Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)
1904-01-15 / nr. 272
' RIDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I A fi 144 STRADA ÎIAPGȘ.VEANC 44...■*»*•-Apari? In toate filele de lucru Un număr v&cu $0 bani 10 în an—-Seria îl Asm! XI. No. 378. JOI 15 IANUARIE 1904 Zias cosa,ffica?trm»tox ABONAMENTUL (Penn an 24 lei, pe 6 luni 12 te? pe 8 Luni 6 lei. in străinătate pe un an 30 lei -—mm---- Ratsaduri, fnstrții ei mime 60 bani rîrănl Ultima vizită Ieri, cam pe la două după orează am primit vizita lui Prasin, era calm ca de ordinar, cu acea împingtoare și stoică înfățișare sub care știa să-și ascundă cele mai adinei tulburări sufletești. Nimic nu m’ar fi făcut să bănuesc că am înaintea mea un om care deja își încredințase viața ? hi mîna nesigură a unui uz barbar, duelul. Venise să-mi aducă aminte că al treilea număr al „Epigonilor“ e sub presă. Mi-a vorbit de interesantele bucăți pe care le-a primit și pleacă în urmă la un alt colaborator al revistei căreia în ultimul timp vi consacrase toată pasiunea sa literară, toată nu ,ca și ambițiunea sa. ... Și iată că numai la un interes, de cîteva oare, după o noapte petrecută cu siguranță in alegerea materialului pentru revistă și ziar,—cade sus lovitura ucigătoare a unei arme oarbe —in dimineața neguroasă a unei zile de iarnă—cavalerul inimos al condeiului—sans peur ni reproche,— spre cumplită uimire a prietenilor săi, dezolați de pierderea celui mai loial confrate, celui mai îndatoritor și mai devotat tovarăș de luptă. Căci subt acea aparență severă și acea extraordinară fermitate, se ascundea o gentilețe care mergea până la bunătatea și sensibilitatea femenină, care nu refuza nimănui nimic și care salva, care împăca cele mai dificile situații și conflicte. Și totuși Prasin printr'o stranie fatalitate moare in plină vigoare și tinerețe, în plină dezvoltare a unei rodnice activități literare, in plin progres al unui rar talent. El moare cu arma in mină, cu zimbetul pe buze, ca un simbol al eroismului strins legat de cariera adevăratului ziarist modern, moare de o prematură dar frumoasa moarte, inalțindu-se pe o rază de poiezie in momentul cînd se coboară în reale mormint. Dr. A. Steuerman. Be Mtor ! Moartea lui Spiru Prăsim Spiru frasin ! O mare ptrdurt a lovit ziaristica româna prin moartea neașteptata a tînarului Spiru Prasin, unul dintre ei mai valoroși, mai inteligenți și mai inimoși apărători ai ideilor in lupta pentru conducerea statului roman. Spiru Prasin nu mai este, lovit de un glonte, intr'un duel nenorocit, a murit aproape instantaneu. Cu Spiru Prasin dispare un element de mare valoare, in luptele noastre politice, — lupte care toate tind la binele acestei țâri. Spiru Prasin, nu știa să dee îndărăt înaintea nici unei greutăți, înaintea nici unui pericol. Se cunoaște campania cea a aprigii dusă de el, personal, in chestiunea fraudelor de la finanțe,— și cu ce curaj a înfruntat el un proces periculos înaintea Curții fficu jurați, când n’avea decit să n1 bată puțin îndărăt, pentru a scapa dij de el. Dar Prasin nu era din alteia care pun piciorul înapoi după ace l’au pus înainte . S'a expus cu cel mai mare curaj tpi a reușit a eși învingător, căci Mei apara cauza cea dreaptă. p Spiru Prasin avea și un talent literar însemnat, care făcea ca toate articolele lui să fie interessante, bine scrise și pline de căldura entusiasmului tînâr. El era neobosit și nu era număr din Evenimentul care să nu conțină articolul de fond iscălit de dînsul și alte două sau trei semnate Priar, Marcial sau Paul Celian,—atîtea nume deosebite sub care se ascundea mlădiindu-se după subiect pana cea ghirace a regretatului prim-redactor. Talentul lui literar izvora din o pornire a mimei lui și o învăpdiare a sufletului, care îl împinsese de timpuriu la alcătuiri imaginative. §Sunt cunoscute încercăr Ue lui % dramatice Ceea ce nu moare, Mioara in colaborare cu d. George Volenti, Miriam din Magdala,—acea frumoasă creațiune, care a văzut lumina rampei, întrupată de neîntrecuta noatră tragediană Agatha Barsescu, — și Pentru țară, lucrare în care se vădește adîncul său patriotism, ce răsună in accente așa frumoase, din gura personajelor sale. Prasin s'a încercat și'n roman, scriind pe lingă alte lucrări mai mici și una mai întinsă, Calea Robilor, care are însușiri prețioase de stil și gîndire, — și dovedește totodată prin închegarea numeroaselor personaje intr’o acțiune unitară, puterea de combinație a minței lui. Nu de mult, dorind să dea un sbor mai mare activității sale literare, inkmtiasă o revistă Epigonii in care publicase interesante articole. Chiar acum citeva zile înaintea morței lui, provocase o anchetă literară asupra „Viitorului versului“ —anchetă in care mă rugase și pe mine să-mi dau părerea; cînd o detunătură fatală curmă versul vieței lui de abia înjghebat, căci așa a vrut soarta, ca un tinăr menit să trezească, sa lupte și să producă, să se culce fără de vreme in taina mormîntului. A. D. Xenopol ă Prasin și Năprasnica știre despre neașteptata dispariție dintre noi a iubitului Prasin, a căzut ca un trăsnet și ne-a umplut de groază pe toți aceștia, cari trăiam In viața lui de toate zilele, cari eram nedespărțiți de el, și cari ’l iubeam tot mai mult, cu cit îl vedeam mai des. Pe mine mai cu deosebire, vestea fatală m’a înmărmurit ; nime ca mine nu cunoștea mai bine calitățile sufletești și talentul de scriitor al lui Prasin. Am fost cred cel intâi care am pus pana de ziarist în mînele lui Prasin și dacă în spinoasa cale, ce am parcurs în gazetărie și din care n’am cules decit decepții—a putut să’mi remăie vre-o mîngăere că am putut introduce în presă mintea și inima unui tinăr de merit, apoi desigur nu e decit amintirea, că după îndemnul meu, Prasin a devenit ziarist Neuitatul prietin era unul din acele caractere cum rar— dar foarte rar—se intîlnesc in viață. Prietinia lui dulce, delicateța sentimentelor sale, însușirile superioare ale sufletului seu, făceau din Prasin, ca om, un caracter de elită , drăgălășia stilului seu, fineța cugetărilor sale și modul lui de expunere, făceau din om un ziarist superior. Se pare că în viață sunt influențe fatale pe care omul oricut le-ar simți și vedea, nu le poate totuși evita. Ceea ce totdeauna a influențat mai mult asupra vieței lui Prasin, era caracterul său mîndru împins până la cavalerismul cel mai extrem. Un pericol cît de mare era pentru Prasin un simplu incident, și în lupta grea pentru existența pe care el o ducea cu un curaj și un stoicism fără samăn, loviturile cele mai simțitoare. Prasin se ascundea totdeauna în cutele inimei sale largi, blîndă și nobilă. Ca om de litere Prasin își cucerise un loc de onoare. Scrierile lui erau foarte mult apreciate și denotau dispozițiile de maistru al gîndirei, cu care natura îl înzestrase. Nu credeam că soarta nemiloasă îmi va rezerva durerea se văd abătut la pămînt acest tinăr și falnic stejar care se ridicase între noi prin puterea lui de viață, prin talent și prin calități sufletești neîntrecute. Nu se poate, nu se poate Și totuși, iubitul Prasin, bietul Prasin, nu mai este ! Las condeiul căci lacrimile mă ’nneacă! Grigoriu-Maras, cu ocazia conferenței lui Catulle Mendes a adus după sine o ripostă a „Evenimentului“, care a făcut pe d. Sc înteie, persoana vizată, să trimită eri, la ora I martorii lui Spiru Prasin-Deși nu el era autor al notiței apărute in ziar, deși erau o sumă de considerente care puteau aduce după sine un refuz de a eși pe teren, Prasin, eminamente cavaler, a răspuns primind cartelul și la martorii V. Brăescu și I. Maxim a opus pe d-nii Jacques Levin și M. Codrianu. Lucrurile au urmat în cel mai strict secret și martoră se arătau de o discreți une extraordinară. Aseară la teatru se știa numai că astăzi dimineață duelul are loc. Prasin in hotărîrea-i fermă de a eși pe teren au or ce prețu'a șovăit un moment. * Ce s’a petrecut pe teren? Iată cum glăsuește procesul-veri încheiat de martori: Cubscrișii V. Brăescu și C. Maxim in calitate de martori ai d-lui V. Se îiteie precum și dr. B. Stenner in calitate de medic al sus-numitului, împreună cu d-nii Jaques Levin și M. Codreanu precum și d. dr. Lebell in calitate de medic de cîmp a d-lui Prasin, transportindu-na pe platoul Rondpoint al II-lea de la Copou,astăzi la ora fc> jum. dim. după cuai cerea primul proces-verbal dresat in causă eri. 18 ianuar 1904, am procedat la alegerea terenului, fixind pe ambii luptători la 20 pași distanță numărați după pasul d-lui M. Codreanu. In urmă și înainte de a așeza pe luptători la locul fixat, le-am propus cu insistență impacarea și în urma refuzului lor, i- am așezat la locurile fixate provedind la încărcarea pistoalelor, care a’a făcut de d-nii M. Codreanu și V. Brăescu in prezența secondanților și la Intimplare unul din pistoale a fost luat de d. M. Codreanu și cei’ați de d. V. Brăescu In urma acestora s’a propus din nou luptătorilor cu insistență împacarea și după un nou refuz categoric d. Codreanu a da pistolul d lui S. Prasin și d. Brăescu a dat pistolul d-lui V. Neînteiet După cum era hotârit in procesul verbal, ambii luptători la prima comandă a d-lui V. Brăescu vizată, la a doua comandă a d-lui V. Brăescu întoarseră capul, și la a III-a comandă, ambele pistoale luară instantaneu foc. După o secundă d. Prasin în picioare incă și cu pistolul in mină ae îndreptă spre noi cu cuvintele: „Sunt străpuns de glonț. Toți alergarăm spre el, care căzu intru’n genunchi. Medicii de timp constatară o hemoragie internă, rănitul fu pus in trăsură de toți și însoțit de d. dr. Steinner a fost dus la spitalul militar de la Copou, unde după citeva momente sucombă. E de notat încă, că lupta s’a făcut cu pistoalele aduse de d. Prasin deoarece acele ale adversarului fiind ghintuite, subscrișii in perfectă înțelegere le-am ales pe cele mai simple. Constatăm dar că lupta a urmat după toate regulele, fără nici o abatere de la normele respective uzate in asemeni împrejurări. Făcut astăzi 14 ianuar 1904 ora 10 dimineața.* Astfel dispare acel care avea inaintea-i un viitor atît de strălucit. Lovit de un gloanțe provocator de hemoragie internă sa stinge prietinul neasămănat luptătorul fără preget pentru ideea conservatoare, căreia i sa devotase. Moartea i-a provenit din hemoragia produsă prin perforarea pulmonului drept și i-a venit curind spre groaza martorilor, spre uimirea acelora care aflau o veste pe cit de neașteptată pe atit de îngrozitoare. La ora 9 dimineață orașul știa despre tristul sfirșit al iubitului Spiru și spitalul militar ca și sălile redacțiunei „Evenimentului“ au fost obiectul unui pelerinaj al reprezentanților tuturor straturilor societatei ieșene. Adversarul in viață arestat, martorii chemați pemtru ora 2 la parchet, iar Spiru Prasin, înting pe masa de lemn de la morga spitalului militar urmeaza să fie autopsiat rmine Jos la ora 4 d. a. de d. dr. G. Bogdan, medicul legist al parchetului, permu ca știința să vie si», complecteze condiția ceice care s'a produs funestul sfî lrșit al neuitatului nostru prim redactor. Disparatul de astazi Cauzele duelului.— Provocarea. Lupta.— Cruda fatalitate, presia ia oraș.—Doliul nostru.Im pașul a fost zguduit astăzi. Spiru Prasin, gazetarul de talent, omul cinstei personificate, luptătorul ager și neobosit, a căzut finit de ud glonte. Primul redactor al Evenimentului a dispărut și lacrimi a provocat pretutindinea această zguduitoare știre. Impresia în oraș a fost colosală. De mulți ani lașul n’a fost zguduit atît de puternic c a de vestea morței lui Prasin, zguduirea, explicabilă și prin condițiuniie tragice la care dispare iubitul nostru amic și prin iubirea sinceră ce a știut să inspire tuturor prin talentul sau, caracterul său afabil, prin larga-i inimă și neîntrecută bunătate. Pentru noi ce știa de la „Evenimentul“ lovitura se fără seamăn. Acel care a căzut astăzi pe platoul de la Copou, n’a fost numai caTtrigű IIII, ci a fost un conducător de suflete Gazetăria, sub conducerea sa, lua o înfățișare deosebită sub direcția lui căci nu toate punea inimă și bunătate. In marea durere ce încercăm cuvintele cu greu își fac drum, gîndirea cu greu poate fi înbracată in forma vorbirei și condeiul sa arată neputincios spre a exprima suferințele care fac sa zveneasca inima și umplete- Singure lacrimile curg fără incetare și nimic nu poate opri mersul lor. Dumnezeu ne e martor ca-l plîngem cu toată durerea pe care o inimă omenească este in stare s’o suporte.# Nenorocirea vara izbește cu atîta furie provine de la un fapt neinsemnat, obicinuit de multe ori in gazetărie. Cu antrfileu violent și nedrept apărut in „Gazeta Moldovei“ 0ri il cari dispare Brun, cu ochii negri plini de focul cerurilor meridionale, cu înfățișarea blajină contrastînd cu structura atletică a trupului său nalt, Prasin, înfățișează cea mai frumoasă armonie dintre fizic și moral, căci are spiritul tot așa da viguros ca și trupul, iar in suflet poartă poezia acelor ceruri de la cari ochii săi au luat căldura. Scriitor de un talent remarcabil, are tot ce-i trebue pentru a ajunge la gloria : cultură întinsă, inteligența ageră, limba elegantă și plastică îmbrăcînd prefect inspirația largă. Ceea ce-l caracterizează cu deosebire, a atracția, ca o exercită asupra lui lumea veche, antichitatea elenă și romană, timpurie biblice și ale scripturei noui. Acolo imaghi&tția lui se adapă de la izvoarele vecinie, pure de poezie și gîndire, cari inundă chiar lucrările in cari amorul îmbrățișează timpurile în cari trăim. Prasin excelează in povestiri, dar cu deosebire in povestiri de legende și de mituri de prin vremi apuse, cărora le dă un parfum și un colorit particular. Intr’o serie variată, pa care n’a adunat-o încă în volum, dar care a apărut in diverre publicații periodice, ne folișează tablouri din viața romană și ebraică care se alternează cu „Povești pentru Stella“, etern frumoasa legendă a lui, Don Juan de Maranna. Două lucruri de o reală valoare i-au pus insă mai mult in evideU talentul său distins. Ceea ce nu moare, dramă modernă, reprezentată pa scena teatrului din Iași. E dezvoltarea teoriei eredităței sufletești. Intr’o formă nouă, plină de originalitate, dar mai cu seamă de o mare forță moralizatoare pe care o insuflă el pui cum e înfățișat in ea, determinizmul fața cu teribila problemă a responsabilităței omenești. Miriam din Magdala reprezintata iarna aceasta pe același teatru, cu Agata Birsescu,—un poem biblic de o frumsețe desăvârșită, începutul unei trilogii, in care e menit să apară cele trei mari genii ce au revoluționat omenirea cu verbul inspirat: laus, Moisi și Mohamet. Concepția e măreață, ce sigură de o reușită deplină dacă sa are in vedere începutul trilogiei, această superbă „Mirkm din Magdala“, plină de poezia sacră a vieței Mintuitorului. Calea Robilor e o lucrare, care sa menține la înălțimea ceior i’arte, și care iniifară de interesul artistic, prezintă pentru noi interesul istoric și național, îmbrățișind micțiunea sa una din cele mai fecunda pagini ala istoriei noastre. Cum am spus-o, Spiru Prasin, e un talent distins, cu rare calități și publicarea in foiletonul „Adevărului“ a inimosului său rommi, va fi încununată de un strălucitor succes.. Hero. ■4 -w % kfi timp. ...••*;:' * Wf>:i vm-' # V'A 1 .