Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)

1904-01-24 / nr. 280

No. 280 în ințeles de a mișca, a schimba ceva de la locul lui; iar tulpina pri­mitivă e ruÂ=mișcare, bewegung, be­trieb.—H în slavonă urmat de i se schimbă în ș, așa că neporuhomii a dat neporușenii deci neporușenei. De aci, slaviștii cînd dădeau pe ro­m­înește negăsind îndată echivalen­tul român au întrebuințat cuvîntu slavon pe cit se poate de corect nerușuit, rușăit, iar poporul auzind cuvîntul l’au rostit după putință, fa­cînd întâii o metatatesă­­ rășuit în loc de rușăit, și mai apoi rășluit,—după cum azi cînd aude reclamație zice la crămație, iar din advocat face avdocat, și altele. Pentru edificare că răsluire e răsui­re, rușăire, rușuire, aduc întreg pa rajul, care vine neschimbat în sti­lul oficial al cancelariei vechii Slave Române: „deci noi (adică Vodă), vă­zind a lor (urmează obiectul actului­ și de la noi așijdere i-am dat și i-am întărit slugii noastre (sa dă nu­mele) mai sus scrisul sat (cu nume­le său) ca să-i fie și de la noi uric (adică proprietatea definitivă) și cu toate veniturile, lui, și copiilor lui, nepoților lui, și strănepoților lui pestrănepoților lui și la tot neamu­lui ce i se va alege mai de aproape nerușuit nici o dănăoară în veaei“ Deci satul și veniturile să-i fie ne­rușuite nici o dănăoară în veci. Avea dreptate N. Sutzu în 1849 cînd scria „să nu sufere nici o răsluire din le­giuitul venit". Suțu era în cunoș­tință de vechiile urice în care se zi­ce că nici satul nici venitul lui nu fie răsluite—neporușene. Deci a rișlui n’are a face cu ră­zeși, nici cu rătez. Și Cihac nu pu­tea nimeri de o dată, mai ales nici un alt filolog n’a mai încerca : să răstălmăcească pe al nostru răs­luire, necum să’l apropie prin rușuire de rüh, poruk, porușanie, neporușene al textelor malorusiene. Gh. Ghibănescu •~M £»aoo«3*­­­ e Spiru Prasin Sunt zece ani de zile, de cînd l’am cunoscut La inceputul celui dintăi an, cînd mi-a fost dat să’l cunosc bine, Prasin era directorul institutu­lui, la care am avut fericirea să stau timp de 6 ani, îmi amintesc, cum intre mine elevul lui de odini­oară și fiul său sufletesc și intre dansul, profesorul și sfătuitorul meu se legase repede o adincă prietenie Găsiam intr’visul pe acel om, că­ruia îi poți destăinui tot ce ai pe suflet, așa că din vorbele sale să se șteargă repede durerea. In orele libere, mai cu samă sărbătorile, Pra­sin venea in odaia mea de lucru, unde stăm ceasuri întregi împreună el, vorbindu-mi multe, multe, așa cum știa dânsul să vorbească, eu, ascultindu-1 cu toată inima. De cîte ori nu ne prindea miezul nopței, de alte ori pe Prasin, obosit peste mă­sură de activitatea neîntreruptă ce o desfășa un institut, nu-1 apuca som­nul pe scaunul meu de licean, ce era rezervat doar numai pentru cele cite­va ore de studiu, pe care le in­trebuințam pentru școală. Cum e obiceiul, la fie­care insti­tut, la sfirșitul anului școlar, elevii produceau, fie prin corul vocal, in­strument­e de muzică, recitări, fie prin cîte o piesă de teatru, etcc. Pra­sin ne alesese o piesă ușor d­e in­terpretat și ne învăța cum să o ju­căm. Localizase i­adis La Gram­­maire de Labiche. Mie, îmi dăduse un rol scurt, dar greu. Trebuiam, chiar la ridicarea cortinei să exclam: HP«i, ce ei posomorită1", Prasin, poate de zece ori mi-a repetat această frază, cu acel ton și cu acel glas, care trebueau să producă oare­care senzația sufletească..... Astăzi, cînd el nu mai este, dis­pariția lui ne pare o minciună par­că. Chiar in dimineața zilei fatale, pe la orele 8 fără cîte­va minute, Prasin parăsindu’și locuința din strada Ro­­mină, cu gîndul desigur la duelul nenorocit, nu se putu opri ca să nu exclame celor de acasă : „ Vai ce și vosomorîtă*. Au fost cele de pe urmă ale sale cuvinte, cînd și a luat rămas bun de la odăița lui Intr’adevar cea de pe urmă și cea mai posomolită. Era atît de mișcat in dimineața a­­sci­a, in­cit a isbutit, in contra o­­biceiului său de a’și spune durerile sale altora, a întreba dacă sunt­­ de pași de la ușa odăei sale, pănă la poarta de intrare Sturdza. Ca nici odată, a palatului el atunci intr’adevăr s’a temut. In clipa cînd el a trecut poarta casei, cîte ginduri nu frâmîntau o bună samă mintea lui, căci și ochi lui priveau surprinși și triști îndărăt. Inima-i sbuciuma ,cumplit și atunci cite nu se ciocneau de-a­ valma in sufletul sau. Desigur nu era in stare să-și tălmăcească lămurit împreju­rările. Era asemenea naufragiatului care agățat de o scîndură in largu mărei sbuciumate, nu-și mai vine in fire, de­cit după ce a scăpat la li­man mîntuitor. Era tăcut și rău dispus, căci celor de acasă nu le-a spus nimic. Fruntea lui nu s’a mai netezit in dimineața aceia. ... Și părăsind casa, trecuse și lă­sase in urmă pentru totdeauna co­pacul său favorit de lingă poartă. In acea dimineață, crengile lui a­­tîrnau greu și melancolie, ca într’o zi posomorită. l­. 8. ° Yes&lis coleetiTislilor Q Rezultatele alegerilor parțiale din zilele trecute nu au tulburat de loc pe colectiviști. Ei sunt voioși, in­­timpina cu zimbetul pe buze pe ori­­­­cine, glumesc și fac zeflemele pe sea­­­­ma acestor alegeri. Și prin gazetele­­ lor transpiră această veselie. Așa,­­ in Liberalul de aseară, intr’un arti­­­­colaș „învinși și învingători“, ei în­­­­treabă cine sunt învinși, de oare­ce nu văd pe învingător ? Junimiștii nu vor spune nici­odată că Canta­­cuziniștii au învins în aceste ale­geri , precum nici aceștia din urmă nu vor recunoaște victorie celor din­­tăiu. Deci, nu sunt învinși nimeni, de­oare­ce nu sunt învingători. Mai frumoasă argumentare ! Curaj co­lectiviști. Voi mai adăuga eu cîte­va obser­­vațiuni ce am făcut asupra unor co­lectiviști mai simandicoși din locali­tate, pentru ca să întărească și mai mult argumentele forței, precum și curajul colectiviștilor mai slabi de mger. Duminică seara, 18 Ianuarie, am fost la teatru și,­­ ca nealtă dată, 1 era lume multă. Intre acte vine în 1 fumuoar d. Pennescu, însoțit de Ga­­rabet și C. Sterea. Retrași intr’un colț, cu fețele mohorite, încep dis­cuția asupra resultatului alegerilor parțiale. Discuția se aprinde între d-nii Pennescu și Sterea, așa că toată lumea-i putea auzi cum se minunau d­e căderea candidaților liberali. In­­ț­­eleptul Garabet îi ascultă și încheie,­­ exclamînd : Dele­ormen (doamne mi­­liește­ne). Dacă scribul articolașului pomenit c mai sus ar fi văzut și ascultat pe a­­cești trei fruntași colectiviști, de­și­n jur și-ar fi rupt pana înainte de a ncepe să scrie și să facă zeflemele asupra rezultatului alegerilor parți­ SPIRU PRASIN Moartea fiului 2) lui Hunyade Acesta, din ce în ce mai tulburat, ridică din nou palo­șul, care căzu însă iarăș greșit, sfirtecind carnea gâtului. Condamnatul scoase un ți­păt prelung de durere, iar mulțimea amenință pe călău cu moartea A treia lovitură, iarăși greșită. Corvin gemu de mai multe ori. Cei de față svîrlira cu petre în chinuitor. La a patra lovitură, sfîrșit capul se rostogoli. Execuția aceasta avu un răsunet nemărginit în toată creștinătatea Ast­fel știau Ungurii să răsplătească iubirea de țară și nemăsuratele ser­viciii aduse de bătrânul Sibineanu ? Ori­cât de obișnuită era lumea ca în politică din acea vreme să se ames­tece valuri de singe inocent,­­c­ă omorul era prea fioros și lovea o persoană prea sacră ca să nu cutre­mure o lume întreagă. Dar în statele ungare revolta fu mare. Alt însemnat vasal, guverna­torul Boemiei,—care apoi ajunse re­gele ei,—George de Podiebrad, de­­saprobă tare această politică neo­menoasă și prefăcătoria Regelui. As­prele lui cuvinte, raportate la Curte dădură naștere la oare­care recenlă între șeful husiților și regele Un­gariei. Curtenii profitară de ocazie ca să răspindească svonul că Prodie­brad era de aseminea amestecat in urzirile Corvinilor și că se prinse­seră scrisori de ale lui printre hîr­­tiile ucisului. George protestă din nou și ceru să fie judecat, atît d statele Boemiei, cît și de consiliu regal. (Iunie 1455) Statele hotărîti se urmărească cu cea din urmă as­prime pe calomniatori, iar Regele care se afla la Viena, unde duses în captivitate pe fratele ucisului,­­ Matei Corvin, scrise însuși guverna­torului că are absolută și deplin încredere în serviciile și realitatea sa „In zadar cată omul să opreasc­­ucrurile, cari fatal trebue să se im­plinească.“ Ladislau postumul încercă prin toate mijloacele să împedece ascensiunea glorioasei familii a mi­cului nobil român din Huniedor l­upta însă fu zadarnică. Razele car­e stau din mormintul păzitorului Un­gariei erau așa de strălucitoare, ni­cit fără voe iți furau ochii. E o ne­­burie să pui peptul ca să schimb mersul oceanelor. Matei Corvin a­­junse regele Ungariei. Marchizul de Ronsart Or, quant â mon ancestre, il a tiré sa race D’ou le glacé Danube est voisin de la Thrace, Plus bas que la Hongrie, en une író­idé part, N 0 EVENIMENTUL ale. Și cum ar putea fi alt­fel a­­cești sărmani oameni, cînd se gin­­desc numai ce va rămînea din stră­lucirea lor de astă­zi, cînd mine s’ar despărți de putere. Bietul Pennescu, cu tașca subsuoară, colindînd pe la ușile autorităților, prin sălile pala­tului, ca să poată a-și agonisi ma­car 5, 6 lei pe zi. Apoi asta’i viață ! Dar bietul Sterea! Nici nu i­ s’a încălzit bine scaunul de deputat și să se despartă de el. Dar catedra u­­niversitară. Astă­zi, fiind la putere și nu are de­cît cîte 2, 3 auditori, dar mine ce se mai poate întîmpla. Numai să ne închipuim că nici un student nu i ar frecventa cursul și buclucul e gata. Pare­ că și trupa dramatică din lo­calitate s’a înțeles să și bată joc de liberali. Poftim, Marți sara dau pie­sa „Deputatul Țărănimei“, piesă în care rolul d-lui C. Sterea e susținut cu mult talent de artistul M. Pella, sub numele de Zevrelescu. Toate privirile erau ațintite asupra lui Ga­rabet și Pennescu. Intr’un moment d. Pennescu dispare din două și vre-o jumătate act nu a mai fost văzut , iar Garabet se ascunde la spatele d-lui I. Găvănescu. Acești simandi­coși nu au fost văzuți de nimeni pe la fumoar Numai d. Sterea, aleșu țârei pentru a stărui din răsputeri să se facă Casa rurală, să se îm­partă moșiile la săteni și pentru vo­tul universal. Nu rîdeți. D. Sterea va face toate aceste legi, căci a fă­găduit. Și chiar de nu se va scoate la capăt în sesiunea aceasta, suntem siguri că-și va lua osteneala să se adreseze din nou țărănimei, ca să-i aleagă pentru sesiunea viitoare ;— cînd de­sigur, va avea timpul să fa­că fericirea țărănimei. Această pătu­ră a populațiunei țărei romînești, o­­bijduită și uitată pănă în prezent, a­­bia și-a găsit omul care să-i spriji­­nească nevoile și credem că se va ținea de dînsul. §13 33$ fgjijippi Sk­agnwain XfCnn ! ȘT­IRI DIVERSE Din Strein&tata „Le Fetit Temps" ce ne-a sosi­t astă­zi cuprinde următoarele cu pri­­­vire la duelul mortal, ce ne-a răpi­t pe mult regretatul nostru Spin­t Prasin: „Iată cîte­va amănunte asupra du­elului care a avut loc între Split Prasin, primul redactor al „Eveni­mentului“ organul partidului conser­vator din Iași și directorul(?)„Gazetei Moldovei“ d. Socetee, in care d. S. Prasin a fost ucis cu un glonte“ Directorul(?) „Gazetei Moldovei“ a insultat în unul din ultimele sale ar­ticole pe d. Catulle Mendés care a ținut o conferență foarte aplaudată la Iași. Prasin răspunsese viu într’o cro­nică, cînd d. Scînteie îi trimese mar­tori. Duelul a avut loc la Rond-Point de la Copou­, între carele 8-9, în fața martorilor și a doctorilor Leheli și S­termer. Adversarii au fost așezați la 20 pași distanță, trebuiau să se schim­be 3 gloanțe. Insă, deabea cele din­tâi lovituri fură schimbare, și Prasin făcu ciți­va pași spre amicii lui, stri­­gind : „Sunt străpuns în inimă, acesta mi-e sfîrșitul“. Imediat fu transportat într’o tră­sură de către d-rul Stenner, la spi­­alul militar, unde încetă din viață d upă un sfert de oră. D. Scînteie a fost arestat Marto­rii au fost lăsați in libertate. Din Țară Flăcările au distrus ori mai multe girezi de paie moșia Popeni. Pagubele se 1500 lei, și două șuri de pe urcă la suma de l­­a Ploești Jean Stroescu, în viraj­­­ de 19 ani, din gelozie amoroasă, a tras două focuri de revolver, calibri­l No. 7, asupra Tudoriței Ionescu în­­ vîrstă de 28 ani și chiriașă a mame­i sale, din str. Rahovei. După această faptă, ucigașul și-­ a tras și el două gloanțe în urechei , dreapta. Ambii, răniți mortal, au fos­t­­ transportați la spitalul „Schiller“. *­­ Comuna Craiova a cerut ministeru­lui de interne s’o autorize a con­­­tracta un nou împrumut in sumă d­e 680.000 lei, pentru plata datoriei fio î­­­tante. Din localitate prof. Perghe președinte și d-nii dr prof. Gabriel Socor și Pușcariu. * Teatru—Spectacole­—Concerte Coloseul regal.—Mini Sîmbătă 24 trupa Poenariu cu bine-voitorul concurs al d-lui Băjenariu va cînta Voievodul Țiganilor. Teatrul Național.—Astă sării’O sfisnicie comedie in 3 acte de d. căpitan Ursache in folosul cantinilor școlare. — Sîmbătă 24 1. o. Curierul din Sion, melodrama in 5 acte cu d. Kattara. — Duminică 24 1. c. Rug—Bias, trage­die in 5 acte de Victor Hugo traducere in versuri de Olănescu, cu d. Notttara. — Marți 10 Februar Sinziana și Pepe­­le feerie—operetă națională in 5 acte și 23 tablouri de V. Alexandri, montată și aranjată de Vlad Cuzinschi. Luni 2 Februarie cunoscutul artist Ha­­giescu de la teatrul național din București cu bine-voitorul concurs al societăței dra­matice va representa Avarul Clasica co­medie a lui Molière . Ministerul de interne a cerut pre­­­fecturei noastre de județ să-i inain­­­­teze un tablou amănunțit de to­t străinii, după naționalități, aflați în­­ cuprinsul acestui județ. 3 D.I.Eraclide, comisarul gărei Un­­­gheni, a comunicat prefecturei cu dirigintele punctului de observație veterinară fiind chemat în Iași, lipss­­ acestui funcționar e foarte simțită . La­c­ția financiară eri s’au achi­­­­­tat pensiunile civile și militare. *­­3 Consiliul de higiena al județulu­i a fost convocat pentru 30 ianuarie * Se telefonează din Popricani ce ‘ din noapte femeea Maranda Zrofte “ ducindu-se se scoată niște lut din­tr’o groapă, un mal năruindu-se, ne­“­norocita femee a fost grav rînită. * Sătenii din comuna Zahorna, com­ 4 Tăutești au cerut prefecturei să in­­tervie pe lingă direcția serviciului sanitar pentru ridicarea măsurilor veterinare, impuse în urma apariției febrei aftoase.* Revisoratul județului Iași în urma insistențelor învățătorului Damiir din Totoești a cerut d-lui Rosculet me­dicul primar al județului, instituirea unei anchete care să constate starea facultăților intelectuale a sus numi­tului învățător.­ Poliția a reușit a prinde și aresta in strada Mutu 15 pe desertoru Ioan Botez, din escadronul 2 jan­darmi, asupra căruia planează grave bănueli de furturi și sustragere de efecte militare.♦ Așeară pe la ora 6 birja cu un cal No 7 circulînd în goană pe stra­da Golia, a călcat rînind grav pe precupeața Sura Mentzer. Birjarul a fost arestat, iar victima accidentu­lui a fost transportată la spitalul is­­raelit.* A fost prins și arestat in gara Bu­­huș de sertorul Theodor Macovei din batalionul I din regimentul 24- im­plicat in numeroase furturi de cai. * Astă-noapte niște necunoscuți fă­cători de rele au spart și pradat cir­ciuma lui Ștefan Ernilă din Voinești. Hoții au furat 2 vase miei de ra­chiu concentrat, suma de coOleid’in­­tr’un sipet, și mai multe obiecte prin­tre care o șea și un rînd de hamuri. * UNIVERSITARE D-nii Studenți Const. Teohari, L. Ropală și Mantu, au trecut ori al doilea doctorat (Physiologie, Hysti­­ologie și Anatomie descriptivă) în fața comisiunei compuse din d. dr­­.apoK FEL DE FEL Ceaiul după moda chinezească In China, sunt in cuma, sunt numeroase specii de ceai. Cel mai bun și cel mai căutat este ceaiul alb-argintiu. Infuziunea ceaiului, după moda chinezească se face trecîndu-se apă clocotită peste foi foarte compri­mate formînd blocuri. Aceleași foi servesc pentru cinci sau șase infusi­­uni; ele nu sunt, ca in Europa, a­­mestecate cu licid și ținute în sus­­pensiune în băutură pană ce se fil­trează. Chipul nostru de a opera face să suindă pe chinezi, și Ies gourmets gîndesc ca și ei, mai cu samă pen­tru amestecul zahărului sau al lap­telui cu infuziunea ceaiului. Se bea de asemenea ceaiul, fie comprimat, fie în praf, care se amestecă cu apă clocotită. Hașini de sburat încă de pe la 1670, un religios, părintele Francois Lana, a construit un aparat care arată oare­care ana­logie cu baloanele. Era un grup de patru sfere în care el făcea vidul și care, găsindu-se mai ușoare ca ae­rul, trebuia teori­ește să-l ridice în aer. Ciți­va ani după aceia, în 1678, un mecanician din Maine, Besnier, din Sable, a inventat o nouă mașină, despre care „le Journal des Savants“ din 12 Septembrie a aceluiaș an, ne dădea descripția amănunțită. Era un sistem de patru aripi activate și care a permis autorului ei, „de a trece dedesuptul caselor vecinătăței sale“.­ ­*ooo*~ INFORMAȚII Meseriașii dulgheri sunt convocați pentru ziua de 1 Februarie, în lo­calul Camerei de Comerț pentru a proceda la alegerea comitetului. Serviciul poliției de siguranță din Capitală a cerut poliției noastre ur­mărirea lui M. Bercovici acel care a încercat să otrăvească pe cîrciu­­marul Șteinberg din Roman in com­plicitate cu soția sa. Se crede că faimosul otrăvitor s’ar­s aflînd în Iași. D. dr. V. Roșculeț, medicul pri­mar al județului nostru, a inspectat spitalul din Tg.-Frumos. In comuna Tăutești s’a episootia de febră-aftuoasă, declarat D. Th. Vartolomeu a obținut au­­torisațiunea pentru instalarea unui teasc în Tg.­Frumos. 1904 Cu ocazia cercetărilor ce s’au fă­cut de cătră dl. Adjutant C. Botez șeful Plutonului Gendarmi Rurali Belcești cu furturile la drumul mare de către­ Cantoniști de pe calea Ju­­dețiană Iași—Tg. Frumos între ei era și un cantonist Mihai Vasiliu, care avea de cumnat pe Th. Balan locuitor din comuna Coarnele Ca­prei, comuna Cioara, presupunîndu-se că la acest Th. Balan s’ar găsi mai multe lucruri de furat, dl. Botez a­­vînd autorizația pentru perchezițio­­narea locuinței lui Th. Balan, și făcînd percheziția în fața d-lui Consilier Cumpătă, a găsit mai mul­te pÎD­zării și citării, care au fost luate de dl. Botez și trimise Parche­tului. In urmă Th. Balan ca să nu se creadă vinovat, a reclamat pe dl. Adj. Botez d-lui Procuror gene­ral, la 15 Octombrie că cu ocazia percheziției iar fi sustras 380 lei de sub un mindir. Cazul cercetîndu-se de cătră dl. Prim procuror Istrati, s’a constatat că dl. Botez nu este vinovat și afacerea s-a clasat de dl. Jude Instructor Ghinea Ionescu. D. Gh. D. Șerban, președintele Camerei noastre de comerț a inter­venit pe lingă toate Camerile de Comerț din țară, pentru plasarea absolvenților școalei comerciale gr. II din localitate. Ministerul de interne, în urma in­tervenției d-lui președinte al Came­rei noastre de comerț a comunicat telegrafic că a permis casapilor din Iași, tăerea masculilor în afară de Abator și pe la casele fie­căru­i ca­sap. Astă­zi după amează, cu prilejul înmormîntării defunctului C. Chiri­­ța, toate serviciile la prefectura de județ vor fi suspendate. De eri se află în orașul nostru doi ofițeri din armata bulgară. Cu trenul de 5, ori a sosit prin punctul Ungheni, venind din Pulta­va generalul rus Mitru Dumitroff. Primim la redacție ,.Memoriul*­ presintat d-lui ministru al Cultelor și Instrucțiunei publice de învățăto­rii cari am reușit dar n’au fost îna­intați. Vom face o dare de samă intr’un număr viitor. In strada Eternităței la casele No. 59 și 67 unde este locuința a pa­tru familii a intrat apa in case din caza construcției rele a noului conduct ce a fost adus de la Ciric. D Ștefan D. Popescu, docent în Georgrafie va începe la sfîrșitul lu­nei viitoare un curs de Geografie la Universitatea din localitate. In procesul de ultragiu a comisa­rului Fătu cu d. Theodor Georgescu adicat în ziua de 19 a. c. la trib, secția II-a despre care am vorbit în ziarul nostru din 21 Ianuarie c. ni se relatează că faptele nu s’au pe­­tecut și urmat în detailarea arătată e noi atunci cum ca președintele ar­­ admonestat sau ar fi reproșat ceva­­ lui Fătu, d-sa referindu--se numai a o simplă observațiune asupra u­­nor puncte din procesul-verbal. Luămi act. Tribunalul secția I a condamnat azi la una lună închisoare pe locui­­torul Ioan Scriitorul pentru că a in­sultat și lovit pe un soldat, care era pus să păzească cordonul sanitar stabilit în târgușorul Păcurari. Est un seigneur nőmmé le marquis de Ronsart, Riche d’or et de gens, de villes et de terre. Un de ses fils puisnes, ardant de voir la guerre, Un camp d’autres puisnes assembla hasardeux Et quittant son pays, fait capitaine d’eux, Traversa la Bourgogne et toute la Champagne Et sourdard vint servir Philippe de Valois, Qui Iors avoit guerre encontre les Anglois. 11 s’employa si bien au service de France, Que le roi lui donna de biens â Süffisance Sur les rives du Loir; puis, du tout oubliant, Fréres, pére et pays, franșais se mariant, íngendra les ajeux dönt est sorti le pére Par qui premier je vis cette belle lumiére. Ast­fel sună faimoasa bucată de versuri, atît de comentată, din care Romînii au dedus că șeful Pleadei franceze era descendentul Banului Mărăcine, din Oltenia, iar Ungurii, a unui domn ungur din Transilva­nia. Discuția a urmat mai ales asu­pra versurilor: ... ii a tiré sa race D’ou Ie glacé Danube est voisin de la Thrace Plus bas que la Hongris... Indicația era­ destul de vagă. Plus bas que la Hongrie putea minunat să fie Transilvania, ca și Muntenia. Dar Romînii au rezolvit chestia în favoarea lor, căci numele chiar „re­gelui poeților“ are acelaș înțeles ca al banului craiovean. Toată lumea cunoaște frumoasa baladă a lui A­­lexandri, în care poetul descrie ple­carea nobilului român și ajungerea sa în Franța. In pomenita,—in articolul de eri, —lucrare­a d-lui Taillandier, se dă o nouă variantă asupra originei fa­miliei lui Ronsart—și anume că s’ar trage din Boemia. In 1310 Cehii aleg domn în locul lui Enric de Carintia pe Ioan de Luxemburg, fiul împăratului Enric al VII ; el se căsători cu Elisabeta, soră a lui Venceslav al III-lea, ul­timul rege din dinastia națională a Premyslizilor și la moartea lui Enric pe Carintina fu recunoscut fără o­­punere de rege al Boemiei. Iubitor de mari isprăvi, de lupte în care valoarea personală se des­fășoară în întregime, de dueluri cor­porale ca și politice, el se amestecă in toate întîmplările din timpul său. Nimic nu se întîmplă, ziceau contem­poranii, fără de ajutorul lui Dum­nezeu și al regiului Ioan. Francez din naștere și după gusturi, își pe­trecu cea mai mare parte din viață la curtea Franței sau în statele sale ereditare (aproape două­zeci de ani). Curtea lui Filip al VI-lea era cea mai strălucită din Europa. Bărbăția, dărnicia și virtuțile cavalerești ale regelui boem, cît și alaiul mare de care se încunjura,—adusese cu d­in­sul o mulțime mare de nobili cehi, —îi cîștigară toate inimele. De cum deveni orb (in 1340) nu mai eși din Franța, ci lasă fiului său conducerea statelor, care il aleseseră. Dar acum începuseră timpurile triste pentru „le plaisant page“. Zi­lele frumoase de la Luvrul Parisu­lui trecuseră Englezii năpădiseră ța­ra Galilor și toți nobilii sa înarmară ca să o apere. Cavalerescul Ioan nu putu rămîne departe de luptă, deși orb. Se puse deci in fruntea senio­rilor săi cehi, și, condus de un oștiî în urmă armata franceză,­la Crécy. Su­bt ploaia de săgeți ale arcași­lor engleji se resturnară șiruri în­tregi de francezi. Și bombardările în­cepură să tune, apoi urmă nemiloa­sa luptă de aproape, pept la pept Măcelul fu îngrozitor. Opt­zeci de baroni, una mie două sute de cava­leri și trei­zeci de mii de soldați a­­coperiau cîmpul de război, a doua zi. Ioan de Boemia dăduse poruncă să-l­­ ducă în luptă și regele orb căzuse printre cei morți, dimpreună cu cea mai mare parte a nobilor săi. Printre puținii, cari scăpară de la moarte, se afla și străbunicul lui Ronsard, ne spune varianta asupra originei boeme a poetului, care fu obirșia familiei Ronsart. Sa vedem dacă aceasta se potrivește cu textul, j Versurile citate deja se opun cu­­ totul unei ast­fel de interpretări .• « Tracia nu se atinge cu Boemia,­­ deci D’ou ie glacé Danube est voisin de la Thrace s’ar împotrivi unei răstăl­măciri de acest fel. Dar mai încolo text­ul e și mai lămurit. Plus bas que la Hongrie, nu s’ar putea spune de Boemia, care se află situată dea­supra s­­ferei sfintului Ștefan, nici de Trans­ilvania, care n’ar îndeplini con­dițiile, să fie mai jos de Ungaria și udată de fluviul Dunărea. Inamitatea teoriei insă se vede mai ales din­ intinerariul strămoșului lui Ronsart : Traversa la Hongrie et la basse Al­lemagne, Travers.u Ia Bourgogne et toute la Champagne. Plecînd din Boemia e imposibil de trecut prin Ungaria pentru a a­­junge in F­ranța. Deci, strămoșul lui Ronsart a­­ trebuit să purceadă din­­tr’un loc phis bas que la Hongrie, să treacă pri­n statele Habsburgice, prin Germani­a și să intre în Fran­­ja, prin Camp­ania. Cu cît scrutezi textul acesta mtai mult, cu atît lu­mina se face m­ai mare. Concluzia la care ajungi e că legenda romî­­nească, susținută , la început, de A­­lejandri, Ubicini, ș i Prosper Blanche­­mann, e singura ci­ne e în concordanță cu spusele poetului. S’ar mai putea arăta prin studia­­rea operei lui Romiart că era singe romînesc în vinele s­ale. Dacă timpul și spațiul îmi vor pe­rmite, voi încer­ca aceasta într’unul din numerile viitoare.

Next