Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)
1903-10-14 / nr. 202
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI 44 STRADA LA PUȘNEANU 44 Apare in toate zilele devieri Un număr vechin 30 bani .ABONAMENTUL Fena an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei. in străinătate pe an an 30 lei --------------k Și Anuncimi, inserții și reclame 50 bani hradul SITUAȚIA POLITICA Starea tulbure, în care ne aflam încă de la ivirea chestiei fraudelor de la ministerul de finanțe a începută se limpezi. Vîlva de luptă aprinsă și personală, care a făcut să facă atîtea dorinți legitime și să se nască atîtea solidarizări curioase, s’a împrăștiat și după cum îndepărtarea norului de praf ne permite a vedea mai bine grupa, pe care o ascundea, așa acum ne e dat a vedea mai amănunțit situația, partidului liberal. El e în plină descompunere. Din trupul lui se desface un alt partid, haotic, neorganizat fără fir conducător, dar un partid liberal nemulțumit. La centru avem un sîmbure bine organizat, cu un organ de propagandă, Observatorul. In jurul lui s’au grupat mai multe personalități ministeriabile sau cu pretenții că sunt atare. Atitudinea acestui grup are influență asupra desfășurarei evenimentelor în țară, influență, care va merge tot crescînd, căci dizidențele locale își întorc privirile către acest centru de gravitate. Și dizidențele locale încep să se organizeze. Nu de mult am avut instituirea clubului dizident din Huși, club în care s’au înscris toate personalitățile și toți reprezentanții din acel oraș, pe cînd în gruparea guvernului nu a rămas decît numai d. N. Cișman, sprijinit de un prefect străin de localitate și care nu are alt merit sau alt reazâm decît faptul că e frate cu Mitropolitul Moldovei. Azi, primim Stegarul liberal, organ al dizidenței gălățene, care s’a organizat acum, deși a fos prima, care a întrat în luptă în contra actualului regim Din celelate orașe ale țarei ne vin de asemenea știri, care ne arată că partidul libera se desface în două ; am cita altă dată amănunțit aceste orașe, credem, deci, inutil a mai reveni. Și ceea ce dă o coheziune, încă nu tocmai consistentă, acestei dizidențe e unitatea cauzei, care se desface de trunchiu.—această cauză unică e introducerea elementul socialist în partid, element, care a acaparat direcția grație d-lui Ionel Brătianu. Toți bătrînii tovarăși ai lui Ioan Brătianu se găsesc jigniți și nedreptăți de părăsirea, în care se află,o lovitură cu atît mai grea, cu cît le vine de la fiul patronului. Ei nu se pot obișnui cu această stare de lucruri; ei nu pot admite ca niște intruși să devie stâpîni în casa edificată de ei cu atîta greutate, iar ei să fie lăsați pe din afară și să se uite cu jind cum niște străini le spîrcuesc opera. Această revoltă firească se arată în fiecare localitate și ea dă coheziune acestor lupte multiple, care în fapt nu sunt episoadele unei mari bătălii, care se dă între bătrîni și tineri. Această luptă internă devine și mai acută printr’o criză organică, prin care trece liberalismul,— lipsa de oameni. Bătrînii se împuținează sau sunt ținuți la o parte; tinerii nu se pot încă impune, așa că asistăm la un n e mai auzit spectacol. Prefectura de Iași se declară va* ^ caută; se fac sforțări supra- cumane pentru a i se găsi un titular—și totuși, ea rămîne tot văduvă, deoarece d. Ganne, demisionat după chiar mărturisirea Independenței, deține numai interimatul preefecturei. Acelaș lucru la centru, portofoliul lucrărilor publice e vacant de atîta amar de vreme, fiind-că nu se află o individualitate destul de puternică, ca să se impue. Iată ce ne face a crede că nu numai că șederea partidului liberal la putere devine imposibilă, dar că chiar formațiunea sa actuală va trebui să se prefacă în scurt timp. S. Prasin . Demisia capilui Această știre ce ne-a adus-o Epoca de azi s’a răpindit cu iuțeala fulgerului, intilnind în multe straturi crezămînt. Mai întăi, chiar din cauza ziarului, ce-o răspîndea. Epoca afectează un oarecare aer de puritanism, nevroind să dea știri hazardate. Apoi, grație cartelului, organul junimist se află în strînse legături cu unci măcar din membrii cabinetului, aceea, care au fost inițiatorii și făuritorii faimosului pact pentru distrugerea partidului conservator. Prin urmare, e presupunerea că Epoca știa ce spunea. In cazul cel mai rău, cind adică Epoca nu ar fi oglindit starea de lucruri din cabinet, că ar reprezenta cel puțin pe acea a liberalilor, care au inventat faimosul cartel. Cu alte cuvinte, dacă știrea din oficiosul junimist nu e adevărată, ea reprezintă macar tendința d-lor Ionel Brătianu și tovarășii. Prin urmare, avem de-a face sau cu o știre adevarată, dar care se ține încă în taină, sau cu manifestarea tendinței unei părți din cabinet. Oricum ar fi privită știrea, ea are o incontestabilă însemnătate și e explicabilă senzația, pe care a făcut-o în orașul nostru. Un simptom al momentului e că ea a fost crezută pretutindeni. Prior. SECTARII Voința Națională, in ultimul număr, ia ca pretext o conferință „O privire asupra Romîniei“, pe care d. Adrien- Perret-Maisonneuve, procuror a Republicei franceze, a făcut-o primavara trecută înaintea societății de geografie comercială din Paris. Voința adaogă : Vremea cînd chiar naționalitatea ne era ignorată sau contestată nu e prea îndepărtat, pentru ca să nu ne o mai amintim. Fără să ne mai ducem cu mintea la timpul, in care Catherina II, in proclamațiunile sale, vorbea despre Romini ca de o varietate de slavi, și cînd contimporanul ei, baronul de Tott, zicea că Moldovenii sunt greci și Moldova „un principat grecesc“, sau la sfârșitul primei jumătăți a veacului trecut, cînd un suveran streine numea „o pretinsă naționalitate, a cărei origine se pierde in noaptea timpurilor“ este, credem, destul să ne aducem aminte că in geografii nu tocmai vechi, străinii învățau că Moldova și Muntenia sunt „două principate slave tributare Turciei“ și că limba romînească e „un soiu de italienească amestecată cu cuvinte grecești și slavone !). Astăzi, din fericire pentru noi, suntem mult mai bine cunoscuți și apreciați, deși încă nu destul de bine. Lucrarea d-lui Maisonne ave e, in această privință, un semn neîndoios. Dintr’însa—precum de altinteri și din toate publicațiunile sau articolele serioase și cinstite ce se vine la Romînia — ceea ce scriu cu prirăsare, în primul rînd, este stima fată de un po 1) A se vedea prefața d-lui A. Rambaud la ediția francezâ a istoriei romînilor de Xenopol. 10 bani—Seria II-Anul XI Io. 202 MARȚI 14 OCTOMBRIE 1003 7xslx c ©aa.©©xrr©„tea,* por, care a isbutit să treacă printr’o crisă economică din cele mai acute fără a resimți în mersul înainte al statului să. „După trei ani de secetă și de recoltă rea—spune d. Maisonneuve— Romînia ar fi fost în ajunul unui dezastru financiar dacă nu s’ar fi recules, dacă n'ar fi avut cumințenia să asculte strigătul de alarmă al d-lui Sturdza, dacă, rupînd cu vechile-i rătăciri, n'ar fi purces cu tot dinadinsul pe calea economiilor. Ea avu acest curaj și își impuse sacrificii grele spre a face onoare angajamentelor sale ; de aceea, epoca critică fiind de acum trecută, ea a intrat într’o era nouă de prosperitate, politica sa financiară fiind de aci înainte orientată spre un excedent de realizat, și în cazul cel mai rău, spre echilibrul bugetar. Și apoi, Voința continuă trăgînd cenușă pe turla liberală. Niciodată nu am văzut o mai mare operă de sectar, decît in acest sistem de-a atribui unui partid și unui om, ceea de e produsul stoicismului și al restrîngerei întregului D. Maisonneuve, un popor romînesc. vutin gînd să atribue credem să fi ad-lui Sturdza meritul excedentelor. Dar chiar dacă ar fi așa, rău trebue să stea partidul colectivist dacă e nevoit să caute testimonii de capacitate într'o conferință, pe care un procuror al Republicei franceze a ținut-o la o obscură societate de geografie. Și mai rău î ncă trebue să-i fi scăzut prestigiul, dacă, luînd act de acest testimoniu, să mîndrește astfel și cearcă a-și atribui meritele astfel de la oameni străini de el. JKordol. ----------------«COOK--------------- EFEMERE V. Pekea și Bagdatul.—D. Pekea întră foarte preocupat în cabinetul d-lui Penneacu. — Buna ziua, Coane Costică. — Buna, Pekișor- Dar ce ai ? — Am o mare grijă. — Anume ? — îmi trebue costume turcești. — Cum ? — Ei, da, explică cu bunăvoință .. Pekea, șalvari... — iatagane. — Cacialmale.. ba nu... cialmale. — Fesuri... — Daiarale... — Ba nu, surise d. Pekea. Caiareaua nu e o îmbrăcăminte. îmi mai trebue paftale..— Burnusuri.. — Ba nu, humusurile sunt arăbești. — Dar, întrebă d. Pennescu, ce ai să faci cu aceste costume ? — La joc piesa... — Ce piesă. *'■' . — Prințesa din Bagdat. — Aba ! zise d. Pennescu. — Bagdatul vine în Asia Minoră... — Da' de unde, replică surizînd d. Pennescu. El se află în Afganistan. — Dar de unde, interveni d. Voinescu. Bagdatul e în Arhipelag. — Oricum, conchise nervos d. Pekea, Bagdatul e oraș turcesc ca să jucăm Prințesa din Bagdat ne trebue șalvari, cialmale, fesuri, voaluri, naframe . .Teatrul nu le are , trebue cumpărate... Eu, însă, mi le-am procurat și vile la ieftin de tot..... Sfichiu. ---------------*poo*-—--------- un articol elogios ca un necrolog, ținerea la carantină a tinerilor, care se conduc de steaua d-lui Ionel Brătianu, și darea situației pe mina d-lor Costinescu, Lascar și a amicilor lor. Acest articol e o mărturisire a luptei surde, ce se dă în culisele liberalilor, pentru supremație, luptă care va avea peste puțin o isbucnire neașteptată. Sp, „Al cui e rîndul ?”" Subt acest titlu Observatorul publică un articol, in care se lămuresc tendințele vechilor cadre. Cităm : „Mai ales însă, această împărțire și stricta ei respectare, e necesară în timpuri de luptă, de luptă grea. Atunci în frunte trebue să avem pe aceia, care întrupează astăzi toată experiența, toată vigoarea, toată elasticitatea și întreaga concepție a partidului. Forțele isprăvite să le respectăm, să le ascultăm sfatul și să adoptăm metodele lor împrejurărilor de azi. Forțele viitoare să le netezim drumul pentru ca să se poată desvolta in deplină libertate, spre binele fdței și al partidului. Forțele actuale însă, care astăzi există și astăzi e dovedită energia și meritul lor, forțele actuale, care ele prin însumarea lor fac din partid un organism viu și viguros, al lor e rîndul să li se dea locul și rolul cuvenit într'o înțeleaptă gospodărie politică.“ Cu alte cuvinte, Observatorul cere îndepărtarea celor ce au mai fost in fruntea partidului în cap cu d-nii Sturdza și Stătescu,—căruia îi făcea alaltă ori antm\ Mtima oră — Oara 4 p. m. — Unii liberali de marcă, mau astăzi la grefa afirtribunalului secția l-a, că probabilitatea demisiunei cabinetului nu este exclusă întrucît șansele unei remanieri au scăzut foarte mult. Animozitățile sunt atît de pronunțate încât remanierea pare cu neputință. A cerut înscrierea în clubul Conservator din care urmează : Alexandrescu A. avocat, Andrei A. N. Căpitan, Buzescu Gh. avocat, Botez Mihai pensionar, Burghelea Const, pensionar, Balan Gh. Panaite preot, Călinescu Dim., Emandi Dim avocat, Groholschi S. I. pensionar, Ivașcu Mihai proprietar, Mureșanu Sever profesor, Munteanu Const proprietar, Patrașcu Mihai căpitan farmacist, Proca Napoleon, Panțiru D. Gh., Sacară V. D. avocat, Țurel Romulus diacon, Vișinescu loan proprietar, Garofeanu D. iconom. ^r^tragem atențiunea cititor* rilor noștri asupra foiletonului nostru din pag. Il-a unde ne va vedea modul cum e constituit repertorul acestei stagiuni. ” P. P. Carp a telegrafist că Mercuri 15 Octombrie va sosi în localitate. D-sa va descinde la d. A. Naum Cu aceasta ocaziune se va limpezi și chestiunea preșidenției clubului junimist. Fruntașii junimiști, speră că d. M. Cantacuzino, în cele din urmă va ceda stăruințelor și va accepta prezidenția. Se ve telefonează din Tomești că""'^astăzi dimineață, vierul Dimitrie Toader și soția sa Maria, de la via d-lui O. Galmanovici au fost găsiți grav maltratați și legați de piciorul unui pat. Sunt bănueți că autorii acestei maltrătări sunt șase ursari, care au dormit o noapte în această vie. sîmbătă vor avea loc la Universitate, examenele de licențe. si generale. Iarca a inspectat și examinat asăzi pe ofițerii regimantului Ștefan cel Mare. Er a inspectat corpul ofițeresc al reg. 7 cavalerie. Comitetul teatral a primit pentru stagiunea curentă’'drama lui Maxim Gorki „Azilul de noapte“ tradusă de d. G Săteanu. ’a acordat un concediu de 10 zile, d-lui V. Rimbu, institutor la școala din Tg. Frumos.omandantul companiei de jandarmi rurali din localitate a fost înștiințat, că d. maior Mirinescu inspectorul general al jandarmeriei va trece în inspecție secțiunile din județul nostru in zilele de 16 și 17 Octombrie. Inspecția va începe cu reședința companiei și secțiunile Voinești și Bivolari. 3 V £n comisiunile de recensemînt și centralizare a tinerilor clasei anului 1903 au fost delegați de ministrul de răsboiu, următori domni ofițeri : 5. 3 n comuna Prisacani s’a declarat epidemie de desenterie e Capitan V. Fărcășanu, plasa Copou-Turia ; capitan Al. Ionescu, pl. Bahlui-Obligatura ; capitan C. Mihailascu, plasa Codru și sub-locotentul Al. Hermeziu plasa Braniștea. iLr Panu Orest absolvent cu diplomă a școalei comerciale din localitate, a fost numit in administrația financiară din Turnul-Severin. f^prespondentul nostru din Ba^^cău care telegrafiază următoatoarele : Aseară s’a găsit un glonte de revolver în curtea circiumei Calmanovici. Se caută acum a se stabili dacă tubul e al unui cartuș cazon, și atunci faptul e cert că glonțul care a lovit pe nenorocitul Moise Wexler, nu era tras de Pipa. Asemenea se vorbește că rana, care a pricinuit moartea lui Ițic Wexler, ar fi de baionetă iar nu de cuțit. Se așteaptă însă rezultatul raportului medicului legal, ci li unea acei examen le baca** » ’lauriaților plutonieri din întregul corp IV de armată. Comisiunea va fi prezidată de d. colonel Aronovich clăstă-seară automobilul d-lui ** ~Baron Capri arendașul moșiei Fintinele, condus de d-nii Baron Capri-junior și d-rul Baroni, răsturnîndu-se in drumul de la Hermenius la Bacău, d-rul Baroni s’a ales cu fractura a două coaste. Jo-na Comarnescu, institutoare la școala Al. Lambrior, a obținut un concediu de o lună. "pămîntul bisericei Ezăreni a fost adjudecat asupra d-lui M. Grunberg. T) Th. Voronca a fost numit ‘^^'•jandarm șef al ocolului silvic Tomești, în locul d-lui d-lui V. Tanasiu demisionat, l a direcțiunea Liceului NaționÂ*"final s’a primit o circulară, cu privire la durata cursurilor, la condițiunile de absolvire și la orariul teoretic. Misterul instrucțiunei a ce * *rut direcțiunei Școalei „Institutele Unite“ să-i înainteze cel mult pănă la 15 Noembrie, un tablou de numărul elevilor și al profesorilor, precum și programa cursurilor. O provocare D. avocat Stoica ofensat de d. avocat Suțu în cursul unei pledoarii la judecătoria ae. I. a propus d-lui Suțu un juriu de onoare care să rezolve incidentul. D. Suțu refuzind soluția oferită a urmat un schimb de scrisori, din care principala e cea de mai jos, în care martorii d-lui Stoica îl opresc de a se bate, in fața refuzului d-lui Suțu de a accepta arbitrajul. Iată scrisoarea, care tranșează chestia. Iubite prietene. Pentru îndeplinirea mandatului ce ne-ai dat ne-am întîlnit astăzi cu dl Henri Suțu, căruia i-am propus să-și aleagă 2 arbitri, cari împreună cu noi sa se pronunțe asupra incidentului de om în care ai fost atît de regretabil ofensat. D-sa a refuzat categoric de a accepta acest mijloc de satisfacere a onoarei tale, și ne-a declarat că nu înțelege a rezolvi incidentul decît pe calea armelor. Deoarece socotim că propunerea ta era și nobilă și demna, deoarece o socotim ca cel mai frumos și moral mijloc de reparare a onoarei ultragiate, cu deosebire între colegi și de oarece dl Suțu n’a primit-o, te credem satisfăcut prin refuzul său, și depunînd mandatul nostru te rugăm să primești toată stima și amiciția noastră. Chr. Matiasovici, E. deroveanu. 1) Fintînaru a fost numit ca*■*** * pist la sub-prefectura plasei Stavnic. Probleme sociale Sinuciderea Acum cîteva zile, într’un articol intitulat Colecții, am vorbit de ingenioasă ideie ce a avut un american, de a colecționa scrisori lăsate de la sinuciși, Zic ingenioasă, pentru că e probabil că le va oferi amatorilor într’un volum elegant, din care se va consuma nenumărate ediții, spre marea bucurie a editorului. Trebue să fie foarte interesantă o astfel de colecție, căci din ea poți deduce starea sufletească in desperații viețeii atunci care se aflau cînd s’au hotărît să curme cu lumea această. Totuși in majoritatea scrisorilor lăsate de sinuciși nu se oglingește desgustul de lume, căci chiar dacă las la o parte sinucișii într-un moment de nebunie și alcoolism, cea mai mare parte din suicidomani nu părăsesc cu mult regret viața. Multe scrisori lăsate de la scrise in cea mai mare sinuciși sunt liniște, iar in ele in loc să vezi bocete de disperare, găsești chiar adesea ori și ironie. Pot să citez un caz de intoxicare cu oxid de cărbune, in care desgustatul de viață, a părăsit lumea cu atît liniște, incit și-a scris memoriilele intitulate „Cum am murit", în momentele in care cărbunele ardea dinaintea lui, degajind gazul intoxicant, începe cu cuvintele : „acum am aprins conferca cu cărbunii și sfirșește cu , ah! nu mai pot urma, mă înăbuș...“ Anul trecut un tinăr cu o avere de cîteva milioane s’a sinucis la Paris, cauza e că fusese luat la armată. Tînărul a adunat într’o noapte in garsonniera lui, cîțiva prietini femei de stradă. Sala bande filff* ca și masa era toată imbrăcat fț SpIP, negru, iar fiori albe cu miregi imbT- tător erau presarati* pretutindeni. Cînd toți invitații s’au îmbătat bine, tinărul amfitrion a băut ultima cupă de champagne, in care pusese cia*mură de potasiu. Alții se sinucid pentru a face lumea să vorbească de ei, trimițînd scrisori pe la ziare, înainte de a-și pune capăt vieței, cu ultima rugăminte de a se publica. La Paris într’o singură zi — luna trecută, — găsesc în „Le Journal” douăzeci și trei sinucideri, dintre cari : două pentru necazuri intime, trei pentru boli incurabile, șapte pentru iubiri, două pentru că sinucișii funcționari au cheltuit banii încredințați lor de stăpîni, două din pricina mizeriei și restul pentru cauze necunoscute. E de remarcat că în Paris (ca in toate orașele mari) sinuciderile sunt epidemice, numărul lor fiind mult mai mare la unele epoci a anului decît la celelalte. Cele mai dese sunt la epocile de plată a chiriei, iar cele mai rare în timpul verei. Luna trecută la Paris, se ivise epidemia sinuciderei între funcționarii de la poștă, unde mai în toate zilele era câte un caz. Printre mijloacele ce servesc la sinucidere, revolverul are rolul de frunte în lumea mare, iar oxidul de cărbune la săraci. Vine apoi înecatul, frînghia de spânzurătoare și otrava, care e mai greu de obținut, iar cuțitul tocmai la urmă. Sunt însă cazuri de sinucideri în care sinucisul s’a servit de mai multe instrumente în acelaș timp. Am citat în articolul de care vorbeam mai sus, cazul unui biet zidar ce s-a spînzurat, după ce a înfipt desuptul fdnghiei atîrnate o sabie cu virful in sus, ca să cadă în ea în caz cînd fringhia s’ar rupe, și după ce a luat într’o mină un brici iar in ceialaltă un revolver, pentru cazul cind moartea n’ar veni destul de iuta. De altminteri cu toate aceste precauțiuni, zidarul trăește și astăzi. Un alt caz iar în genul acesta, e a lui Alfons Baluzinski, locuind la Paris Rue St. Andre 32, care găsinduse la un moment dat fără nici o resursă, a manifestat dorința de a-și pune capăt vieței: — Are să se vorbească de mine, a declarat el, căci are să fie original. Vecinii îl păzeau, vroind să-l împiedice de a-și pune planul în execuție. In sfirșit, acum cîteva zile a reușit. După ce a bătut un cui gros în zid, de care a prins o legătură de perdea, la capăt cu un laț, a pus dedesubt o balie plină cu apă. După aceia, a aprins o camforcă cu cărbuni. A luat otravă și punîndu-se pe marginele babei, s-a răsturnat cu capul în apă, după ce și-a legat picioarele cu cordonul de la perdea. Câteva oare în urmă, vecinii l-au găsit în această poziție.