Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)

1903-12-04 / nr. 243

J REDACȚIA. Și ADMINISTRAȚIA IA H î 44 STRADA LA FLONEANU 44 —--«M----■ Apare in toate zilele de lucru Un numar vechiu SO bani 10 bani—Seria si Anul XI No. 243 JOI 4 DECEMBRIE 1903 EVENIMENTUL &a w Mmark iSL îl fLr mă A «u Mi W , Ziax consenvator ABONAMENTUL Cr amut £ 4 Iei; pe <? htrt 12 lei pe 3 lani 6 lei. in străinătate pe an an 30 lei—**-----k Amansiuni, inserții și reclame 50 bani rîndul Discursul d-lui General Lahovary — Rostit în ședința Senatului de la 27 Noembrie 1903 — Domnilor Senatori, Interpelarea mea se va întinde asupra două ordini de fapte de însemnătate diferită. Voi vorbi, întîi, și voi cere explicațiuni d-lui ministru, de război, asupra unor acte de administrație cari sînt de criticat din punctul de vedere al procedurii și al consecințelor bănești ce au avut. Acestea, însă n’au produs decît răni bănești cari sînt mai puțin însemnate, căci se pot mai lesne vindeca. Insă, al doilea ordin de fapte, asupra cărora am să cer explicațiuni, au o importanță capitală, căci ele pot compromite forța noastră militară și pune in pericol, prin urmare, chiar existența statului român. Intîiul ordin de fapte începe cu o comandă de arme Manlicher in număr de 45.000 care s’a dat in acest an. Această comandă a pornit întîi dintr’o dorință exprimată de minister de a transforma vechile arme Henry Martini spre a putea trage cu dinsele cartușele armei Manlicher 1893. In corespondență se vede că s’a început a se trata această chestiune dar că a fost abandonată. Și pe urmă, de o dată, după cum se poate vedea din dosar, ne-am pomenit că se cere direct fabricei Steyr, care furnisase pînă acum arma Manlicher, să facă propuneri pentru o comandă de arme model 1893 și fabrica se declară dispusă a executa comanda care ii se va da și propune prețurile sale pe serii de mii de arme, bucata ar costa 78 lei, dacă s’ar comanda 00,000 prețul pe armă ar fi 77 lei, și așa mai încolo. Ministerul aprobă o comandă de 45,000 arme luînd prețul mediu de 77 lei 75 bani de armă. Acest preț e cu 8 lei și 75 bani de armă mai scump decît acela cu care s’a comandat arma la început cînd prețul a fost numai de 69 lei. Această cumplită și însemnată urcare de preț este ea justificată ? Găsim noi in dosar vre-o Ineheere a comitetului tehnic de artilerie, vre o ineheere a unui comitet de ofițeri care să fi fost însărcinat să vadă, să se informeze, să ceară justificarea unei așa de însemnate urcări de preț? Nimic ! Propunerea fabricei și imediat fără discuție, aprobarea comandei cu prețurile urcate cerute de fabrică ! In dosar găsim un antecedent, la 1898, ministru fiind răposatul general Berendei, s’a făcut de asemeni o comandă de arme de același model, la aceiași fabrică. Atunci s’a propus de fabrică înlocuirea oțelului pentru fabricarea țevilor armei, care pănă atunci se furnizau de uzina Krupp, cu alt oțel mai perfecționat. —zicea fabrica—provenind din uzina Böhler, și justifica prin această schimbare o cerere de urcare a prețului anterior diin, ca motiv că are să întrebuințeze un oțel mai bun și mai scump , arăta chiar diferența ce exista între prețul tonei de oțel Bohler și acela al tonei de oțel Krupp, prețurile erau date în cifre foarte precise de către fabrică, spre a justifica urcarea de preț ce cerea asupra prețului din 1893. Comitetul tehnic, consultat—căci pe atunci se consulta—la întrebarea ministrului asupra acestei chestiuni de schimbări a oțelului, a răspuns că este în contra ei, arătând că e inutil a schimba calitatea oțelului ce aveam. Nu se vede din nici un act dacă această hotărîre a fost sau nu adoptată ; ceea ce se vede este că ministerul de atunci a adoptat prețul de 72 lei, neapărat propus de fabrică pentru îmbunătățirea metalului, care se întrebuința la fabricarea armelor dacă prin urmare, dacă s’a schimbat metalul, o urcare de preț de 3 lei justificată. Dar acum se acordă 8 lei 75 bani peste prețul din 1893 sau 5 lei și 75 bani peste prețul din 1898, fără nici o justificare ! Raționamentul meu mă face sa cred că din contra ar fi fost lesne a găsi un motiv pentru o scădere de preț In adevăr la 1893, cînd s’a făcut marea comandă de arme, fabrica a trebuit să se instaleze, sa facă mașini, să ia dispozițiuni insemnate in instalațiunea uzinei spre a realiza fabricarea armei și neapărat prețul real de 69 lei, de la 1893, a trebuit să cuprindă, după toate regulile care se urmează intr’o industrie, amortizarea mașinelor care au fost instalate anume pentru aceasta comandă. Ei bine, dacă s’au amortisăt mașinile, și acum stau degeaba, este învederat că fabricațiunea armelor din nou comandate se execută cu mașini al căror preț este amortisat și dă fabricei un beneficiu net lipsit de orice cheltueală de instalație, ari normal deci, ca să fie plătite cu un preț mai scăzut, decit chiar cel primitiv. Vedem clar aci o hotărîre arbitrară, fără precauțiune luată de ministrul de războiu, care a făcut comanda pur și simplu, pe prețul carea cerut fabrica Steyr, acordînd o urcare nejustificată. Iată d-lor, pentru ce sunt nevoit să cer d-lui ministru de războiu explicațiuni asupra sumei de 383.750 lei plătită mai mult decit trebuia în realitate să se plătească. Și, dacă voim să fim largi, și admitem cu bun prețul de la 1898, acela acordat de repausatul ministru de războiu Berendeiu, bacșișul, darul, dat fabricei în anul acesta încă se urcă la suma de 258.750 de lei ! Aceasta este o chestiune care merită a fi adusă in Parlament, căci are nevoe de explicațiuni. Noi suntem învățați să vedem comandele înconjurate de oarecare garanții, în sensul participării comitetelor tehnice, care asistă pe ministrul de războiu în asemenea cazuri; cind vedem o comandă făcută cu prețuri nejustificate, atunci cind din contra ar fi mai justificat o scădere, suntem în drept să întrebăm pe d. ministru de ce s’a făcut astfel! ? D-lor, tot în ordinea întâia de idei, trebue să mă ocup și de o comandă însemnată de cartușe, care s’a făcut tot în 1903. Ministrul de războiu a hotărât să facă cartușe pentru armată, o cifră însemnată 30,000,000. Foarte bine, erau necesar. Era, cred, nemerit, în starea de criză in care traește populațiunea românească, ca această comandă să se esecute în țară. Am instalat cu mari cheltueli pirotecnia armatei, înzestrată cu toate uneltele necesare și care are un personal exercitat la asemenea lucrări; sunt și lucrători, care sunt învățați să-și câștige viața la acea instituțiune, își agonisesc existența și ei din comanda, care se dă acestei uzine a Statului creată și merită a executa asemenea lucrări. Era puțin oportun a face comanda In străinătate; aprovisionarea așteptase complementul său incît se mai puteau tolera cîteva luni de așteptare. Nu mai era așa grabă ca să avem cartușele de care ne putusem lipsi așa de mult! Dar d. ministru a crezut că e nevoe să le aibă sute și s’a adresat străinătății ca să facă comanda. Cum a făcut-o ? Sunt în Europa o mulțime de fabrici, cari pot esecuta asemenea comande, a făcut d. ministru licitațiune în această privință ca să obție un preț favorabil? Nu. De astă dată s’a mărginit să deschidă dosarul licitațiunei din 1901. La 1901 tot d-sa a făcut licitațiune pentru a da o comandă de zece milioane cartușe, prin urmare de trei ori mai mică ca în anul acesta; desigur că un asemenea cas să dobindește un preț mai ridicat decît aceia care trebue să se obție cind dai o comandă de trei ori mai mare. La 1901 au venit și au concurat mai multe fabrici; una din ele Schneebeke a obținut comanda pe prețul de 77 lei 50 min de cartușe; atunci s’a dat comanda în mod foarte regulat. Fabrica însă nu era în destul de bine instalată pentru această comandă și a putut da numai o parte din cartușele, care se angajase a da într’un termen hotărit, și ministerul, cu dreptul ce avea, a anulat contractul, găsind că nu se dă materialul comandat în terminul hotărit prin contract. Dar acum, în 1903, ministerul nu mai face licitațiune, el deschide dosarul din 1901 și vede că după fabrica Schneebekce, care dedese prețul de 77 jum. lei mia, urma la licitațiune cu prețul cel mai avantagios o casă Keller din Hirtenberg cu 9450 lei mia ! Și deodată ne pomenim că hotărăște să dea cele treizeci de milioane casei Keller pe prețul oferit de ea la 1901 ! Ei bine, intreb pe toți d-nii miniștri și foștii miniștri, care cunosc comptabilitățile și principiile sale : corect este să vii să deschizi in 1903 dosarul licitațiunii din 1901 și să dai unei case comanda pe un preț exorbitanți oferit doi ani înainte ? 2 Și, lucru ciudat, ca să vă dovedesc cît lucrul este de exorbitant, e că aceiași casă Keller, sub ministerul generalului Berendei in 1898, a dat o furnitură de zece milioane cartușe pe 76 lei mia! Așadar, aceiași casă care la 1898 a furnizat pe prețul de 76 lei, vine azi și primește o comandă directă de treizeci milioane pe 94 lei 50 mia. Iată o paguba pentru Stat de 555.000 lei! Ei bine, dacă adunăm pagubele produse prin urcarea nejustificată a prețului armei și paguba obținută prin această stranie comandă de cartușe, obținem 948.750 lei, pagubă plătită asupra acestor două furnituri ; dacă luăm prețul armei din 1898 dat de generalul Berendei, paguba este de 813 750 lei. Iată suma pe care Statul a plătit-o pentru a avea onoarea de a avea in capul ministerului de răsboi pe d. președinte al consiliului. Scump, dar nu face. Acum, d-lor, ea să vă mai dau incă o pildă de modul despotic cum d. ministru de răsboi administrează armata, voi aduce un al treilea exemplu de comandă ciudată. Este nevoie la Pirotehnie de mașini de încărcat cartușe—sunt deja o serie de asemenea mașini de un sistem oarecare, poate învechit— este necesar însă de a se face o nouă instalație cu mașini mai moderne. Ce trebue de făcut pentru aceasta? Trebue neapărat să se consulte direcțiunea Pirotehniei, personalul tehnic, pentru ca să se știe ce fel de mașini trebue pentru a se încărca cartușele noastre, căci noi avem un calibru de 0,5 mm. și cartușele noastre nu sunt întrebuințate in nici o armată; este bine înțeles ca dacă pui într’un cartuș de un calibru atît de mic, o ciuzime de pulbere mai mare decît trebue, cartușul va fi defectuos; la cartușele de calibru așa mic toleranța acordată încarcărei este mai mică decît la cartușele de un calibru mai mare. Ei bine, ce face d. ministru de război ? Fără să consulte pe nimeni fără ca direcțiunea Pirotehniei, fără ca direcția artileriei din minister sa știe ceva, comandă direct la o casă din Berlin, Fritz Werner, prin ministrul nostru de la Berlin, toate mașinele necesare pentru încărcara cartușelor. Dovada despre aceasta redă din dosar : Direcțiunea Pirotehniei neștiind că comanda este deja făcută și expediată, trimite doi maiștri speciali cu aparate de control ca să supravegheze executarea comandei și să faca primirea ei, direcția artileriei din ministerul de război aflind de această trimitere scrie Pirotehnii „de ce ai mai trimis oamenii degeaba la Berlin, căci mașinile sunt deja expediate“. Așadar, direcțiunea artileriei din ministerul de război nu știa nimic despre această comandă ca să dea ordine la timp cum și cind are să fie primită. Ar fi decis, dacă nu ar fi de plîns Auziți! Să nu știe direcțiunea artileriei din ministerul de război că tirgul era deja făcut de către ministrul țarei de la Berlin și că mașinile erau deja expediate, cind Pirotehnia se deștepta spre a trimite maiștri și controlori. Continuarea în numărul de mini Voastre aprobare și că, manifestarea recunoștinței publice va fi pentru Elena Doamna, o dulce mîngîere. Bine-voiți Vă rugăm, a primi expresiunea respectosului și profundului nostru devotament pentru Măria Voastră, Iași 8 Noembrie 1903. Președinte: Grigori Ghika-Deleni Membrii comitetului: Grigori Kogălniceanu, Const. Climescu, A. D. Xenopol, A. D. Hurban, Const. Leppadatu, Gh. Sterian arhitect, colonel C. Langa, doctor Bottez, G. D. Șerban, economul Pavel Savin, A. C. Cuza, economul G. Carp, Gr. Buiucliu, Ath. Ath. Gheorghiu, inginer E. Brăescu, M. Tomida, Ioan Motaș, Grigori Buțureanu. D-sale D- lui Grigore Ghyka Déléni HÎRLĂU D-nul Meu, O soartă fericită a vrut ca defunctul meu soț se fie chemat a realiza în cea mai mare parte dorințele Divanurilor Ad-hoc, și se pună astfel intăile petre la temelia noului stat romîn. Cu aite greutăți a avut el a se lupta, și cu cît devotament a lucrat la această operă, nimene nu o știe mai bine decît mine. Nu pot deci, de cît se vă aduc expresiunea adîncei mele gratitudini, pentru inițiativa ce ați snat de a păstra memoria faptelor sale, și a recunoștinței neamului nostru. Iar dacă poate fi o mingăiere la adinca mea durere, eu nu o găsesc decît in starea de Înflorire, la care iubita noastră țară a ajuns prin munca filor săi sub înțeleaptă conducere a M. S. Regelui Carol. Vă rog să arătați via mea recunoștință întregului comitet. Primiți vă roganul meu expresiunea sentimentelor mele de deosebită stimă. 26/9 1903. Prințesa Elena Couta. Vineri, 5 Decembrie a. c. in saloanele clubului conservator din noul local (casele Kaufman) va avea loc conferința d-lui V. I. Radu care va vorbi despre Tariful vamal și convențiile comerciale Dîlăriei Sale §Jena Doamna Mărită Doamnă Faptele glorioase ale neuitatului Vostru soț, vii în inima tuturor, ne-au îndemnat să luăm inițiativa ridicărei unui mîndru monument pentru eternizarea memoriei lui Cuza-Vodă. Urmașii noștri vor vedea în acest monument dovada recunoștinței întregului neam românesc, pentru marele Domnitor, care a întrupat unirea. Sub-scrișii membri ai Comitetului inițiator Central din Iași am crezut de a noastră datorie a Vă aduce la cunoștință hotărîrea luată—sperînd, că lucrarea noastră va avea deplina Măriei ultima oră unui avocat Savel Manu primit o scrisoare de la un domn S. C. Romano care a emigrat acum cîțiva ani in America și se află acum în orașul Buller. Prin această scrisoare d. Romano dă cîteva detaile importante in privința mișcărei electorale din Statele Unite in vederea alegerei președintelui. După cum se știe in Statele Unite există două mari partide : partidul republican și partidul democrat. Cel întăi ține în nimele lui cel mai mari întreprinderi comerciale și cele mai multe fabrici și pentru a șicana pe lucrători cari sunt favorabili partidului democrat a menis mai multe fabrici iar la altele a micșorat numărul lucrătorilor. Aceste măsuri au determinat o mare mișcare de emigrare printre lucrătorii străini așa că zilnic părăsesc America mii de lucători, majoritate din ei se remiite în țările lor natale. Agențiile de navigațiune .var pot dovedi cu eliberarea biletelor de vapor. Revizoratul școlar a fost înw ▼științat de ministerul instrucțiune]", că învățătorul Gh. Pintilescu a fost exclus din învățămînt pentru escrocherii. T. Iancu Lupașcu din strada 9 sf. Ștefan, disp. V-a, s’a plîns prefecturei că pe drumul dintre Tomești și Iași a perdut un pachet în care avea actele de proprietate a unei vii cumpărate de curînd, la licitația care s’a ținut la trib. s Ili a. Păgubașul oferă o însemnată sumă ca răsplată aceluia care-i va aduce actele perdute. In noaptea de 2 Decembrie pe la orele 2 și jum. a isbucnit un violent incendiu, care a prefăcut in cenușa casele d-lui Herbert Arfelslefen comerciant din străicuța Lucrurile din casă au fost salvate la timp grație intervenției pompierilor. Casele erau asigurate, însă proprietarul neglijase a plăti ultima dată. Pagubele sunt peste 7500 lei — Oara 4 p. m. — Sergentul Istrati Ioan din regimentul 13 infanterie a fost pedepsit cu 20 zile închisoare de comandant al corpului pentru lovirea unui soldat. Constatăm cu plăcere că regimentul 13 de infanterie e unul din rarele regimente in care ordinele M. S ale Regelui sînt urmate cu sfințenie. Ministerul de interne a eo-V * imunicat prefecturei să interzică in cuprinsul județului nostru vînatul epurilor cu ajutorul ogarilor. ’■•Pentru 1 Decembrie următoarele numiri s’au făcut în orașul nostru: D. Gh. Timuș fost perceptor fiscal, contabil la primăria Tg. Frumos. D. Mihail Atanasiu comandant de pompieri în locul d-lui Ion Pralea eșit la pensie. La 26 ianuarie va avea loc la prefectura județului licitație publică, pentru darea în întreprindere a mai multor moșii ale Statului. Ir intervalul de la 22—30 Novembre au fost in orașul nostru următoarele cozuri de boli infecțioase : 10 difterie; 5 scarlatină; și 1 friguri tiphoide. Ti. C. Botez student a organizat pentru Simbătă 6 Decembrie, ora 8 jum. seara in sala „Coloseul regal“ o prea interesantă serată artistică-științifică muzicală. In pauze va eiita muzica Regim. XIII Stefan cel Mare. din Viena se telegrafiează că acolo a decedat astăzi bătrînul S. Reischer, fost multă vreme stabilit in Iași. II un grup de literați locali vor va publica un ziar ocazional cu prilejul sosirei în Iași, în ziua de 14 Decembrie, a marelui literat francez Catulle Mendes Ziarul va purta, ca titlu, numele ilustrului romancier. jizi Camera de punere sub V acuzare a trimis in judecata Curței cu juri din Bacău pe Ion Pipa zis și Ciocîrlan și Nicu Florea, pentru că in noaptea de 5 Octombre evadind din arestul poliției a prădat prin efracție pe d-na Matilda Michelstein și pe d-nii Marcu Margulies și Lișu Bereu și pentru că în noaptea de 9 Octombrie ascunzînduse în ograda comerciantului Calmanovici și fiind surprins de poteră a ucis cu un cuțit pe Itio Wexler și a descărcat un toc de revolver asupra lui Moise Wexler. _ primul nostru redactor a primit astăzi următoarele : Iubite Prassin Nu m'am îndoit niciodată de bunele sentimente ce totdeauna mi-ai purtat, d-ta, și întreaga redacție a ziarului „Evenimentul“, la care, cu atita mulțumire am colaborat un timp îndelungat. Aceste sentimente insă s’au manifestat cu atîta căldură și sinceritate la trista inprejurare a încetărei din viață a fratelui meu Petru V. Grigoriu, încît nu găsesc expresii îndestulătoare ca să’ți arăt recunoștința mea. Smuls de timpuriu din mijlocul nostru, scumpul meu, frate perdut, știuse prin talentul ce totdeauna i-ați recunoscut, sâ’și cucerească un loc de merit în rîndurile poeților și scriitorilor noștri, și dispariția lui lasă—cred eu—un gol, simțit de toți bunii lui prietini, și de toți acei cari au cetit scrierile lui. Din partea familiei și de la mine personal, primește te rog adinci mulțumiri pentru tot ce a apărut în „Evenimentul“ în privința ireparabilei perderi ce am suferit,— și transmite mai rogu-te, aceleași mulțumiri tuturor celor din redacție cari, cu inimă și minte, au relevat însușirile distinse, talentul și meritele literare, ale scumpului meu frate dispărut dintre noi. Cu o frățască stringere de mină, te rog încă odată iubite Prasin, se primești espresiunea sentimentelor mele de recunoștință. L V. Grigoriu, eo laiti prin munții Carpați (Urmare) A doua zi, la deșteptare, era o brumă groasă ; ai crezut că te afli pe-o vreme rea de Noembrie; n’avui însă, vremea să mă supăr din causa aceasta, căci într’un sfert de oră toată bruma dispăruse; soarele radios distrusese și încălzise cu ai clipi totul, și totuși, ne găseam deja la o înălțime de 500m. La 8 și un sfert ne urcăm în trăsură și străbatem vre- e 10 kilometri o pădure admirabilă, o pădure atît de tufoasă, că nu poți deosebi un arbore de altul; pădure virgină în miniatură, în care ar fi imposibil să faci vre o 5 pași, fără să te ajuți de-o secure, ca să-ți tai cazare printre arbuștii, mărăcinele și lianele de toate soiurile ce se întrevăd, se suprapun, și se încrucișează în spațiile mici, remase libere intre trunchiurile groase ale bătrînilor brazi. întreaga vegetație pare a înțelege că vara e prea scurtă în această regiune și că trebuie să se grăbească a crește, a ’nflori și a da roade; de-asemeni feregele, eglantinele, urzicele, alunii selbatici, salcîmii se înalță îmbulzindu-se ’n navală printre brazii și stejarii seculari ca să și poată agonisi macar o părticică de aer și de spațiu, căci de soare nici nu poate fi vorbă sub bolțile nepătrunse ale uriașilor arbori. Mă cobor din trăsură, ca s’o iau înainte, și pe cînd caut cîteva vederi de fotografiat, îmi pare că am împrejurul meu, murmurul misterios al sevei prea îmbelșugate, care sporește vegetația aceasta și-o silește astfel să se avînte spre lumină, agonisind în acelaș timp existența la mylialde de insecte, tîrîtoare ori înaripate, care mișună pe pămînt sau pe frunzișuri și care de-asemeni luptă cu înverșunare pentru viață. Trebue, însă, să schimb cintecul, căci părăsim prea repede pădurea, pentru șoseau scăldată ’n soare; această cale, e prejmuită ce e drept de finețe lipitoare, prin care florile de cimp cele mai bogate in culori, sint mai dese decît firele de iarbă, dar pe aci soarele e dogoritor și reflectul razelor lui devine o adevărată tortură. Pe șoselele colbăite ce șerpuesc de-a lungul neuitatului meu golf de Neapole, am avut — sunt cîțiva ani de-atunci — aceiași senzație amețitoare de soare între Sorenzo și Castell mare, dar ce voiți, era soare napolitan și nu-mi venea de loc în gînd c’o să-l întîlnesc tocmai aci. Insfirșit ajungem pe coasta, care trebue să ne ducă pe drumuri foarte prost întreținute în piscul „Muntelui Alb“ la înălțime de 1400 și cîțiva metri. O luarăm pe jcs de-a dreptul pe cărări și aproape de 11 care atingem punctul cel mai culminant. Un platou vas., presurat a cîteva forme de unde vederea se întinde peste întreaga vale a Dornei și a munților Bucovinei. Platoul acesta e mai degrabă mlaștină, atît de dese sînt isvoarele ce răsar peste tot locul din iarbă. Orizontul e destul de întins fără nici măreție, dar atrăgător și plăcut in Elveție fără ghețari și fără lacuri. Citeva femei, răsucindu-și furcile în mers ne taie drumul coborîndu-se spre bordeie din vecinătate. Portul lor ca al tuturor țalancelor ce-am întilnit de la Piatra încoace, are cea mai mare asemanare cu al țigancilor care totuși sunt de o rasă cu totul deosebită și de un tip omenesc cu totul neasemeni. Aceste femei, cele bătrine chiar, nu-s de loc încovoiate și conturul drept al corpului lor, rămîne neatins sub pielea smolită și brăzdată de sbîrcituri. Mersul lor e sigur și lin. Ele calcă pe spini și pe bolovani cu picioarele goale și cu o nepăsare ce nu v-ar da-o talpele întreite; și te întrebi văzîndu-le pășind astfel în armonia desăvîrșită a mișcărilor lor libere și mlădioase, dacă nu cumva neîntrebuințarea absolută a corsetului la ori-ce virstă, le păstrează astfel de forme naturale și un așa ritm de mers. Citeva sunt cu țigara’n dinți. O constat și o desaprob, căci impresiunea nu-i tocmai plăcută. Pentru ce brazii aceștia groși resfirați in plin cîmp sunt retezați ca la 5 m. de la pămînt ? D. Buțureanu imi explică că i-a tăiat astfel ca să se poată crește ramurile de jos căci aceste adăposturi pe cît de înapoiate pe atît de puțin costisitoare sunt singurul refugiu ce adăpostește în timpul ernei, numeroasele turme ce le vezi păscind acum în jurul nostru.