la Algeriană. Te, ești nebuno ? Gasper. Ce-bey Suat toate măsurile. Ce-bey Primar (copie polițaiului) Mersi Iași Poliția Roman Iași Privighezi cu ochi ulii din capp. Primarul­ de Roman * Ce-bey Roman Nu mai e nici un pericol. Lucrurile merg ibrișin. Costică Cosmetică băiat de zahar.Nu are planuri rele. Mersi-Frumoasa algeriană Roman Ce-bey Ce-bey : Iași Sai, frați­ co. Ne-am duso boii dracului. Mutunaldi—coco hrono­tt,aici!—a caputo in Algeriană. Catastrofa. Azutori I Gaspar p. conformitate Șfichiu ---------------apooli------­-------­ Scrisoarea d-lui D.Moruzi Voința a avut un articol de­ o adorabilă naivitate. Ca să com­bată destăinuirile d-lui deputat al colegiului III de Dorohoi, organul d-lui Vintilă Brătianu face să se observe că ziarele conservatoare s'au mulțumit să înregistreze scri­soarea fără a-i da importanță, de­oare­ce nu s'a dus nici o cam­panie pe tema ei. Confratele Con­servatorul răspunde cu multă dreptate că imputarea e o copilă­rie. Nu se poate duce campanie în timpul verei, dar că aceste im­portante destăinuiri vor servi mult în timpul campaniei, ce se pre­gătește pentru toamnă. Voința se va convinge peste puțin. Intru­cît ne privește, noi am luat înainte și ne-am și atras ful­­gerile Liberalului. Aceasta, însă, nu ne împedică să recunoaștem că adevarata campanie pe această temă se va da la toamnă. De alt­fel, pretenția Voinței e absurdă. Adică, din moment ce ai o armă ești nevoit să o și întrebuințezi ? Logica cea mai elementară îți a­­rată că trebue să aștepți momen­tul potrivit. De alt­minteri, noi ne ceream ceva mai puțin copilăros din partea d-lui Vintilă Brătianu. Ca fiul „Creatorului“ d-sa e mai in situație de a ști dacă loan Brătianu a fost falsificator ca d. Sturdza sau dacă a fost nu­mai nevoit să înghită și această borobeață a lui conu Mitilă. Cu alte cuvinte, vrem să știm de la d. Vintilă dacă se va pu­tea sau nu sapa pe soclul sta­­tuei lui loan Brătianu și epitetul de falsificator. 81>. ■­*­+*3000015»*-­Mit­im­a oră Macedonia Viena.—Regele Angliei va vizita, după ce va isprăvi cura la Marien­bad, pe împăratul Austriei și pe ța­rul Nicolae, cu cari va căuta să sta­bilească un nou program de înțele­gere, privitor la chestiunea macedo­neană. Procesul Humbert Paris.­­ Astă­zi. Luni, după o pauză de 2 zile, sensaționalul proces a fost reluat. In ședința de astă­zi se va termina interogatoriul martorilor. Mercuri și Joi vor urma in­ectuariile. Despăgubirile Metropolitanului Paris.— Societatea Metropolitanului va plăti, familiilor victimelor, despă­gubiri in sumă de 2 milioane. Demonstrațiune rusă Viena.—Se telegrafiază din Petersburg că Monitorul Im­perului anunță că guvernu rus a comunicat ministrulu său la Constantinopole că o parte din escarda rusă din Marea Neagră va pleca în apele turcești. Alte amănunte asupra aces August 4 1903 tei importante demonstrațiuni lipsesc pănii în prezent. Împrumutul lui Petru I Berlin. Ca o complectare a infor­­mațiunilor privitoare la împrumutul de un milion de coroane, pe care regele Serbiei voia să-l contracteze in Buda­ Pesta, ziarul Berliner-Tage­blatt spune că după ce agentul tri­mis de rege n’a putut găsi nici un amator, el a cercat, dar tot zădarnic, de a primi marfa pentru acel milion spre a vinde apoi acea marfă cu preț scăzut, încercarea de a primi valori scă­­zute pentru aceiași sumă, de bani de asemenea nu a reușit. Conferința de la Ischl Berlin.­­ Revenind asupra întreve­­derei dintre împăratul Austriei și re­gele României, „Berliner Tageblatt“ spune că acele convorbiri au avut scop de a astîmpăra în mod vehe­ment manifestațiile bulgare. Noul minister sîrb Belgrad.— Noul minister sîrb sa format ast­fel: La resboi ma­iorul Solarovici, la finanțe pro­fesorul Borislarusevici, la curte profesorul Dobrozav Rusiei și la justiție Iovanovici; cei­lalți mi­niștri și-au păstrat portofoliile ca înainte. Greva înlăturată Berlin. — Se telegraf iama din Odesa că greva generală, ce a fost in acel oraș, a încetat, enorm scandal si a petrecut v­r­eri dimineață în ograda spi­talului Sfintului Spiridon și care a revoltat pe toată lumea. Un nenorocit țaran, venise să va­dă pe soția sa o mamă a 5 copilași, din a căror pricină bietul om n’a pu­tut veni s’o vadă de 2 luni, de­oare­ce copii sînt mici, de cînd a adus-o în spital. Cum nefericitul nu știa că nu au voe vizitatorii să între în ograda spi­­taluli de­cît după orele 1, a întrat în ogradă pe la 12, cum a sosit și a în­ceput a umbla prin ogradă întrebind încotro își poate găsi nevasta bolnavă. D. Gros, care era, ca de obiceiu după dejun, a luat la banie pe nefe­ricitul țaran, Ta umplut de singe într’un chip disperat și în urmă Ta dat afară,în brunei, pe poartă, lăsînd sever ordin amicului seu portar Borș de a nu mai permite sub nici un chip acelui țaran să intre în spital. Atragem atenția epitropiei asupra prea murdarei fapte, a veșnic d­e­­­osului Gros, t­­­înărul Alex. Iamandy umblind­­ astă­zi cu un revolver, în Piața Unirei, și descărcînd arma, glontele i a pătruns in mina, rînindu-1 grav. £ nu a avut loc căsătoria d-rei Buiucliu cu d. Popovici Biș­Felicitări. AJtrL^ni se vor achita lefuri ® localitate­^personalului polițienesc din Ș­coala de Belle-Arte se va deschide la 15 Septembrie, înscrierile la Liceul Naționa­l încep la 15 August, stă noapte pe la orele 2, ser ** - vitoarea Natalia, întovără­șită de individul Tudor Timciuc, cu­noscut poliției, după ce au chefuit si crîșma „La 7 draci,“ unde e perma­nent un cuib de orgii și scandaluri au căutat să intre cu torța in locu­ința d-nei Maria Teodoru, ce locu­ește in etajul al 3-lea casele Motăș strada Gării Imtîmplarea a făcut cî servitoarele de la ceilalți locatari, cui dormeau afară, au simțit suirea pi tipu­l a celor 2 servitori și au dat a­larma. Servitorii au fost prinși pi dată și dați pe mina poliției, can anchetează cazul.­­*1]n cursul săptămânei expiraț­ii au fost în orașul nostru 6 ca­­­suri de scarlatină și 6 de febra ty S [ phoidă. — v­oliția din Calafat a cerut au­­­torităților noastre urmărire­­a individului Leon Valin fiind bănui ca autorul asasinărei lui Garabe - Mardoroșanu din numitul oraș. Roșanu.­­ D.N. Iorga și Iașu­l D. N. Iorga a găsit un nou de­bușeu : Sămănătorul, din coloanele căruia regulează soarta intregei noas­tre literaturi, ba chiar a omenirei. u e vorba, d-sa devine din ce in ce mai încîlcit, mai greu de priceput, așa de impletit scrie. Aceasta, însă, nu împedică pe unii naivi, atrași de savanta reclamă făcută in jurul său, să fie întru­cît­va suggestionați de numele său. In ultimele numere ale Sămănăto­­rului au fost două articole ale sale, cu privire la Iași, Literatura falsă și d. A. D. Xenopol și pepiniera de poeți din Iași. Intr’amîndouă obiectivul marelui“ critic e d. Xenopol. Pe d. Xenopol tinde să-l lovească în tot­ului, poate fiind­că intre firea d-lui Xenopol și a d-lui Iorga este o deose­bire așa de mare, nicit e normal ca să se ciocnească. Ne vom ocupa de amîndouă aceste articole, pentru că ele sunt caracteristice pentru tempe­ramentul ursuz al omului, care-și mone condeiul in venin. Se va vedea a ce recurge vajnicul critic univer­sal pentru a-și da o aparență de te­melie articolelor. D. Iorga e iașan, așa cel puțin ar rezulta dintr’o frază „sentimentală“, incrustată in unul din articole po­menite. Această „duioasă“ amintire nu-1 impedică să despuce lașul de ultima sa glorie, acea de a fi,—chiar de-a fi fost,—un centru de oare­care viață intelectuala. Și n’am spune ni­mic, dacă Tar impinge la aceasta a­­cel Fatum intern, nevoia de-a măr­turisi adevărul. Dar se va vedea in­­dată că d-sa falsifică totul numai și numai pentru a ajunge la încheerea de mai sus. Iată procedeul; e vorba de pleiada din jurul Convorbirelor. Acea cohortă de tineri legați de Iași prin fire, pe care le vom desluși îndată, știți cum o explică de Iorga ? Ascultați: „pe cînd literatura era perduta pe dru­muri false, întîmplarea a făcut să se găsească în Iași un om de geniu ca Sminescu, oameni de talent ca Ioan Creangă, N. Gane și cîți­va alții. Era o intîmplare. O altă întimplare a fost că în jurul lor au stat fără patimi, fără invidie și porniri de duș­mănie, un cerc larg de oameni culți, pricepători și prietini. Iar o întîm­­plare, care n’are a face nici cu aerul ocal al Iașilor, nici cu însușirele speciale ale Rominilor de acolo și din ținuturile vecine. S’a găsit în sfirșit — lucru de căpetenie - cine-va, un om de înv­ățătură solidă și de fin gust estetic, un cugetător care să trezească activitatea literară și s’o sfătuiască bine . d. Maiorescu... „Altă intîmplare. Un istoric, care ar căuta să ex­plice un fenomen social printr’o se­rie de întîmplări, fără să caute dacă nu alte elemente, ca mediul, moște­nirea, trecutul istoric și chiar situația geografică au avut un rol precumpă­nitor in ivirea acestui fenomen, ar fi judecat și condamnat. Totuși, vom căuta să lămurim puțin această ire­vocabilă hotărîre a d-lui Iorga. Din toate numele pomenite de I­­orga, nici unul nu e din Iași, ca sa poată spune ca întîmplarea 1’a făcut să se nască în Iași, cum ar­i venit pe lume și la Burdujeni, Eminescu e din Ipătești, Creangă din Humulești, N. Gane din Fălticeni. Dacă, totuși, s’au găsit la un mo­ment dat în Iași, e că i-a atras aci centrul universitar, care presu­pune forțamente un cerc de oameni mai preocupați de problemele inte­lectuale decit locuitorii din locurile, unde acest centru lipsește. De alt­fel chiar d. Iorga constată lucrul cînd spune că pe lingă acest geniu și a­­ceste talente mai era un „cerc larg de oameni culți și pricepători“. Oare acea massa de oameni luminați tot întîmplarea a adunat-o in Iași ? Nu e oare mai normal, mai natural, ca ea să fi fost închegată aci de centrul universitar și intelectual ce se afla aci ? Oare toate școalele secundare și superioare, cu tot cortegiul lor de studenți și profesori să nu fi contri­buit cu nimic la formarea acestui cerc — ci numai întîmplarea? Oare așezămintele culturale să nu fi in­fluențat cu nimic asupra acestor oa­meni culți ? Oare moștenirea unor preocupări culturale să nu fi avut și ea nici un rol,—în Iași s’au cultivat literile în toate timpurile ? Oare chiar situația geografică, care pune lașul „au centre, comme un echo sonore“ în putință să primească răsfrîngerile ci­vilizației din Ungaria, Austria și Rusia, nu a folosit cu ceva ? De ce Sămănătorul, — și, după el, „Li­beralul“ — să atribue tot meritul

Next