Evenimentul, iulie-septembrie 1904 (Anul 12, nr. 113-187)
1904-07-22 / nr. 130
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare în toate zilele de lucru Un număr rechin 30 bani ■ 10 bani—Seria II Anul XII. No. 130 JOI 22 IULIE 1904 Z iar coTD-ser-rrsttoa: Prohibirea exportului porumbului Lumea politică și comercială a fost surprinsă de măsura luată de guvern, din inițiativa ministrului de finanțe, prin care se oprește exportul porumbului. Această măsură, bine intenționată în fond, nu a fost, însă, suficient studiată dacă este practică, adică dacă va înlesni guvernului aprovizionarea cu prețuri ieftine a porumbului care urmează să fie vîndut la țărani și dacă ea nu poate avea consecinți economice dezastroase pentru țara noastră. Să dovidim aceste două ale noastre susțineri. Măsura nu este practică și iată de ce anume: la epoca în care d. Costinescu recurge la această măsură extremă exportatorii au cumpărat aproape tot stocul de porumb din recolta anului trecut cît a mai rămas în țară și aceasta pentru aprovizionarea streinătății. Dacă pănă’n prezent acest stoc n’a fost exportat, aceasta se explică prin faptul că exportatorii așteaptă recolta nouă spre a face amestecare așa cum se obicinuește. Prin deciziunea guvernului se prevede că contractele deja încheiate vor fi respectate și efectul pe care îl va avea măsura guvernului în ce privește porumbul vechiu va fi că exportul se va face fără amestecarea obicinuită. Măsura guvernului devine deci iluzorie în ce privește porumbul vechiu căci, afară de rare excepțiuni, puținul cît se mai găsește este cumpărat de exportatori. Să vedem acuma chipul cum se vor petrece lucrurile cu porumbul recolta nouă. Această recoltă, foarte slabă precum se arată, va fi îngrămădită mai mult în mimele proprietarilor și arendașilor, care, pe lingă întindere mai mare semănată fac și o cultură mai bună și în caz dacă prohibițiunea va fi menținută și pentru această recoltă, proprietarii și arendașii vor face tot posibilul spre a nu vinde statului atita timp cît concurența exportatorilor nu va intra în joc. Cel mult dacă unii nevoiași vor fi nevoiți să se supue măsurilor oneroase luate de guvern. Cei mai mulți, enorma majoritate, va aștepta ridicarea măsurilor prohibitive pentru a vinde atunci cînd jocul adevărat al cererei și ofertei va fi liber. Precum se vede clar, și în ce privește această recoltă, rezultatul va fi nepractic și iluzoriu pentru guvern. In privința consecințelor economice, care vor rezulta din deciziunea importantă luată de guvern, ele sunt numeroase și foarte însemnate. In primul loc s’a dat alarmă în străinătate despre o situație agricolă de nesperantă și este știut de fiecare rolul pe care î care producția agricolă in mersul finanțelor statului nostru. Alarma aceasta pe care noi o credem exagerată— va fi desigur cu mult exagerată de speculanți de la bursele din străinătate și nu încape nici o îndoială că se va provoca o scădere a valorilor romînești. O altă consecință importantă va fi acea că proprietarii și arendașii neputînd vinde recolta nouă pentru export, nu se va aduce in țară valoarea echivalentă in aur din străinătate. Și cînd ne gîndim că in termen mediu exportul porumbului face să intre in țară 110.000.000, adică aproape a treia parte din totalitatea produsului exportului nostru de cereale ne dăm seama de gravitatea lucrurilor. Dacă la acest lucru mai adăugăm faptul că anul acesta, din cauza revoltei rele, exportul in genere va fi redus și că deci Intrarea aurului in țară va fi cu mult redusă, apare foarte naturală teama că prohibirea exportului de porumb va provoca o criza monetară din cele mai teribile. Credem că am dovedit suficient cele două afirmațiuni de la începutul acestui articol. Guvernul in împrejurările de față dacă voiește să vie in ajutorul țăranilor trebuie, fără a provoca perturbațiuni comerciale cu grelele lor consecințe pentru țară, să facă cumpărături de a dreptul de la exportatori in ce privește recolta veche și de la arendași și proprietari pentru recolta nouă, fără să facă să dispară concurența Lucrînd astfel guvernul d-lui Sturdza ar fi evitat consecințe funeste și ar fi procedat cum s’a mai procedat, in condițiuni analoage, sub Ioan Brătianu fără a face să dispară liberul joc al concurenței comerciale Și noi conservatorii așa am procedat in anul cel atit dezastros 1900 fără însă să recurgem la măsuri atit de extreme și cu toate aceste nefolositoare precum sperăm că am dovedit. Ori ce s’ar zice, faimosul decret economic inspirat de d. Costinescu va fi iluzoriu și nefolositor pentru guvern, dăunător pentru economia generală a țărei. Mai curînd chiar de cum ne așteptam vine confirmarea susținerilor noastre. In momentul cind terminăm prezentul articol ziarele sosite astăzi aduc o telegramă din Viena care îndreptățește spusele noastre și căruia îi dăm publicare în altă parte a ziarului nostru. Iară pe guvern față de proprietarii de producte cari, nu pot fi pe degeaba opriți, de a’și vinde cerealele, spre a putea la rîndul lor face față angajamentelor și datoriilor ce au contractat. O idee . De ce oare, milioanele votate pentru cumpărarea de tunuri, în contra căreia s’a sculat țara întreagă, nu s’ar întrebuința, acum pe vremea asta de calamitate națională, în cumpărare de porumb și nutreț ? De ce oare dl. Sturdza n’ar lăsa macar odată în viață, să pătrundă în inima sa un sentiment bun pentru țară ? Prin votul celor 28 de milioane pentru tunuri, toate economiile, excedentele și para-excedentele, au sburat ca un vis de vară. De unde dar, guvernul va lua alte noui 20 de milioane pentru a veni în ajutorul poporului amenințat de foamete ? Din noui biruri ? Din noui economii? De unde? Nu ar fi oare patriotic, nu ar fi înțelept, nu ar fi fapt de român, bun, omenos și drept la judecată, ca milioanele tunurilor în contra cărora a protestat întreaga suflare romînească, să se întrebuințeze în alinarea suferințelor foametei ce bate la ușă ? Guvernul liberal de astăzi, este—și aceasta să știe aproape sigur—ultimul guvern prezidat de dl. Sturdza. La sfîrșitul carierei sale politice, acest om să nu fie oare capabil de un act, care să’i deschidă macar o portiță printre oamenii mari ai țărei ? Aide d-le Sturdza! Ți se prezintă o ocaziune din cele mai frumoase ca să’ți reconciliezi opinia publică ! O mică mișcare generoasă, și vei bine merita, de la toți, chiar și de la adversarii d-tale politici. Răscumpără-tea se atrage atențiunea Majestăței Sale asupra superiorităței tunului american, pentru a ’i se arăta imensa greșală, ce este pe cale de a se face ? Este la mintea omului că articolul din Independance Roumaine nu a fost publicat de florile mărului. El este instructiv din punct de vedere al științei tunurilor cu tragere repede și foarte semnificativ în privința modului cum este privită, chiar în unele cercuri liberale și din cele mai hotărîtoare, soluțiunea ce a dat d. Sturdza chestiunei tunurilor cu tragere repede la noi. Tunurile și foametea Două mari catastrofe amenință statul și poporul român; una ne vine de la oameni, alta de la Dumnezeu. Ce pacate grele rescumpără neamul nostru ? Ce fapte de lez-umanitate să fi comis el? Pentru ce această groaznică pedeapsă ? Lumea înmărmurită se întreabă dacă nu cumva oarba fatalitate să fi decretat petrearea noastră! Nu mai știi ce comentarii să mai faci, cum să le mai califici, și cui să le mai atribui, fapte, ce se petrec azi sub ochii noștri! Se ia din gura sermanului funcționaraș pînea de toate zilele, se pun biruri, se rupe din gologanul soldatului, să fac în fine economiile cele mai strivitoare, sub pretext de a se echilibra budgetul, și apoi, milioanele, cu ghiotura, să arunc nemților bacșiș, nu numai pe lucruri de nimic, dar încă pe lucruri care ne pot aduce dezastre sigure în timpuri de primejdie. Toate faimoasele economii ale d-lui Sturdza au fost suflate într'un singur condei de 28 milioane pentru cumpărare de tunuri. Și aceste zecimi de milioane smulse din lacrimele celor obijduiți, sunt acum destinate a deservi opera cea mai rea, pe care un guvern a putut-o vre-odată comite, a lovi în apararea țarei, a pune armata în inferiotate, din punct de vedere al armamentului, față cu toate celelalte state. Ca să-și asigure sprijinul finanței streine, d. Sturdza aruncă toate economile noastre în gura balaurului german. Și acest om se titluește: român! Pe cînd însă dușmanul țarei din capul guvernului ne hărăzește cu acest dezastru foametea, foametea neagră și înfricoșată cu tot cortegiul ei de nenorociri, bate la ușă. Speriat și el de acest mare pericol, guvernul a luat deciziunea de a se cumpără pentru douăzeci de milioane, popușoi (porumb) și nutreț, pentru oameni și vitele populației noastre rurale, în primejdie de perie. De unde vor lua cîrmacii țărei aceste 20 de milioane? Din excedente ? Nu sunt ! Din împrumuturi? Dar atunci vor trebui convocate camerile de urgență, căci consiliul de miniștri nu are competința să dispute de milioanele țărei, fără autorizarea prealabilă a parlamentului. Deja exportul porumbului este oprit, și acest act anga Semnificativ Sub inofensivul Utlu de ,,Cronica științifică“, ziarul L’Independance Roumaine de Vineri 16 curent, publică niște foarte interesante amănunte asupra tunului cu tragere repede adoptat acum un an de Statele Unite, zise Conservatorul. Se afirmă în acel articol că tunul american trage cu un proiectil de 6,5 kgr, cu viteză inițială inițială de 518 metri și o greutate totală de 950 kgr. Se știe că tunul adoptat deja în principiu de guvernul d-lui D. Sturdza nu aruncă doar un proiectil de 6 kgf, cu viteză inițială de numai 500 metri, avînd însă o greutate de 1050 kgf. Din comparația acestor date reese în mod evident că ,,tunul romînesc“, cum fa botezat d. Sturdza, deși este un model mai nou, ne apare totuși cu mult inferior tunului Statelor Unite. Așa fiind lucrurile, suntem în drept să ne întrebăm: 1. Ce scop a urmărit Lndépendance Roumaine publicînd un articol, în care se arată în mod discret, dar foarte clar, inferioritatea sistemului de tun ales de noi ? 2. A voit oare ziarul oficios să tragă numai un bobîrnac ministrului de război, sau în momentul and d. Sturdza vrea să obție aprobarea Suveranului pentru tunul său, s’a crezut nimerit ecouri în chestia prohibitei exportului. Interzicerea exportului de porumb din Romînia a surprins piețele. Bursa de cereale din Budapesta, s’a deschis cu mari urcări. Ungaria este constrânsă acum să importeze porumb din Platta (America) ceea ce va rîdica mult și prețurile. In zilele din urmă s’au semnat în Romînia contracte cu negustorii unguri și germani pentru 200 mii chintale. Acestea vor putea încă fi exportade. Se pare ca Austro-Ungaria va suspenda dijma asupra porumbului, spre a paraliza cel puțin în parte efectul prohibitei exportului din Romînia Un conflict între exportatori și guvern Interzicererea exportului de porumb continuă să pasioneze cercurile cerealiste. Una din chestiunile cele mai principale, care provoacă neînțelegerile între comercianții de cereale și Ministerul de Finanțe este aceea a porumburilor aflate încărcate in șlepuri și vîndute in străinătate înaintea prohibitei. Chestiunea de altfel este foarte interesantă. Ea stă astfel: Pentru a se încărca porumb în șlep, regulamentul vămilor impune mai întîi încărcătorului de a cere o permisiune de export de la căpitănia portului de încărcare. După aceea șlepul odată încărcat nu poate să plece din port până ce nu achită taxele vamale și pănă ce nu primește hîrtiile vamale pentru export. In asemenea situație se află încărcate în șlepuri porumburi de peste 100 mii de chile, in porturile dunărene. Naște întrebarea daca aceste porumburi achitate de toate formalitățile exportului și totuși nevindute, mai pot fi prohibite. Până în prezent ministerul nu permite exportarea de cit a porumburilor dovedite ca vîndute anterior datei de 19 cor. nu iasă și acelora aflate în șlepuri nevîndute. încărcătorii acestor din urmă porumb protestează și nu învoacă numai taxa normală de export achitată, dar contestează cu totul dreptul guvernului român de a disputa asupra acestor mărfuri mari aflate în șlepuri sau pe teritor străin. Fiecare încărcător are de gînd a se pune sub scutul proprietarului șlepului străin, grec, austriac, etc., așa încit acest diferend va deveni probabil o chestiune de drept internațional. Piețele de cereale străine au fost la primirea vestei de prohibite, extrem de agitate. Numai in Budapesta porumbul sub această influență s’a urcat ori cu peste 100 de lei de vagon. Natural că acum prețurile porumburilor se vor urca în toate piețele sumei, fără ca noi cari suntem închiși să putem profita de ele. O arestare curioasa. Poliția din Galați a arestat în ziua de 18 , două persoane suspecte dintre care una se dădea drept căpitan rus, cealalt e un evreu anume Iancu Kogan, dezertor din armata rusă Făcîndu-se cercetări amănunțite s’a putut afla că primul se numește Constantin Luhi, căpitan de artilerie din orașul Leobul, ținutul Turchestanului. El a dispărut în urma condamnării la un an și patru luni și perderei drepturilor militare, fiind bănuit se zice, ca complice al generalului rus, care a dispărut furînd caseta corpului de armată în preziua plecărei la răsboi. Numitul ofițer știindu-se nevinovat a dispărut spre a se duce la Geneva de unde va da publicităței nedreptatea ce s’a făcut. El a venit în localitate în urma recomandărei evreului Iancu Kogan cu care s’a întîlnit la Prut pe cînd 11 trecea în mod fraudulos în Romînia cu intenția de a pleca în America. El a fost găzduit la hotel Imperial timp de trei zile, apoi, în urma recomandațiunei aceluiași evreu, a luat o odaie mobilată cu chirie în str. Mavromopol la proprietarul Ștefan Apostol. S-a confiscat o numeroasă corespondență rusă. Căpitanul a telegrafiat soției sa sosească aci pentru ca apoi să plece împreună la Geneva. Prefectul Gussi a trimis o lungă telegramă cifrată ministerului de interne asupra celor aflate Asupra căpitanului s’au găsit 70 de ruble. Ancheta continuă. în poada mizeriei S’a zis că nimene nu moare de foame în țara romînească. Spusa aceasta pare a nu mai fi compatibila cu prezentul. Intr’adevar iată ce se anunță din Galați. Zilele acestea, într’un șanț de pe malul Siretului, în apropriere de vii, s’a găsit o familie compusă din tată, mamă și doi copii mici, care căzuse acolo amorțiți de foame. Un vier de la viile din apropiere dind peste dînșii, i-a ridicat și i-a dus la dînsul, unde acesta le a dat mîncare. După ce bărbatul iși veni în fire, a istorisit vierului că, ei au plecat de la țară, pentru a căuta lucru în oraș, însă din cauza că nu mîncase mai multe zile, au căzut în nesimțire. Stoicescu învins. Conflictul pentru interimatul preșidenției consiliului s’a aplanat. D. Stoicescu a consimțit să plece din țară, înaintea d-lui Sturdza și »Monitorul“ de astăzi publică decretul regal, prin care se acordă ministrului domeniilor un nou concediu, cu începere de la 21 Iulie, până la 10 Septembrie inclusiv. In timpul absenței dlui Stoicescu interimatul departamentului său va fi ținut de dr. Haret. ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei In străinătate pe un an 30 lei —«I*— Annenuri, inserții și reclame 50 bani fundal Oameni, fapte și benzi Puterea întunericului Un ziar din Capitală relevă cu multă dreptate condițiunile curioase in care s’a judecat procesul care s’a terminat prin achitarea fostului deputat Palizzolo. S'a vorbit mult, de toată presa europeană, despre asasinatul contelui italian Notarbartolo, ucis de membrii societății Maffia. Un fost deputat, Palizzolo a fost implicat ca principal vinovat in acest omor. A fost un adevărat proces monstru, care a durat cîteva luni de zile, fiind ascultați sute de martori și al cărui dosar formează singur o bibliotecă întreagă. Cu prilejul acestui proces s’au descoperit lucruri vrednice de cel mai senzațional și mai romantic roman. S’a aflat că misterioasa societate Maffia era o vastă asociațiune secretă, in genul francmasoneriei, cu o putere formidabilă, care teroriza întreaga Sicilie, numărînd printre membrii ei personalități cu cele mai înalte situațiuni in stat. Palazzolo a fost dovedit ca vinovat, pe temeiul unor numeroase dovezi, cu toate acestea a fost achitat de Curtea cu jurați din Florența, iar acum o telegramă ne anunță că fostul deputat întorcîndu-se in Palermo, a fost primit ori cu cele mai entuziaste demonstrațiuni de simpatie. Să se fi bucurat oare Palazzolo de atît de mare popularitate incît prin aceasta să se poată explica manifestațiunile cari i s’au făcut ? Era el inocentul asupra căruia plana o bănuială gravă și nedreaptă, și, astfel populația Palermului făcîndu-i manifestație a manifestat pentru trumful adevărului și al dreptăței ? Nici una nici alta. Din dezbaterile procesului complicitatea lui la omorul lui Notarbartolo a eșit in evidență, cu toate că a fost achitat. Atunci ce explica acele entusiaste demonstrațiuni de simpatie ? Nimic altceva decît frica. Achitarea lui Palizzolo a fost triumful Maffiei, triumful acelei puteri oculte, care de ani de zile ține sub teroarea ei populațiunea Siciliei. Achitarea fostului deputat a însemnat că de acum înainte Maffia va putea să lucreze fără temere, va putea teroriza, estorca bani, ucide, fără teamă de Justiție, pentru că, fără îndoială, ramificațiunile ei sunt atît de întinse incît chiar magistrații Italiei îi simt puterea. Heine are o poezie cu un negustor de sclavi care mergînd pe mare cu marfa sa omenească și văzînd că pe fiecare zi mor de urît cîțiva nenorociți sclavi, îi pune pe toți cei rămași in viață să cînte și să joace, lovind cu biciul pe cei cari se împotriveau sau cădeau. Nu are ceva asemănător, cu acei nenorociți sclavi, locuitorii Palermului cari, cu frica in sîn, fac demonstrațiuni de simpatie omului care ’i-a terorizat și ’i va teroriza încă multă vreme prin puterea acelei societăți secrete ? Și aceasta nu se întîmplă pe ocean, sau cine știe ce țară primitivă, nici acum zece secole, ci într’o țară ca Italia civilizată, și in timpul nostru / De ce sîntem conservatori ? Din cine se alcătuia în trecut boerimea acestei țâri sub Fanarioți și Turci. Rolul lor în trecut. Continuăm cu reproducerea unor fragmente din frumoasa lucrare a d-lui dr. C. Istrati purtînd acelaș titlu. Putem spune cu această pasiune, că boerimea mare și mică din trecut a acestei țări se alcătuia din următoarele categorii: 1) Descendenții familiei conducătoare ce a fondat Statul Valahiei și al Moldovei; 2) „Mașinașii de toată starea“ pe „buștenile și ocile lor“, ce existau și diferite părți ale țărilor surori, muanta chiar de constituirea actuală a Arilor române, acum 8.900 ani și care se aflau cu deosebire în Oltenia și Banat, în țara Făgărașului și Maramureșului, și de asemenea în Vrancea (Moldova), Câmpulung (Bucovina) și Codrii Tigheciului (Basarabia), ca comunități mari și importante. » Aceștia sunt primii proprietari, mari și mici, romîni, din țările noastre. Cine știe dacă nu-și au origina lor în primii coloni romani impămînteniți în diferite părți ale țărei ? Cei din Oltenia și Muntenia Vestnordică, fiind mai deși, nu au putut păstra, pănă în secolul nostru, suprafețe mari, ca cei din Vrancea, spre exemplu. 3) Boerii mari, care formau sfatul Domnului. 4) Mazilii, Boeria, rangul, erau legate de funcția ce ocupa persoana. Odată retrași sau depărtați din funcție, aceștia—fiind maziliți—formau clasa mazililor. 5) Răzeșii, care afară de cei Împroprietăriți pentru fapte vitejești pe cîmpul de luptă, în diferite răsboaie, se mai compun și din descendenți de ai vechilor boeri și mazili, ale căror moșii au fost împărțite și foarte mult micșorate prin succesiuni.. 6. La aceștia se adaogă, din nenorocire, și instituția fanariotă a boeriilor titulare, cu caftane sau pitace, numite Pala (adecă fără funcție) care constituia o sorginte nouă de venituri In mîinile Domnitorilor greci, ce au inființat-o. Odată cu căderea noastră sub rușinosul jug al domniilor fanariote, era de așteptat și de temut, că descendenții acestor familii romînești, afară de ultima categorie, să fie puși la grea încercare cîți din ei au fost pe rînd curățiți, fie prin hangiarul turcesc, fie prin otrava Grecilor din Fanar. Ei au fost ținta tuturor persecuțiilor unei administrațiuni streine, nevoită să stoarcă și pentru Turci și pentru ea Puține popoare ar fi putut resista la un regim mai decăzut, mai pervers și mai ucigător ca acesta . Viața și averea celui mai pacinic locuitor de la țară ca și acela a vechilor boeri, cu deosebire, erau o jucărie în mîinile lor. Lupul cioban, asasinii și criminalii judecători, iată regimul fanariot ! Distrugînd pe representanții neamului romînesc Turcii și Fanarioții știau bine că făceau lor înseși două lucruri bune deodată. Se îmbuibau prin averile răpite și slăbiau resistența victimei. Suprimînd pe cei ce puteau la un moment dat să le discute dreptul de a-i domni și siliți, ei decapitau în acelaș timp poporul lipsindu-i de conducătorii săi inteligenți, păstrători ai năzuințelor neamului. Că au fost unii din boeri, cari în acest îndelungat timp de suferință, au învățat, siliți, grecește, după cum de bună voe acum vorbim cu deosebire franțuzește; că unii dintre ei istoviți prin lupte, s’au domolit și căzînd s’au incuserit cu grecii Fanarului ; că alții perzînd răbdarea, răsărirei luceafărului dreptății. Au dosit luptei, trezind hotarul , că unii, din firea lor mai mici da suflet, au căutat din acel cataclism să și scape numai viața și averea lor !... Toate se pot admite, discuta și critical Se poate chiar, că în un trecut foarte apropiat să se fi petrecut ceea ce ne spune I. Ghica „Le.",noi puterea perpetuîndu-se mai mult timp în miinele a citor-va familii, care nu lăsau loc nici tuturor ambițiunilor, nici tuturor adevăratelor capacități, a întărit invidia și ura a multora dintr’acei care nu erau sau nu se credeau a fi dintr’acea castă.“ (Prefața, Convorbiri economice). Cine însă va judeca acel trecut de singe și suferință, să nu uite furia turcească, mișelia fără seamăn a Fa-